Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 244/
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către reclamanții,și de către pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 522 din 29.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în acțiune civilă având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal au răspuns recurenta-reclamantă personal și asistată de av. care răspunde și pentru recurentul-reclamant lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 244/05.03.2009 și pentru recurenții-pârâți lipsă a răspuns av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av. pentru recurenții-reclamanți depune la dosar 4 planșe fotografice - fotocopii, și tot în copie 2 chitanțe cu care dovedește plata impozitului pe clădiri și teren. Nu mai are cereri de formulat în cauză.
Av., a luat cunoștință de actele depuse și declară că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri în cauză, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru recurenții-reclamanți, prin recursul formulat critică soluțiile pronunțate anterior pentru motive de netemeinicie și nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Reclamanții au solicitat și partajarea locului de veci și a monumentului funerar însă cele două instanțe au reținut în mod greșit că locul de veci nu poate fi partajat iar monumentul funerar are caracter de bun accesoriu și ca atare urmează soarta bunului principal, anume rămânerea în indiviziune.
Solicită includerea în masa partajabilă a sumei de 9000 lei reprezentând fructele civile pe care pârâții le-au cules în exclusivitate, reprezentând chirii raportate la 45 de luni respectiv câte 200 lei per lună.
Solicită de asemenea ca pârâții să participe la partajul sumei de 274,8 lei reprezentând impozitul plătit pe clădiri în exclusivitate de familia în perioada 2004-2007.
Av., pentru recurenții-pârâți, răspunzând la recursul formulat de reclamanți, susține că acesta este nefondat și trebuie respins ca atare. În mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut și motivat legal partajarea locului de veci și a monumentului funerar, pe care l-a considerat un accesoriu al locului de veci care urmează soarta bunului principal, rămânând în indiviziune, respectiv pârâților.
Referitor la fructele civile, moștenitorii testamentari nu au sezină, nu au devenit posesorii acestui imobil deci nu pot reclama culegerea fructelor și nici nu s-au făcut probe în acest sens.
Recursul declarat de pârâți a fost structurat pe două motive și anume:
Instanța a fost învestită cu revocarea legatului universal, însă nu a făcut o analiză obiectivă a situației reale, încălcând dispozițiile art. 930 Cod civil. Reclamanții sunt străini de succesiunea defunctei prin revocarea legatului dar și prin neacceptarea în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la deschiderea succesiunii a moștenirii testamentare. Susține că moștenirea nu a fost acceptată nici expres nici tacit întrucât după decesul defunctei nu au făcut acte de administrare sau conservare și nici cereri de trimitere în posesie.
Cu privire la soluția greșită atribuirii imobilului către reclamanți, hotărârea este nulă fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.6739Cod procedură civilă. Instanța a ignorat faptul că imobilul este un imobil de familie transmis pe cale succesorală iar reclamanții sunt străini față de această familie și față de patrimoniul acestei familii.
A fost ignorată de asemenea mărimea cotei cu a indivizarilor și instanța a atribuit imobilul celui care avea cota cea mai mică, contrar dispozițiilor legale susmenționate. În concluzie, în recurs, solicită reevaluarea criteriilor de preferință în atribuirea imobilului și în consecință, atribuirea acestuia pârâților. Solicită cheltuieli de judecată.
Av. pentru recurenții-reclamanți, în recursul declarat de pârâți, apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Arată că reclamanții au solicitat partajul judiciar al imobilului în litigiu în calitatea lor de destinatari ai unui legat universal cu privire la cotitatea lor de 1/3 din imobil, pârâtele cerând revocarea testamentului.
Apreciază că și din punctul de vedere al atribuirii imobilului către reclamanți cele două soluții sunt legale, în speță fiind vorba despre o liberalitate legală. Cotitatea mai mare pe care o invocă pârâtele atunci când solicită să le fie lor atribuit imobilul reprezintă doar un pretext al legăturilor lor de rudenie cu autorii, cărora nu le-a acordat nici un fel de îngrijire.
Solicită în concluzie respingerea recursului pârâtelor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 2.03.2005, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții, și partajul succesoral al autoarei, decedată la 18.03.2004.
În fapt, s-a arătat că după autoarea lor a rămas ca masă succesorală imobilul din G,-, casă de locuit și teren, în suprafață de 222. precum și locul de veci situat în cimitirul "Eternitatea" în suprafață totală de 12. peste care este construit monumentul funerar realizat de autoarea lor. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanții au arătat că sunt moștenitori testamentari ai defunctei, decedată la 18.03.2004.
La rândul său, împreună cu pârâta și tatăl pârâtelor și, au fost moștenitorii defuncților lor părinți, decedată la data de 11.01.1964 și, decedat la data de 12.10.1980. În consecință, arată că li se cuvine o cotă de 1/3 din acest imobil.
În ceea ce privește locul de veci, reclamanții au arătat că monumentul funerar a fost realizat în exclusivitate de către defuncta și, ca urmare, li se cuvine în întregime. În ceea ce privește suprafața de teren concesionată, arată că solicită cota de 8/12.
Au mai precizat reclamanții că, în baza testamentului autentic, au obținut certificatul de calitate de moștenitor nr.129/22.12.2004.
În drept au invocat dispozițiile art.728 Cod civil.
În dovedirea acțiunii au depus următoarele acte: testament autentificat sub nr.2522/19.12.2000, certificat de calitate de moștenitor nr.129/22.12.2004,certificat de moștenitor nr.514/19.01.1967, certificat de moștenitor nr.256/31.03.1981, act de concesiune nr.2496/1747/28.10.1987, adeverință emisă de Serviciul Public "Administrarea Domeniului Public" Cimitirul "Eternitatea"
Legal citate, pârâtele au formulat cerere de introducere în cauză în calitate de pârâtă a numitei.
Au formulat, de asemenea, întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece nu și-au îndeplinit sarcina trasată prin testament și, în consecință, nu au un drept corelativ obligației de a moșteni averea succesorală a numitei.
La același termen pârâtele au formulat cerere reconvențională solicitând: revocarea legatului cu titlu universal autentificat sub nr. 2522/19.12.2000 pentru neîndeplinirea sarcinii prevăzute de testatoare în legat; dezbaterea succesiunii defunctei consecință a revocării testamentului; stabilirea masei succesorale a moștenitorilor legali și cotele acestora precum și pasivul succesoral constând în suma de 20.000.000 lei, cheltuieli de înmormântare și pomenire defunctă; partajarea imobilului situat în G,- doar între moștenitorii legali. Au solicitat atribuirea imobilului în natură moștenitorilor legali.
Motivându-și în fapt cererea reconvențională, pârâtele-reclamante au arătat că, după ce a făcut testamentul, defuncta nu a beneficiat din partea reclamanților-pârâți de îngrijire și ajutor la treburile gospodărești, nici nu au înmormântat-o și nici nu i-au făcut pomenirile ulterioare. Astfel, reclamanții-pârâți nu au mai vizitat-o pe defunctă deși aceasta era în mare nevoie fiind ajutată de vecini și de rude.
Au mai arătat pârâtele că aceștia nu au fost nici la înmormântare făcându-și apariția abia la trei luni de la deces.
Ca urmare, au solicitat revocarea testamentului pentru neîndeplinirea sarcinii.
După această operațiune, imobilul a fost partajat între pârâtele-reclamante în calitate de moștenitori legali și, soția supraviețuitoare a defunctului.
Au solicitat ieșirea din indiviziune potrivit următoarelor cote: 12/24 -; 2/24 -; 5/24 - și 5/24 -.
În drept au invocat dispozițiile art.930 și 830 Cod civil, art.673
La data de 24.05.2005 pârâta a decedat (certificat deces fila 29) constatându-se că moștenitoarele acesteia sunt pârâtele și.
La solicitarea părților instanța a administrat proba cu înscrisuri, testimonială și cu interogatoriu.
Prin sentința civilă 1218/15.02.2008, Judecătoria Galația admis cererea principală, a respins cererea reconvențională, a dispus sistarea stării de indiviziune a părților și, ca efect al partajului, a atribuit reclamanților și, în indiviziune, imobilul situat în G,-, în valoare totală de 83841 lei. S-a constatat că reclamanții-pârâți au achitat suma de 27947 lei, ce se cuvine cu titlu de sultă pârâtei-reclamante, conform recipisei CEC -/1/22.01.2008. S-a constatat că reclamanții-pârâți au achitat suma de 13973,50 lei, ce se cuvine cu titlu de sultă pârâtei-reclamante, conform recipisei de consemnare CEC -/1/22.01.2008. S-a constatat că reclamanții-pârâți au achitat suma de 27947 lei ce se cuvine cu titlu de sultă pârâtei-reclamante, conform recipisei de consemnare CEC -/1/22.01.2008. S-a dispus ca părțile să rămână în indiviziune cu privire la locul de veci situate în cimitirul "Eternitatea"
Au fost obligați pârâții-reclamanți să plătească reclamanților-pârâți suma de 776 lei, cheltuieli de judecată după compensare.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr.2522/19.12.2000 de către BNP, numita a lăsat întreaga avere mobilă și imobilă reclamanților pârâți, și.
Aceasta a decedat la data de 18.03.2004 și, ca urmare, reclamanții-pârâți au obținut certificatul de calitate de moștenitor nr.129/22.12.2004 emis de BNP.
În masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este inclusă cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G,- și cota de 8/12 din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul "Eternitatea" din G, conform actului de concesiune nr.2496/1747/28.10.1987.
În ceea ce privește imobilul bun succesoral, instanța a constatat că numita împreună cu pârâta și tatăl pârâtelor și sunt moștenitorii defuncților lor părinți, decedată la data de 11.01.1964 și, decedat la data de 12.10.1980, fiecare cu o cotă de 1/3.
Legatul poate fi revocat prin hotărâre judecătorească ca sancțiune pentru fapte culpabile săvârșite de legatari față de defunct sau față de memoria acestuia.
Cazurile de revocare a legatelor sunt aceleași ca și pentru revocarea donației, prevăzute de art.930 Cod civil.
În speța de față, pârâtele-reclamante au solicitat revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinilor de către reclamanții-pârâți.
Din probele administrate în cauză, interogatorii, acte și martori rezultă că în timpul vieții sale fost îngrijită de reclamanții-pârâți care o duceau pe bătrână la doctor, la biserică, îi asigurau cele necesare traiului, tot aceștia îngrijindu-se de casa în care locuia.
Pe de altă parte, defuncta era certată cu rudele sale, pârâtele-reclamante, care nu o vizitau.
Deoarece la data decesului reclamanții-pârâți erau plecați din localitate la înmormântarea fratelui reclamantei, vecinii au chemat rudele, astfel încât acestea s-au ocupat de înmormântarea bătrânei. Cu toate acestea, ulterior, reclamanții au făcut toate pomenirile conform datinilor astfel cum reiese din adeverința nr.36/14.04.2006 ( fila 90 dosar fond ), lipsa de la înmormântare datorându-se unui motiv total întemeiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtele.
Reclamanții au criticat sentința instanței de fond, sub aspectul că nu li s-a constatat cota lor de 8/12 din suprafața de 10. locul de veci și sub aspectul că nu li s-a constatat dreptul de proprietate exclusivă pe monumentul funerar construit de defunctă.
Pârâtele au criticat și ele sentința instanței de fond, sub următoarele aspecte:
- în mod greșit nu s-a revocat testamentul pentru neîndeplinirea sarcinii;
- consideră greșită soluția de atribuire a apartamentului către reclamanți și solicită atribuirea apartamentului, iar instanța, prin considerente, nu a motivate criteriile avute în vedere la atribuirea apartamentului către reclamanți;
- monumentul funerar a fost construit de bunicul pârâților, și nu cum greșit se susține către autoarea;
- din hotărârea pronunțată nu se înțelege care este sulta acordată lui;
- reclamanții sunt străini de moștenire pentru că nu au acceptat nici expres, nici tacit moștenirea;
- instanța a ignorat total faptul că imobilul este un imobil de familie transmis pe cale succesorală în sensul aceleiași familii;
- instanța a ignorat mărimea cotei coindivizorilor și a atribuit imobilul celui care avea cota cea mai mică, contrar dispozițiilor legale cuprinse în art. 673 ind.9 Cod procedură civilă. care enumeră criteriile de preferință la atribuire.
Prin decizia civilă nr. 522 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Galația respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârâți reținând următoarele:
Revocarea testamentului poate fi cerută pentru cazurile de la art. 830 și 831 pct. 1 și 2 Cod civil, prin urmare, moștenitorii nu pot cere revocarea testamentului pentru neîndeplinirea sarcinilor.
Dincolo de acest aspect, corect a reținut instanța de fond că reclamanții-pârâți și-au îndeplinit sarcinile asumate, asigurând bătrânei cele necesare traiului.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind corectă soluția de atribuire a apartamentului către reclamanți, aceasta fiind și dorința testatorului, acesta fiind principalul criteriu avut în vedere de instanța de fond.
Monumentul funerar are caracter de bun accesoriu și prin urmare urmează soarta bunului principal, anume rămânerea în indiviziune.
Din hotărârea instanței de fond se înțelege care este sulta acordată lui.
Din dispozitivul hotărârii rezultă că acesteia i se cuvine o sultă de 27.947 lei, ce a fost achitată cu recipisa CEC nr.-/1/22.01.2008.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, precum și pârâții, și, toți recurenții criticând decizia prin prisma aplicării greșite a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamanții și critică greșita apreciere a monumentului funerar, construit de autoarea lor pe cota de 8/12 din locul de veci, ca fiind bun accesoriu ce trebuie ă urmeze soarta principalului și, în acest context, greșita menținere a acestuia în indiviziune.
Totodată, reclamanții critică greșita neincludere în masa de partajat a sumei de 9.000 lei reprezentând fructe civile culese exclusiv de pârâți - chirii raportate la 45 de luni.
Pârâții, și critică decizia prin prisma greșitei aplicări a dispozițiilor prevăzute de art.930 Cod civil, instanța, înverstită fiind cu revocarea legatului universal, nu a făcut o analiză obiectivă a "situației reale".
Invocă pârâții și greșita atribuire a imobilului reclamanților, ignorând faptul că imobilul în cauză, fiind unul "de familie", se impunea a fi atribuit pârâților, reclamanții fiind străini de "familie și de patrimoniul" acesteia.
Recursurile declarate sunt nefondate, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 482 Cod civil, proprietatea unui lucru dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod sau artificial.
Deși reclamanții recunosc dreptul autoarei în speță asupra cotei de 8/12 din suprafața locului de veci, susțin eronat că monumentul funerar construit de Aceasta se impune a fi supus partajului, ignorând astfel principiul conform căruia accesoriul urmează soarta principalului.
În acest context, critica invocată de reclamanți n poate fi primită, fiind total nejustificată.
Referitor la neincluderea sumei de 9.000 lei în masa succesorală ca fructe civile culese exclusiv de către pârâți, trecând peste faptul că această critică nici nu a făcut obiectul apelului, potrivit art.653 cod civil numai descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii, din momentul morții defunctului, ceilalți moștenitori nefiind sezinari, intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiției.
Așa fiind, pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
Referitor la recursul declarat de către pârâți, deși aceștia invocă greșita aplicare a dispozițiilor prevăzute de art.930 Cod civil, în argumentarea acestei critici susțin că instanța nu a interpretat judicios probele, din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultând adevărata situație de fapt, care ar fi atras revocarea legatului pentru neîndeplinirea sarcinilor impuse.
Astfel, Curtea constată că nemulțumirea pârâților cu privire la nerevocarea legatului nu poate justifica încadrarea criticilor invocate în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
Cât privește critica greșitei atribuiri a imobilului către reclamanți și ignorarea astfel a criteriilor prevăzute de art. 673/9 Cod procedură civilă, corect au apreciat instanțele că însuși testatorul și-a manifestat dorința în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat și recursul declarat de pârâți, soluția pronunțată în fond și menținută în apel fiind justificată și dată cu aplicarea corectă a legii.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art. 312 pct.1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de către reclamanții,și de către pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 522 din 29.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./13.05.2009
decizie VM/13.05.2009
2 ex.
Fond: Judecătoria Galați: judecător
Apel: Tribunalul Galați: judecători
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
