Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 2561/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2561/R/2009 | |
Ședința publică din 18 noiembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul, și repectiv de pârâtele și MARI împotriva deciziei civile nr. 161/A din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora, de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei se prezintă pârâta-recurentă Mari, asistată de avocat, care o reprezintă și pe pârâta () lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantului nu este timbrat, iar recursul pârâtelor este legal timbrat cu 10 taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 noiembrie 2009, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, la care a fost anexat un set de acte în probațiune. Se constată de asemenea că în cursul dimineții pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței o dezvoltare a motivelor de recurs.
La termenul de azi, reprezentantul pârâtelor depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Curtea, după deliberare, pune în discuție, nulitatea eventualelor motive noi de recurs invocate prin memoriul depus azi la dosar, intitulat "dezvoltarea motivelor de recurs".
Reprezentantul pârâtelor-recurente arată că prin acest script doar a dezvoltat și explicitat motivele de recurs invocate prin memoriul de recurs.
După deliberare, Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantului pârâtelor-recurente excepția lipsei de interes a acestora în promovarea recursului, sub aspectul motivelor ce vizează nelegala citare a pârâtului, precum și lipsa citării aceluiași pârât, la efectuarea expertizei.
Reprezentantul pârâtelor-recurente arată că în opinia sa, pârâta-recurentă Mari, fiind sora pârâtului-intimat are interese comune cu acesta, și în plus, are interesul ca prezenta cauză să fie corect soluționată.
Curtea, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă și art.20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, invocă și pune în discuție, excepția netimbrării recursului promovat de reclamantul, care deși fost citat cu mențiunea timbrării recursului așa cum rezultă din conceptul de citare aflat la fila 76 din dosar, nu s-a conformat dispoziției instanței, până la termenul de azi.
Reprezentantul pârâtelor-recurente solicită admiterea excepției de netimbrare și în consecință anularea recursului declarat de reclamantul.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtelor-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia pentru motivele arătate în scris, și în consecință casarea hotărârii recurate și a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 10262/19.12.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul, n contradictoriu cu pârâții, și, i pe cale de consecință:
A fost repus reclamantul în termenul de acceptare a succesiunii după defunctul -, decedat la data de 2 august 1980.
S-a dispus anularea Certificatelor de moștenitor nr. 361/1981 și nr. 1975/1981 emise de fostul notariat de Stat Județean
S-a stabilit ca masa succesorală după defunctul -, decedat la data de 2 august 1980, se compune din imobilul înscris în CF nr. 25085 C, sub nr. crt., nr. top 10167/3 în valoare de 913.200 lei, întreg dreptul de folosință asupra locului de mormânt situat în Cimitirul Central al mun. C-N nr. 1370, parcela II-A, pe care se afla construcții funerare, n valoare de 3500 lei ROL în anul 1981, cota de 1/2 parte din autoturismul marca 1300 fabricat în anul 1974, având nr. de circulație l-CJ-7905 și motor seria -, albumele de familie proprii ale defunctului, tablourile în care apar părinții defunctului - și și jurnalul intim al defunctului, precum și calitatea de moștenitori a părților -, soție supraviețuitoare, în cota de 1/4 parte, reclamantul și pârâții și -, în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/4 parte fiecare, toți raportat la masa succesorala.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 223.300 lei cu titlu de sultă.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect sistarea stării de indiviziune privind bunurile imobile.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind: includerea în masa succesorală a apartamentului nr. 24 situat în imobilul din C-N,-, se. 2, -l, jud. C, înscris în CF nr. - C-N, nr. top 752/S/XXIV, a apartamentului nr. 4 situat în C-N,-, jud. C, în valoare de 175.600 lei, a bibliotecii familiale incluzând mobilier și cărți; mobila de salon, insigne, decorații, blazoane, corespondența defunctului și a părinților săi, acordarea de despăgubiri în valoare de 50.000 lei reprezentând cota de 1/4 parte din dreptul de folosință si cumpărare a apartamentului situat în C-N,-, -l, se. 2, jud. C și instituirea dreptului de ipotecă asupra imobilului înscris în CF nr. - C-N, nr. top 752/S/XXIV în favoarea reclamantului pentru realizarea creanței în suma de 50000 lei pretinsă cu titlu de despăgubiri.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 389,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele:
Prin Certificatul de moștenitor nr. 361/23.03.1981 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean C și Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1975/26.11.1981, având același emitent, s-a stabilit ca masa succesorală după defunctul -, decedat la data de 2 august 1980, se compune din cota departe din autoturismul marca 1300, fabricat în anul 1974, având nr. de circulație l-CJ-7905, cu motor seria -, dobândit cu titlu de drept cumpărare, cealaltă cota de parte fiind proprietate soției supraviețuitoare, terenul înscris în CF 25085 C-N, cu nr. top 10167/3, în suprafață totală de 500. situat în C-N,-, bunul propriu al defunctului de sub Bl, cu titlu de cumpărare și întreg dreptul de folosință asupra locului de mormânt situat în Cimitirul Central al mun. C-N nr. 1370, parcela II-A, pe care se afla construcții funerare, în valoare de 3500 lei, s-a constatat calitatea de moștenitori a pârâtelor, soție supraviețuitoare, în cota de parte și, fiica, în cota de parte din masa succesorala, pârâtul, fiu al defunctului, fiind declarat renunțător, conform actelor depuse în copie la filele 13, 14 din dosarul cauzei.
Prin Decizia civilă nr. 230/R/26.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 18006/2005 a fost admis recursul declarat de împotriva Deciziei civile nr. 469/2005 a Tribunalului Cluj, pronunțata în. nr. 10810/2004, care a fost modificată în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 6593/2002 a Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul împotriva pârâților și, și în consecință: s-a stabilit ca -, născut la data de 1 iulie 1922 în O, jud. B, fiul lui și, decedat la data de 2 august 1980, cu ultimul domiciliu în mun. C-N, este tatăl reclamantului; s-a încuviințat ca reclamantul să poarte numele tatălui, acela de și s-a menținut dispoziția din sentința privind respingerea petitului având ca obiect constatarea calității de succesor prin asimilarea copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie, obligând pe pârâții intimați la plata către recurentul reclamant cheltuieli de judecată, hotărârea fiind irevocabilă ( 26-29).
Potrivit declarației autentificată sub nr. 559/20.02.2006 de Notarul public -, reclamantul a acceptat în mod expres succesiunea după defuncții, decedat la data de 23.09.1945, decedata la data de 27.06.1974, decedat la data de 17.03.1072, -, decedat la data de 02.08.1980 și, decedat în anul 2000.
La data de 09.03.2006, reclamantul a dobândit un nou certificat de naștere, în care la rubrica "tatăl" a fost înscris -.
În drept, din coroborarea disp. art. 669. civ. cu disp. art. 63 din Codul familiei, copiii sau descendenții lor au vocație succesorală după tatăl lor și oricare alt ascendent, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara ei, cu singura condiție ca filiația să fie stabilită potrivit legii, iar potrivit disp. art. 700. civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Din normele legale sus menționate rezultă că dobândirea calității de moștenitor de către descendenți este condiționată de existența legăturii de rudenie cu defunctul, care se dovedește cu certificate de stare civilă, și acceptarea succesiunii în termenul prescris de lege.
În speță, cu certificatul de naștere depus în copie la dosar, reclamantul a făcut dovada calității sale de succesibil în raport de defunctul -, decedat la data de 01.08.1980, iar în privința exercitării dreptului de opțiune succesorală a solicitat repunerea în termen.
În ce privește repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, instanța de fond a reținut că, așa cum și doctrina și practica judiciară s-au pronunțat constant, ca succesibilul poate și trebuie să fie repus în termenul de prescripție de instanță, dacă se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, cum este și în situația descoperirii unei legături de rudenie cu defunctul ori imposibilitatea de a cunoaște și dovedi faptul în temeiul căruia legea îi cheamă la moștenire, și cu condiția ca intentării cererii de repunere în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, potrivit cu prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Cu probele administrate, instanța de fond a apreciat că reclamantul a făcut dovada imposibilității exprimării opțiunii sale succesorale în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, tocmai prin faptul că însăși paternitatea sa față de defunct a fost stabilită numai prin Decizia civilă nr. 230/R/26.01.2006 a Curții de Apel Cluj.
Cum cea de a doua condiție a repunerii în termenul de opțiune succesorală este ndeplinită, cererea fiind promovată de reclamant la data de 23.02.2006, în temeiul disp. art. 19 din Decretul nr. 167/1958, instanța de fond a repus pe reclamant în termenul de acceptare a succesiunii după defunctul -, decedat la data de 2 august 1980.
Dat fiind faptul că a procedat la acceptarea expresă a succesiunii prin declarație notarială, reclamantul a mai investit instanța cu o acțiune în dezbatere succesorală după defunctul său tată, solicitând consecutiv anularea Certificatelor de moștenitor nr. 361/23.03.1981 și nr. 1975/26.11.1981, eliberate de fostul Notariat de Stat Județean
Potrivit disp. art. 88 din Legea nr. 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte, iar cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
În cauză, paternitatea reclamantului s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care are efect declarativ, ceea ce înseamnă că efectele sale retroactivează până la momentul nașterii copilului, iar acceptarea succesiunii după tatăl său îmbracă forma autentică și a fost exercitată în termenul de opțiune succesorală, dovedită fiind astfel calitatea sa de moștenitor a reclamantului, în concurs cu pârâții.
Anterior însă au fost eliberate Certificatul de moștenitor și Certificatul de moștenitor suplimentar după defunctul -, prin care se stabilește calitatea de moștenitoare numai în favoarea soției supraviețuitoare și a pârâtei, a cărei paternitate era recunoscută și dovedită.
Rezultă așadar că prin eliberarea celor doua certificate de moștenitor, care nu sunt opozabile reclamantului, acesta nefiind parte la dezbaterea succesorală, s-a produs reclamantului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor, considerente pentru care instanța de fond a admis capătul de cerere având ca obiect anularea Certificatelor de moștenitor nr. 361/1981 și nr. 1975/1981 emise de fostul Notariat de Stat Județean
Relativ la componența masei succesorale, din cererea de chemare în judecată și ntâmpinarea precizată a pârâtelor rezultă că părțile au căzut de acord asupra includerii în masa succesorală a bunurilor menționate în cele doua Certificate de moștenitor ce urmează a fi anulate.
În ce privește valoarea bunului imobil, respectiv terenul înscris în CF 25085 C-N, cu nr. top 10167/3, în suprafață totală de 500. situat în C-N, azi-, bunul propriu al defunctului de sub Bl, conform copiei CF de la filele 10-12, în cauză s-a întocmit un Raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar, ing., prin care valoarea imobilului a fost stabilita ca fiind în prezent de - lei.
Cu probele administrate, reclamantul nu a dovedit că celelalte două apartamente, nr. 4 din C-N,- și nr. 24 din C-N,-, -l se aflau în patrimoniul defunctului la data decesului. Astfel, conform copiei CF nr. - C-N și Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2201/1990, apartamentul nr. 24 constituit proprietatea Statului R până la 17.12.1990, când a fost cumpărat de, iar pentru apartamentul nr. 4 din C-N,-, reclamantul nu a făcut dovada proprietății la data decesului defunctului deși, în baza rolului activ, instanța de fond i-a pus în vedere să depună la dosar copia CF, în ședința publica din data de 17.11.2006.
Este adevărat că din convenția sub semnătura privată încheiată la data de 11 decembrie 1980 între, pe de o parte și, pe de alta parte, rezultă că asupra apartamentului nr. 4 din C-N,-, jud. C, ar fi fost la un moment dat proprietar defunctul ( 41), însă în primul rând se impune a preciza că această convenție nu reprezintă o dovada a dreptului de dreptul de proprietate, iar în al doilea rând din cuprinsul ei se desprinde concluzia că acest imobil a ieșit din patrimoniul lui - anterior decesului acestuia și prin urmare regimul său juridic în raport de drepturile succesorale este altul.
Cu privire la bunurile mobile ce solicită reclamantul a se constata că fac parte din masa succesorala după defunctul său tată, prin prisma răspunsurilor date de pârâtele și la interogatoriile și suplimentele la interogatoriile administrate de reclamant și în lipsa altor dovezi concludente, instanța de fond a reținut că doar susținerile privind albumele de familie proprii ale defunctului, tablourile în care apar părinții defunctului - și și jurnalul intim al defunctului se verifică. Astfel, pârâta recunoaște implicit prin răspunsurile date la întrebările 9 si 18 că defunctul a avut albume de familie și tablouri cu părinții săi, ca bunuri proprii și chiar că la data decesului a existat un jurnal intim al defunctului, pe care ulterior 1-a aruncat.
Existența celorlalte bunuri mobile în patrimoniul defunctului, la data decesului, ca bunuri proprii sau comune, respectiv biblioteca familială incluzând mobilier și cărți; mobila de salon, insigne, decorații, blazoane, corespondența defunctului și a părinților săi, cu excepția celor aparținând gospodăriei casnice, care ar fi revenit exclusiv soțului supraviețuitor, nu a fost dovedită în condițiile art. 1169. civ. cu consecința că acestea nu vor putea fi incluse în masa succesorală.
Nici cererile privind despăgubirile în valoare de 50.000 lei reprezentând cota de 1/4 parte din dreptul de folosință și cumpărare a apartamentului situat în C-N,-, -l, se. 2, jud. C și instituirea dreptului de ipotecă asupra imobilului înscris în CF nr. - C-N, nr. top 752/S/, formulate de reclamant, nu sunt întemeiate și au fost respinse ca atare, întrucât chiar dacă ar fi fost dovedit, dreptul de locațiune al defunctului asupra apartamentului nu se putea transmite pe cale succesorală, o astfel de posibilitate fiind exclusă de prevederile Legii nr. 5/1973, în vigoare la data decesului lui -, iar reclamantul nu a locuit niciodată cu părintele său, astfel încât să fi avut posibilitatea să se bucure de beneficiul continuării contractului de locațiune relevat și în final de dispozițiile Decretului-lege nr. 60/1990, iar instituirea dreptului de ipotecă solicitat este astfel lipsit și de motive de fapt care să îi justifice cât și de temei legal.
Instanța de fond a reținut că este cert faptul că reclamantul este fratele sangvin al pârâților și, având același, chiar dacă este născut în afara căsătoriei, și a acceptat succesiunea alături de aceștia și de pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare.
Explicația concluziei că și a dobândit calitatea de moștenitor al defunctului rezidă în aceea că acesta a făcut acte de acceptare și dispoziție în privința bunurilor incluse în masa succesorală. Astfel, în pofida faptului că prin Certificatele de moștenitor ce vor fi anulate, pârâtul s-a declarat renunțător la succesiunea defunctului, din conținutul convenției încheiată de acesta cu, la data de 11 decembrie 1980 și Declarația sub semnătura privată a numitului ( 43), coroborate cu refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde la interogatoriul ce i-a fost comunicat rezultă că pârâtul a primit suma de 25000 lei reprezentând contravaloarea cotei sale părți din masa succesorală.
Deoarece din copia CF nr. 25085 C rezultă că terenul în suprafață de 500. care a făcut parte din masa succesorală a fost înstrăinat de pârâtele și prin contract autentic de vânzare-cumpărare, urmează ca acesta nu mai poate fi în prezent partajat în natură așa cum solicită reclamantul. Aceasta situație nu exclude însă obligația pârâților, care s-au bucurat de prețul vânzării și respectiv sulta încasată, de a-1 despăgubi pe reclamant cu sulta care îi revine în calitatea sa de moștenitor, raportat la valoarea de circulație a imobilului, pe temeiul subrogației reale cu titlu universal.
Raportat la considerentele anterior expuse, instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este în parte întemeiată, motiv pentru care a admis-o în limitele de mai sus, potrivit celor ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în temeiul disp. art. 19 din Decretul nr. 167/1958 și față de disp. art. 88 din Legea nr. 36/1995, instanța de fond a repus pe reclamant în termenul de acceptare a succesiunii după defunctul -, decedat la data de 2 august 1980, după care a dispus anularea Certificatelor de moștenitor nr. 361/1981 și nr. 1975/1981 emise de fostul Notariat de Stat Județean
Pe baza probelor administrate, în temeiul disp. art. 650 și urm. civ. art. 111. proc. civ. instanța de fond a constatat că masa succesorală după defunctul -, decedat la data de 2 august 1980, se compune din imobilul înscris în CF nr. 25085 C, sub nr. crt., nr. top 10167/3 în valoare de 913.200 lei, întreg dreptul de folosință asupra locului de mormânt situat în Cimitirul Central al mun. C-N nr. 1370, parcela II-A, pe care se afla construcții funerare, în valoare de 3500 lei ROL în anul 1981, cota departe din autoturismul marca 1300 fabricat în anul 1974, având nr. de circulație l-CJ-7905 și motor seria -, albumele de familie proprii ale defunctului, tablourile în care apar părinții defunctului - și și jurnalul intim al defunctului, precum și calitatea de moștenitori a părților -, soție supraviețuitoare, în cota de 1/4 parte, reclamantul și pârâții și -, în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/4 parte fiecare, toți raportat la masa succesorală, în temeiul disp. art. 669. civ. și art. 1 din Legea nr. 319/1944.
Față de disp. art. 728. civ. și art. 6731și urm. proc. civ. instanța de fond a obligat pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 228.300 lei cu titlu de sultă și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect sistarea stării de indiviziune privind bunurile imobile.
Apoi, capetele de cerere privind includerea în masa succesorală a apartamentului nr. 24 situat în imobilul din C-N,-, se. 2, -l, jud. C, înscris în CF nr. - C-N, nr. top 752/S/, a apartamentului nr. 4 situat în C-N,-, jud. C, în valoare de 175.600 lei, a bibliotecii familiale incluzând mobilier și cărți; mobila de salon, insigne, decorații, blazoane, corespondenta defunctului și a părinților săi, acordarea de despăgubiri în valoare de 50.000 lei reprezentând cota de 1/4 parte din dreptul de folosința și cumpărare a apartamentului situat în C-N,-, -l, se. 2, jud. C și instituirea dreptului de ipotecă asupra imobilului înscris în CF nr. - C-N, nr. top 752/S/ în favoarea reclamantului pentru realizarea creanței în sumă de 50000 lei pretinsă cu titlu de despăgubiri au fost respinse de instanța de fond ca neîntemeiate.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul disp. art. 274. proc. civ. pârâții au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 389,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbre judiciare și onorariu expert efectiv achitat de reclamant, dovedite cu chitanțele de la filele 5, 6, 121 și 254-274, în limita pretențiilor admise.
Prin decizia civilă nr. 161 /A/17.03.2009 a Tribunalului Clujs -
respins ca nefondat apelul declarat de pârâtele și Mari, împotriva Sentinței civile nr. 10262 din 19.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în totul.
S-a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de către reclamantul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Referitor la primul motiv de apel în legătură cu stabilirea greșită a calității de moștenitor a reclamantului după defunctul, tribunalul a reținut că este neîntemeiat, deoarece reclamantului i-a fost recunoscută pe cale judecătorească filiația după defunct.
Atâta timp cât este în vigoare Decizia civilă nr. 230/R/2006 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a recunoscut paternitatea reclamantului după defunctul, reclamantului nu i se poate nega calitatea de moștenitor.
Pârâtele au încercat să desființeze hotărârea judecătorească menționată, promovând împotriva acesteia o cale extraordinară de atac, respectiv revizuirea, însă, până la data soluționării apelului revizuirea nu a fost soluționată.
Prin urmare, reclamantul vine la moștenirea tatălui său stabilit pe cale judecătorească, în concurs cu ceilalți moștenitori legali, respectiv, cu pârâții, în condițiile art. 650 și următoarele proc. civ.
Referitor la motivul de apel ce privește componența masei succesorale, tribunalul l-a găsit de asemenea neîntemeiat, alcătuirea masei succesorale fiind reținută în concordanță cu mențiunile Certificatului de moștenitor nr. 361/1981 eliberat de Notariatul de Stat a Județului
Pârâtele au declarat în momentul întocmirii certificatului o anumită componență a masei succesorale. Prin urmare, acestea nu pot, în prezentul apel, să pretindă că masa succesorală reală nu s-ar compune din bunurile menționate în certificatul de moștenitor.
Potrivit certificatului de moștenitor masa succesorală se compune din cota de parte din autoturismul marca 1300 fabricată în anul 1974 și terenul înscris în CF nr. 25085 C în suprafață de 500 mp.
Reclamantul a declarat că acceptă succesiunea după tatăl său, fiind în termenul de acceptare a succesiunii în raport cu data pronunțării deciziei prin care i s-a recunoscut paternitatea.
Prin urmare, masa succesorală, poate fi culeasă și de către reclamant, în cotă legală, în urma stabilirii paternității.
În mod greșit au arătat pârâtele, prin cererea de apel, că reclamantul ar fi renunțat la pretențiile sale cu privire la autoturismul inclus în masa succesorală.
Tribunalul, după consultarea dosarului de fond, a reținut că reclamantul a renunțat doar la proba expertizei de evaluare a autoturismului, nu și la pretenția acestuia de includere în masa succesorală a bunului.
În raport cu terenul inclus în masa succesorală, tribunalul a apreciat ca fiind corectă soluția pronunțată la fond cu privire la evaluarea acestuia și stabilirea obligației pârâților de plată a sultei către reclamant.
Având în vedere că pentru reclamant momentul deschiderii succesiunii și al acceptării acesteia a putut fi adus în discuție doar la data pronunțării Deciziei civile nr. 230/R/2006 a Curții de Apel Cluj, din data de 26.01.2006, având în vedere că terenul a fost înstrăinat de pârâți până la această dată, în mod evident, reclamantul nu poate culege decât în echivalent bănesc cota sa de moștenire.
În ceea ce privește valoarea acesteia, tribunalul a reținut că prima instanță a procedat în mod corect la stabilirea valorii terenului în raport cu valoarea de piață a imobilului de la data judecării cauzei, deoarece acesta este momentul efectuării partajului succesoral între comoștenitori.
Indiferent că pârâții cu înstrăinat imobilul la o dată anterioară și au obținut o sumă mai mică, vânzarea-cumpărarea nu poate fi opusă reclamantului, acesta fiind străin de operațiune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâtele și, iar reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 14.10.2008 prin care s-a dispus respingerea excepției de tardivitate relativ la momentul în care au formulat pârâtele motivele de apel și prin care s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză judiciară.
În motivarea apelului reclamantul a invocat următoarele:
Motivele de apel împotriva sentinței civile nr. 10262/19.12.2007 a Judecătoriei Cluj -N au fost depuse cu mult peste termenul prev. de art. 284 alin. 1, 3, art. 288, art. 292 Cod proc.civ.
Un alt motiv de apel îl constituie nelegalitatea dispunerii calculării prin expertiză contabilă judiciară a valorii imobilului înscris în CF nr. 25085 C, nr. top 10167/3 a cărui valoare fost stabilită în fața primei instanțe la 913.200 lei, fără fi contestată.
Apelantul a arătat că acest tip de expertiză nu este legală în cadrul unui partaj succesoral, iar cererea pârâtelor de efectuare a unei expertize judiciare contabile este una nouă, ce nu poate fi admisă în apel.
Această cerere nouă de efectuare a unei expertize judiciare nici măcar nu a fost formulată în cuprinsul motivelor de apel, tardiv depuse potrivit celor anterior arătate.
Recursul pârâtelor întemeiat pe disp. art. 304 pct. 5, 9, coroborat cu art. 312 alin.3 și 5 Cod proc.civ. tinde spre casarea hotărârilor ambelor instanțe de fond, ca netemeinice și nelegale, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
Prin încheierea civilă din 13.10.2006 a fost numit în cauză expertul, stabilindu-se în sarcina reclamantului obligația de a plăti un avans onorariu expert în sumă de 400 lei până la următorul termen de judecată stabilit pentru 11.11.2006.
La acest termen instanța omis să pună în discuție achitarea avansului expertizei de către reclamant și tot la acest termen procedura de citare cu pârâtul a fost viciată prin încălcarea art. 92 alin. 1 Cod proc.civ.
Abia la data de 26.01.2007 reclamantul a făcut dovada achitării onorariului de expertiză, însă nici pentru termenele de judecată din 29.01.2007 și 23.02.2007 procedura de citare cu pârâtul nu a fost realizată potrivit cerințelor art. 92 alin. 1 Cod proc.civ.
Raportul de expertiză de evaluare imobiliară a fost depus la data de 22.10.2007, însă reclamantul nu și-a mai îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a achita diferența de 1200 lei din prețul total de 1600 lei stabilit cu titlu de onorariu expertiză.
Potrivit art. 170 alin. 3 Cod proc.civ. reclamantul trebuia decăzut din proba încuviințată.
Referitor la decizia pronunțată în apel, pârâtele au arătat că la data de 19.01.2008 s-a depus o completare expertizei de evaluare imobiliară.
Pentru efectuarea acestei completări părțile au fost convocate pentru data de 31.08.2007, însă numai pârâtele și s-au prezentat, pârâtul și reclamantul lipsind.
Părțile au fost reconvocate pentru data de 20.09.2007, când s-au prezentat cele două pârâte și reclamantul, și din nou reconvocate pentru data de 19.10.2007.
Convocarea pârâtului pe data de 19.10.2007 ajuns la destinație în data de 16.10.2007, cu încălcarea termenului de cel puțin 5 zile stabilit de art. 89 alin. 1 Cod proc.civ. pentru înmânarea citațiilor.
Pârâtele au invocat totodată faptul că scrisoarea recomandată de convocare a pârâtului la efectuarea completării raportului de expertiză a fost timbrată cu 6 lei în condițiile în care prețul oficial al unei scrisori recomandate în Europa este de minim 16,6 lei.
de procedură cu pârâtul cauzat de insuficienta timbrare scrisorii recomandate este invocat de recurente și pentru termenul de judecată din apel din 20.05.2008.
Pentru termenul de judecată din 30.09.2009 recurenții au fost citați cu mențiunea de a timbra: reclamantul cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, raportat la împrejurarea că recursul său este formulat împotriva încheierii de ședință din apel, din data de 14.10.2008 la Tribunalul Cluj, iar pârâtele cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamantul a depus la data de 28.09.2009 o cerere prin care solicitat citarea sa la domiciliul legal 5, rue du, 34000, Franța, însă față de împrejurarea că nu a făcut dovada acestui nou domiciliu indicat pentru prima dată în recurs și nu s- conformat cerințelor art. 98 Cod proc.civ. astfel cum i s-a pus în vedere despre cele stabilite la termenul de judecată din 30.09.2009 ( 102 - 179), s-a aplicat sancțiunea neluării în seamă a acestui nou domiciliu.
La data de 5.08.2009 reclamantul a depus la dosar o cerere de renunțare la recurs ( 84).
Față de împrejurarea că nu a făcut dovada noului domiciliu din Franța și nici nu a adus la cunoștința intimaților schimbarea de domiciliu intervenită în cursul procesului, potrivit cerințelor art. 98 Cod proc.civ. procedura de citare reclamantului la domiciliul indicat în fața instanțelor de fond, cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, este legal îndeplinită ( 94, 179).
Întrucât taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, în lipsa achitării neputându-se îndeplini nici un act de procedură, instanța nu va putea constata renunțarea reclamantului la judecarea recursului.
Față de neîndeplinirea obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina reclamantului, curtea va admite excepția netimbrării recursului promovat de reclamant și în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ. raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, va anula recursul ca netimbrat.
În ce privește recursul pârâtelor, acesta urmează să fie respins ca nefondat.
Sintetizând motivele de recurs invocate, acestea vizează: nelegala citare pârâtului, neplata integrală expertizei de către reclamant și nelegala citare pârâtului cu ocazia întocmirii suplimentului la raportul de expertiză.
În ceea ce privește nelegala citare pârâtului, atât la anumite termene de judecată de la instanțele de fond și apel, cât și la întocmirea completării raportului de expertiză în apel, la termenul de judecată din 18.11.2009, instanța pus în discuție lipsa interesului recurentelor de invoca aceste aspecte ca motive de recurs.
Nelegala citare unei părți este sancționată potrivit art. 89 alin. 1 Cod proc.civ. cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de persoana interesată, respectiv de partea care consideră că nu a fost legal citată. Pârâtul nu a declarat nici apel, nici recurs, nu a formulat nici aderare la apelul declarat de celelalte două pârâte, astfel încât nelegala citare - la judecată și la efectuarea completării expertizei - în absența invocării ei de către persoana direct interesată nu poate fi invocată.
În ce privește motivul vizând neachitarea de către reclamant a costului integral al expertizei dispuse în cauză, această împrejurare nu afectează legalitatea hotărârii.
Potrivit art. 170 alin. 3 Cod proc.civ. decăderea din probă urmare neîndeplinirii obligației prev. de art. 170 alin. 1 Cod proc.civ. trebuie pusă în discuția contradictorie părților.
În speță, expertiza a fost efectuată, concluziile au fost valorificate cu ocazia pronunțării hotărârii, iar pentru recuperarea unei eventuale diferențe neachitate din costul lucrării, există mijloace procedurale la dispoziția expertului, creditor al sumei reprezentând costul expertizei, părțile litigiului neputând invoca neachitarea integrală a prețului unei lucrări tehnice ca motiv de nelegalitate hotărârii.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul pârâtelor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 161/A din 17 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul în contra aceleiași decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
6 ex/24.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
