Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 208R
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1373/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/12.11.2008 și intimatul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 10327/19.02.2007, aflată la fila 36 din dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că prin serviciul registratură recurenta - pârâtă a depus la data de 03.04.2009 timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului, iar intimatul - reclamant a fost citat cu copia motivelor de recurs.
Părțile prezente, prin reprezentanți, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate, în sensul sistării stării de coproprietate existentă asupra terenului în litigiu, conform raportului de expertiză - varianta B, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, respingerea apelului formulat de apelantul - reclamant și menținerea ca temeinice și legale a dispozițiilor instanței de fond, respectiv obligarea reclamantului la plata sumei de 290,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Continuând, arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. De asemenea, solicită modificarea hotărârii recurate în ceea ce privește cheltuielile de judecată, întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, partea adversă nedepunând dovada cheltuielilor de judecată decât în faza apelului. Mai susține că, în mod corect, instanța de fond a reținut că procesul de partajul profită tuturor părților litigante, astfel încât și cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului se impun a fi împărțite între aceștia. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1373/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, ca nefondat. Continuând, arată că prin expertiză, s-au propus două variante de lotizare a terenului în litigiu, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ci doar reclamantul a formulat obiecțiuni la instanța de fond. Mai arată că instanța de fond a ales varianta având cuvântul asupra motivului de recurs referitor la cheltuielile de judecată, arată că, în mod corect instanța de apel a constatat că acestea au fost dovedite și precizează că a reprezentat un onorariu de succes. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului-curte în suprafață totală de 352,43 mp aferent imobilului situat în B,-, sector 2 prin formarea a două loturi în proporție de 47,60 % pentru reclamant și de 52,40% pentru pârâtă; obligarea pârâtei la lăsarea liberului acces către pivniță și pod prin scara din spate, care face parte din părțile comune ale clădirii, solicitând totodată să se ia act că părțile sunt în indiviziune forțată asupra suprafeței de teren de 92,18 mp, pe care se află construcția casei.
În motivarea acțiunii, se arată că între părți au apărut neînțelegeri cu privire la deținerea în indiviziune a terenului din curte, datorate atitudinii culpabile a pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat de asemenea sistarea stării de indiviziune, solicitând totodată respingerea cererii reclamantului de omologare a uneia dintre cele trei variante de lotizare prezentate în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară.
Prin sentința civilă nr. 9353/ 19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosar nr. 2269/-, a fost admisă acțiunea, s-a dispus încetarea stării de indiviziune asupra terenului-curte al imobilului situat în B,-, sector 2, conform variantei de lotizare 1) din cadrul Anexei 2 raportului de expertiză întocmit de expert, astfel cum a fost lămurit prin răspunsul la obiecțiuni; a atribuit reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul-curte în suprafață de 151,27 mp identificat prin punctele, conform acestui raport și pârâtei terenul-curte în suprafață de 166,22 mp, din care teren liber în suprafață de 144,02 mp identificat prin punctele și teren ocupat de garaj în suprafață de 22,5 mp, identificat prin punctele, conform aceluiași raport; s-a menținut starea de indiviziune asupra terenului de sub construcție, în suprafață de 91,18 mp și asupra terenului de sub trotuar în suprafață de 58,64 mp, identificate conform aceluiași raport.
În motivarea sentinței, s-a reținut că terenul în suprafață totală de 467,62 mp este ocupat de corpul de construcție C1 cu destinația de locuință, având o suprafață construită de 91,18 mp și de garajul C2, cu suprafața construită de 22,5 mp. De asemenea expertul a determinat suprafața reprezentând trotuarul adiacent corpului de construcție, de 58,64 mp, suprafața de teren cu destinația de curte de 317,79 mp din care 22,5 mp reprezintă garaj aflat în proprietatea pârâtei.
În ceea ce privește modalitatea concretă de formare și atribuire a loturilor, instanța a apreciat că cea mai judicioasă formulă este cea prezentată în varianta 1 din Anexa 2 raportului de expertiză, astfel cum a fost completat în urma răspunsului la obiecțiuni, întrucât corespunde finalității actului de împărțeală asupra imobilului litigios, și anume aceea ca foștii coindivizari să devină, în mod efectiv, titularii unor drepturi exclusive asupra materialității bunului supus partajării, în sensul că starea de coproprietate să fie stinsă într-o cât mai mare măsură posibilă, concomitent cu satisfacerea cerinței ca loturile astfel formate să fie proporționale cu cotele ideale ale copărtașilor.
În acest mod, părțile conservă starea de indiviziune doar asupra unor părți de teren care cu adevărat nu ar fi putut face obiectul partajării, În condițiile care au un regim juridic de proprietate comună forțată și perpetuă, și anume suprafața de 91,18 mp situată sub corpul de construcție C1 și suprafața de 58,64 mp, reprezentând trotuarul adiacent acestei construcții, astfel cum sunt identificate de expert.
Instanța nu a validat varianta 1 din Anexa 2, în condițiile în care în această modalitate de lotizare părțile ar rămâne în indiviziune asupra fâșiei de curte marcate, în suprafață de 79,57 mp, fără să existe nicio rațiune întemeiată care să justifice această propunere, care ar contraveni de altfel principiului partajării în natură precum celui al evitării lotizării excesive, cu consecințe prejudiciabile în sensul scăderii valorii economice a bunului. Mai mult decât atât, această variantă nu ar servi niciunei nevoi concrete impuse de natura ori configurația imobilului, câtă vreme pe această nu se află amplasată nici o cale de acces la instalațiile comune care deservesc imobilul.
S-a mai reținut că va fi obligat reclamantul la plata sumei de 290,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând o parte din onorariul de expert, proporțională cu cota sa din imobil, față de aspectul că procesul de partaj are natura unuijudicium duplex, finalitatea acestuia fiind de natură să profite tuturor părților litigante, astfel încât și cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului se impun a fi împărțite între acestea sau eventual compensate. Se mai reține că nu a fost acordat onorariul avocațial, deoarece nu a fost depus nici un document justificativ cu privire la plata efectivă de către reclamant a acestui onorariu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 11.04.2008 (motivat la 24.06.2008) pârâta, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii.
În motivarea cererii de apel, s-a arătat că se solicită omologarea variantei Bar aportului de expertiză, în sensul că atât terenul de lângă casă cât și cel din spatele casei este necesar și legal să fie atribuite în proprietate comună ambilor proprietari.
În varianta Bar aportului de expertiză, expertul a stabilit trei loturi din care: lotul I de 113,39 mp, teren liber de construcții, în proprietatea exclusivă a reclamantului; lotul II de 102,33 mp, teren liber de construcții, în proprietatea exclusivă a apelantei; lotul III, în suprafață de 79,57 mp, teren liber de construcții, în proprietate comună indiviză. Se arată că loturile I și II sunt nu doar ca amplasament ci și ca valoare, deoarece valoarea de circulație a terenului din partea laterală a construcției, respectiv în fața garajului, este mai scăzută decât a celui din fața casei. În ipoteza acestei variante, accesul la instalațiile comune se va face pe lotul nr. 3 aflat în indiviziune, evitându-se discuțiile ulterioare dintre părți.
În drept, au fost invocate prev. art. 282-298 Cpc.
Cererea de apel a fost timbrată cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel la data de 26.04.2008 și reclamantul, solicitând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond.
În motivare apelului, se arată că deși a soluționat în mod corect litigiul, prima instanță nu a acordat cheltuielile de judecată și deși a analizat în considerente acest aspect, nu s-a pronunțat în dispozitiv asupra acestui aspect. Instanța avea obligația de a compensa eventual cheltuielile de judecată.
În drept, au fost invocate prev. art. 282-298 Cpc.
Apelantul a formulat întâmpinare față de apelul formulat de apelantă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, se arată că apelanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în fața primei instanțe, astfel că criticile aduse prin cererea de apel sunt tardive. Se mai arată că varianta stabilită de judecătorie este cea care corespunde din toate punctele de vedere principiului ieșirii din indiviziune.
Apelanta a formulat întâmpinare față de apelul formulat de apelant, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța nu a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată, ci conform prevederilor legale a atras atenția părților cu privire la dreptul lor de a solicita cheltuieli de judecată. Conform prevederilor legale, dovada achitării onorariului de avocat se face cu factură sau chitanță, pe care apelantul nu le-a depus însă la dosar.
Prin decizia civilă nr. 1373 de la 05.11.2008 a TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ a fost espins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă, a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant, a fost schimbată în parte sentința în sensul că pârâta a fost obligată la 3294,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond, au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea deciziei s-a reținut că potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11569/ 17.11.1971 de către notariatul de Stat Local al Sectorului 2, apelantul este titularul dreptului de proprietate asupra. 2 situat la etajul imobilului din-, sector 2, precum și deținătorul unei cote indivize de 47,6 % din suprafața totală de 466 mp a terenului.
La rândul său, apelanta a dobândit, în calitate de legatar universal, potrivit certificatului de moștenitor nr. 701/03.06.1987, dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la parterul imobilului din-, sector 2, garajul din curte, împreună cu cota indiviză de 52,4% din suprafața totală de 466 mp. Autorul său, defunctul, dobândise împreună cu soția sa, predecedată, acest imobil, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11581/17.11.1971 de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 2. Totodată, întrucât la epoca dezbaterii succesiunii lui, s-a făcut aplicarea art. 30 din Legea nr. 658 (1974, terenul în suprafață de 244,18 mp, reprezentând cota indiviză de 52,4 % din suprafața totală de 466 mp, trecând în proprietatea statului, ulterior, în baza art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr. 248/2 din 14.07.1994, de către Prefectura Municipiului B și Sectorului Agricol I, în baza căruia suprafața de 244,18 mp cota indiviză a trecut în proprietatea pârâtei.
Prin apelul formulat de apelantă, se solicită omologarea variantei Bar aportului de expertiză, în locul celei alese de instanță, respectiva.1.
Terenul în suprafață totală de 467,62 mp este ocupat de corpul de construcție C1 cu destinația de locuință, având o suprafață construită de 91,18 mp și de garajul C2, cu suprafața construită de 22,5 mp. De asemenea, expertul a determinat suprafața reprezentând trotuarul adiacent corpului de construcție, de 58,64 mp, suprafața de teren cu destinația de curte de 317,79 mp din care 22,5 mp reprezintă garaj aflat în proprietatea pârâtei.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect că cea mai judicioasă formulă este cea prezentată în varianta 1 din Anexa 2 raportului de expertiză, astfel cum a fost completat în urma răspunsului la obiecțiuni, întrucât corespunde finalității actului de împărțeală asupra imobilului litigios, și anume aceea ca foștii coindivizari să devină, în mod efectiv, titularii unor drepturi exclusive asupra materialității bunului supus partajării. Astfel, în varianta 1 din Anexa 2, părțile ar rămâne în indiviziune asupra fâșiei de curte marcate, în suprafață de 79,57 mp, fără să existe nicio rațiune întemeiată care să justifice această propunere, care ar contraveni de altfel principiului partajării în natură, în măsura în care este posibil acest lucru.
Tribunalul a constatat că nu este suficient pentru alegerea variantei B argumentul că loturile I și II sunt similare nu doar ca amplasament ci și ca valoare, (deoarece valoarea de circulație a terenului din partea laterală a construcției, respectiv în fața garajului, este mai scăzută decât a celui din fața casei), deoarece criteriul principal la o cerere de partaj este atribuirea de loturi în natură pe cât posibil, iar numai în situații de imposibilitate de atribuirea în natură sau de acord expres al părților în acest sene, se poate proceda la menținerea stării de indiviziune. Apelanta mai arată că în ipoteza variantei B, accesul la instalațiile comune se va face pe lotul nr. 3 aflat în indiviziune, evitându-se discuțiile ulterioare dintre părți. Or, nici acest argument nu este suficient, deoarece așa cum reiese din schița aferentă suplimentului la expertiză, utilitățile se află atât pe terenul ce rămâne în indiviziune în ambele variante, cât și pe terenul ce ar fi atribuit apelantului în varianta 1.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cpc, s-a respins apelul formulat de apelantă ca nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de apelant, pe aspectul cheltuielilor de judecată, s-a constatat că a fost depusă în apel chitanța nr. -/19.02.2004 emisă de Cabinet de Avocat pentru suma de 3000 lei, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cpc, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că pârâta a fost obligată la 3294,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată la instanța de fond, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva deciziei menționate anterior a declarat recurs pârâta --, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită recursul formulat, să modifice în tot hotărârea instanței de apel în sensul sistării stării de coproprietate existente asupra terenului situat în B,-, sector 2, conform raportului de expertiză - varianta B iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată să respingă apelul formulat de apelantul-reclamant și să mențină ca temeinice și legale dispozițiile instanței de fond, respectiv obligarea reclamantului la plata sumei de 290,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat cu privire la sistarea coproprietă ț ii existente asupra terenului situat în B,-, sector 2, că varianta aleasă trebuia să fie varianta B fiind nelegală conform art.304 pct.9 "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", decizia recurată prin care a fost validată varianta 1 din Anexa 2 raportului de expertiza considerând că aceasta corespunde finalității actului de împărțeală asupra imobilului litigios, întrucât motivul pentru care a solicitat sistarea indiviziunii a fost deteriorarea raporturilor de vecinătate, terenul liber de construcții fiind stăpânit de părți în buna înțelegere până la apariția unor animozități create de intimatul reclamant; pentru o soluționare legală și temeinică instanțele de fond și de apel trebuiau să țină cont de rațiunile pentru care a considerat că această variantă este singura viabilă în cauza de față, alegând o variantă de partajare pe baza situației reale a terenului, de valoarea acestuia și să valideze astfel, varianta B care în opinia sa este singura ce poate pune capăt în mod real stării de coproprietate și diferendelor dintre părți; în această variantă de partajare părțile dețin în proprietate exclusivă loturi cu dimensiuni și valoare asemănătoare și un lot comun ce deservește nevoilor ambilor proprietari ai imobilului; loturile I și II sunt asemănătoare nu doar ca amplasament și delimitare ci și ca valoare, deoarece valoarea de circulație a terenului din partea laterală a construcției, respectiv a garajului este mai scăzută decât a celui din fața casei - expertul tehnic numit în cauza la pg.3 din răspunsurile la obiecțiunile formulate de intimatul reclamant menționează acest lucru, din acest motiv varianta B neconducând la o scădere a valorii economice a bunului; deschiderea la strada a celor două loturi atribuite părților este de 6,30 respectiv 6,03, loturile fiind asemănătoare ca formă și posibilitate ulterioară de amenajare, existând o egalitate atât în natură cât și o egalitate în valoare; varianta Bar aportului de expertiză păstrează drepturile cuvenite ambilor proprietari și nu fărâmițează excesiv terenurile, nefiind încălcate prevederile art.741 civ.; în mod greșit instanța de apel reține "această variantă nu ar servi niciunei nevoi concrete impuse de natura ori configurația imobilului, câtă vreme pe această nu se află amplasată nici o cale de acces la instalațiile comune care deservesc imobilul", atât timp cât pentru ca vidanja să ajungă la haznaua din spatele casei aceasta va intra pe suprafața de teren repartizată recurentei și va provoca stricăciuni însemnate, în timp ce în cazul variantei Bar aportului de expertiză, accesul se face pe lotul III, lot ce s-ar afla în proprietatea comună a păr ților.
2. În ceea ce privește cheltuielile de judecată recurenta a arătat că sunt nelegale dispozițiile instanței de apel, conform art. 304 pct.7 "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" și pct.9 "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", întrucât tribunalul a reținut o chitanță depusă de intimatul reclamant ce dovedește o plată a acestuia către avocat din data de 19.02.2004, data la care păr țile nu erau în litigiu și este încheiată cu trei ani înaintea contractul de asistență juridică depus la dosarul cauzei; chitanța nr.- a fost depusă în faza procesuală a apelului și nu până la încheierea dezbaterilor în fond a cauzei, motiv pentru care hotărârea instanței de fond este temeinică și legală iar admiterea apelului nelegală, prin obligarea pârâtei la plata sumei de 3294,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată la instanța de fond, făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 proc.civ.; instanța de apel nu a menționat motivele pe care se sprijină în admiterea apelului și obligarea recurentei la plata sumei de 3.294,5 lei, temeiul de drept invocat respectiv dispozițiile art.296 proc.civ. neputând fi reținut în acest sens; la prima instanță a achitat suma de 601,8 lei integral reprezentând onorariul de expert iar instanța de fond, considerând că toate cheltuielile ocazionate cu desfășurarea procesului se impun a fi împărțite sau eventual compensate, a obligat reclamantul la plata sumei de 290,5 lei reprezentând o parte din onorariul de expert proporțional cu cota sa din imobil, în mod nelegal instanța de apel a omis faptul că a achitat integral onorariul de expert și a obligat-o să achite pentru a doua oară o parte din acest onorariu, nearătând în motivarea hotărârii ce reprezintă suma de 294,5 lei; instanța de apel nu a precizat dacă cheltuielile de judecată ocazionate cu judecarea procesului de fond se compensează, așa cum instanța anterioară a menționat în hotărârea pronunțată, în cazul unei compensări, suma de 290,5 lei urmând să fie scăzută din suma de 3.000 lei; ș a cum rezultă din considerentele sentin ței prima instanță nu a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată, caz în care intimatul reclamant se putea plânge pe calea apelului pentru minus petita; dovada achitării onorariului de avocat se face cu factură sau chitanța, pe care apelantul reclamant nu a depus-o la dosarul instanței de fond; atât în doctrină, cât și practică este cunoscut faptul că un contract de asistenta juridică nu poate face dovada plății efective a onorariului de avocat, iar o altă dovadă nu a fost depusă de către intimatul reclamant până la data încheierii dezbaterilor pe fondul cauzei; instanța de judecată, în virtutea rolului activ, a atras atenția părților cu privire la dreptul lor de a solicita cheltuieli de judecată, odată cu încheierea dezbaterilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299-316.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce prive ș te motivele de recurs legate de fondul litigiului, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că la efectuarea partajului prin alegerea variantei 1 din anexa 2 raportului de expertiză au fost respectate dispozi ț iile legale, adică partajarea integrală a terenului aflat în coproprietatea temporară a păr ț ilor, potrivit art.728 civ. nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, nejustificându-se varianta sus ț inută de către recurentă, de a se păstra un lot, în partea dinspre lotul ei, în indiviziune, la care reclamantul ar avea acces doar ie șind din curte.
La formarea ș i atribuirea loturilor au fost avute în vedere dispozi ț iile art. 673^9 proc. civ. instan ța ț inând cont de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, faptul că pe partea din teren în discu ție se află garajul pârâtei.
În spe ț ă nu s-a făcut dovada că în această variantă, în care s-a urmărit efectuarea împăr ț irii în natură, prin acordarea către fiecare parte a câte unei por țiuni de teren raportat la cota sa parte, unul dintre terenuri ș i-ar pierde din valoare în cazul efectuării împăr ț irii. Trimiterea recurentei la pagina 3 răspunsului la obiec țiunile la expertiză nu este corectă, având în vedere că opiniile expertului în acel caz, punctele 3,4, se referă la valoarea mai redusă a terenului afectat de trotuare, hazna ș i punct de colectare apă menajeră, aflat în nordul imobilului, fa ț ă de întregul teren aflat în sud, adică în partea opusă, aceasta fiind ra ț iunea pentru care expertul a sus ț inut rămânerea în indiviziune a păr ț ilor cu privire la aceste por țiuni, ceea ce s-a ș i întâmplat în spe ț
În cazul în care se consideră că o parte din terenul atribuit pârâtei ar fi afectat de anumite sarcini de care ar beneficia și cealaltă parte într-un alt mod decât cel al rămânerii în indiviziune, potrivit Codului civil.
De altfel potrivit art. 673^10 proc. civ."în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun", solu ț ia legii nefiind nici în acest caz obligarea păr ț ilor de a rămâne în indiviziune, care ar contraveni de altfel dispozi țiilor art.728 civ.
Astfel, instan ța de apel a constatat corect că varianta 1 din Anexa 2 raportului de expertiza corespunde finalității actului de împărțeală asupra imobilului litigios.
Rela ț iile dintre păr ț i sau cine este de vină pentru neîn țelegerile apărute nu sunt relevante în cazul alegerii variantei celei mai eficiente pentru realizarea partajului.
Recurenta aduce argumente pentru care ar îndeplini condi ț iile legii varianta b, dar ignoră esen țialul, și anume încălcarea art. 728. civ., ș a cum s-a men ț ionat anterior.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare cheltuielile de judecată, Curtea a constatat nefondate sus ț inerile legate de nedovedirea de către reclamant a plă ț ii onorariului de avocat pentru prima instan ț ă, având în vedere că la prima instan ț ă a fost depus contractul de asisten ț ă judiciară iar în apel a fost ata ș ată chitan ț a nr. - din 19.02.2007, aceea ș i dată care se regăse ș te în contractul de asisten ță, ș i care este anterioară cu 5 zile formulării ac ț iunii. Or, în apel se pot administra probe noi pentru dovedirea preten ț iilor formulate în primă instan ț ă, inclusiv cele privind cheltuielile de judecată, în temeiul art.292 alin.2 proc. civ.
Referitor la modul cum au fost determinate cheltuielile de judecată datorate de către pârâtă, Curtea a constatat că într-adevăr instan ț a de apel a obligat recurenta la plata către reclamant inclusiv a păr ț ii din onorariul de expertiză achitată integral de aceasta la prima instan ț ă, care dată fiind natura juridică a partajului, de ac ț iune care profită ambelor păr ți, trebuia să fie suportate de către reclamant, ș i astfel scăzute din cheltuielile pe care i le datora pârâta. După efectuarea acestei opera ț iuni, raportat la cheltuielile reprezentând onorariu de avocat suportate de către reclamant pentru prima instan ță, dar ș i taxele de timbru plătite de acesta la formularea ac țiunii, a rezultat suma de 2733,7 lei.
În consecin ță, în temeiul art. 312 alin.1-3 raportat la art.304 alin. 1 pct.7,9 proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia atacată în sensul că suma la care a fost obligată pârâta cu titlu de cheltuieli de judecată, la prima instanță este de 2733,7 lei, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În temeiul art.274 proc. civ. va obliga intimatul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă, în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1373/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că suma la care a fost obligată pârâta cu titlu de cheltuieli de judecată, la prima instanță este de 2733,7 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Obligă intimatul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MP
.red. AP/
2 ex./14.05.2009
Judecători apel - Secția a III-a Civilă
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
