Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.247/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 06 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.130 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 6 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr.130/Ap/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr- a fost admis apelul declarat de apelanta reclamantă - împotriva sentinței civile nr. 7759/24.09.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dos. cu nr. unic - (nr. vechi 4073/2005), pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A constatat că este supus ieșirii din indiviziune imobilul situat în comuna,-, jud. B, intabulat în nr. 2453 sub nr. top 92 format din casă și curte de 1613 mp, evaluat la suma totală de 773.934,16 lei (244.894 lei casa, casa dreaptă, șura, anexe stânga și dreapta, conform raportului de expertiză tehnică nr. 1258/2005 întocmit de expert + 529.040,16 lei c/val teren conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert - -).
A inclus în lotul nr. I atribuit pârâtului reclamant reconvențional și șura în valoare de 16.267 lei și anexele dreapta în valoare de 6.618 lei, conform raportului de expertiză tehnică nr. 1258/2005 întocmit de expert.
A inclus în lotul nr. II atribuit apelantei reclamante pârâtă reconvențional - și pârâtului și anexele stânga în valoare de 8.080 lei, potrivit aceluiași raport de expertiză.
A constatat că valoarea construcției din lotul nr. I, atribuită pârâtului reclamant reconvențional este de 195.372 lei (în loc de valoarea de 172.487 lei stabilită de prima instanță) iar valoarea construcției din lotul nr. II, atribuită apelantei reclamante pârâtă reconvențional - și pârâtului este de 49.522 lei (în loc de valoarea de 41.442 lei stabilită de prima instanță).
A obligat pârâtul reclamant reconvențional să plătească reclamantei pârâte reconvenționale - și pârâtului suma de 11.701,5 lei cu titlu de sultă reprezentând diferența valorică a cotei de 1/4 față de valoarea construcțiilor atribuite (61.223,5 lei reprezentând 1/4 din valoarea totală a construcțiilor - 49.522 lei reprezentând valoarea construcțiilor atribuite în lotul apelantei și al pârâtului ), în locul sultei în valoare de 12.040, 25 lei stabilită de prima instanță.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței civile.
A obligat intimații și să plătească apelantei reclamante - suma de 9,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta și pârâtul sunt proprietarii cotei de 1/4 din imobilul în litigiu, situat în com.,-,înscris în nr. 2453, nr. top 92, cu titlu de cumpărare în timpul căsătoriei, la data de 20.11.1990 (fila nr. 4 dos. fond), căsătorie încheiată la data de 12.05.1990 și desfăcută prin divorț potrivit sentinței civile nr. 11326/22.10.2001 a Judecătoriei Brașov.
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta - a solicitat în primul capăt de cerere constatarea că această cotă parte de 1/4 din imobil constituie bun comun al celor doi foști soți, dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de contribuție. Apoi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul atribuirea acestei cote și, în contradictoriu cu pârâții - și COMUNA prin Primar, coproprietarii celeilalte cote de 3/4 din imobil (primul asupra construcției iar cel de-al doilea asupra terenului), ieșirea din indiviziune cu privire la întreg imobilul mai sus identificat.
Printr-o acțiune separată formulată în dos. nr- al Judecătoriei Brașov, pârâtul a investit instanța de judecată cu petite prin care a solicitat ca, în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, să se stabilească faptul că are o contribuție exclusivă la dobândirea cotei de 1/4 din imobilul ce face obiectul prezentului litigiu și să i se atribuie această cotă fără plata vreunei sulte către reclamantă.
S-a constatat că prezenta cererea de chemare în judecată conține petite relative la ieșirea din indiviziune cu privire la dreptul de proprietate comun asupra unui imobil, drept comun care are izvoare diferite.
Astfel, proprietatea comună dintre reclamanta - și pârâtul izvorăște din lege, respectiv din situația lor de soți la data dobândirii porțiunii de 1/4 din imobil, fiind o proprietate comună în devălmășie, fără determinarea cotelor părți ideale ca fracție matematică.
Proprietatea comună dintre reclamantă și pârâtul pe de o parte și pârâții - și COMUNA, pe de altă parte asupra aceluiași imobil, este o proprietate comună pe cote părți, întinderea dreptului fiecărui coproprietar fiind stabilită matematic și abstract, coproprietarii necunoscând partea materială din bun care corespunde dreptului lor. Izvorul coproprietății îl constituie succesiunea, cotele fiind preluate apoi convențional (reclamanta și pârâtul ) și în baza Legii nr. 10/2001 (pârâtul - ).
Sistarea celor două tipuri de proprietate comună presupune o probațiune distinctă. Astfel, pentru stabilirea cotelor părți ale soților, respectiv pentru stabilirea contribuției acestora la dobândirea bunului devălmaș, trebuie administrate probe specifice raporturilor patrimoniale de familie și apoi, în funcție de întinderea cotei și de alte criterii, trebuie administrate probe pentru a se proceda la atribuirea bunului stăpânit în devălmășie, în speță ambii foști soți având pretenții la atribuirea cotei de 1/4 din imobil, unul cu plata sultei iar celălalt fără plata sultei.
În ceea ce privește sistarea coproprietății obișnuite, este necesară doar administrarea probei cu expertiza tehnică pentru lotizarea imobilului și eventual de probe care să vizeze criteriile de preferință în atribuirea vreunui lot, atunci când părțile nu se învoiesc.
Instanța a constatat că reclamanta a alăturat în mod artificial două cereri de partaj - una de sistare a devălmășiei și una de sistare a coproprietății vremelnice, într-o singură acțiune civilă, susținerea apelantei în sensul că nu ar fi formulat două cereri de partaj fiind nefondată. Soluționarea cererii de sistare a coproprietății obișnuite se poate realiza și independent de soluționarea cererii ce îi vizează pe foștii soți. Coproprietarii cotei părți de 3/4 din imobil nu pot fi obligați să fie antrenați într-un litigiu în care să se administreze probe pentru soluționarea unor cereri cu privire la care nu au interes, în care nu sunt implicați și care nu le afectează drepturile, cu atât mai mult cu cât cererea relativă la relațiile patrimoniale dintre foștii soți nu are nicio relevanță cu privire la modul de soluționare a cererii de sistare a coproprietății vremelnice, lotul individualizat în materialitatea sa, aferent cotei părți aparținând foștilor soți, urmând a fi repartizat acestora cu același titlu de proprietate comună în devălmășie. Urmează ca aceștia să își soluționeze conflictul relativ la contribuția fiecăruia dintre ei la dobândirea părții individualizate din imobil în litigiul ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Brașov.
Prima instanță nu putea soluționa cererea reclamantei relativă la constatarea că ea și pârâtul au dobândit cota de 1/4 din imobil în timpul căsătoriei cu contribuții egale, câtă vreme în dosarul sus menționat pârâtul formulase o cerere prin care a solicitat constatarea că respectiva cotă parte din dreptul asupra imobilului fusese dobândită în timpul căsătoriei cu contribuția sa exclusivă. Soluția instanței prin încheierea de ședință din data de 17.09.2007, de a disjunge acest petit care în realitate este o cerere cu o individualitate proprie și de a forma un nou dosar în vederea conexării acestuia la dosarul nr- al Judecătoriei Brașov este una corectă. Față de dispozițiile art. 165 Cod procedură civilă, în condițiile existenței cererii pârâtului care viza obținerea dreptului asupra cotei de 1/4 invocând contribuția sa exclusivă la dobândirea acesteia, cererea reclamantei având ca obiect aceeași cotă parte din imobil dar prin invocarea unei contribuții egale a foștilor soți la dobândirea ei nu era în stare de judecată, pentru o bună administrare a justiției impunându-se conexarea acestor cereri. În schimb cererea de sistare a coproprietății vremelnice era în stare de judecată, fapt ce nu permitea conexarea la prezentul dosar a dosarului nr- al Judecătoriei Brașov.
Dispozițiile art. 165 Cod procedură civilă nu trebuie interpretate restrictiv, în sensul în care măsura disjungerii ar viza numai cereri inițial conexate, în practica judiciară întâlnindu-se numeroase situații în care petite, având o individualitate proprie sau o natură juridică specifică ce atrăgea competența unor instanțe diferite și care în realitate reprezentau chiar cereri de chemare în judecată distincte, formulate în cuprinsul unui singur înscris, au fost disjunse. De exemplu formularea unor cereri de revizuire împotriva unor hotărâri judecătorești diferite în cuprinsul aceleiași cereri de chemare în judecată sau formularea unor petite specifice conflictelor de muncă împreună cu petite specifice litigiilor de asigurări sociale în cuprinsul aceleiași cereri de chemare în judecată, în condițiile în care procedura de judecată pentru soluționarea acestora este diferită.
Susținerea relativă la faptul că prezenta instanță, fiind cea dintâi investită cu judecarea petitul nr. 1 din prezentul dosar, acest petit nu putea fi conexat la dosarul nr- ulterior înregistrat pe rolul instanței, nu interesează deoarece nu completul sesizat în prezentul dosar s-a pronunțat asupra conexării celor două cauze ci instanța sesizată cu dosarul nr- (fila 228 dos. fond).
Susținerea apelantei relativ la faptul că prin această măsură a disjungerii prima instanță ar fi creat o situație mai favorabilă pârâtului nu este fondată, deoarece în respectivul litigiu reclamanta va avea posibilitatea de a propune probe și de a se apăra.
Nici susținerea apelantei în sensul că prima instanță a încălcat prevederile art. 728 Cod civil, menținând starea de indiviziune dintre părți nu este fondată, deoarece instanța a dispus sistarea coproprietății pe cote părți prin formarea de loturi iar cu privire la sistarea stării de devălmășie se va pronunța instanța sesizată cu aceeași cerere în dos. nr- al Judecătoriei Brașov.
C de-al doilea motiv, care vizează excluderea de la sistarea stării de coproprietate a anexelor gospodărești, este fondat.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta -, din cuprinsul cererii reconvenționale formulată de pârâtul - și din cuprinsul răspunsului reclamantei la cererea reconvențională, rezultă că părțile și-au exprimat intenția de sista starea de coproprietate atât cu privire la construcțiile intabulate cât și cu privire la cele neînscrise în cartea funciară, anexe gospodărești situate în partea și în partea dreaptă a curții (filele 1, 26 și 43 dos. fond).
Pe considerentul că aceste anexe gospodărești nu sunt înscrise în cartea funciară iar părțile nu au solicitat acest lucru, prima instanță le-a exclus de la masa de partajat, valorile menționate în sentința civilă atacată referindu-se numai la imobilul teren și construcții evidențiate în cartea funciară.
Este adevărat că părțile nu au formulat un petit prin care să solicite în mod expres înscrierea în cartea funciară a acestor anexe gospodărești, dar prin faptul că le-au indicat în cererile lor ca intrând în componența imobilului de partajat și prin faptul că s-a solicitat intabularea loturilor nou formate, se subînțelegea voința părților de a se dispune partajarea și a acestor anexe gospodărești și de a se intabula în componența noilor loturi. Dacă prima instanță a apreciat că o astfel de cerere ar fi trebuit formulată în mod expres, trebuia să pună în vedere părților această împrejurare, în temeiul art. 129 alin. 4 Cod proc. civ.
Instanța nu le putea exclude de la partaj, pentru simplul considerent că aceste anexe nu figurează în cartea funciară, câtă vreme ele există în materialitatea lor pe terenul din litigiu iar existența lor nu a fost contestată, ele fiind identificate și prin rapoartele de expertiză și incluse în loturile propuse spre atribuire. Nu se poate dispune partajarea asupra unei părți a imobilului iar asupra unei alte părți a imobilului să fie păstrată starea de coproprietate, prin procesul de ieșire din indiviziune părțile urmărind să lichideze starea de coproprietate și toate pretențiile reciproce.
Prin raportul de expertiză construcții nr. 1258/14.09.2005 întocmit de expertul ing. s-a reținut că vechimea anexelor este de 113 ani, acestea fiind edificate în 1892, împrejurare necontestată de părțile din litigiu (filele 80 și 89 dos. fond). Construcțiile - anexe din litigiu fiind edificate înainte de anul 1958, an în care s-a introdus noțiunea de autorizație de construire prin Decretul nr. 144/1958, la momentul respectiv legiuitorul nu a prevăzut formalități prealabile necesare edificării și intabulării construcțiilor.
Anexele gospodărești au fost identificate și descrise, atât sub aspectul amplasării, cât și sub aspectul componenței lor, a materialelor folosite la edificarea lor și sub aspectul regimului construit, prin raportul de expertiză menționat.
Pârâta Comuna reprezentată prin Primar, autoritate în drept a veghea la legalitatea edificării construcțiilor pe raza comunei, nu a obiectat cu privire la anul și modalitatea edificării anexelor gospodărești și nu a pretins necesitatea întocmirii unei alte documentații în vederea intabulării lor.
În consecință, nu există nici din punct de vedere formal și legal vreo la intabularea respectivelor anexe gospodărești, având în vedere regimul juridic în vigoare existent la momentul edificării acestora și principiul neretroactivității legii civile (Legea nr. 7/1996).
Având în vedere aceste împrejurări, apelul declarat de reclamanta - a fost admis, dar numai cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, constatându-se că în mod nelegal prima instanță a procedat la excluderea anexelor gospodărești din masa de partajat și din loturile atribuite părților. Drept urmare s-a schimbat în parte sentința civilă în sensul includerii în loturile atribuite părților și a anexelor omise de prima instanță și anume șura și anexele din partea dreaptă a curții vor fi incluse în lotul nr. I atribuit pârâtului reclamant reconvențional - iar anexele gospodărești din partea a curții vor fi incluse în lotul nr. II atribuit reclamantei - și pârâtului. Aceste anexe au fost incluse în masa de partajat și valoric, modificându-se valoarea loturilor atribuite părților și valoarea sultei datorate de pârâtul reclamantei și pârâtului, precum și valoarea întregului imobil - construcție supus partajării, potrivit valorilor stabilite de expertiza construcții la fila nr. 92 - 93 dos. de fond, valori care le-au înlocuit pe cele calculate de prima instanță.
Celelalte dispoziții ale sentinței civile au fost păstrate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimații - și au fost obligați să plătească apelantei suma de 9,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apelul care le-a profitat, reprezentând taxa judiciară de timbru și valoarea timbrului judiciar, apelanta neprobând efectuarea și a altor cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
În susținerea recursului se învederează că soluția disjungerii cererii de partaj între foștii soți este greșită având în vedere că pe de o parte odată cu încetarea căsătoriei încetează și starea de devălmășie, iar pe de altă parte izvorul stării de indiviziune este irelevant. Această disjungere i-a creat pârâtului o situație mai favorabilă permițându-i să susțină un nou proces și să invoce anume cotă de contribuție la dobândirea bunului, arată recurenta.
În drept sunt invocate dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 pct.9, art.165, 120, 56, 63, 274 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.
Recursul nu este fondat.
Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, potrivit prezumției de comunitate prevăzută în Codul familiei - art.30, dacă din actul de dobândire nu rezultă contrariul. Asupra acestor bunuri comune soții au un drept de proprietate devălmașă, respectiv nu este determinată partea fiecărui soț coproprietar. nu încetează automat prin încetarea căsătoriei ci prin împărțirea bunurilor, în cadrul acestei operațiuni juridice determinându-se - prin bună învoială sau pe cale judecătorească - cota parte ce revine fiecărui soț din bunul (bunurile) comun dobândit în timpul căsătoriei.
Aceste considerente de ordin teoretic nu ar avea o valență juridică deosebită asupra cauzei de față, dacă nu ar avea înrâurire directă și asupra instanței competente să soluționeze împărțirea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei. Cum în raza Curții de APEL BRAȘOV se află Tribunalul pentru Minori și Familie, acestuia îi revine competența soluționării - în primă instanță - a tuturor cererilor circumscrise dreptului familiei, inclusiv a cererilor de partaj a bunurilor comune ale foștilor soți.
Prin urmare disjungerea adoptată de instanță cu privire la împărțirea bunurilor dintre foștii soți, este legală și din perspectiva instanței competente să o soluționeze, chestiune ce va fi ridicată fie de părți, fie de instanță din oficiu, la judecarea respectivului partaj.
Instanța reține de asemenea că argumentele vizând favorizarea uneia dintre părți în procesul de partaj nu sunt reale, având în vedere că în normele ce diriguiesc procesul civil se asigură egalitatea părților și a armelor folosite de acestea în fața judecătorului, recurenta putând valorifica, la rândul ei, toate acțiunile pe care legea i le pune la dispoziție în noul proces de partaj.
În consecință și față de cele ce preced instanța va reține că în cauză nu sunt incidente ipotezele art.304 Cod procedură civilă și ca urmare va respinge recursul ca nefondat și va menține decizia atacată ca fiind legală.
Instanța va respinge cererea formulată de intimatul și purtând asupra acordării cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.130/Ap/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Respinge cererea intimatului pentru cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.RP/6.10.08
Tehnored. 07.10.2008 - 2 ex.
Jud. apelC./
Jud.fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Maria
