Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 229
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 03 martie 2008, consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursurilor formulate de reclamantul și intervenienții -, G împotriva deciziei civile nr. 310 din 12 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și, având ca obiect partaj judiciar.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor rămase la decesul autorilor, decedată la 16.02.1987, și, decedat la 14.04.1996, și ieșirea părților din indiviziune, invocându-se că la decesul autorilor au rămas bunurile mobile și imobile, așa cum sunt descrise în acțiune - construcții și terenuri, amplasate pe raza comunei, sat, județul G, cât și pe raza Municipiului Tg-J, județul
În cauză a fost formulată întâmpinare și cerere reconvențională de către pârâtul, prin care a recunoscut o parte din bunurile mobile și imobile, descrise în cererea introductivă, iar pe cale reconvențională, în condițiile art.119 pr.civ. a solicitat aducerea la masa partajară și a altor bunuri așa cum au fost descrise prin cerere, solicitând suportarea pasivului succesoral, constând în cheltuielile de înmormântare efectuate în totalitate de acesta pentru ambii autori în cote egale.
Prin încheierea de admitere în principiu din 25.09.2001 a fost admisă în parte și în principiu atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.
Împotriva încheierii de admitere în principiu, părțile au declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, iar tribunalul, constatând că apelurile sunt fondate, prin decizia civilă nr. 244 din 26.02.2002, a admis apelurile, a desființat încheierea de admitere în principiu, acordând termen de judecată la data de 19 martie 2002 în vederea completării probelor.
În raport de întreg ansamblul probator, Tribunalul Gorj, în ședința publică din data de 18.02.2003, a pronunțat IAP prin care a admis în parte și în principiu acțiunea principală cu completarea ulterioară adusă acesteia, formulată de reclamanta pârâtă, a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, constatând deschise succesiunile autorilor, acceptarea în termen a succesiunii de reclamantă și pârât, cu cote legale de pentru fiecare, fiind străine de succesiune pârâtele și.
A constatat, de asemenea, întinderea și componența masei succesorale, constituită din terenuri, imobile, construcții și bunuri mobile, iar cu referire la pasivul succesoral al autoarei, a reținut că a fost suportat de autorul, iar cheltuielile de înmormântare au fost suportate în exclusivitate de către pârâtul, dispunând ca reclamanta să suporte cota de din suma reținută cu titlu de pasiv succesoral.
Împotriva încheierii de admitere în principiu, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 10405/2001, părțile au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 2541/02.09.2003, dosar nr. 2783/civ/2003, Curtea de APEL CRAIOVA, a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenți.
Judecata pricinii a fost reluată în vederea desemnării în cauză a experților și întocmirii expertizelor încuviințate.
Prin decizia civilă nr. 1463/20.12.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.10405/2001 a fost admisă în parte acțiunea principală cu completarea ulterioară, admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul, fiind omologat raportul de expertiză întocmit de experții, și, fiind atribuite bunurile conform raportului de expertiză. Astfel că, pârâtului reconvențional i s-au atribuit bunurile din lotul nr.1 B, iar reclamantei pârâte i s-au atribuit bunurile din lotul nr.2
Împotriva acestei decizii a declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 1531 pronunțată la data de 26 Mai 2006 în dosarul nr. 1340/2006 a admis recursurile declarate de reclamanta și pârâtul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare.
Reluându-se judecarea cauzei s-a format dosarul nr-.
S-a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului, de către intervenienții și G prin care s-a solicitat ca suprafețele de teren cumpărate de fiecare de la autorul părților, să fie atribuită în lotul pârâtului.
S-a solicitat efectuarea unei noi expertize, fiind numiți experți ing., - și.
La rapoartele de expertiză efectuate în cauză, atât părțile cât și intervenienții au depus obiecțiuni, la care experții au răspuns prin suplimente la aceste rapoarte.
Prin decizia nr.310 din 12 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea principală cu completarea ulterioară, formulată de reclamanta pârâtă în contradictoriu cu pârâtele și.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul.
S-au admis cererile de intervenție în interesul pârâtului formulate de intervenientul, și intervenientul G.
S-au omologat rapoartele de expertiză întocmite de expert, - și și s-au atribuit părților bunurile conform acestor rapoarte.
Reclamanta a primit sultă de la pârâtul în sumă de 39.918 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Masa partajară, cotele părților, cât și calitatea de moștenitori a acestora au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu, ce a rămas definitivă și irevocabilă.
Tribunalul a omologat rapoartele de expertiză întocmite de experți, bunurile fiind atribuite conform acestor rapoarte.
La stabilirea variantelor de lotizare atribuite fiecărei părți s-a avut în vedere modurile de folosință a bunurilor, precum și câtimea sultei ce urmează a fi plătită de către pârâtul reclamant, reclamantei pârâte, în vederea egalizării valorice a loturilor cuvenite părților.
Astfel, reclamantei i s-au atribuit bunurile ce se regăsesc în lotul 1 din raportul de expertiză întocmit de expert, bunurile nominalizate în lotul 2 al raportului de expertiză întocmit de expert - și bunurile ce se regăsesc în varianta Aar aportului de expertiză întocmit de expert.
Pârâtului i s-au atribuit bunurile din lotul 2 al raportului de expertiză întocmit de expert, bunurile nominalizate în lotul 1 al raportului de expertiză întocmit de expert - și bunurile nominalizate pe numele său în varianta A, a raportului de expertiză întocmit de expert.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă, au declarat recurs pârâtul și intervenienții și G.
Recurentul pârât a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, respectiv instanța de apel nu a avut în vedere problemele de drept dezlegate și îndrumările date de instanța de recurs cu ocazia casării.
Instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelurilor, în dispozitivul deciziei nefiind cuprinsă nici o mențiune cu privire la acesta ci numai referitor la fondul cauzei.
Greșit au fost admise cererile de intervenție. Deși au fost calificate cereri de intervenție în interesul apelantului acestea sunt în realitate cereri de intervenție în interes propriu, întrucât intervenienții au interese contrarii față de interesele lui. Tribunalul nu a analizat situația terenurilor aferente construcțiilor, respectiv dacă fac parte din masa succesorală a autorului și dacă se impune atribuirea lor către moștenitori.
Referitor la lotizare și evaluarea bunurilor recurentul a susținut că nu au fost evaluate toate bunurile, că bunurile date în lotul lui sunt subevaluate și nu au fost actualizate cheltuielile de înmormântare suportate exclusiv de recurent.
Recurenții intervenienți au susținut că tribunalul nu a examinat în nici un mod cererile de intervenție și nu s-a pronunțat pe obligația de a transfera dreptul de proprietate cu privire la suprafețele de teren înstrăinate de autorul părților,.
Prin întâmpinare și concluzii intimata reclamantă a solicitat în principal anularea ca netimbrate a recursurilor și, în subsidiar, respingerea acestora ca nefondate. În ce privește excepția netimbrării s-a susținut că recursurile nu au fost timbrate pentru primul termen de judecată, deși recurenții au fost legal citați, cu mențiunea de a timbra. În mod greșit instanța a acordat termen pentru apărare, deși nu era achitată taxa de timbru. Recurentul intervenient G nu a timbrat nici până la acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Analizând excepția anulării recursurilor ca netimbrate instanța o apreciază întemeiată în parte.
Astfel, recursul declarat de intervenientul G va fi anulat ca netimbrat. Acestuia i s-a pus în vedere obligația de a timbra recursul, obligație care nu a fost satisfăcută nici până la intrarea în dezbateri. În temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 va fi aplicată sancțiunea anulării cererii.
Nu va fi admisă această excepție referitor la recursurile declarate de recurentul pârât și intervenientul. Este reală susținerea că pentru primul termen de judecată cei doi recurenți au fost legal citați, cu mențiunea de a achita taxa de timbru și că nu-și îndepliniseră această obligație. Recurentul pârât, însă, a formulat cerere pentru a-și angaja apărător, cerere la care reprezentantul intimatei s-a opus fără, însă, a invoca excepția netimbrării recursurilor. Conform uzanței completului de judecată, de a încuviința cererile pentru lipsă de apărare formulate la primul termen de judecată, indiferent dacă cererea vine din partea recurenților sau a intimaților, instanța a încuviințat cererea, apreciind că se impune să fie acordată prioritate dreptului la apărare. Cele două recursuri rămase în discuție au fost timbrate pentru cel de al doilea termen de judecată. Astfel fiind referitor la acestea nu poate fi admisă excepția netimbrării.
Recursul declarat de intervenientul este nefondat.
Pe calea cererii de intervenție accesorie formulată de acesta în fața tribunalului nu se poate solicita și încuviința obligarea unuia dintre moștenitorii promitentului vânzător de a transfera dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren pentru care intervenientul a încheiat antecontract de vânzare cumpărare cu autorul părților. Aceasta este o cerere principală, nu una accesorie cum susține recurentul.
De altfel, pe rolul instanțelor judecătorești cei doi intervenienți au o acțiune pentru constatarea valabilității convențiilor de vânzare-cumpărare, litigiu care era firesc să-și urmeze cursul, indiferent de faptul că moștenitorii promitentului vânzător se află în litigiu pentru ieșire din indiviziune. Recursul declarat de pârât este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Recursul declarat de pârâtul este fondat, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Potrivit art. 315 Cod pr. civilă, în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speță, prin decizia nr. 1931 din 16 mai 2006 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursurile declarate de și. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Instanța de recurs a reținut că tribunalul nu a analizat susținerea pârâtului în sensul că două suprafațe de teren au făcut obiectul unor antecontracte de vânzare-cumpărare, și că prin atribuirea acestora numai în lotul său este prejudiciat. De asemenea nu a fost analizată situația terenurilor aferente construcțiilor, respectiv dacă aceste terenuri fac parte din masa succesorală a autorului și, în consecință, atribuirea lor către moștenitorii cărora li se dau în lot construcțiile.
S-a reținut de asemenea că loturile atribuite părților nu au fost individualizate decât prin indicarea punctului în care sunt situate suprafețele de teren, fără a fi menționate întinderea suprafețelor, dimensiunile și vecinătățile.
S-a dat îndrumarea de a se verifica susținerea recurentei reclamante în sensul că o parte din terenurile atribuite pârâtului sunt situate în intravilan și nu în extravilan, întrucât valorile pentru aceste terenuri sunt diferite.
În considerentele deciziei ce face obiectul recursului declarat de pârâtul nu se face vorbire despre modul în care au fost avute în vedere aspectele trimise spre rezolvare.
În rejudecare au fost administrate noi probe cu expertize. După administrarea acestora, însă, instanța din nou nu analizează situația terenurilor de care autorul părților a dispus prin antecontract de vânzare-cumpărare.
Așa cum s-a arătat în decizia de casare, ale cărei îndrumări trebuiau respectate, obligația de a duce la îndeplinire promisiunea de vânzare-cumpărare revine ambilor moștenitori. Este de observat că ambii moștenitori recunosc convențiile. Singurul aspect litigios îl constituie faptul că, după decesul autorului, ar fi primit o sumă de bani de la unul dintre cumpărători. Susținerile părților legate de aceste terenuri nu au fost analizate. Trebuia să se supună discuției toate aceste aspecte, observându-se și dacă, în legătura cu suma de bani primită de, s-a făcut sau nu vreo cerere de către reclamantă și modul în care aceasta a fost rezolvată prin încheierea de admitere în principiu.
Pentru terenurile aferente construcțiilor instanța de apel din nou nu a lămurit dacă au fost reținute la partaj prin încheierea de admitere în principiu și dacă au fost atribuite moștenitorului care a primit construcția.
Individualizarea terenurilor a fost făcută numai prin indicarea punctelor în care se află situate și a întinderii suprafețelor, fără a fi menționate dimensiunile, sau cel puțin vecinătățile.
Întrucât tribunalul nu a răspuns la nici unul din aspectele pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare, se reține că hotărârea este nemotivată, ceea ce face imposibil controlul judiciar, impunându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cât privește ultima critică din recursul declarat de, referitor la faptul că greșit tribunalul a omis să se pronunțe asupra apelurilor, Curtea constată următoarele:
După respingerea recursului declarat împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de tribunal, dosarul a fost returnat pe circuit pentru a fi continuată judecata, respectiv pentru a fi evaluate bunurile, formate loturile și atribuite părților. În această a doua etapă a litigiului competența în primă instanță a revenit în continuare Judecătoriei Tg. Cu toate acestea, din eroare, cauza nu a ajuns la această instanță, ci s-a oprit la Tribunalul Gorj. Astfel, tribunalul, deși avea calitate de instanță de apel în litigiu, a procedat la soluționarea pe fond a acțiunii (a evaluat bunurile, a format loturile și a dispus atribuirea acestora).
Cu ocazia recurării deciziei civile nr. 1463/20.12.2006 a tribunalului nu a fost criticată hotărârea sub acest aspect. Greșeala menționată nu a fost invocată din oficiu de către instanța de recurs, prin decizia nr. 1531 din 26 Mai 2006. Astfel fiind trimiterea spre rejudecare s-a făcut la acea dată la instanța a cărei hotărâre a fost recurată, respectiv la tribunal.
Observăm, însă, că tribunalul nu se va putea pronunța ca instanță de apel nici în viitor, dacă trimiterea spre rejudecare (ce se impune a fi făcută) va fi tot către această instanță, întrucât judecătoria nu s-a pronunțat deloc în litigiu în această a doua etapă a partajului judiciar. Astfel fiind părțile nu puteau să declare și nu au declarat apel.
Pentru respectarea în cauză a gradelor de jurisdicție prevăzute de lege trimiterea spre rejudecare va fi dispusă către instanța ce are competența de a se pronunța ca instanță de fond, respectiv Judecătoria Tg.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte excepția netimbrării recursurilor.
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 310 din 12 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Casează această decizie și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Târgu -
Respinge recursul declarat de intervenientul -, împotriva deciziei civile nr. 310 din 12 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de intervenientul G împotriva deciziei civile nr.310 din 12 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex
-
25.03.2008
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
