Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(37/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.263
Ședința publică de la 09.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți SH și, împotriva deciziei civile nr.1263 A din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 02.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin cererea formulată de reclamantul în dosarul nr. 11720/2003 al Judecătoriei sectorului 2 B, având ca obiect contestație la executare formulată de pârâta, a solicitat partajarea bunurilor comune ale soților, respectiv apartamentele nr. 235 și 236 din--7, - 21 B,. F,. 3, sectorul 2, dobândite de cei doi, în cote egale de contribuție.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul îi datorează suma de 20.000 USD conform deciziei civile nr. 1007/R/19.06.2001 a Tribunalul București, fiind începută executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile, singurele în măsură să acopere creanța sa fiind cele două apartamente.
Prin încheierea din 15.12.2003 în dosarul nr. 11720/2003 al Judecătoriei sectorului 2 B s-a dispus disjungerea cererii de partaj.
La 28.06.2004 în temeiul art. 6736Cod procedură civilă s-a constatat calitatea reclamantului de creditor personal a pârâtului, că soții și au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă egală de contribuție apartamentele nr. 235 și 236 situate la adresa din--7, - 21 B,. F,. 3, sectorul 2 B, soluție care a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 752/29.03.2006 a Tribunalului București din dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 8691/13.11.2006 s-a admis în parte cererea reclamantului împotriva pârâților și și s-a dispus partajarea imobilului proprietatea devălmașă a părților, apartamentul 235 situat în--7, - 21 B,. F,. 3, sectorul 2, la cererea creditorului personal al pârâtului, s-a atribuit acest imobil în proprietatea acestui pârât și a fost obligat să plătească soției - pârâte o sultă în cuantum de 91.540 RON, reprezentând cota de din valoarea de circulație a imobilului.
S- respins cererea de partajare a apartamentului nr. 236 situat la aceiași adresă ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că, pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin încheierea interlocutorie pronunțată la 28.06.2004, reclamntul din prezenta cauză are calitatea de creditor personal al pârâului, conform deciziei penale nr. 1007/R/2001 a Tribunalului București, prin care acesta din urmă a fost obligat să restituie reclamantului două utilaje sau echivalentul bănesc al acestor bunuri, în cuantum de 20.000 USD. În virtutea acestui titlu executoriu, pentru realizarea creanței bănești, reclamntul - creditor a declanșat executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. 15/2003 și 16/2003 al Biroului Executorului Judecătoresc " ", în modalitatea de executare silită imobiliară, fiind urmărite apartamentele nr. 235 și 236 din--7, - 21 B,. F,. 3, sector 2, dobândite de pârâtul - debitor și soția acestuia în timpul căsătoriei. Prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 33 alin. 2 Codul familiei care conferă creditorului personal al unuia din soți dreptul de a urmări bunurile comune ale soților, prin solicitarea de împărțire a acestora în timpul căsătoriei, în măsura necesară satisfaceri creanței sale, câtă vreme debitorul nu deține bunuri proprii susceptibile a fi urmărite pentru îndestularea creanței. S-a mai reținut că prin încheierea din 28.06.2004, pârâții au calitate de soți și au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr. 235 și 236 din--7, - 21 B,. F,. 3, sector 2, cu o cotă egală de contribuție, fapt ce justifică în parte cererea reclamantului - creditor întrucât, în raport de valoare celor două imobile supuse partajării, raportul la întinderea creanței a cărei valorificare este urmărită de creditor (20.000 USD) rezultă că partajarea apartamentului nr. 235 și transformarea acestuia în bun propriu al pârâtului - debitor este suficientă pentru a asigura recuperarea creanței în litigiu. În raport de criteriile oferite de art. 6739Cod procedură civilă prima instanță a dispus atribuirea acestui apartament pârâtului - debitor ca o modalitate oportună de sistare a devălmășiei, aptă să faciliteze recuperarea creanței de către creditorul urmăritor, iar în baza art. 6735Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul să plătească, cu titlu de sultă către reclamant, suma de 91.540 RON, reprezentând echivalentul cotei de din valoarea de circulație a apartamentului nr. 235, atestată prin raportul de expertiză efectuat în cauză. În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 5.267 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din taxă de timbru, onorariu de avocat și din valoarea onorariului de expertiză întrucât unul din apartamentele solicitate a fi partajate a fost înlăturat de instanță de la împărțeală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și -. invocând faptul că reclamantul nu mai are calitatea de creditor față de apelantul pârât, întrucât prin încheierea din data de 11.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr. 760/2001 s-a dispus înlăturarea omisiunii strecurate în minută și dispozitivul deciziei penale nr. 1007/2001 pronunțată în acest dosar, în sensul că partea vătămată, căreia inculpatul -. trebuie să-i restituie în natură sau echivalentul bănesc al acestora este SRL.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr. 1060/ 24.09.2007 a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că, prin cererea dedusă judecății, reclamntul, în calitate de creditor personal al pârâtului -. a solicitat participarea bunurilor imobile (apartamentul cu două camere, situat în B,--7, - 21 B,. F,. 3,. 235, sector 2 și apartamentul cu trei camere, situat în B,--7, - 21 B,. F,. 3,. 236, sector 2), dobândite în cote de de către pârâtul -. și soția sa, în timpul căsătoriei.
Calitatea de bunuri comune a celor doi pârâți asupra celor două imobile a fost stabilită prin încheierea din 28.06.2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul nr. 12738/2003, definitivă prin respingerea apelului, prin decizia civilă nr. 752/A/29.03.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- și nerecurată.
Calitatea de debitor a pârâului față de reclamantul a fost stabilită prin sentința penală nr. 138/5.02.2001 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul nr. 889/2000, casată în parte prin decizia penală nr. 1007/R/19.06.2001, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în dosarul nr. 760/2001 (filele 46-50 din dosarul nr- - Tribunalul București - Secția a III-a Civilă).
Prin încheierea din 11.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în dosarul nr. 760/2001 s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta și dispozitivului deciziei penale nr. 1007R/19.06.2001a Tribunalului București, în sensul că partea vătămată, căreia inculpatul trebuie să-i restituie în natură bunurile sau echivalentul bănesc al cestora este SRL, încheierea care a fost depusă în apel, în ședința publică din 10.09.2007 (fila 103 din dosarul nr- - Tribunalul București - Secția a III-a Civilă).
Potrivit art. 289 Cod procedură civilă, judecarea apelului se face după regulile de la judecata în primă instanță și ținând seama de dispozițiile speciale din materia apelului. O astfel de dispoziție specială este înscrisă în art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
Or, prin motivele de apel, apelantul - pârât invocă tocmai calitatea de debitor a SRL, și nu a sa, astfel cum rezultă din încheierea penală din data de 11.06.2007 și invocată pentru prima dată în apel, fiind astfel incidente dispozițiile art. 287 alin. 3 Cod procedură civilă, referitoare la dovezile propuse pentru prima dată în apel.
Cum în apel nu se poate schimba calitatea părților potrivit dispozițiilor legale invocate, tribunalul în baza art. 296 și 297 alin. 1 Cod procedură civilă a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se soluționa pe fond cauza în raport de părțile raportului juridic, astfel cum rezultă din ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin decizia civilă nr. 784/19 mai 2008 admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel.
În considerentele deciziei s-a reținut că, la data de 10.04.2002, prin încheierea dată în camera de consiliu în dosarul cu nr. 5186/2002, Judecătoria sectorului 2 Baî ncuviințat executarea silită a debitorului -. la cererea creditorului asupra apartamentelor 235 și 236 având în vedere titlul executoriu respectiv, decizia penală nr. 1007/R/19.06.2001 a Tribunalului București - secția a II-a penală în dosarul nr. 760/2001 prin care debitorul a fost obligat la restituirea în natură a unei mașini de ambalat biscuiți și napolitane și o mașină de tăiat biscuiți și napolitane, sau contravaloarea, respectiv, 17.000 USD și 3.000 USD. Ca urmare a contestațiilor la executare formulate de pârâții din prezenta cauză reclamantul s-a adresat cu o nouă cerere de încuviințare a executării silite la data de 24.01.2003 și care a fost încuviințată de Judecătoria sectorului 2 B în camera de consiliu la data de 12.03.2003 în dosarul nr. 553/2003 și avându-se în vedere același titlul executoriu, respectiv, decizia penală nr. 1007/R/19.06.2001 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală. Prin sentința civilă nr. 5489/23.09.2003 Judecătoria sectorului 2 a respins contestația la executare formulată de pârât constatând că, prin încheierea din 27.11.2001 dată în dosarul nr. 13980/2001 s-a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr. 812/CP/2001 și că debitorul nu a fost găsit în vederea executării obligației.
Prin urmare, cadrul procesual stabilit în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 112 din Codul d e procedură civilă de către reclamant, s-a fundamentat tocmai pe calitățile părților ce le revin în executarea silită declanșată de creditor și în virtutea titlului executoriu, la momentul declanșării acestei executări, anul 2001, iar modificarea acestui cadru procesual nu se poate produce decât prin înfrângerea principiului disponibilității procesului civil.
Creditorul reclamant a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune având obiect partajarea bunurilor comune, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 400 din Codul d e procedură civilă consecință a formulării contestației la executare de către pârâtă, pentru a-și realiza creanța astfel cum aceasta rezulta din titlul executoriu, decizia penală nr. 1007/R/2001, la data declanșării executării silite.
Faptul că, prin încheierea din 11.06.2007, Tribunalul București - secția II- penală în dosarul cu nr. 760/2001 a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 1007/R/19.06.2001 a Tribunalului București - secția a II-a penală, în sensul că, partea vătămată căreia inculpatul trebuie să-i restituie, în natură, bunurile sau echivalentul bănesc al acestora este SRL, nu poate constitui temei al admiterii excepției lipsei calității procesuale active, pentru argumentele de mai sus relative la momentul declanșării procedurii judiciare, respectarea principiului disponibilității procesului civil și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de dispoziția art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu referire la dreptul părților de a beneficia de un termen rezonabil în care să fie soluționată contestația sa.
Curtea a apreciat că apărările intimatului relative la litispendență ori autoritate de lucru judecat sunt neîntemeiate, nefiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 163 din Codul d e procedură civilă și ale art. 1201 din Codul civil în ceea ce privește prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr. 11720/2003, neexistând tripla identitate de obiect, părți și cauză între acestea, obiectele și cauzele celor două litigii fiind diferite.
Rejudecând apelul împotriva sentinței civile nr. 8691/13.11.2006 Judecătoriei sectorului 2 B Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 1263/16.10.2008 prin care a respins apelul ca nefondat.
În considerentele acestei decizii s-a reținut de către tribunal, după casare cu trimitere, având în vedere că apelul nu a fost motivat, în raport de dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă s-a pronunțat numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Prin încheierea din data de 28.06.2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul nr. 12788/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și nerecurarea deciziei din apel, instanța a stabilit că soții au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă egală de contribuție, apartamentul 235 situat în B,-, - 21 B,. F,. 3, sector 2, și că intimatul - reclamant are calitate de creditor personal al pârâtului, conform deciziei penale nr. 1007R/2001 a Tribunalului București, prin care aceasta din urmă a fost obligat să restituie reclamantului două utilaje sau echivalentul bănesc al acestor bunuri, în cuantum de 20.000 USD.
Tribunalul, a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, probele administrate în cauză fiind corect interpretate de către instanță.
Apelantul - pârât invocă în continuare faptul că intimatul - reclamant nu are calitate de creditor aspect ce nu mai poate fi analizat deoarece a intrat în puterea lucrului judecat în urma soluționării recursului prin decizia civilă nr. 784/19.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr-. Mai mult, acest aspect a fost analizat irevocabil și prin încheierea din data de 28.06.2004, încheiere ce a rămas definitivă și irevocabilă pin care s-a stabilit calitatea de creditor a reclamantului și de debitor a pârâtului, conform deciziei penale nr. 1007/R/2001 a Tribunalului București - secția a II-a penală.
Ca urmare, hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus partajarea apartamentului nr. 235 și transformarea sa în bun propriu al pârâtului - debitor pentru a asigura recuperarea creanței de către reclamntul - creditor, este temeinică și legală, motiv pentru care în raport de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs și -..
În motivele de recurs se arată că decizia civilă nr. 1007/R/2001 modificată prin încheierea din 11.06.2007 a Tribunalului București - secția a II- penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile și prin urmare hotărârile judecătorești civile nu-și mai produc efecte.
Consideră recurenții că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile art. 296 și 297 Cod procedură civilă, în sensul că ar fi trebuit să se pronunțe pe excepția privind lipsa calității procesuale.
Astfel, nu are calitatea de parte vătămată întrucât utilajele respective aparțineau SRL astfel cum s-a reținut prin încheierea din 11.06.2007 din dosarul penal nr. 760/2001.
Față de această încheiere există autoritate de lucru judecat în raport de decizia penală nr. 1007/R/2001 astfel cum a fost rectificată.
O altă critică privește cuantumul cheltuielilor de judecată, recurenții apreciind că această sumă este exagerată.
Se mai arată că recurentul este executat atât pe parte civilă cât și pe parte penală, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 22 Cod procedură penală.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 296 și 297 Cod procedură civilă Curtea constată că tribunalul a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale menționate, nefiind incident art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel art. 296 Cod procedură civilă prevede că nstanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Art. 297 arată că în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.
Sub acest aspect, tribunalul reinvestit cu rejudecarea apelului după casare a analizat pe fond, față de prevederile art.292 alin. 2 Cod procedură civilă, susținerile formulate prin întâmpinare și apărările formulate în fazele procesuale precedente.
Având în vedere că prima soluționare a apelului s-a realizat exclusiv în baza excepției lipsei calității procesuale pasive, iar această soluție a fost desființată în recurs prin decizia civilă nr. 748/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, excepția invocată nu mai putea forma obiect al analizei, după casare.
Nici critica referitoare la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1007/2001 astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 11.06.2007 și aplicabilitatea dispozițiilor art. 22 cod procedură penală nu este fondată.
În prezenta cauză ne aflăm în soluționarea unei cereri de partajare a bunurilor comune dobândite de soții și -., la cererea creditorului personal a unui soț, cerere formulată în cadrul contestației la executare și disjunsă ulterior.
Analizând decizia penală nr. 1007/R/2001 a Tribunalul București - secția a II-a penală rezultă că litigiul dintre părți a avut ca obiect săvârșirea faptei prevăzute de art. 213 cod penal, având la bază un contract de participațiune din 5.06.1996.
Potrivit acestui contract, părțile urmau să pună în funcțiune o fabrică de biscuiți, al cărui preț se ridica la 42.000 USD, iar partea vătămată, în calitate de asociat al SRL, venea în asociație cu utilajele de producție, iar inculpatul - -. participa cu suma de 21.000 USD.
Astfel cum rezultă din decizia penală sus citată recurentul -. ce avea calitatea de inculpat a fost achitat sub aspect penal, în temeiul art. 11 pct. 2, lit. a raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală, însă a fost obligat în baza art. 14 raportat la art. 346 cod procedură penală să restituie părții vătămate, în natură, o mașină de ambalat biscuiți și napolitane și o mașină de tăiat biscuiți și napolitane, iar în cazul când restituirea nu este posibilă, la plata echivalentului bănesc al acestor bunuri, respectiv contravaloarea în lei la data executării a sumelor de 17.000 USD și 3000 USD.
Această decizie a fost rectificată prin încheierea din 11.06.2007 de aceiași instanță, în sensul că s-a înlăturat omisiunea referitoare la precizarea părții vătămate, respectiv SRL, însă nu a înlăturat și nici nu a anulat obligația stabilită în sarcina recurentului de restituire a bunurilor ori de plată a contravalorii acestora.
Din această perspectivă, nu există autoritate de lucru judecat nefiind îndeplinite dispozițiile art. 1201 Cod civil.
Relevant în cauză este și faptul că SRL a fost deținută în calitate de asociat și administrator de către reclamantul.
În exercitarea acestei calități, intimatul reclamant a efectuat toate demersurile sale juridice, aspect care rezultă din analiza deciziei penale nr. 1007/2001, unde acesta a avut calitatea de recurent, tot în această calitate demarând și procedurile de executare.
Aceiași concluzie rezultă chiar din încheierea din 11.06.2007 în care se arată că "utilajele respective, mașina de tăiat și de ambalat, au fost introduse în capitalul social al societății sale (a lui ) SRL".
De asemenea, astfel cum a arătat intimatul reclamant SRL a intrat în procedura de dizolvare judiciară, situație în care este incident art. 237 alin. 10 din Legea nr. 31/1990, iar anterior acestui moment sunt aplicabile dispozițiile art. 252 alin. 1 lit. a din același act normativ, reclamantul - intimat având și calitatea de administrator. Aceste aspecte rezultă din adresa de furnizare de informații nr. -/5.07.2007 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului (fila 59 dosar Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a VII -a civilă nr-).
Nici critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu este fondată, având în vedere cuantumul acestora, tribunalul având în vedere atât dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă cât și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cheltuielile de judecată au fost justificate de către reclamantul - intimat și sunt legale în raport cu dispozițiile Legii nr. 51/1995 și a Statutului profesiei de avocat, fiind emise atât chitanță cât și factură fiscală.
Astfel fiind față de dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și având în vedere că și în această fază procesuală intimatul - reclamant a dovedit și justificat efectuarea cheltuielilor cu onorariul de avocat, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la 3.570 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți -. și, împotriva deciziei civile nr. 1263 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Obligă recurentul la 3.570 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
./
2ex./09.03.2009
T:-3.-;i--
Jud.2.-
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
