Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 235
Ședința publică din 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta B, str. -,.19 B, AP. 33, împotriva deciziei civile nr.701/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B,--12, - 26,. A,. 6 sector 3 și intimații intervenienți domiciliat în S, Calea B, nr. 10 A,. 13,. A,. 18 și domiciliat în V, șoseaua, - 11,. B,. 25, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul d e Avocați P,lipsind intimatul reclamant, intimații intervenienți G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură, la data de 9 martie 2009 intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței de a prezenta delegația, domnul avocat, arată că reprezintă pe recurentă în baza delegației de la instanța de fond.
Curtea constată că delegația aflată la fila 45 dosar de fond, este numai pentru acea instanță și întrucât nu are împuternicire pentru instanța de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 68 și urm. cod procedură civilă, apreciază că nu poate reprezenta pe recurentă.
Avocat solicită să se ia act că nu înțelege să mai reprezinte pe recurentă, neavând eliberată o delegație în această fază procesuală.
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere întâmpinarea formulată de intimatul prin care solicită judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. 665/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea acestora din indiviziune asupra terenului în suprafață de 292. indiviz din 512. situat în S,-, jud.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1969/30.05.1986 de fostul notariat de Stat Local Câmpina a cumpărat o locuință situată la etajul imobilului din S,-, compusă din 3 camere, hol, marchiză, bucătărie, pivniță la subsol, garaj și magazie din lemn, locuință ce se află pe un teren aferent în suprafață de 292,15. care la momentul perfectării convenției nu a făcut obiectul vânzării, dar asupra căruia ulterior i-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului nr. 34/02.07.2003.
A mai arătat că folosința terenului se face în prezent potrivit numai intereselor anumitor persoane și nu a tuturor proprietarilor.
Pârâta a formulat în baza art. 115cod pr.civilă întâmpinare, prin care a menționat că nu se poate opune cererii de ieșire din indiviziune, însă la stabilirea loturilor urmează a se ține cont de mai multe elemente, respectiv de actul de partaj voluntar nr. 82/1932 și de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1292/18.06.1962 la Notariatul de Stat Local Câmpina prin care s-a vândut soților și J din terenul indiviz în suprafață totală de 512,30. împreună cu parterul clădirii aflată pe acesta.
A mai menționat că prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1111/04.04.1973 a dobândit împreună cu soțul său (în prezent decedat), parterul locuinței și 220,15. indiviz din 440,30. soții rămânând cu suprafața de 36. respectiv diferența de la 256,15. cât aveau, până la 220,15. din contractul de schimb.
Pârâta a subliniat că a dobândit și această diferență de 36. cu chitanță sub semnătură privată în anul 1974 de la soții, promisiunea de vânzare-cumpărare fiind consfințită prin sentința civilă nr. 413/10.05.2005, pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 404/2005, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3068/25.11.2005 a înstrăinat-o numiților G și pentru întregirea proprietății acestora.
În continuare a precizat că reclamantul a cumpărat de la, moștenitoarea lui, etajul locuinței și 292, 15. indiviz din 512,30. dar din succesiunea actelor de vânzare-cumpărare reiese că are în acte cu 36. mai mult decât aveau vânzătorii la încheierea convenției.
Totodată a învederat pârâta că terenul de 512,30. este format dintr-un lot de 440,30. pe care se află amplasată casa și din alt lot de 72,( din care a înstăinat cota sa indiviză de 36 ) și este necesar a se stabili din lotul de 440,30. suprafețele ce rămân în indiviziune forțată, iar diferența a se împărți în cote egale.
În temeiul art. 49 și următoarele cod pr. civ. au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții G și, prin care au solicitat să le fie atribuit în natură terenul de 36. dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3068/04.11.2005, bun învecinat pe trei laturi cu restul proprietății acestora.
Au precizat că au un interes propriu de a interveni în procesul ce se poartă între reclamant și pârâtă.
În raport de întâmpinarea depusă de pârâtă și cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză reclamantul a depus și el întâmpinare, prin care a arătat că potrivit contractului de schimb autentificat sub nr. 1111/04.04.1973 pârâta a dobândit un drept indiviz de 220,15. din terenul loc de casă în suprafață totală 440,30. situat în S,-, iar conform titlului său de proprietate eliberat de Comisia Județeană P este proprietarul suprafeței de 292
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1969/20.05.1986 a cumpărat garajul situat pe lotul aflat dincolo de drumul de acces și ca atare lotul ce îi va reveni urmare partajului ar trebui să includă atât terenul aferent construcției, cât și cel aferent garajului, până la concurența suprafeței cumpărate prin act, respectiv 292.
Pe de altă parte împrejurarea că pârâta a vândut suprafața de teren intervenienților a fost apreciată de reclamant în sensul neinfluențării partajului propriu-zis, având în vedere că terenul este unul indiviz, actul este supus unei condiții rezolutorii, urmând ca pe această cale să se stabilească lotul vânzătorilor și să se consolideze eventual vânzarea.
Reclamantul a menționat că în fapt terenurile sunt delimitate, spațiul stăpânit de pârâtă este încuiat, neavând acces în acesta, existâ două intrări separate și împărțeala este posibilă sub această modalitate.
În ședința publică din 13.09.2006 pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de G și.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Sinaiaa pronunțat sentința civilă nr.1499 din 12.12.2007, prin care a admis în parte acțiunea, a admis cererea de intervenție în interes propriu, a dispus ieșirea din indiviziune doar asupra trupului 2 și a menținut starea de indiviziune dintre reclamantul și pârâta cu privire la trupul 1 al terenului situat în S,-, jud. P, în suprafață totală de 440.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sinaiaa reținut că terenul în suprafață de 512,30. situat în orașul S,-, jud. P, ce constituie obiectul prezentei cereri, este format din două parcele, separate printr-un drum de acces, prima în suprafață de 440,30. și cea de-a doua de 72. ce au aparținut lui, iar asupra acestui teren prin convenții succesive s-a creat o stare de indiviziune, părțile din prezenta cauză având calitatea de coproprietari.
A stabilit instanța că în ceea ce privește lotul de 72. indiviz din terenul în litigiu nu sunt divergențe între părți privind modalitatea de ieșire din indiviziune care de altfel este posibilă, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză topometrică întocmit de domnul expert și a sistat starea de indiviziune asupra acestui lot în suprafață de 72.
Relativ la trupul 1 de teren, respectiv lotul de 440,30. față de dispozițiile art. 741 Cod civil, Judecătoria Sinaiaa menținut starea de indiviziune între reclamantul și pârâta, reținând că împărțeala în natură a acestui bun nu este posibilă, deoarece duce la o îmbucătățire peste măsură a terenului liber de construcții și la o scădere importantă a valorii acestuia.
Ulterior, prin sentința civilă nr.170/13.02.2008 a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1499/12.12.2007 în sensul că s-a menținut starea de indiviziune dintre reclamantul și pârâta, cu privire la trupul 1 al terenului, în suprafață de 440 mp. în cote de, considerându-se întemeiată o atare solicitare conform art. 2812cod procedură civilă.
Împotriva acestor hotărâri a formulat apel reclamantul arătând că potrivit art.728 cod civil părțile nu pot fi obligate a rămâne în indiviziune și oricare dintre coindivizari este îndrituit să ceară oricând împărțirea. Întrucât dispozițiile acestui text de lege sunt de ordine publică, ele trebuie aplicate chiar și în cazul în care există convenție contrară.
A mai arătat apelantul că se exceptează ieșirea din indiviziune doar în cazurile în care prin natura lor bunurile nu sunt susceptibile a fi împărțite sau atribuite unor coindivizari în plină proprietate, ori în speța dedusă judecății nu există o astfel de situație, pârâta fiind de acord cu admiterea acțiunii. Argumentele aduse de expert pentru păstrarea stării de indiviziune trebuiau să fie cenzurate de instanță, iar îmbucățirea peste măsură a terenului pentru păstrarea stării de indiviziune ar fi putut fi reținută dacă s-ar fi atribuit suprafețe de teren foarte mici, iar nu de 180 mp.
A mai precizat apelantul că Judecătoria Sinaiaa comis oad oua eroare atunci când a admis cererea de completare dispozitiv, întrucât el a cumpărat o anumită suprafață de teren în indiviziune, pentru care i s-a constituit titlu de proprietate, respectiv 292 mp. iar nu o cotă de 1/2 din acest teren, instanța încălcând astfel principiul disponibilității.
În dovedirea cererii de apel, apelantul a solicitat tribunalului încuviințarea probei cu expertiză specialitate topo, cu care și intimata pârâtă a fost de acord, iar față de dispozițiile art.295 cod pr. civ. s-a încuviințat proba solicitată, pe care instanța a considerat-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cererii de apel.
Prin decizia civilă nr.701 din 15 decembrie 2008 Tribunalul Prahova a admis apelul, a schimbat în parte sentința Judecătoriei Sinaia și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei unice de lotizare din raportul de expertiză G, obligând totodată intimata la 2619,15 lei cheltuieli de judecată către apelant.
In motivarea deciziei tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1499/2007 Judecătoria Sinaiaa dispus ieșirea din indiviziune a părților numai cu privire la suprafața de 72 din totalul de 512,30 identificați de expertul, pentru diferența de teren reclamantul și pârâta rămânând în indiviziune, iar ulterior prin hotărârea nr. 170 din 13.02.2008 a aceleiași instanțe s-a completat dispozitivul sentinței inițiale în sensul că reclamantul și pârâta mai sus menționați au o cotă de din suprafața indiviză.
Având în vedere că în fața instanței de apel s-a întocmit o variantă unică de lotizare potrivit căreia fiecărei părți i s-a atribuit în proprietate exclusivă o suprafață de teren, tribunalul a considerat întemeiată critica apelantului privind greșita menținere a stării de indiviziune și pe cale de consecință a admis calea de atac promovată de acesta.
Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat recurs pârâta sub aspectul cheltuielilor de judecată, considerând că obligarea sa la plata sumei de 2619 lei reprezentând totalitatea cheltuielilor efectuate de apelantul este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 274 al.3, art. 276 și art. 277 cod pr.civilă.
Sub acest aspect s-a învederat că instanța de apel trebuia să cenzureze onorariul apărătorului apelantului, având în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită, iar taxa de timbru și onorariul pentru expertiză trebuiau a fi suportate în cote egale de reclamant, pârâtă și intervenienți deoarece aceștia erau beneficiari, în egală măsură ai ieșirii din indiviziune.
Pe cale de consecință s-a solicitat în baza art. 304 pct. 9 cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei cu privire la cheltuielile de judecată acordate și pronunțarea unei hotărâri care să țină cont de cele expuse mai sus.
În baza art. 308 cod pr.civilă intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că onorariul achitat apărătorului său nu a fost exagerat de mare în raport cu obiectul pricinii și evaluarea bunului supus împărțirii, iar recurenta fiind parte căzută în pretenții (nu și intervenienții ) trebuia să suporte plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, curtea reține următoarele:
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală dedusă din expresia reglementată de art. 274 cod procedură civilă " partea care cade în pretențiuni".
Prin urmare o parte este considerată că a pierdut procesul nu numai atunci când a investit instanța cu o cerere care a fost respinsă, ci și atunci când a păstrat o atitudine procesuală pasivă, dar a fost obligată la o prestație ca efect al admiterii cererii celeilalte părți.
În speță, prin decizia civilă nr.701/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a admis apelul promovat de împotriva sentinței instanței de fond și pe cale de consecință s-a dispus efectuarea partajului între părți conform variantei unice din raportul de expertiză lotizare
În condițiile în care pentru susținerea căii respective de atac apelantul și-a angajat un avocat, căruia i-a plătit un onorariu de 2000 lei și a achitat și taxa de timbru aferentă în sumă de 19,15 lei, ca efect al admiterii apelului său se justifică obligarea intimatei la plata acestei sume, întrucât ea a căzut în pretenții, astfel încât criticile formulate cu privire la aceste sume sunt neîntemeiate.
Dispozițiile art. 274 alin. 3 cod pr.civilă stabilesc că instanța poate mări sau micșora onorariul avocatului potrivit cu cele prevăzute în tabelul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că acesta este nepotrivit de mic sau de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, raportat la complexitatea cauzei ( respectiv apel declarat împotriva unei hotărâri privind partajul judiciar), valoarea bunului ce face obiectul litigiului și munca avocatului reclamantului, care a redactat motivele de apel și i-a formulat apărările necesare, Curtea apreciază că onorariul acestuia în sumă de 2000 lei nu este nepotrivit de mare și în atare situație nu se poate justifica reducerea lui conform dispozițiilor legale menționate anterior, pe cale de consecință urmând a fi înlăturate criticile recurentei vizând aceste aspecte.
Având în vedere însă că soluția partajului este deopotrivă în interesul ambelor părți în privința onorariului de expert se impune ca acesta să fie suportat proporțional de apelant și intimată, în funcție de cotele lor de 1/2.
În atare situație, raportat la cota de avută de fiecare dintre aceștia, din suma de 600 lei plătită de cu titlu de onorariu de expert, intimata urmează a fi obligată să plătească doar suma de 300 lei, reprezentând din valoarea totală a onorariului, restul cotei urmând a fi suportată de apelant.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul formulat este fondat, motiv pentru care, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă rap. la art. 312 cod pr.civilă îl va admite și va modifica în parte decizia în sensul că suma reprezentând cheltuieli de judecată pe care intimata trebuie să o plătească apelantului este de 2319,15 lei, urmând a se menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B, str. -,.19 B, AP. 33, împotriva deciziei civile nr.701/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B,--12, - 26,. A,. 6 sector 3 și intimații intervenienți domiciliat în S, Calea B, nr. 10 A,. 13,. A,. 18 și domiciliat în V, șoseaua, - 11,. B,. 25, județul
Modifică în parte decizia, în sensul că suma reprezentând cheltuieli de judecată pe care intimata trebuie să le plătească apelantului este în cuantum de 2319,15 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.VG/AV
2 ex/ 19.03.2009
665/2006 Judecătoria Sinaia
a- Tribunalul Prahova
și
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
