Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 236
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier - -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de, împotriva deciziei civile nr. 255 din 01 februarie 2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuenta reprezentată prin procurator Șt., lipsind intimata .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța, îi aduce la cunoștință procuratorului prezent la termenul de astăzi, că potrivit dispozițiilor art. 68 ( 4 ) pr. civ. nu poate pune concluzii oral, ci numai concluzii scrise, după care, constatând cauza în stare de judecată a reținut-o spre soluționare.
Procurator Șt., pentru revizuenta, solicită admiterea cererii de revizuire, conform motivelor scrise, în acest sens a depus și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința civilă nr.13235/6 iulie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul cu nr.17767/1996, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâtei, a fost confirmat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. și au fost atribuite bunurile în varianta I propusă de expert.
A fost respins capătul de cerere privind partajarea suprafeței de 0,19 ha pădure formulată de reclamantă la data de 29 mai 2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta și reclamanta, criticând- ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr.798/19 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr.1334/2002 s-a respins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.13235 din 6 iulie 2000 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr.17767/1996, în contradictoriu cu reclamanta.
S-a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței mai sus menționate. S-a omologat raportul de expertiză întocmit de ing..
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că sulta pe care urmează să o primească reclamanta de la pârâtă este de 37.138.388 lei, reprezentând drepturi bănești pentru 1,26 ha de la SC SA Băilești și drepturi bănești pentru 0,64 ha de la SC SA Băilești actualizate la data plății.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată apelanta pârâtă la 2.076.500 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
Prin decizia civilă nr.4311 din 30 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul cu nr.3938/2002, au fost admise recursurile declarate de reclamanta și pârâta împotriva deciziei civile nr.798 din 19 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1334/2001 și a sentinței civile nr.13235 din 6 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr.17767/1996.
Prin încheierea din 6 iulie 2004, pronunțată în dosarul cu nr.43/2003, Tribunalul Dolja admis în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamanta, așa cum a fost precizată la 12 martie 1997.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta.
S-a arătat că încheierea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, cotele succesorale fiind greși reținute cu privire la terenul dobândit de la autorul G și raportat și la împrejurarea că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. În această situație s-a arătat că reclamantei îi revine o cotă de 1/8 din teren, iar pârâtei o cotă de 7/8 potrivit normelor ce reglementează devoluțiunea succesorală legal.
Într-un alt motiv de recurs încheierea a fost criticată sub aspectul dispozițiilor art.304 punctul 10 Cod pr. civilă, arătându-se că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la sumele de bani existente pe carnetele CEC la data decesului acestora. De asemenea instanțele nu s-au pronunțat asupra certificatelor de acționar ale autorilor care se află în posesia reclamantei și cu privire la care pârâta a solicitat să fie aduse la masa partajabilă.
S-a mai arătat că instanțele au încălcat principiul rolului activ.
Sub un alt aspect s-a menționat că instanțele nu au avut în vedere adeverințele pe care le posedă pârâta cu privire la dividentele încasate de la SC SA Băilești și nici faptul că în perioada 1994-1996 acestea au fost împărțite între succesoare, așa cum recunoaște chiar reclamanta la interogatoriu.
Recurenta a solicitat și cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză
S-a mai solicitat și partajarea monumentului funerar ce a fost construit de autori în timpul vieții acestora.
Prin decizia civilă nr.255 din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul cu nr.6537/2005, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a modificat în parte încheierea în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/8 pentru reclamantă și 7/8 pentru pârâtă.
S-a constatat că suma de bani însușită de pârâtă pentru anii 1994-1996 de la SC SA Băilești este de 1.270.000 lei, urmând a fi adusă la masa partajabilă la valoarea reactualizată și împărțită conform cotelor succesorale mai sus reținute.
S-au menținut restul dispozițiilor încheierii.
A fost obligată intimata reclamantă la 5.086.500 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
S-a reținut că doar pârâta și defuncta au urmat procedura Legii nr.18/1991.
S-a stabilit că instanța de apel a stabilit în mod greșit cotele succesorale, încălcând dispozițiile art.659 cod civil și ale Legii nr.319/1944.
S-a reținut că reclamanta este îndreptățită numai la cota de 1/2 din cota cuvenită soției supraviețuitoare, respectiv 1/8 din întregul teren înscris în titlu, cota de 7/8 din același teren revenind pârâtei, aceasta deoarece la stabilirea cotei succesorale pentru terenul reconstituit în temeiul Legii nr.18/1991 trebuie avute în vedere și dispozițiile acestei legi speciale care creează o diviziune a bunurilor din patrimoniul succesoral.
Împotriva acestei decizii, s-a formulat contestație în anulare de către contestatoarea, la data de 23.02.2007, precizată ulterior la data de 23.03.2007 ( fila 8 ), prin care s-a solicitat anularea deciziei pronunțată în recurs, și fixarea unui termen pentru rejudecarea acestei căi de atac.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că după pronunțarea nr. 255/1.02.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, au fost descoperite acte noi, constând în nr. 6553/28.09.2002, anexa B, acte ce au fost depuse în copie la dosarul cauzei.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii,în raport de dispozițiile art. 319, alin.2, Cod pr. Civ. precum și excepția inadmisibilității, potrivit art. 321, cod pr. Civ. față de împrejurarea că împotriva aceleași hotărâri au mai fost anterior promovate două contestații în anulare, soluționate prin nr. 2161/2005 și nr. 1538/2006, ambele pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA.
A mai solicitat ca instanța să-i aplice contestatoarea o amendă judiciară, pentru introducerea cu rea credință a unei cereri vădit netemeinice, în acord cu dispozițiile art. 108, alin.1, pct.1, lit.a, cod pr. Civ.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 746 din 31.05.2007, a respins contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.255 din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr.6537/2004.
A fost obligată contestatoarea, către intimată, la 300 lei cheltuieli de judecată, precum și la 100 lei amendă judiciară conform art.108, alin 1, pct.1, lit.a CPC.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 319, alin.2, cod pr. Civ. contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit de art. 401, alin.1, lit.b sau c, Cod pr. Civ. iar hotărârile irevocabile care nu se pot aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, pot fi atacate cu contestație în anulare în termen de 15 zile de la data când partea interesată a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.
Dispozițiile legale mi sus menționate fac distincție între hotărârile susceptibile de executare silită și cele care nu pot fi aduse la îndeplinire pe această cale.
În speță, decizia civilă nr. 255/1.02.2005 a Curții de Apel nu este susceptibilă de executare silită, fiind pronunțată într-un recurs la încheierea de admitere în principiu, căci prin intermediul său s-au stabilit doar bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietari a părților, și cota parte cuvenită fiecăruia, fără a se forma și atribui loturi, această din urmă operațiune juridică urmând a se definitiva prin hotărârea asupra fondului partajului, care constituie titlu executoriu.
Prin raportare la dispozițiile art. 39, alin.2, cod pr. Civ. contestația în anulare împotriva nr. 255/1.02.2005 a Curții de APEL CRAIOVA, promovată la data de 22.02.2007, apare ca fiind tardiv formulată, după expirarea termenului subiectiv de 15 zile de la data când contestatoarea a luat cunoștință de hotărâre - C mai târziu la data când s-au exercitat căile extraordinare de atac împotriva acesteia, soluționate prin nr.2161/21 septembrie 2005, nr. 3207/15 noiembrie 2006, nr. 2527/19 octombrie 2005, și nr. 1538/12 aprilie 2006, toate pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA -, precum și după expirarea termenului obiectiv de 1 an, care curge de la data când decizia contestată a rămas irevocabilă, adică de la data pronunțării acesteia - 1 februarie 2005.
Este fondată, totodată, și excepția inadmisibilității contestației în anulare, față de prevederile art. 321,cod pr. Civ.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce existau la data celei dintâi, fiind instituit astfel un caz special de putere de lucru judecat.
Textul dă eficiență principiului stabilității raporturilor juridice și sancționează introducerea unor contestații în anulare repetate, care ar crea instabilitate, impunând ca toate motivele contestației în anulare existente la un moment dat să fie invocate printr-o singură cerere.
Împotriva deciziei civile nr. 255/1.02.2005, contestatoarea a mai formulat două contestații în anulare, soluționate prin nr. 2161/21 septembrie 2005 și nr. 1538/12 aprilie 2006.
Față de aceste aspecte, sunt incidente prevederile art. 321, cod pr. Civ. care atrage inadmisibilitatea contestației formulate.
Revizuienta a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 255 din 01 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, revizuienta arată că prin decizia respectivă s-a stabilit ieșirea din indiviziune în cota de 1/8 pentru petentă, 7/8 pentru sora sa și numai pentru suprafața de 1,28 ha teren arabil, fără ca instanța să se pronunțe și asupra suprafeței de 2,52 ha teren arabil și 0,19 ha pădure.
Revizuienta mai arată că sora sa a obținut titlul de proprietate nr. 8075 din 4.03.2003, în care se regăsesc suprafețele de teren enunțate mai sus, iar în cauză cererea de revizuire se întemeiază pe dispoz. art. 322 pct. 5 Cod pr. civ.
Cererea este neîntemeiată.
Potrivit dispoz. art. 322, pct. 5 Cod pr. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, și dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că actul nou invocat de revizuientă și anume, titlul de proprietate nr. 8075 din 4.03.2003, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322, pct. 5 Cod pr. civ.
Acest titlu de proprietate a fost emis în baza legii, potrivit procedurii prevăzută de lege, de către o autoritate investită cu o asemenea atribuție, astfel că nu se poate vorbi despre un înscris reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pe de altă parte, împrejurarea că suprafețele de teren din acest titlu nu au făcut obiectul partajului nu constituie un motiv de revizuire, deoarece părțile pot să efectueze un nou partaj cu privire la bunurile care nu au făcut obiectul primului partaj.
În consecință, având în vedere aceste considerente, cererea de revizuire este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de, împotriva deciziei civile nr. 255 din 01 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./18.03.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
