Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.237
Ședința publică de la 30.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentele reclamante, IA împotriva deciziei civile nr.1202A/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă personal, intimații pârâți, prin avocat cu împuternicire avocațială nr.40256/12.03.2009, lipsind recurenta reclamantă IA și intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurenta reclamantă personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în raport de motivele de recurs detaliate în scris. Totodată arată că nu mai susține motivul de recurs cu privire la ieșirea din indiviziune; cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. De asemenea solicită a se avea în vedere că din cererea de chemare în judecată nu rezultă că există mai mulți proprietari, iar dacă nu există variante de lotizare, expertul nu le-ar mai fi indicat. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect judecarea cererii de recurs formulată de recurentele reclamante, IA împotriva deciziei civile nr.1202A/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 26.06.2003, sub nr. 6523/2003, reclamantele pârâte și au chemat în judecată pe pârâtele reclamante și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să partajeze în natură curtea comună a imobilelor proprietatea lor și a pârâtelor compusă din teren în suprafață de 78 mp, conform cotelor de 2/3 pentru reclamante și 1/3 pentru pârâte.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt proprietarele corpurilor de cădire B și C situate în- sector 5, astfel cum rezultă din actele de proprietate anexate, iar pârâtele sunt proprietarele corpului de clădire A, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8267/12.11.1999, iar asupra curții aferente, în suprafață de 78 mp au un drept de proprietate comună, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 3507/05.08.1992 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
În drept au fost invocate disp. art. 728 și următoarele civ art. 112.pr.civ, art. 6731și urm pr.civ.
La data de 08.09.2003 au formulat întâmpinare pârâtele, solicitând instanței partajarea în natură a curții comune, indicând totodată modalitatea de suportare a costurilor partajului.
La termenul de judecată din data de 06.10.2003 reclamantele și-au precizat acțiunea, chemând în calitate de pârât pe, soțul pârâtei și au depus răspuns la întâmpinare arătând modalitatea de suportare a costurilor partajului.
La același termen de judecată, a fost încuviințată pentru reclamante proba cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică, luându-se act că pârâții nu solicită probe în apărare.
Prin sentința civilă nr. 512/2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 Baf ost admisă acțiunea reclamantelor, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului teren în suprafață de 78 mp situat în B,-, sector 5, prin partajarea acestuia în natură, cf. cotelor de 2/3 din teren cuvenită reclamantelor și 1/3 din teren cuvenit pârâților, s-a atribuit reclamantelor Lotul 1 în suprafață de 52 mp, astfel cum este individualizat în schița plan ce face parte integrantă din raportul de expertiză topografică nr. 246/20.01.2004 și pârâților lotul nr. 2 în suprafață de 26 mp, astfel cum a fost identificat prin același raport de expertiză. S-a constatat totodată că reclamantele sunt proprietare în indiviziune asupra lotului 1 iar pârâții sunt proprietari în indiviziune asupra lotului 2, fiind omologat raportul de expertiză.
Împotriva sentinței civile sus menționate pârâți, și au formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 159 A/05 mai 2004 Curtea de Apel București, având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 6.pr.civ, și constatând că în speță apelanții pârâți au formulat în fața instanței de fond cerere reconvențională asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins ca nefondată cererea reconvențională, menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva deciziei civile nr. 159 A/05 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, pârâții, și au formulat recurs, înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, dosarul nr. 13885/2004, instanța care prin încheierea de ședință nr. 1011 D pronunțată la data de 18 decembrie 2004, apreciind ca fiind incidente în cauză prevederile art. 3 pct. i pr.civ. astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin legea nr. 493/10.11.2004, în conformitate cu art.2 pct. 3 din acest act normativ, a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr. 258/2005, iar prin decizia civilă nr. 583/13.04.2005 a fost admis recursul declarat de recurenții pârâți, s-a casat decizia atacată și s-a reținut cauza spre rejudecarea apelului în fond, apreciindu-se că, valoarea gardului despărțitor în proporție egală cu cotele deținute de fiecare parte în proprietate și suportarea cheltuielilor referitoare la utilitățile amplasate în C comună, pretenții formulate de către pârâții pe calea cererii reconvenționale, se puteau stabili pe calea expertizei judiciare, în temeiul art. 312 alin. 4.pr.civ.
Pentru rejudecarea apelului în fond s-a format pe rolul Curții de Apel București Secția a IV a Civilă dosarul nr. 1873/2005.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 22.11.2005 în dosarul mai sus menționat, Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă, având în vedere disp. art. 2 alin. 2 din Legea 219/06.07.2005 de aprobarea OUG nr. 138 pentru modificarea și completarea pr.civ. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pentru competența de soluționare a apelului, către Tribunalul București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a IV a Civilă, sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 1719/02.11.2006, Tribunalul București - secția a IV a civilă, având în vedere dispozițiile art. 297 alin 1.pr.civ, a admis apelul formulat de către apelanții pârâți împotriva sentinței civile nr. 512/30.10.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La termenul de judecată din data de 05.06.2007 pârâții reclamanți au depus la dosar o cerere precizatoare a obiectului cererii reconvenționale, prin care au solicitat: ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 78 mp situat în B,-, sector 5 prin atribuirea în natură către pârâți a unei suprafețe de 26 mp, iar către reclamantă a unei suprafețe de 52 mp; obligarea pârâtelor reclamante să achite 2/3 din costul gardului despărțitor ca urmare a ieșirii din indiviziune; obligarea reclamantelor pârâte să mute utilitățile (apa, energia electrică, gazele naturale, telefon, ca-) pe suprafața de teren care urmează să le fie atribuită în proprietate exclusivă pe cheltuiala acestora.
Prin sentința civilă nr. 2087/18.03.2008, Judecătoria Sectorului 5 admis cererea principală privind reclamantele pârâte și și pe pârâții reclamanți, și a admis în parte cererea reconvențională, a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la terenul C comună, a atribuit reclamantelor pârâte în deplină proprietate și posesie lotul 1 și a atribuit pârâților reclamanți în deplină proprietate și posesia lotul 2, omologat raportul de expertiză efectuat de expert, a obligat pârâții reclamanți să contribuie la achitarea costului gardului despărțitor, în suma totală de 4568 Ron, cu cota de 2/3, cf variantei 2, din raportul de expertiză efectuată de expert tehnic, a respins capătul 2 al cererii reconvenționale și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut cu privire la ieșirea din indiviziune, că este vorba despre o Cc omună, fiecare dintre părți deținând proprietatea exclusivă doar asupra imobilelor construcții din
Instanța a luat în considerare varianta 2, anexa 3 raportului de expertiză efectuat de expert. Analizând traiectoria liniei de hotar în această variantă, conform schițelor anexe realizate de expert, prima instanța a reținut faptul că este singura variantă care oferă o delimitare pe o linie dreaptă, mai ușor fiind de executat chiar și gardul despărțitor și în plus, în această variantă, deschiderea imobilului pârâților reclamanți este mai mare, anume 5,17m.
S-a apreciat că este total inoportună și ineficientă din punct de vedere practic o deschidere de 3,73, cum este în varianta 3, această latură de 3,73, nu ar putea asigura nici măcar accesul unui autovehicul.
Date fiind prevederile art. 728.civ instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune, în varianta sus menționată, prin formarea a două loturi, astfel: lotul 1 în suprafața de 52 mp, conform cotei de 2/3, pe delimitarea A-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13B și lotul 2 în suprafața de 26 mp, conform cotei de 1/3, pe delimitarea 1-A-B-13-14-15-16-17, și a atribuit reclamantelor pârâte în deplină proprietate și posesie a lotului 1 și pârâților reclamanți în deplină proprietate și posesie lotul 2.
Dat fiind faptul că este vorba despre stabilirea unei linii de hotar comune între cele două proprietăți, costurile urmează a fi suportate de fiecare dintre părți, proporțional cu cota de teren deținută, astfel încât instanța a obligat pârâții reclamanți să contribuie la achitarea costului gardului despărțitor, în suma totală de 4568 Ron, cu cota de 2/3, conform variantei 2, din raportul de expertiză efectuată de expert tehnic.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs (calificat ca apel prin încheierea din 26.09.2008), reclamantele și, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, sub nr-, la data de 15.05.2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au arătat faptul, că, în conformitate cu literatura juridică și practica judiciară, in cadrul ieșirii din indiviziune prin partajare în natură, la stabilirea loturilor urmează a se avea în vedere respectarea, de către acestea, pe cât posibil, a cotelor indivize de drept ale fiecărora dintre părți.
În acest sens, varianta nr. 2 nu le respectă, în condițiile în care - astfel cum au arătat, amănunțit, în "Notele de concluzii scrise" depuse la fond, pârâții urmează să aibă o deschidere la strada - - unde se află unica intrare la cele două imobile de 5.17 ml, deci cu 1,47 ml mai mult decât cota lor indiviză de proprietate; În al doilea rând, au arătat faptul că nici celelalte argumente reținute de instanța nu justificau omologarea variantei nr. 2, căci și în varianta nr. 3 despărțirea dintre loturile reclamantelor si paraților se poate face în linie dreapta, iar construirea gardului despărțitor se poate realiza in aceleași condiții. dintre aceste variante rezida doar în diferențele la deschiderea la strada, iar indicarea variantei nr. 2 ca posibilă variantă de grănițuire a încălcat stas-ul nr. 4908/1985, întrucât in aceasta varianta deschiderea se calculează de la scările de acces si nu de la calcanul construcției, cum prevăd dispozițiile normativului menționat mai sus. Din acest motiv se ajunge, ca deschiderea la strada pentru pârâți să fie, în varianta nr. 3, de 3,73,
S-a susținut că expertul nu menționează nicăieri în cuprinsul raportului de expertiza faptul ca ar fi avut in vedere prevederile normativului mai sus menționat, iar dispozițiile legale menționate de acesta se refera exclusiv la metoda folosită pentru evaluarea terenului și nicidecum la modul de efectuare a măsurătorilor în vederea stabilirii granițelor de demarcație a loturilor.
Necesitatea reținută de instanță nu impune, pentru a fi îndeplinită, omologarea modului de grănițuire dintre suprafețele de teren în varianta nr. 2, ea putând să se realizeze și în condițiile de grănițuire în varianta nr. 3
Nici argumentul reținut de instanța fondului vizând faptul ca in situația omologării variantei nr. 3, deschiderea la strada de care ar beneficia parații-apelanți, de 3,73 nu ar permite accesul nici măcar a unui autoturism, nu poate duce prin el însuși la justificarea adoptării variantei nr. 2 de grănițuire, deoarece este vorba de o apreciere subiectivă a instanței, fără nici un suport probator.
Prin întâmpinare intimații au arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că singura variantă viabila și care se încadrează cât mai bine în situația dată și prezentată de părți este varianta 2 deoarece propune costurile cele mai mici în comparație cu celelalte 2 variante, aspect pe care instanța de fond în mod corect l-a avut în vedere la pronunțarea soluției.
Totodată instanța de fond a reținut faptul că mutarea utilităților de apă și gaz de către intimații presupune o serie de avize și aprobări de la autoritățile în cauză.
Prin decizia civilă nr. 1202 A/10 2008 Tribunalul Bucureștia respins apelul ca nefondat formulat de reclamantele și, împotriva sentinței civile nr. 2087/18.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și - și a obligat apelantele la plata către intimați a sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Pornind de la criteriile enumerate de art. 673/9 Cod procedură civilă. ce nu sunt exhaustive, ci numai exemplificative, tribunalul a constatat că instanța de fond la formarea loturilor a avut în vedere varianta optimă din cele trei prezentate de expert, prima fiind oricum exclusă de comun acord de părți.
Varianta a II-a a raportului de expertiză, este cea care asigură folosința eficientă a bunului pentru ambele părți în proces, și constituie totodată modalitatea cea mai ușor de realizat, din punct de vedere al costurilor pe care le presupune, iar prima instanță a înlăturat în mod judicios cea de-a treia variantă propusă de expert, având în vedere că realizarea practica a acesteia presupunea o serie de intervenții ale părților cu privire la mutarea utilităților și nu asigură pârâților reclamanți o ieșire suficient de largă la drumul de acces, o modalitate diferită de partajare, în sensul susținut de apelanți conducând în mod evident la o scădere importantă a valorii economice a bunului.
Instanța de apel a reținut că varianta de grănițuire nr. 2 nu încalcă STAS-ul nr. 4908/1985, o dată ce expertul desemnat a indicat și această variantă ca posibilă în concordanță cu normativele și legile în vigoare.
Împotriva deciziei civile anterior menționată au declarat recurs - și, invocând în esență următoarele motive:
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a acestuia.
Chiar dacă prin acțiunea introductivă recurentele-reclamante au solicitat ieșirea din indiviziune potrivit unei cote de 2/3 pentru ele și 1/3 pentru intimații - pârâți, instanțele de judecată nu au sesizat faptul că intenția atât a celor două recurente de azi cât și a intimatelor a fost de a ieși TOTAL din indiviziune, astfel că trebuiau să se pronunțe asupra ieșirii din indiviziune pentru toți coindivizarii, întrucât fiecare dintre reclamante are o cotă distinctă de 1/3 și nicidecum nu au împreună o cotă de 2/3.
Apare așadar mai mult decât evident că instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fiind clar că recurentele, după cum reiese din actele de proprietate ale acestora, au FIECARE o cotă distinctă de 1/3 din terenul în suprafață de 78 mp situat în B,-, sect. 5, cum rezultă din actele de proprietate care stau la baza cererii de ieșire din indiviziune, respectiv Certificatul de moștenitor nr. 614/07.12.1966, Actul de donație aut. sub nr. 6939/01.07.1971 precum și Sent. civ. nr. 3507/05.08.1992 pronunțată de Judecătoria sect. 5
Pe de altă parte chiar și cererea reconvențională a intimaților este de natură a produce efecte juridice, iar instanța de judecată nu a observat că prin cererea respectivă s-au indicat greșit cotele indivize ale fiecărei părți și că s-a solicitat practic menținerea în indiviziune a recurentelor prin partajarea terenului doar în două bucăți (una de 1/3 pentru intimații-pârâți și una de 2/3 pentru recurentele reclamante).
Instanța de judecată nu a observat că nu se poate solicita de către una din părți ieșire sa din indiviziune și menținerea celeilalte părți în indiviziune.
2. Recurentele au arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care cuprinde, motive contradictorii și străine de natura pricinii, deoarece instanța de apel în hotărârea sa arată că varianta a doua avută în vedere de instanța de fond respectă toate condițiile și criteriile stabilite de legiuitor.
Criteriile stabilite de art. 673/9 Cod procedură civilă nu sunt opționale ci obligatorii, iar instanța de judecată nu le-a luat în considerare, când a apreciat că varianta a doua din raportul de expertiză este cea mai bună, pentru că nu se asigură folosința eficientă a bunului pentru ambele părți deoarece o intrare de 3,01 ml conduce la o scădere importantă a valorii bunului, pentru că cele două recurente-reclamante sunt proprietare distincte, fiecare deținând propria cotă indiviză de 1/3 din terenul supus împărțelii, și după cum reiese din probele administrate, recurentele au mutat utilitățile de apă și gaz pe cheltuiala lor, deci intimații-pârâți nu ar avea costuri suplimentare de suportat.
Susțin recurentele și că în varianta 3 expertizei despărțirea dintre loturi se poate face în linie dreapta iar construirea gardului despărțitor se poate realiza în aceleași condiții.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece prin menținerea recurentelor - reclamante în indiviziune și omologarea variantei 2 din expertiză, instanța în mod direct scade valoarea economică a terenului acestora care rămâne în indiviziune. De asemenea instanța a ignorat constant critica privind încălcarea STAS-ului nr. 4908/1985 prin varianta 2 expertizei, întrucât în această variantă deschiderea se calculează de la scările de acces și nu de la calcanul construcției, cum prevăd dispozițiile normativului indicat.
Instanța ignoră faptul că varianta 3 propusă de expert, este cea legală (în Procesul-verbal întocmit la data efectuării expertizei se menționează că: "apelanta-pârâtă dna solicită ca deschiderea la strada luată în considerare să fie NU DE LA CONSTRUCTIEI CI DE LA CAPATUL SCARILOR, situate la distanța de 2,15 ml de peretele construcției" corespunzător variantei 2 expertiză) este evident că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
La data de 4.03.2009 intimații și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, faptul că decizia recurată nu este afectată de niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate de recurente.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Recurentele invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă potrivit cu care interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv poate fi invocat în cazul încălcării principiului înscris în art. 969 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Motivul de modificare privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății, este cât se poate de clar, instanța îi schimbă natura ori înțelesul.
Susținerile recurentelor sub acest aspect sunt total nefondate, în realitate invocând greșita calificare pe care instanța a dat-o cererilor cu care a fost învestită, susținere pe care recurentele o fac pentru prima dată în calea de atac a recursului, motiv pentru care nu va fi analizată de C, întrucât recursul nu poate fi exercitat omisso medio trecând peste calea de atac a apelului.
Deși recurentele au formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe, sub aspectele invocate ca prim motiv de recurs, nu au criticat sentința instanței de fond.
Al doilea motiv de recurs invocat este prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, când hotărârea formulată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Hotărârea ar putea fi modificată pentru aceste motive, dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, există contradicție între considerente, ori hotărârea cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă.
Recurentele se limitează la a invoca motivul de nelegalitate prev. de dispozițiile legale anterior menționate, fără a arăta în ce constă contradicția pe care o reclamă, în realitate afirmațiile acestora în sprijinul incidenței acestui motiv de modificare a hotărârii fiind argumentate pe nerespectarea dispozițiile. art. 673/9 Cod procedură civilă, privind criteriile de care instanța trebuie să țină seama la formarea și atribuirea loturilor.
Prin urmare, decizia recurată va fi analizată prin prisma motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de recurente ca ultim motiv de recurs, când vor fi avute în vedere și criticile enumerate sub forma celui de-al doilea motiv.
Reclamantele susțin în esență, faptul că instanțele de fond au dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt, respectiv dispozițiile. art. 673/9 Cod procedură civilă atunci când au omologat varianta prin care s-au format și atribuit loturile părților.
Prin art. 741 cod civil s-a instituit principiul potrivit căruia, ca expresie a egalității părților, specific raportului juridic civil, pontajul trebuie realizat în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte.
În cauza dedusă judecății acest principiu nu numai că a fost respectat ci, prin toate cele trei variante propuse de expert se realizează ieșirea din indiviziune în natură, loturile propuse a fi atribuite părților neincluzând sulte.
Pe de altă parte, conform conform dispozițiilor art. 673/9 civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
În speță, partajul în natură s-a realizat în modalitatea care se circumscrie ideii de comod partajabil, respectându-se principiile enumerate anterior, dar și cotele de proprietate ale părților, în varianta omologată fiindu-le atribuite loturile prin care s-a ținut cont de interesele practice și situația concretă a tuturor părților, fără a se nesocoti totodată, criteriul mărimii cotelor în condițiile în care, așa cum anterior s-a arătat, partea din imobil atribuită fiecăruia dintre părțile litigante au o valoare egală cu aceea a cotei sale de proprietate.
Se susține nefondat de către recurente că prin varianta omologată de instanță nu se asigură folosirea eficientă a bunului întrucât pentru ele deschiderea la strada - este de 6,03 ml în loc de 7,47 ml ca în varianta a treia și la o eventuală ieșire din indiviziune între recurente, deschiderea la această stradă s-ar înjumătății ceea ce nu ar mai permite accesul autovehiculelor.
Curtea a apreciat că aceste susțineri au doar menirea de a crea false probleme, pentru că dacă s-ar accepta un asemenea raționament greșit și pentru intimați deschiderea la stradă pentru fiecare dintre ei, chiar în varianta omologată ar fi de nici 3 metri lungime pentru fiecare (2,58 ml).
Instanța de recurs a considerat că dacă s-ar solicita în viitor o ieșire din indiviziune între coproprietarii imobilelor în cotă de 2/3 și accesul la drumul public s-ar putea realiza o ieșire la strada -.
Mai mult, finalitatea litigiului dedus judecății, partaj între coproprietarii de cote părți poate fi atinsă prin împărțeala de folosință a bunului, posibilă numai prin buna învoială a coproprietarilor nu și pe cale judecătorească, iar pe de altă parte, pentru uzul și utilitatea unui imobil prin natura lui se pot stabili servituți.
Recurentele susțin nefondat și faptul că varianta a doua nu respectă un anumit STAS (4908/85) deoarece deschiderea, potrivit propunerii intimatei se calculează de la scările de acces și nu de la calcanul construcției, susțineri care nu au suportat probatoriul, raportul de expertiză neconținând nici o mențiune privind faptul că varianta a doua nu este posibilă pentru că nu respectă normativele și legile în vigoare, dar a fost întocmită la propunerea uneia dintre părți, ceea ce nu ar fi nefiresc.
Varianta a treia, solicitată de recurente presupunea costurile cele mai mari pentru realizarea gardului despărțitor și nu are o traiectorie în linie dreaptă ca și în varianta a doua, cum susțin nefondat recurentele; pe de altă parte în varianta omologată conducta de gaze care alimentează imobilele-construcții, cât și regulatorul de gaze sunt situate în același lot al intimatelor pârâte ceea ce creează posibilitatea unei intervenții mai facile la aceste utilități.
Rezultă din cele expuse anterior că modalitatea de ieșire din indiviziune nu încalcă prevederile art. 6739Cod procedură civilă ci, dimpotrivă, le asigură eficiența practică ocrotind drepturile și interesele coindivizarilor și în atare situație, recursul formulat a fost respins ca nefondat, menționându-se ca legală decizia atacată.
Fiind în culpă procesuală în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă recurentele vor fi obligate la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulată de recurentele reclamante, împotriva deciziei civile nr. 1202A/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți, ca nefondat.
Obligă recurentele la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.AB
.red. AP
2 ex.
Jud Apel - Secția a IV-a Civilă
I
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Antonela
