Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.259

Ședința publică din data de: 14.05.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Vasile

JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă

JUDECĂTOR 3: Antonela

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 1169/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul reclamant personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr.-/27.04.2009 și intimatul pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 27.04.2009 recurentul pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Totodată se arată că intimații au fost citați cu copia motivelor de recurs și că la data de 06.05.2009 intimatul reclamant a depus întâmpinare în 3 exemplare care nu a fost comunicată.

Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării depusă de intimatul reclamant, către reprezentantul recurentului pârât și intimatului pârât.

Intimatul pârât personal depune la dosar întâmpinare și înscrisuri, un exemplar al acestora fiind comunicat părților prezente.

Reprezentantul recurentului pârât învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Reprezentantul intimatului reclamant solicită, ca față de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri și în acest sens depune la dosar o notificare transmisă părților, de către recurent. Totodată învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Curtea, admite proba cu înscrisuri solicitată de intimatul reclamant și ia act că la termenul de judecată de astăzi se administrează.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea în totalitate a deciziei civile recurate și pe fond menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică. În susținerea motivelor de recurs arată că acestea se întemeiază pe dispozițiile art. 304/5 Cod procedură civilă, întrucât în cauză a fost efectuată o expertiză la cererea reclamantului, expertiză care este lovită de nulitate absolută. Astfel, expertiza se bazează pe o gravă eroare, motivat de faptul că dacă expertul ar fi citat legal părțile implicate, ar fi avut posibilitatea să ia la cunoștință de situația reală a imobilului și nu să facă măsurători inexacte și să propună lotizări greșite. Pentru acest motiv solicită casarea deciziei civile recurate. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs solicită a se avea în vedere că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de pricină. Precizează că instanța de apel nu putea să motiveze decizia pe baza unei expertize lovite de nulitate absolută. Această exprimare ce se regăsește în toate cele trei acte juridice translative de proprietate acreditează ideea unei proprietăți comune pe cote părți forțate și perpetue, care nu ar putea înceta decât în mod excepțional. Concluzionând arată că toate aceste motive dovedesc că dreptul de proprietate al recurentului este încălcat, iar soluția pronunțată de instanță trebuie să fie corectă; fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită a se avea în vedere că primul motiv de recurs invocat urmează a fi respins întrucât nu este incident în cauza supusă judecății. În esență, se face o gravă confuzie între dispozițiile art. 105 alin 2 Cod procedură civilă și cele ale art. 108 alin 3 Cod procedură civilă care ar fi putut fi invocate cu referire la citarea părților pentru a participa la efectuarea raportului de expertiză. Astfel, faptul că recurentul pârât a luat cunoștință despre conținutul expertizei topo și a formulat obiecțiuni pe care instanța le-a admis conduce la evidenta concluzie că nu poate fi pusă nici măcar problema nulității relative, aceasta fiind acoperită. Iar sancțiunea efectuării expertizei este cea prevăzută de dispozițiile art. 108 Cod procedură civilă și nu cea a nulității. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs solicită a se observa că nu este nici pe de parte o susținere care se bazează pe o nemotivare a hotărârii sau una de natură să vizeze motive contradictorii pentru a putea fi invocate în fața instanței de recurs în cadrul acestui motiv de casare și nu se poate pune în discuție faptul că au fost schimbate calitățile părților în apel. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că își rezervă dreptul de a fi solicitate pe cale separată.

Intimatul pârât personal solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile pronunțată de instanța de apel. Arată că între vecini a existat o înțelegere ca fiecare să aibă acces la proprietățile sale iar expertul a tras concluzia că există această posibilitate de acces. În concluzie, propune ca J de metru din proprietatea sa să treacă în proprietatea recurentului pârât.

Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 1169/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.10.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții și: să se dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul-teren în suprafața de 302,80 mp, situat în B,-, sector 1, din care reclamantul deține teren în cota indiviză de 113,44 mp; să se dispună ieșirea din indiviziune în ceea ce privește partea din construcție (apartamentul de la fața dinspre stradă), reprezentând podul acesteia și, în urma lotizării, să se atribuie reclamantului în natură terenul în suprafață de 113,44 mp, situat în partea dinspre stradă, cât și suprafața reprezentând podul, aferent apartamentului de la fața, dinspre stradă.

2. Prin sentința civilănr. 4595/08.04.2008, Judecătoria Sectorul 1Bar espins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că reclamantul are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra construcției - "apartament, formate din o cameră, vestiar, antreu, bucătărie, cameră de baie cu WC în interior, pivniță, precum și o magazie de scândură situată pe latura din fundul proprietății pe partea dreaptă", precum și asupra unei "cote-indivize de 113,44 mp din suprafața totală a terenului de 302,80 mp", situat în B,-, sector 1, pe calea devoluțiunii succesorale legale, în baza certificatului de moștenitor nr. 50/25.03.1997.

Prin acest certificat de moștenitor, s-a atestat calitatea reclamantului de unic moștenitor legal, în calitate de fiu, al numitei, decedată la data de 01.03.1997.

Numita, împreună cu soțul său, numitul -decedat la data de 26.01.1984 și al cărui unic moștenitor a fost soția sa supraviețuitoare,)- dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului descris anterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3631/14.07.1966, încheiat cu soții si.

În cuprinsul acestui contract, se menționează, la par. 2 - ultima teză, că "podul casei, cișmeaua și wc-ul din curte vor fi folosite în comun de către noi coproprietarii".

Referitor la vânzătorii menționați în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3631/14.07.1966, respectiv soții și, aceștia au dobândit întregul imobil situat în B,-, sector 1, ca bun comun, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26121/1940.

Pârâtul are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra "apartamentului nr. 2, situat în B,-, sector 1, aflat în continuarea apartamentului nr. 1, format dintr-o cameră, hol, marchiză, cu o bucătărie și două magazii situate în fundul curții în partea privind din strada și o bucătărie de vară situată pe partea dreaptă", precum și asupra suprafeței "indivize de teren de 94,68 mp din suprafața totală a imobilului de 302,80 mp, cu folosirea în comun a wc-ului, a cișmelei de apă din curte și a podului", prin devoluțiune succesorală testamentară, în baza certificatului de moștenitor nr. 1887/14.10.1994.

Prin acest certificat de moștenitor, s-a atestat calitatea pârâtului de unic moștenitor, în calitate de legatar universal, al numitei, decedată la data de 14.12.1993.

Numita, împreună cu soțul său, numitul la data de 25.02.1979 și al cărui unic moștenitor a fost soția sa supraviețuitoare, dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului descris anterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3128/27.04.1971, încheiat cu numita, văduvă.

Pârâtul a dobândit, în baza contractului de donație autentificat sub nr. 5546/14.05.1997, dreptul de proprietate asupra "apartamentului nr. 3, situat în continuarea apartamentului nr. 2, spre fundul curții, din imobilul situat în B,-, sector 1, format dintr-o cameră și antreu cu o bucătărie și o magazie, situate pe fundul curții și o bucătărie de vară, cu o magazie, situată pe partea dreaptă în continuarea apartamentului, împreună cu o suprafață indiviză de teren de 94,69 mp din suprafața totală de 302,50 mp".

Donatorul menționat în acest contract de donație, numita, împreună cu soțul său, numitul - decedat ulterior, la o dată neprecizată și al cărei succesor este sus-numita, conform sentinței civile nr. 3940/2.12.1975, pronunțată de Judecătoria fostului Sector 8 B a dobândit imobilul așa cum este descris anterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3127/28.04.1971, încheiat cu numita, văduvă.

În cuprinsul acestui contract, se menționează, la par. 2 - ultima teză, ca se transmite imobilul "cu folosirea în comun a podului, a cișmelei de apă din curte și a wc-ului".

Instanța a constat din toată această succesiune de acte juridice că: inițial, întregul imobil de la adresa din B,-, sector 1 aparținut aceluiași proprietar - respectiv, soții și; că aceștia din urma, iar, după decesul numitului, survenit în anul 1970, numita, în calitate de unic moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 156/1971, au înstrăinat cele trei apartamente ale construcției - tip vagon unor persoane diferite; că referitor la terenul situat la adresa amintită, s-a menținut starea de indiviziune a cumpărătorilor menționați în contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3631/14.07.1966, nr. 3128/27.04.1971 și nr. 3127/28.04.1971 - autorii părtilor din prezenta cauză, în toate aceste acte juridice translative de proprietate făcându-se referire la transmiterea unei "cote-indivize de teren"; că s-a prevăzut, în toate aceste acte juridice translative de proprietate încheiate de proprietarii inițiali amintiți anterior, folosirea în comun a wc-ului, a cișmelei de apă din curte și a podului.

Instanța a mai reținut de asemenea că în urma măsurătorilor efectuate de către expertul topo desemnat de către instanța, a rezultat că suprafața totală a terenului situat în B,-, sector 1 este de 296,35 mp, și că, prin raportare la cotele-indivize ale pârtilor, așa cum rezultă acestea din actele de proprietate enumerate anterior (care sunt de 37,46%, pentru reclamant și de câte 31,27%, pentru fiecare dintre pârâți, reclamantul ar avea dreptul la o suprafață de teren de 111,02 mp, iar pârâții - la o suprafața de teren de câte 92,66 mp fiecare.

A mai reținut că expertul topo, prin răspunsul sau la obiecțiunile formulate, depus la data de 24.03.2008, a făcut o propunere de lotizare a terenului situat în B-, sector 1, în suprafață de 296,35 mp, necorespunzătoare.

Astfel, aceasta nu respectă cotele-indivize din terenul de la adresa de mai sus, care revin pârtilor litigante întrucât expertul topo stabilește pentru reclamant un lot în suprafață de teren de 107,92 mp (mai mică decât ar fi avut dreptul, conform actelor de proprietate enumerate anterior), iar, pentru pârâții din prezenta cauză, loturi: respectiv suprafețe de teren de 95,01 mp, respectiv de 93,41 mp (mai mari decât ar fi avut dreptul).

De asemenea această variantă determina o îmbucățire excesivă și greu de pus în practică a terenurilor (loturilor) ce ar reveni pârâților din prezenta cauză, și.

Astfel, loturile de teren ale acestor pârâți ar urma să fie compuse din trei, respectiv din suprafețe de teren, fiind greu de înțeles cum ar avea acces pârâtul la suprafața de teren delimitată între pct. 17-17-18-19.

De asemenea expertul se bazează pe premisa că părțile au convenit construirea unei alei de acces de servitute, în suprafață de 10,92 mp+5,12 mp+ 5,39 mp.

Or, această premisă nu corespunde adevărului, căci, așa cum susține corect pârâtul, de acces a cărei construcție a fost începută, se înfundă în magazia pârâtului și nu poate fi utilizată, din acest motiv, de către pârâtul care este cel mai îndreptățit la aceasta, respectiv pârâtul.

Mai mult, instanța subliniază că, în lipsa unei cereri reconvenționale, cu care instanța să fi fost investită în mod legal, ea nu se poate pronunța în sensul obligării pârâților la construirea unei alei de acces de servitute, așa cum propune expertul topo, ori la desființarea unor construcții, chiar nelegal realizate.

Instanța a apreciat că, în raport de prevederile art. 673 ind. 1 si urm. proc.civ. în ipoteza în care nu se poate dispune ieșirea din indiviziune a terenului indiviz, prin atribuirea în natură a suprafețelor de teren la care fiecare dintre părți ar avea dreptul, și de principiul disponibilității în raport cu care instanța nu poate acorda altceva decât s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, se impune a se respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant, vizând ieșirea din indiviziune a pârâților cu privire la imobilul-teren situat în B,-, sector 1, prin atribuirea în natură a suprafețelor de teren la care fiecare dintre părți ar avea dreptul.

Cu privire la capătul de cerere referitor la ieșirea din indiviziune a pârtilor cu privire la podul construcției, instanța a reținut că din cuprinsul raportului de expertiza topo efectuat în cauză, rezultă că, pentru a se ajunge la acest rezultat, este necesar ca, între suprafețele de pod situate deasupra apartamentelor aflate în proprietatea pârâților din prezenta cauză, să se construiască un perete despărțitor.

A reținut și că în toate actele juridice translative de proprietate, în baza cărora părțile litigante au intrat în stăpânirea părților din imobilul de la adresa de mai sus, s-a prevăzut folosirea în comun a wc-ului, a cișmelei de apă din curte și a podului clădirii.

Această exprimare, ce se regăsește în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3631/14.07.1966, nr. 3128/27.04.1971 și nr. 3127/28.04.1971, acreditează ideea în sensul că podul clădirii de la adresa din B,-, sector 1, face obiectul unei proprietăți comune pe cote-părți forțate și perpetue, care nu ar putea înceta decât în mod excepțional.

3. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul.

În apelul său, pârâtul a solicitat admiterea apelului și ieșirea din indiviziune, așa cum a stabilit expertul în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică.

În motivarea apelului, apelantul pârât arată că între părți a mai existat o cauză cu același obiect, care s-a perimat, din cauză că pârâtul nu a mai fost de acord cu partajarea a amiabilă, cum se înțeleseseră părțile.

Apelantul a mai arătat că expertiza tehnică întocmită a stabilit că ieșirea din indiviziune este posibilă, expertul făcând și propuneri de lotizare a terenului și de împărțire a podului, revenind fiecărui proprietar suprafața din pod existentă deasupra apartamentului.

În ceea ce privește accesul la proprietăți, s-a construit o alee din beton pe lângă gard, de comun acord cu reclamantul și pârâtul, existând la dosar înțelegerea părților în acest sens, fiind în lungime de 20 metri.

Accesul pârâtului recurent la magazia al cărei proprietar este, situată în capătul căii comune de acces, este posibil de pe proprietatea sa și nu afectează nici pe reclamant și nici pe pârâtul.

În ceea ce privește suprafața de pod, hotărârea este nelegală deoarece reclamantul are deja podul despărțit pe suprafața de deasupra locuinței sale cu acces din interiorul locuinței sale, care nu afectează pe pârâți, așa cum reiese din înțelegerea scrisă a părților existentă și ea la dosar.

În cazul în care soluția pe care a dat-o instanța ar rămâne definitivă și irevocabilă părțile ar fi puse în imposibilitatea de a obține autorizație pentru repararea și consolidarea imobilelor.

4. În motivarea apelului său, reclamantul, a arătat că prima instanță a respins acțiunea de ieșire din indiviziune, fără a motiva in mod temeinic care sunt considerente pentru care s-au menținut părțile din această cauză într-o stare de "indiviziune forțată", din moment ce sunt întrunite toate condițiile legale pentru a se dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu.

Instanța a ignorat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 728 Cod civil, potrivit cărora, părțile aflate în stare de indiviziune asupra unui imobil pot solicita oricând ieșirea din indiviziune, atunci când apreciază că este oportun și că "nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune."

Într-o ieșire din indiviziune, fiecare coindivizar își clarifică situația dreptului său asupra cotei părți din imobilul aflat în stare de indiviziune.

Așa cum s-a reținut prin expertiza efectuată în cauză de către expertul și răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamant, de acces este deja construită, permițând celor doi pârâți calea de acces la drumul public.

Instanța în mod neîntemeiat a reținut numai susținerile pârâtului, care este singurul pârât care se opune nejustificat ieșirii din indiviziune, cât și faptul că întrucât nu a fost investită cu o cerere reconvențională privind o cale de acces, ieșirea din indiviziune nu este posibilă.

Hotărârea este criticabilă sub acest aspect, întrucât proprietarului unui" loc înfundat", nemulțumit de calea de acces constituită, poate solicita pe calea unei acțiuni o altă variantă, dar în nici un caz această nemulțumire a sa nu poate constitui un motiv de respingere cererii de ieșire din indiviziune, în situația în care două părți sunt de acord, iar condițiile de sistare a stării de indiviziune sunt îndeplinite așa cu rezultă și din răspunsul la obiecțiuni dat de expertul desemnat.

Motivarea instanței nu analizează însă conținutul susținerii pârâtului care nu critică faptul că de acces nu-i permite accesul la drumul public, ci faptul "că drumul de acces se înfundă în magazia pârâtului ".

Instanța își mai motivează greșit respingerea acțiunii pentru faptul că expertul nu respectă cotele indivize, în special în privința reclamantului, în sensul că lotul acestuia este sensibil mai mic, pierzând însă din vedere că din suprafața aceasta de teren s-a constituit în principal de acces.

Sentința criticată nu înlătură însă concluziile expertului care sunt clare în sensul existenței fără dubiu a posibilității sistării indiviziunii părților, motiv pentru care hotărârea criticată este de neînțeles și atunci când motivează respingerea pe faptul că: "determină o îmbunătățire excesivă și greu de pus în practică a terenurilor (loturilor) ce ar reveni pârâților din cauză, și."

În mod nelegal, instanța trece peste posibilitatea pe care o are fiecare dintre coindivizari de a solicita diviziunea, indiferent de mărimea cotei ce o deține din bunul imobil și toate acestea în condițiile în care unul dintre pârâți este de acord cu ieșirea din indiviziune.

Cu privire la capătul de cerere privind suprafața de pod, prin sentința apelată instanța a ignorat în totalitate expertiza efectuată care conchide ca reclamantul având intrare separată de acces în pod, va ocupa porțiunea de pod aflată deasupra apartamentului sau.

Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtul, arătând că a avut la fond poziția procesuală de pârât, astfel că în apel nu poate avea altă calitate.

În ce privește apelul reclamantului a solicitat respingerea ca nefondat, arătând că sunt corecte susținerile instanței de fond privind inconvenientele modalității de partajare propuse de expert, privind limitele învestirii în raport de principiul disponibilității. A mai arătat că pârâtul a refuzat semnarea unei tranzacții și că reclamantul ocupă abuziv porțiunile de teren executând construcții neautorizate.

5. Prindecizia civilă nr. 1169/ 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosar nr-, au fost admise apelurile, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului în suprafață de 296,35 mp situat în B,- sector 1, astfel: a fost atribuit reclamantului în deplină și exclusivă proprietate terenul în suprafață de 107,92 mp, compus din suprafețele identificate potrivit schiței anexe a raportului de expertiză întocmit de expert la 24.03.2008 prin punctele 7-6-12-1 (suprafața de 97 mp) și 2-5-6-7 (10,92 mp) ce va asigura servitutea de trecere în favoarea pârâților; a fost atribuit pârâtului - în deplină și exclusivă proprietate terenul în suprafață de 95,01 mp, compusă din suprafețele de 45 mp identificată prin pct. 12-13-9-6, de 5,12 mp identificată prin pct. 5-8-9-6 ce va asigura servitutea de trecere în favoarea pârâtului, de 8,18 mp identificată prin pct. 17-18-19-16, suprafața de 34,33 mp identificată prin pct. 10-3-21-22-23-14 și de 1,89 mp identificată prin pct. 15-20-18-17 ce va asigura servitutea de trecere în favoarea pârâtului; a fost atribuit pârâtului în deplină și exclusivă proprietate terenul în suprafață de 93 mp compusă din suprafețele de 56,51 mp identificat prin pct. 9-11-14-15-16-13, de 5,39 mp identificat prin pct. 9-11-10-8 ce va asigura servitutea de trecere pentru pârâtul și suprafața de 31,51 mp identificată prin pct. 20-23-22-21-4-19 conform raportului de expertiză menționat; s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra podului imobilului, atribuind fiecărei părți partea de pod situată deasupra corpului său de proprietate.

În motivarea deciziei, s-a reținut că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și aspectele legate de drepturile părților asupra imobilului în litigiu și titlurile de dobândire, precum și situația delicată, dat fiind faptul că imobilul construcție deținut de cei trei coproprietari este tip vagon, terenul liber situat în fața construcției este afectat în unele porțiuni de instalații cum ar fi cișmea și wc, necesare altui proprietar decât proprietarul construcției în fața căreia se află terenul.

Tribunalul a apreciat însă că această situație de fapt nu justifică respingerea cererii de ieșire din indiviziune, în condițiile în care dispozițiile art. 728 Cod civil, instituie principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, atunci când partajul bunului deținut în coproprietate este posibil. În cauză, din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul rezultă că este posibilă ieșirea din indiviziune, chiar dacă modalitatea de partajare presupune și unele inconveniente privind nerespectarea suprafețelor ce revin părților precum și fragmentarea terenului în mai multe loturi mici și dificultăți legate de accesul părților la terenurile care le-ar reveni.

Astfel tribunalul a apreciat că în ce privește partajarea terenului se impune efectuarea acesteia potrivit variantei propuse de expert. Tribunalul a constatat că inconvenientele în ce privește nerespectarea suprafețelor care ar trebui să revină părților sunt următoarele: reclamantul primește teren în suprafață de 107,92. deși p. potrivit cotei sale reduse proporțional trebuia să primească 111,02. Reclamantul este însă de acord cu această modalitate de partajare, astfel că fiind singurul prejudiciat, însă de acord cu această modalitate, nu poate fi reținut ca un inconvenient semnificativ pentru respingerea cererii de ieșire din indiviziune. Este adevărat că pârâtului i se atribuie o suprafață de teren mai mică decât pârâtului deși drepturile lor sunt egale, însă oricum în această variantă i se atribuie o suprafață mai mare de teren decât cea care i s-ar cuveni în urma reducerii proporționale ca urmare a diferenței dintre suprafața din acte și suprafața existentă în fapt.

În ceea ce privește de acces, aceasta este deja edificată și folosită de părți, conform înțelegerii lor anterioare, iar expertul a luat-o în considerare atunci când a format loturile. Chiar și în măsura în care nu a fost învestită cu o cerere privind stabilirea unor drepturi de servitute, instanța poate dispune partajarea prin atribuirea terenurilor cu menționarea destinației terenului afectat de părți pentru asigurarea trecerii.

De altfel singurul care se opune acestei variante este intimatul, pentru motive ce nu țin de prezenta judecată, ci de raporturi anterioare între părți legate de folosirea terenului deținut în coproprietate. Or, acesta nu poate paraliza o acțiune pentru sistarea stării de indiviziune în mod nejustificat, în condițiile în care o astfel de soluție ar rezolva problemele dintre părți cu privire la folosința terenului, în condițiile în care nu este prejudiciat, întrucât atât rec1amantul cât și pârâtul se obligă să îi asigure accesul către imobilul proprietatea sa pe construită, arătând că sunt de acord ca suprafețele identificate prin punctele 2-5-6-7 și 5-6-8-9 să fie afectate unei servituți de trecere. În condițiile în care dreptul de servitute poate fi constituit și prin acordul părților, intimatul pârât poate cere recunoașterea acestui drept pe cale judiciară în măsura în care apelanții îi vor stânjeni în viitor accesul.

Împrejurarea că de beton se înfundă în magazia apelantului este nerelevantă, întrucât și terenul identificat prin punctele 15-1718-20 este acceptat de apelantul pârât a fi folosit pentru asigurarea accesului, în realitate o veritabilă servitute de trecere, în favoarea intimatului pârât.

legat de îmbucătățirea terenului este determinat de rațiunea ca lotul cu cișmea și wc să revină pârâtului

Este adevărat că inițial aceste utilități au fost concepute pentru folosirea în comun, însă în prezent situația de fapt s-a schimbat întrucât reclamantul și pârâtul au instalații de apă și canalizare proprii. Prin urmare, nu se mai impune menținerea stării de coproprietate forțată asupra acestor utilități, astfel cum se regăsește în actele de proprietate ale părților, întrucât prin schimbarea stării de fapt acestea nu mai sunt destinate a servi nevoilor tuturor coproprietarilor, fiind folosite în fapt doar de pârâtul.

În ceea ce privește situația podului imobilului, Tribunalul a constatat că și aceasta este una particulară, în sensul că imobilul este unul tip vagon, astfel că fiecare parte folosește partea de pod aflată deasupra corpului său de proprietate. În consecință, în condițiile în care și podul poate fi partajat, într-o modalitate convenabilă, de natură a asigura fiecărui proprietar posibilitatea folosinței, Tribunalul a apreciat că nu subzistă temeiurile menținerii stării de coproprietate, ca și stare perpetuă și forțată, ci se impune partajarea, urmând ca fiecărei părți să i se atribuie partea de pod aflată deasupra corpului său de proprietate, cum de altfel este și folosit podul în prezent. Împrejurarea că această partajare presupune și efectuarea unor acte concrete de ridicare a unor despărțituri este irelevantă, întrucât în acest litigiu se statuează doar asupra aspectelor juridice, asupra posibilității partajării și nu implică și realizarea faptică, aceasta fiind o chestiune ulterioară ce ține de punerea în executare a hotărârii.

6. Împotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 07.01.2009 pârâtul, solicitând casarea deciziei, respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea în totalitate a sentinței civilă nr. 4595 din 08.04.2008, dată de Judecătoria Sector 1

În motivarea cererii de recurs, se arată că în primul rând în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304/2 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

Recurentul arată că în cauză i-a fost încălcat dreptul său procesual. La cererea reclamantului s-a dispus efectuarea unei expertize, lucrare ce putea fi făcută numai după citarea părților prin carte poștală recomandată cu confirmare de primire (ce va fi anexată raportului de expertiză), în care se arată ziua și ora când începe și continuă lucrarea. Deoarece recurentul nu a fost de acord cu efectuarea acestei probe și deci nu a achitat onorariul expertului, față de recurent, expertul a procedat după cum urmează: la data de 15.05.2007, data poștei 14.05.2007 (conf. probei anexate), a primit citarea sa pentru ziua de 13.05.2007 ora 9 dimineață.

Se arată că încălcarea unei norme procesuale cu caracter imperativ este sancționat de lege cu nulitate absolută. Nulitatea absolută a fost invocată și în fața instanței de apel, iar în motivarea pronunțării, instanța de apel se bazează tocmai pe această probă de expertiză, probă care este lovită de nulitate absolută. Corect a procedat Judecătoria Sectoru lui 1 prin respingerea acțiunii formulate de, considerând expertiza efectuată de expertul ca nefiind opozabilă tuturor părților și provocatoare de vătămare a dreptului său de proprietate, prin reducerea suprafeței deținute.

Se arată că expertiza se bazează pe o gravă eroare; Primăria sectorului 1 prin adresa /G 02/207 și Prefectura B prin adresa I/ 24171/ SP 3 fac cunoscut faptul că proprietarul a efectuat în anul 2005, lucrări de construcție fără forme legale de autorizare, lucrări care au cuprins inclusiv desființarea folosirii în comun a WC-ului, a cișmelei și a podului, toate aflate în zona comună din curte, fără a avea consimțământul prealabil al celorlalți doi coproprietari. Mai mult decât atât, pe rolul Judecătoriei sector 1 se află dosarul nr- prin care Primăria sector 1 cere instanței desființarea lucrărilor executate ilegal de, cu aducerea imobilului la forma inițială.

Dacă expertul ar fi citat legal părțile implicate, ar fi avut posibilitatea să ia la cunoștință de situația reală a imobilului și nu să facă măsurători inexacte și să propună lotizări greșite.

În calitate de proprietar al apartamentului 3 din fundul curții, pe recurent, decizia expertului îl prejudiciază odată cu închiderea drumului de acces la drumul public și apoi cu punerea sa în imposibilitatea de a executa lucrări de consolidare a propriului imobil din cauza construcțiilor ilegale existente. Ieșirea din indiviziune poate fi făcută numai după demolarea construcțiilor ilegale, cu aducerea imobilului la forma inițială.

În al doilea motiv de recurs, se arată că este întrunit motivul prevăzut de art. 304/2 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de pricină.

În susținerea acestui motiv de recurs, se arată că se pune întrebarea de ce s-a cerut atunci ieșirea din indiviziune de către, dacă partajarea nu implică și realizarea faptică. De asemenea se arată că instanța a motivat decizia pe baza unei expertize lovite de nulitate absolută, deoarece: expertul topografic nu respectă cotele indivize ale proprietarilor, din actele de proprietate; determină o îmbucățire excesivă și greu de pus în practică, a loturilor ce ar reveni subsemnatului și lui; se bazează pe un neadevăr și anume că părțile au convenit construirea unei alei de acces de servitute în suprafață de 10,92 mp + 5,12 mp + 5,39mp; mai mult, în cauză nu există o cerere reconvențională cu care instanța să fi fost investită în mod legal pentru construirea unei alei de acces de servitute ori, nici nu era cazul, deoarece în actele de proprietate a celor 3 proprietari este stipulată folosirea în comun a WC-ului, a cișmelei de apă din curte și a podului clădirii. Această exprimare ce se regăsește în toate cele trei acte juridice translative de proprietate, acreditează ideea unei proprietăți comune pe cote părți forțate și perpetue, care nu ar putea înceta decât în mod excepțional. Acesta este aspectul juridic al cauzei, care exclude posibilitatea partajării.

Este adevărat că articolul 728 cod civil stipulează că "nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune", dar articolul 616 Cod Civil stipulează că "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu paguba ce s-ar putea ocaziona".

Recurentul arată că a cumpărat dreptul de servitute în momentul încheierii actului de proprietate cu fosta proprietate, deținătoarea întregului imobil în anul 1971. renunța la dreptul său din partea comună echivalează cu o renunțare la dreptul său de servitute pe care l-a cumpărat și care este prescriptibil.

Motivarea instanței că, neexistând acordul părților, "intimatul pârât (adică eu) poate cere recunoașterea acestui drept pe cale judiciară, în măsura în care apelanții îi vor stânjeni în viitor accesul", duce la concluzia că, prin decizia dată, Tribunalul București Secția civilă generează noi procese între părți prin încălcarea dreptului său de proprietate cu drept de servitute cumpărat în anul 1971.

Cu privire la susținerea instanței că împrejurarea că de beton se înfundă în magazia apelantului este nerelevantă întrucât și terenul identificat prin punctele 15 - 17 - 18- 20 este acceptat de apelantul pârât a fi folosit pentru asigurarea accesului, în realitate o veritabilă servitute de trecere în favoarea intimatului pârât. Dar terenul identificat în punctele 15 - 17 - 18- 20 face parte din cei 31,51 mp care îi revin recurentului ca proprietar, mai puțin cu 1,80 mp dreptul de servitute.

În al treilea motiv de recurs, se arată că s-a produs violarea unor principii generale de drept, deoarece se încalcă prevederea articolului 294/1 "în apel nu se poate schimba calitatea părților".

Se arată că pe rolul Judecătoriei Sect. 1, sub numărul 20384, s-a aflat o altă acțiune de ieșire din indiviziune care s-a suspendat și apoi s-a perimat.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

7. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, se arată că primul motiv de recurs nu este incident în cauză. Se face o gravă confuzie între dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și cele ale art. 108 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, care ar fi putut fi invocate cu referire la citarea părților pentru a participa la efectuarea raportului de expertiză. În cauză, părțile au fost citate prin mandat poștal și telefonic pentru a participa la efectuarea expertizei. Chiar dacă partea invocă faptul că a primit citația după efectuarea expertizei, această omisiune este sancționată cu nulitatea relativă, astfel că nulitatea expertizei trebuie pusă în discuție la primul termen care a urmat depunerii raportului.

Dat fiind că recurentul a luat cunoștință despre conținutul expertizei topografice și a formulat obiecțiuni la această expertiză, admise de instanță, rezultă că nu poate fi pusă nici măcar problema nulității relative, aceasta fiind acoperită. Mai mult chiar, pentru a răspunde la obiecțiunile formulate, expertul a convocat prin scrisori recomandate părțile, așa cum rezultă din procesul verbal din 22.03.2008, însă recurentul nu s-a prezentat nici de această dată. Expertul topo a formulat un răspuns numai la obiecțiunile recurentului iar recurentul nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză, condiții în care pentru acest considerent nu poate fi invocată nulitatea relativă.

Se mai arată că această neregularitate nu poate fi invocată direct în calea de atac a recursului câtă vreme, dat fiind faptul că a formulat obiecțiuni, a fost citat, putând deci să își facă apărarea, iar în apel nu a invocat nicio neregularitate de acest ordin.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că nu își găsește aplicarea în cauza de față, așa-zisa nemotivare a hotărârii vizând aspecte ce țin de nemulțumirea recurentului față de admiterea apelului.

8. Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, se arată că după comunicarea deciziei din apel, recurentul a fost mulțumit de hotărâre și a vrut să își scoată la vânzare proprietatea sa. Se arată că de acces de 1,89 mp, identificată prin punctele 15-20-18-17, care asigură servitutea de trecere a lui pentru anexele sale din fundul curții. Astfel, se creează în mod greșit impresia că această suprafață reprezintă o îmbucătățire a proprietății intimatului, or în realitate este o servitute de trecere în favoarea recurentului.

Se arată că recurentul nu a vrut să participe la efectuarea expertizei tehnice, deși a fost anunțat atât prin poștă cu invitație scrisă, cât și prin telefon.

Se mai arată că după construirea aleii de acces pe lângă gard, de la stradă la proprietatea intimatului, recurentul a plantat de vie și a acoperit cu o boltă de de vie de acces de lângă gard pentru a împiedica trecerea intimatului la proprietatea sa din fundul curții, refuzând desființarea acesteia. Se arată că de acces din stradă pe lângă gard până la proprietățile noastre s-a efectuat în luna decembrie 2006 cu acordul tuturor părților pe baza unei convenții semnate de cei trei proprietari, fără ca recurentul să plătească cota parte la construirea aleii.

Pentru dovedirea motivelor de recurs și în apărare, părțile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță prin încheierea de ședință de la data de 14.05.2009.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimați, precum și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:

9. Reclamantul are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra construcției - "apartament, formate din o cameră, vestiar, antreu, bucătărie, cameră de baie cu WC în interior, pivniță, precum și o magazie de scândură situată pe latura din fundul proprietății pe partea dreaptă", precum și asupra unei "cote-indivize de 113,44 mp din suprafața totală a terenului de 302,80 mp", situat în B,-, sector 1, pe calea devoluțiunii succesorale legale, în baza certificatului de moștenitor nr. 50/25.03.1997.

Prin acest certificat de moștenitor, s-a atestat calitatea reclamantului de unic moștenitor legal, în calitate de fiu, al numitei, decedată la data de 01.03.1997.

În cuprinsul acestui contract, se menționează, la par. 2 - ultima teză, că "podul casei, cișmeaua și wc-ul din curte vor fi folosite în comun de către noi coproprietarii".

10. Pârâtul are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra "apartamentului nr. 2, situat în B,-, sector 1, aflat în continuarea apartamentului nr. 1, format dintr-o cameră, hol, marchiză, cu o bucătărie și două magazii situate în fundul curții în partea privind din strada și o bucătărie de vară situată pe partea dreaptă", precum și asupra suprafeței "indivize de teren de 94,68 mp din suprafața totală a imobilului de 302,80 mp, cu folosirea în comun a wc-ului, a cișmelei de apă din curte și a podului", prin devoluțiune succesorală testamentară, în baza certificatului de moștenitor nr. 1887/14.10.1994.

Prin acest certificat de moștenitor, s-a atestat calitatea pârâtului de unic moștenitor, în calitate de legatar universal, al numitei, decedată la data de 14.12.1993.

11. Pârâtul a dobândit, în baza contractului de donație autentificat sub nr. 5546/14.05.1997, dreptul de proprietate asupra "apartamentului nr. 3, situat în continuarea apartamentului nr. 2, spre fundul curții, din imobilul situat în B,-, sector 1, format dintr-o cameră și antreu cu o bucătărie și o magazie, situate pe fundul curții și o bucătărie de vară, cu o magazie, situată pe partea dreaptă în continuarea apartamentului, împreună cu o suprafață indiviză de teren de 94,69 mp din suprafața totală de 302,50 mp".

În cuprinsul acestui contract, se menționează, la par. 2 - ultima teză, ca se transmite imobilul "cu folosirea în comun a podului, a cișmelei de apă din curte și a wc-ului".

12. Rezultă că inițial, întregul imobil de la adresa din B,-, sector 1 aparținut aceluiași proprietar - respectiv, soții și; că aceștia din urma, iar, după decesul numitului, survenit în anul 1970, numita, în calitate de unic moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 156/1971, au înstrăinat cele trei apartamente ale construcției - tip vagon unor persoane diferite; că referitor la terenul situat la adresa amintită, s-a menținut starea de indiviziune a cumpărătorilor menționați în contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3631/14.07.1966, nr. 3128/27.04.1971 și nr. 3127/28.04.1971 - autorii părților din prezenta cauză, în toate aceste acte juridice translative de proprietate făcându-se referire la transmiterea unei "cote-indivize de teren"; că s-a prevăzut, în toate aceste acte juridice translative de proprietate încheiate de proprietarii inițiali amintiți anterior, folosirea în comun a wc-ului, a cișmelei de apă din curte și a podului.

În urma măsurătorilor efectuate de către expertul topo desemnat de către instanța, a rezultat că suprafața totală a terenului situat în B,-, sector 1 este de 296,35 mp, și că, prin raportare la cotele-indivize ale pârtilor, așa cum rezultă acestea din actele de proprietate enumerate anterior (care sunt de 37,46%, pentru reclamant și de câte 31,27%, pentru fiecare dintre pârâți), reclamantul ar avea dreptul la o suprafață de teren de 111,02 mp, iar pârâții - la o suprafața de teren de câte 92,66 mp fiecare.

13. Recurentul a arătat, în primul rând, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304/2 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

Recurentul arată că în cauză i-a fost încălcat dreptul său procesual, deoarece recurentul la data de 15.05.2007, data poștei 14.05.2007 (conf. probei anexate), a primit citarea sa pentru ziua de 13.05.2007 ora 9 dimineață.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că în cuprinsul raportului de expertiză topografică (fila 84 dosar de fond) se menționează de către expert că recurentul nu s-a prezentat la efectuarea expertizei, cu toate că a fost anunțat și telefonic de ziua și ora întâlnirii. La fila 92 din dosar a fost atașată și dovada expedierii scrisorilor recomandate.

Prin obiecțiunile formulate în scris, pârâtul nu a invocat neregularitatea convocării sale la efectuarea expertizei (filele 104-105 dosar fond), dar la dosar la fila 97 se află o cerere prin care pârâtul invocă excepția nulității acestui raport de expertiză, pentru motivul arătat anterior, excepție care nu a fost însă discutată în mod expres.

Ca urmare a obiecțiunilor pârâtului, la dosar a fost depus răspunsul întocmit de expertul tehnic (filele 110-113).

Curtea reține că dovada depusă și atașată și la cererea de recurs, cu privire la convocarea recurentului la efectuarea expertizei, prezintă o ștampilă cu data de 14.05.2007, or expertiza a avut loc în data de 13.05.2007, astfel că susținerea recurentului legată de nelegala convocare prin scrisoare recomandată este dovedită, mai ales că înscrisul de la fila 92 se referă expres la recomandatele trimise celorlalte părți, iar nu și la cea trimisă recurentului. Cât privește susținerea expertului că l-a anunțat telefonic pe recurent, această împrejurare de fapt, dincolo de aspectul că nu a fost dovedită, nu are relevanță, deoarece numai o convocare cu respectarea disp. 208 alin. 1 din Codul d e procedură civilă poate fi considerată ca legală. De asemenea, numai prezența recurentului la efectuarea expertizei, deși neconvocat, putea acoperi eventuala lipsă de convocare, iar nu o anunțare telefonică care nici nu a fost dovedită.

În drept, Curtea reține însă că nerespectarea dispozițiilor art. 208 din Codul d e procedură civilă ( "dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea; dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului") nu este sancționată de lege cu nulitatea absolută, cum susține în mod eronat recurentul, ci cu nulitatea relativă în condițiile art. 105 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.

Astfel, potrivit disp. art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Conform art. 108 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.

Rezultă că în cauză încălcarea disp. art. 208 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se sancționează cu nulitatea relativă implicită, numai dacă se dovedește producerea unei vătămări părții care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Procedural vorbind, este necesar ca această neregularitate să fie invocată la prima zi de înfățișare ce a urmat neregularității și înainte de a se pune concluzii pe fond.

Or, deși recurentul a depus la dosar un înscris cu privire la excepția de nulitate a raportului de expertiză, imediat după depunerea raportului la dosar, respectând astfel termenul de invocare a neregularității, această excepție nu a fost pusă în discuție, părțile punând concluzii exclusiv pe obiecțiunile la raportul de expertiză.

Prin urmare, trebuie analizată problema dacă în cauză, încălcarea produsă, este de natură să producă vătămări părții, vătămării care să nu fi putut fi înlăturate decât prin anularea actului.

Or, prin faptul că expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de pârât, Curtea constată că recurentul nu a fost vătămat, deoarece a răspuns expertul a răspuns exact acelor chestiuni invocate de recurent ca neaduse la cunoștința acestuia din lipsa unei corecte convocări. Recurentul a arătat că, dacă expertul ar fi citat legal părțile implicate, ar fi avut posibilitatea să ia la cunoștință de situația reală a imobilului și nu să facă măsurători inexacte și să propună lotizări greșite și ar fi putut să ia cunoștință despre faptul că proprietarul a efectuat în anul 2005, lucrări de construcție fără forme legale de autorizare, lucrări care au cuprins inclusiv desființarea folosirii în comun a WC-ului, a cișmelei și a podului, toate aflate în zona comună din curte, fără a avea consimțământul prealabil al celorlalți doi coproprietari. Or, din conținutul răspunsului expertului la obiecțiuni reiese că expertul a avut posibilitatea de a lua cunoștință de toate aceste susțineri ale recurentului, astfel încât nu s-a produs nicio vătămare acestuia. Astfel, acest motiv de recurs nu este fondat, și pentru motivul că recurentul nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză, după depunerea răspunsului la obiecțiuni, iar în apel nu a invocat nicio neregularitate de acest ordin, neformulând cale de atac împotriva sentinței date de judecătorie.

14. În al doilea motiv de recurs, se arată că este întrunit motivul prevăzut de art. 304/2 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de pricină.

Acest motiv de recurs nu este în sine fondat, deoarece decizia instanței de apel cuprinde pe larg motivele pe care se sprijină, și nici nu există o contradicție juridică sau logică în argumentația acestei hotărâri.

Dar, în susținerea acestui motiv de recurs, se invocă mai multe argumente, cărora Curtea urmează să le răspundă pe rând și care pot fi încadrate la motivul de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, argumente care sunt considerate întemeiate și care conduc la soluția de admitere a recursului.

15. Curtea constată că expertul topo a făcut o propunere de lotizare a terenului situat în B-, sector 1, în suprafață reală de 296,35 mp, prin care stabilește pentru reclamant un lot în suprafață de teren de 107,92 mp (mai mică decât ar fi avut dreptul, conform actelor de proprietate enumerate anterior, de 111,02 mp), iar, pentru pârâții din prezenta cauză, loturi: respectiv suprafețe de teren de 95,01 mp, respectiv de 93,41 mp (mai mari decât ar fi avut dreptul, de 92,66 mp).

Această variantă determină o îmbucătățire excesivă și greu de pus în practică a terenurilor (loturilor) ce ar reveni pârâților din prezenta cauză, și, aspect faptic ce nu a fost și nici nu poate fi contestat.

Astfel, loturile de teren ale acestor pârâți ar urma să fie compuse din trei (), respectiv din două () suprafețe de teren, fiind greu de înțeles cum ar avea acces pârâtul la suprafața de teren delimitată între pct. 16-17-18-19.

De asemenea expertul se bazează pe premisa că părțile au convenit construirea unei alei de acces de servitute, în suprafață de 10,92 mp+5,12 mp+ 5,39 mp, pe suprafețele denumite căi de acces 1, 2 și 3 pe schița aferentă raportului de expertiză.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului, în sensul că hotărârea instanței s-a bazat pe o expertiză lovită de nulitate absolută, deoarece expertul topografic nu respectă cotele indivize ale proprietarilor, din actele de proprietate. La ieșirea din indiviziune, chiar în situația în care părțile au stabilită o cotă ideală din teren sub forma unei suprafețe iar nu a unui procent, instanța poate stabili o variantă de partajare faptică care să nu respecte cotele, cât timp se stabilesc sultele aferente sau există renunțări reciproce la sulte. Astfel, în sine, acesta nu este un argument de modificare a hotărârii date de instanța de apel.

Argumentul care însă a condus instanța de recurs la modificarea deciziei recurate este însă acela că modalitatea practică de împărțire a terenului determină o îmbucățire excesivă și greu de pus în practică, a loturilor ce ar reveni celor doi pârâți, care primesc 3, respectiv 2 bucăți de teren complet separate unele de altele, de suprafețe mici și care nu sunt susceptibile de o folosire individuală mai bună decât folosința indiviză a tuturor părților de până acum, nici măcar în interesul uneia dintre părți.

16. De asemenea, în ceea ce privește de acces, expertul a luat-o în considerare atunci când a format loturile, ca urmare a preexistenței unui acord al părților cu privire la aceasta. Tribunalul a reținut că o astfel de soluție ar rezolva problemele dintre părți cu privire la folosința terenului, în condițiile în care nu este prejudiciat recurentul, întrucât atât rec1amantul cât și pârâtul se obligă să îi asigure accesul către imobilul proprietatea sa pe construită, arătând că sunt de acord ca suprafețele identificate prin punctele 2-5-6-7 și 5-6-8-9 să fie afectate unei servituți de trecere. În condițiile în care dreptul de servitute poate fi constituit și prin acordul părților, intimatul pârât poate cere recunoașterea acestui drept pe cale judiciară în măsura în care apelanții îi vor stânjeni în viitor accesul.

Curtea reține în primul rând că nu s-a dovedit existența acestui acord al părților cu privire la de acces.

În al doilea rând, soluția practică găsită de expert nu rezolvă problemele dintre părți cu privire la folosința terenului, deoarece pronunțarea unei soluții pe baza promisiunilor părților că vor permite accesul recurentului pe porțiunile de teren atribuite lor și grevate astfel de o servitute care nu e constatată printr-un înscris autentic pentru a putea lua naștere în mod valabil (legată și de lipsa unei cereri reconvenționale în acest sens), nu este în măsură să finalizeze litigiile dintre părți. Astfel, nu se poate realiza atribuirea unor loturi închise, pe baza unor promisiuni de acces neconstatate prin înscrisuri de natură să ducă la nașterea dreptului real de servitute, deoarece în ipoteza nerespectării acestui acces și a lipsei unei cereri reconvenționale în acest dosar, o instanță sesizată ulterior cu constatarea dreptului de servitute nu este legată în nici un fel în soluția sa de acest mod partajare realizat de instanță, părțile putând ajunge în situația de a avea hotărâri contradictorii cu privire la acest aspect.

Același argument va fi reținut în contracararea argumentului instanței de apel, referitor la faptul că de beton se înfundă în magazia apelantului.

17. În ceea ce privește argumentul legat de faptul că nu se mai impune menținerea stării de coproprietate forțată asupra utilităților reprezentate de cișmea și WC, astfel cum se regăsește în actele de proprietate ale părților, întrucât prin schimbarea stării de fapt acestea nu mai sunt destinate a servi nevoilor tuturor coproprietarilor, fiind folosite în fapt doar de pârâtul, nu poate fi reținut deoarece numai un acord expres al tuturor părților poate duce la premisa unui partaj pe coproprietatea comună și perpetuă, fără însă a determina o obligativitate a ieșirii din indiviziune.

Astfel, se poate admite, în mod excepțional, ieșirea din indiviziune cu privire la coproprietatea forțată și perpetuă, dar numai atunci când nu se mai impune menținerea stării de indiviziune, prin aceea că părțile în mod faptic au realizat o împărțire a folosinței, cu care sunt de acord și pe care nu o contestă niciunul dintre ei. Or, recurentul nu a fost de acord niciodată cu desființarea stării de indiviziune asupra porțiunii de teren pe care se află aceste utilități, atitudine care până la proba contrară nu poate considerată abuzivă și sancționată ca atare.

18. Cu privire la capătul de cerere referitor la ieșirea din indiviziune a părților cu privire la podul construcției, Curtea reține că în toate actele juridice translative de proprietate, în baza cărora părțile litigante au intrat în stăpânirea părților din imobilul de la adresa de mai sus, s-a prevăzut folosirea în comun a wc-ului, a cișmelei de apă din curte și a podului clădirii.

Această exprimare, ce se regăsește în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3631 /14.07.1966, nr. 3128 /27.04.1971 și nr. 3127 /28.04.1971, acreditează ideea în sensul că podul clădirii de la adresa din B,-, sector 1, face obiectul unei proprietăți comune pe cote-părți forțate și perpetue, care nu ar putea înceta decât în mod excepțional.

Din cuprinsul raportului de expertiza topo efectuat în cauză, rezultă că, pentru a se ajunge la acest rezultat, este necesar ca, între suprafețele de pod situate deasupra apartamentelor aflate în proprietatea pârâților din prezenta cauză, să se construiască un perete despărțitor.

Mai reiese că doar are intrare separată de acces în pod; trebuie să construiască un perete despărțitor, păstrându-și accesul în pod printr-un luminator existent; recurentul va trebui să construiască un perete despărțitor cu acces din exterior printr-o latură a casei cu ajutorul unei scări.

Or, în lipsa unei cereri cu care instanța să fi fost investită în mod legal, ea nu se poate pronunța în sensul obligării părților la construirea unui perete despărțitor între suprafețele de pod situate deasupra apartamentelor aflate în proprietatea pârâților din prezenta cauză, nefiind clar dacă fiecare dintre părți are un acces separat sau trebuie executate lucrări suplimentare și pentru asigurarea acestui acces. În plus, în lipsa unui acord clar al tuturor părților, nu se poate realiza un partaj forțat, mai ales că nu s-a dovedit abuzul vreuneia dintre părți prin opunerea la partajarea podului, ca și obiect al unei coproprietăți forțate și perpetue.

Astfel, Curtea consideră ca fiind întemeiate argumentele recurentului prezentate mai sus.

19. În al treilea motiv de recurs, se arată că s-a produs violarea unor principii generale de drept, deoarece se încalcă prevederea articolului 294/1 "în apel nu se poate schimba calitatea părților". Instanța, din pârât îl face pe apelant, îi admite apelul și îi acordă o suprafață mai mare decât o are în acte. Se arată că pe rolul Judecătoriei Sect. 1, sub numărul 20384, s-a aflat o altă acțiune de ieșire din indiviziune care s-a suspendat și apoi s-a perimat.

Curtea constată a formulat apel, acesta fiind motivul pentru care a devenit apelant, conform dispozițiilor art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă, iar aspectul că a existat un litigiu anterior de partaj, cu soluție de primare, nu are nicio relevanță juridică, cât timp efectul perimării este ștergerea tuturor efectelor juridice ale cererii de chemare în judecată.

20. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată în sensul că va respinge apelurile ca nefondate.

În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă și a principiului disponibilității, Curtea va lua act că recurentul nu solicită plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de către recurentul pârât împotrivadeciziei civile nr. 1169/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilăîn contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât .

Modifică în tot decizia recurată în sensul că:

Respinge apelurile ca nefondate.

Ia act că recurentul nu solicită plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

- -

GREFIER

Red. AV

.red.

2 ex

Jud Apel, B Secția a V-a Civilă

Președinte:Andreea Vasile
Judecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Antonela

Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti