Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/
Ședința publică din 17 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți, și, toți cu domiciliul în C,- și cu domiciliul procesualalesla avocat -, în C, b-dul 1 - 2. nr.2B,.13,.A,.39, împotriva deciziei civile nr. 41, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 ianuarie 2009, în dosarul nr-, completată prin încheierea din 07 aprilie 2009, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în C, - și cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-, -1,.C,.54, cu domiciliul în B, sector 1,- și cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-, -1,.C,.54 și, cu domiciliul în C,- și cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-, -1,.C,.54, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta pârâtă, iar pentru intimatele reclamante, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 52788 din 16 iunie 2009, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța - din 01 iunie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat în sumă de 927,72 lei), lipsind recurenții pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul nu a fost timbrat. Hotărârea a fost comunicată pârâților la data de 03 februarie 2009; hotărârea de lămurire dispozitiv - 16 aprilie 2009; iar recursul a fost declarat la 04 mai 2009.
Recurenta pârâtă depune la dosar chitanța CT nr. - PJ din 12 mai 2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
Apărătorul intimatelor reclamante invocă excepția tardivității declarării recursului împotriva deciziei civile nr. 41 din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanța. Și cu privire la încheierea de îndreptare a erorii materiale arată că termenul s-a împlinit demult, recurenții depunând cererea de recurs abia la 04 mai 2009.
Instanța, fiind o excepție dirimantă, acordă cuvântul asupra acesteia; cât și pe fondul recursului.
Recurenta pârâtă, precizează că dorește să se apere singură, deoarece nu are posibilități financiare să își angajeze apărător.
Cu privire la excepția invocată de apărătorul intimaților reclamanți, arată că nu i s-a comunicat în mod corect hotărârea instanței de fond, deși a avut apărător ales. Consideră că din pricina apărătorului ales pârâții au avut de pierdut și instanța i-a atenționat că au depășit termenul.
Concluzionând, solicită respingerea excepției. Față de recursul formulat apreciază că este în termen atât față de decizia Tribunalului cât și față de încheierea de îndreptare eroare materială, deoarece verificările s-au efectuat de către apărător.
Precizează că a depus la dosar planul de amplasament și proiect; se referă la cadastru și istoricul de rol.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii pentru ca, rejudecând pe fond, instanța să pronunțe o hotărâre legală.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că singura modalitate de a stabili adevărul ar fi ca, urmare casării hotărârii, să fie refăcută expertiza de către trei experți, expertiză ce poate fi încuviințată în apel.
Învederează, totodată, că prin întâmpinare s-au făcut mențiuni în sensul că ar fi de rea-credință. Arată, însă, că a fost chemată la conciliere pe data de 31 august, în situația în care plicul a ajuns la data de 08 septembrie; drept urmare, nu se poate susține reaua-credință.
Apărătorul intimatelor reclamante, depune la dosar un memoriu - concluzii scrise - al părților pe care le reprezintă.
Având cuvântul, solicită admiterea excepției tardivității recursului declarat împotriva deciziei de fond din apel.
Dacă se va aprecia în termen recursul, pe fondul cauzei, se impune ca instanța să observe că nu s-au invocat motive de nelegalitate. Nu sunt motive de netemeinicie; acestea au fost analizate de instanța de apel care le- și respins.
Atât în fond, cât și în apel, au fost efectuate două expertize care au concluzii similare cu privire la stabilirea liniei de hotar.
Se referă la unul dintre motivele de recurs privind ieșirea din indiviziune și arată că instanța nu a fost investită cu o cerere reconvențională.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la încheierea de îndreptare eroare materială arată că aceasta nu fost criticată în nici un fel în raport de dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 29 septembrie 2006 reclamanții, și - au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții, și, să dispună ieșirea din indiviziune și stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, precum și obligarea pârâților să contribuie financiar la edificarea gardului despărțitor prin suportarea a Jd in contravaloarea acestuia.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului, iar în această calitate au dobândit în indiviziune imobilul teren situat în C,- și locuința edificată pe acest teren. În anul 1970, prin mijloace proprii, autorul reclamanților a edificat un gard despărțitor de proprietatea învecinată, aflat în prezent în stare avansată de degradare și care necesită reconstrucție totală.
Pârâții sunt proprietarii lotului învecinat și au refuzat reglementarea amiabilă a situației dintre cele două proprietăți.
Prin întâmpinare pârâții au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune, dar și cu grănițuirea celor două proprietăți învecinate. S-a arătat însă că spațiul de trecere dintre cele două loturi pe care sunt construite cele două imobile - case este de cel mult 1,6, astfel că edificarea unui gard despărțitor cu o înălțime de 2, așa cum propun reclamanții, este nerealizabil, întrucât ar diminua culoarul de acces al fiecărei proprietăți cu încă 20 cm. Pe de altă parte, edificarea gardului solicitat de reclamanți s-ar ridica la o distanță de 60 cm. de ferestre, obturând lumina și nu ar permite nici accesul serviciilor publice.
Prin sentința civilă nr. 10469 din 20 septembrie 2007 Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în C, strada - nr. 45, atribuind reclamantelor lotul nr.1, iar pârâților lotul nr.2 din raportul de expertiză efectuat de domnul expert.
A stabilit linia de hotar între loturile părților prin punctele 10-A-B-C-D și a obligat pârâții să contribuie financiar la edificarea gardului despărțitor, iar în caz de refuz a autorizat reclamantele să efectueze lucrarea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantele cât și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelurile au avut în vedere modul de stabilire a liniei de hotar și edificarea gardului despărțitor.
Prin decizia civilă nr. 41 din 20 ianuarie 2009 Tribunalul Constanțaa respins apelul reclamantelor, și - și a admis apelul pârâților, și. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 511 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat apelantele reclamante la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în lipsa acordului părților, în mod corect s-a reținut cea mai mică valoare a costurilor necesare edificării gardului în modalitatea propusă de expert. De asemenea, a reținut că lucrarea de expertiză efectuată în fața instanței de fond este cea corectă pentru că ține cont de suprafețele deținute de părți conform titlurilor de proprietate.
Tribunalul a apreciat însă că nu s-au acordat judicios cheltuielile de judecată, reținând că, potrivit art. 584 Cod civil, cheltuielile de grănițuire se suportă în cote egale de ambele părți.
Ulterior pronunțării deciziei civile nr. 41/2009, apelanții pârâți, și au solicitat Tribunalului Constanța lămurirea dispozitivului acestei decizii, arătând că punerea în executare a sentinței ar crea impedimente pârâților în condițiile în care laturile loturilor nu sunt drepte, în timp ce linia de graniță este lineară.
Prin încheierea din 07 aprilie 2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 41/2009, cu motivarea că dispozitivul hotărârii este foarte clar și nu conține contradicții, practic apelurile fiind, pe fond, respinse.
Împotriva deciziei civile nr. 41 din 20 ianuarie 2009, dar și împotriva încheierii din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs pârâții, și.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții au arătat că gardul edificat de intimați în anul 1983 este abuziv, pentru că nu respectă limitele de hotar stabilite prin certificatul de urbanism emis de Primăria
De asemenea, susțin recurenții, în condițiile în care nu au fost stabilite limitele proprietății și traseul lor real, instanța nu s-a pronunțat asupra suprafeței ocupate abuziv de către reclamante.
Stabilirea graniței trebuia să se facă respectând cele mai vechi semne de hotar, dovedite prin planul parcelar din 1924 și planul de înstrăinare 4267/1987.
Verificând, din oficiu, respectarea termenului de declarare recursului, Curtea a constatat că, potrivit dovezilor de comunicare atașate la dosar, decizia civilă nr. 41/2009 a fost comunicată recurenților, și la 04 februarie 2009 (filele 93, 94, 95), iar încheierea din 07 aprilie 2009 a fost comunicată acestora la 16 aprilie 2009.
Recursul a fost declarat de către pârâții, și la 04 mai 2009, cererea declarativă de recurs fiind formulată atât împotriva deciziei nr. 41, comunicată la 04 februarie 2009, cât și împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului, comunicată la 16 aprilie 2009.
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Recursul împotriva deciziei civile nr. 41/2009 a fost declarat de pârâți cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă și Curtea, constatând depășirea termenului de recurs va aplica sancțiunea decăderii pârâților din dreptul de a li se examina cererea formulată cu nerespectarea termenului legal și va respinge recursul ca tardiv formulat.
În legătură cu această chestiune, Curtea nu poate reține apărarea recurenților în sensul că au declarat recurs după soluționarea cererii lor de lămurire a dispozitivului, pentru că formularea unei astfel de cereri ulterioare pronunțării unei hotărâri de fond nu prorogă termenul de recurs împotriva hotărârii a cărei lămurire s-a cerut.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii pronunțate la 07 aprilie 2009, Curtea constată că nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instituția juridică a lămuririi dispozitivului unei hotărâri judecătorești presupune, potrivit art. 2811Cod procedură civilă, ca dispozitivul hotărârii să cuprindă fie dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire, fie cuprinde dispoziții care nu sunt clare, atât în ceea ce privește ordinul dat, dar și în ceea ce privește întinderea drepturilor ori obligațiilor stabilite ori modalității de aplicare a acestora.
În speță, prin cererea din 19 februarie 2009 pârâții au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 41 din 20 ianuarie 2009.
Ordinul dat prin această decizie se referă însă numai la plata unor cheltuieli de judecată de către pârâți către reclamante și nu stabilește, prin cuprinsul său, nici dimensiuni ale loturilor și nici semne exterioare de hotar. Toate aceste chestiuni sunt conținute în dispozitivul sentinței civile nr. 10649 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, hotărâre care nu a făcut însă obiectul unei cereri de lămurire întemeiată pe art. 2811Cod procedură civilă.
În consecință, constatând că în mod întemeiat tribunalul a stabilit că dispozitivul deciziei nr. 41/2009 este clar și nu necesită lămuriri, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva încheierii din 07 aprilie 2009.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă,la cererea intimaților, recurenții vor fi obligați la restituirea către aceștia a cheltuielilor efectuate în recurs, constând în onorariul de avocat dovedit cu chitanța nr. - din 01 iunie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul civil formulat de recurenții pârâți, și, toți cu domiciliul în C,- și cu domiciliul procesualalesla avocat -, în C, b-dul 1 - 2. nr.2B,.13,.A,.39,împotriva deciziei civile nr. 41, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în C, - și cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-, -1,.C,.54, cu domiciliul în B, sector 1,- și cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-, -1,.C,.54 și, cu domiciliul în C,- și cu domiciliul procesualalesla avocat, în C,-, -1,.C,.54, având ca obiect partaj judiciar.
Respinge ca nefondat recursul împotriva încheierii din 07 aprilie 2009.
Obligă recurenții la 927,72 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /31.07.2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./21.08.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Maria Apostol
