Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 264
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în municipiul R,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 96 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat, pârâta intimată () și reclamanta intimată D, asistată de avocat, aceasta reprezentându-i pe reclamanții intimați, și, lipsă fiind aceștia cât și pârâții intimați,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că nu mai sunt alte solicitări, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta recurentă, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.96, pronunțată la data de 3 martie 2009 de Tribunalul Suceava, pe care o consideră nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele aspecte:
Instanța de apel, în mod greșit a menținut hotărârea primei instanțe, prin care toate terenurile au fost incluse în masa de partaj după defuncta, deși pârâta reclamantă prin cererea reconvențională solicitase excluderea cotei de 3/8 din terenuri, ce aparținuse lui, decedat în anul 1954. Ambele instanțe au dat o greșită interpretare art. 8 alin.2 din Legea nr.18/1991, potrivit căruia, de prevederile Legii 18/1991 beneficiază persoanele care au adus terenuri în agricolă sau au fost deposedate în orice alt mod, iar în situația în care nu mai trăiesc, de aceste prevederi beneficiază moștenitorii, or recurenta a acceptat moștenirea rămasă după autorul său, conform prevederilor legale în vigoare la acea dată, continuând să locuiască împreună cu mama sa și stăpânind bunurile moștenite. Faptul că bunurile rămase după autorul recurentei au fost înscrise în Registrul agricol pe numele, în calitate de soție supraviețuitoare, care a administrat bunurile succesorale indivize și le-a înscris în agricolă de producție, nu este în măsură a transforma posesia într-un drept de proprietate exclusiv. Împrejurarea că posesorul bunurilor succesorale a făcut o cerere de reconstituire, nu înlătură calitatea recurentei de moștenitor acceptant, motiv pentru care se impunea admiterea cererii reconvenționale. Totodată, apărătoarea recurentei arată că un alt motiv de nelegalitate a deciziei recurate este și cel privind pasivul succesoral, detaliat în scris, nefiind de acord cu valoare reținută. Un ultim aspect pentru care solicită admiterea recursului și modificarea celor două hotărâri anterioare este cel privind terenul amplasat la locul "", nefiind de acord cu motivarea instanței, care a respins acest capăt de cerere pentru considerentul că titlul de proprietate emis pe numele este anterior celui emis pe numele recurentei iar instanța de apel a respins proba cu un supliment de expertiză topo și implicit acest capăt de cerere, pentru cu totul altă motivare. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat, pentru reclamanții intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, nefiind date motivele prevăzute de art.304 pct. 9 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă. Motivul de nelegalitate a deciziei recurate referitor la respingerea cererii reconvenționale este nefondat, atâta vreme cât recurenta și fratele acesteia, nu au făcut dovada acceptării succesiunii prin preluarea de bunuri (terenuri), implicit a predării acestora la, conform prevederilor art.1169 cod civil și nici nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, conform art.8 alin. 3 din Legea nr.18/1991, în termenul prevăzut sub sancțiunea decăderii. Așa cum a dezvoltat și în întâmpinarea depusă la dosar, nefondat este și motivul de nelegalitate invocat de recurentă, referitor la respingerea cererii de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză, privind terenul de la "". În ce privește pretinsa suprapunere de terenuri, aceasta nu există, întrucât terenul de la "" este în tarlaua 24 (parcela nr.393) iar ternul de "La Cruce" este în tarlaua 36. În ceea ce privește valoarea pasivului succesoral, arată că în mod corect a fost reținută de prima instanță, având în vedere obiceiurile cultului defunctei, declarațiile martorilor audiați în cauză fiind vădit nesincere, însăși pârâta recurentă neputând detalia cheltuielile de înmormântare pretinse (interogatoriul de la fila 200 dosar fond). Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 8.05.2007, înregistrată sub nr-, reclamanții, D, și au chemat în judecată pe pârâții, IM. -, solicitând partajul averii succesorale rămase după defuncta, decedată în anul 1992.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt moștenitori legali ai defunctei iar masa de partajat se compune din trei suprafețe de teren și o casă de locuit, situate în raza comunei, județul
Precizându-și acțiunea, reclamanții au arătat că solicită atribuirea cotei de părți indivize în indiviziune și că nu insistă în partajarea casei de locuit care s-a autodemolat.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând să se dezbată și succesiunea defunctului, compusă din cota de 3/8 din bunurile expertizate și să fie obligate celelalte părți la plata pasivului succesoral de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare după.
După administrarea probelor, Judecătoria Suceava prin sentința civilă nr. 4825/10.11.2008 a admis cererea principală și, în parte, cererea reconvențională. Drept urmare, a stabilit calitatea de moștenitori și cotele cu care părțile concură la moștenirea defunctei întinderea și valoarea masei de partajat și a sistat starea lor de indiviziune, prin formarea și atribuirea de loturi în natură, echilibrate valoric prin sultă.
Totodată, s-a constatat că activul succesiunii este grevat de un pasiv de 700 lei și au fost obligate celelalte părți să-i plătească pârâtei cu acest titlu câte 175 lei, sumă corespunzătoare cotelor culese din moștenire, iar cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu se justifică efectuarea partajului acelorași terenuri în trepte, mai întâi după, apoi după, câtă vreme aceasta din urmă a fost singura care a formulat conform dispozițiilor Legii 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru parcelele de teren înscrise în registrul agricol.
Conform actelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor depuse la dosarul cauzei, reclamanții sunt moștenitori legali ai fiului defunctei, G, decedat, pârâta reclamantă este fiică a defunctei, pârâtul, nepot de la fiul decedat, ceilalți pârâți fiind fii și fiice ai lui, fiul defunctei (decedat în 1992).
Parcelele de teren ce compun activul masei de partajat sunt cele din titlurile de proprietate nr.724/1996 și nr.1129/00 (10, 11 dosar fond) și au fost identificate și evaluate prin expertiza topo efectuată în cauză.
A fost înlăturat de instanță procesul verbal de vecinătate prezentat de pârâta, cu motivarea că acesta vizează un alt titlu și a fost întocmit la cca. 12 ani după reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, au fost înlăturate susținerile pârâtei privind întinderea parcelei "", cu motivarea că propunerea de lotizare întocmită de expertul topo nu excede suprafeței din titlul supus partajului.
Pretențiile reclamanților privind reevaluarea terenului au fost înlăturate de instanța de fond pentru lipsa dovezilor contrare, iar cererea de lotizare a terenului din anexa 6 la expertiză pe lungime a fost respinsă în considerarea lățimii parcelei respective, de doar 22,44 m, de natură a genera proprietăți individuale de cca 5 m lățime.
Cu referire la cererea de pasiv succesoral instanța a reținut că, potrivit adeverinței prezentate (168 dosar fond), defuncta făcea parte dintr-un cult religios caracterizat de simplitate și care exclude organizarea de prohoduri sau mese comemorative. Coroborând declarația pârâtei - reclamante cu declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut media valorilor indicate drept preț al sicriului și valoarea hainelor indicate de martorul.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta - reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că instanța a făcut confuzie între momentul deschiderii succesiunii și reglementările fondului funciar. Se impune dezbaterea succesiunii și după (decedat în anul 1954), parcelele de teren având regimul juridic de bunuri comune. La acea dată pârâta locuia cu părinții și a acceptat succesiunea tatălui prin preluarea de bunuri. Dat fiind caracterul imprescriptibil al acțiunii de partaj, are oricând posibilitatea de a-și valorifica acest drept în contradictoriu cu ceilalți moștenitori, chiar dacă nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de legea 18/1991.În ce privește întinderea masei de partajat, pârâta a criticat refuzul instanței de a efectua un supliment de expertiză topo, pentru a se stabili dacă parcela "" se suprapune cu terenul din titlul său de proprietate. De asemenea, pârâta a criticat cuantumul pasivului succesoral, arătând că adeverința reținută de instanță a fost eliberată de cultul dintr-o altă localitate, iar depozițiile unor martori nu au fost valorificate integral, precum și modul de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.96/3.03.2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul, obligând pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1487,50 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că raționamentul pârâtei privind valorificarea drepturilor succesorale după defunctul contravine dispozițiilor art. 8 din legea 18/1991, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au fost cooperativizate se face la cerere, termenul de depunere a acestora fiind unul de decădere.
Cu privire la parcela "", o pretinsă suprapunere cu terenul din titlul pârâtei nu influențează soluția pronunțată, întrucât titlul nr. 1129/2000 nu a fost anulat sau modificat, parcela identificată de expert și inclusă la partaj este cea din titlu (nu și suprafața găsită în plus la măsurători), având ieșire la drumul județean.
Critica privind pasivul succesoral a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât adeverința indicată, deși eliberată de din municipiul S, vizează ritualul de înmormântare pentru membrii cultului, indiferent de locul înmormântării, iar în raport de conținutul acesteia și de răspunsurile apelantei la interogator (fila 20 dosar fond), în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor sub acest aspect.
În ce privește critica privind calculul cheltuielilor de judecată, tribunalul a reținut că acesta este conform dispozițiilor art.726 și 277 Cod procedură civilă, iar apelanta nu a detaliat acest motiv, arătând în concret ce anume cheltuieli nu au fost avute în vedere și probele administrate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor a arătat, în esență, că ambele instanțe ale fondului au dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 8 din Legea 18/1991, întrucât a decedat anterior cooperativizării agriculturii, în 1954, astfel că nu a adus teren în Ea a acceptat tacit succesiunea acestuia, continuând să locuiască în gospodărie cu mama,. Faptul că la apariția Legii 18/1991 doar mama, ca posesor al bunurilor, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate are valoare juridică a unui act de administrare, neputându-se aprecia că i-a înlăturat retroactiv dreptul succesoral, încât se impunea admiterea cererii sale reconvenționale și efectuarea partajului și după.
Modul de stabilire a pasivului succesoral este nelegal, întrucât instanțele au dat eficiență adeverinței eliberată de dintr-o altă localitate, de un reprezentant al cultului care nu a participat efectiv la înmormântare, fără a motiva acest aspect.
De asemenea, decizia instanței de apel este nelegală și în ceea ce privește soluția dată motivului privind amplasamentul parcelei "". Din moment ce niciunul din cele două titluri nu au fost anulate, se impunea verificarea eventualei suprapuneri prin efectuarea unui supliment de expertiză topo.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat în cauză,curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs, Curtea constată că instanțele fondului au interpretat și aplicat corect în cauză dispozițiile art. 8 și 13 din Legea 18/1991.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 2 și 3 din acest act normativ, de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus teren în agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, iar stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate.
Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei, conform art. 13 alin. 2 din aceeași lege.
Cum corect a reținut instanța de apel, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în toate cazurile, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelelor de teren ce au fost supuse cooperativizării agriculturii este necesară parcurgerea procedurii prealabile administrative, inițiată prin formularea cererii în termenul prevăzut de lege.
Pârâta recurentă nu și-a dovedit susținerile privind acceptarea tacită a succesiunii după defunctul, anterior iar pe tot parcursul procesului a recunoscut că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut acestui defunct. În contextul dat, nu poate fi primită susținerea pârâtei, potrivit căreia cererea formulată în termen legal de defuncta are valoarea juridică a unui act de administrare, profitându-i și ei. În acest sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. 4 din Legea 18/1991, potrivit cărora titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Critica privind cuantumul pasivului succesoral vizează cu predilecție modul de apreciere de către instanță a probelor administrate, aspect ce ține de temeinicia, iar nu legalitatea soluției atacate și care, în cadrul juridic actual al recursului, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 302 - 312 Cod procedură civilă, nu poate fi primită.
În ce privește susținerea privind nemotivarea de către instanța de apel a considerentelor pentru care a dat eficiență adeverinței emise de Penticostal - Filiala S, aceasta este contrară însuși conținutului deciziei atacate. Astfel, Tribunalul a reținut că înscrisul vizează modul de organizare a serviciului de înmormântare pentru membrii cultului, indiferent de locul înmormântării. Declarațiile martorilor sub acest aspect au fost înlăturate, cu motivarea că nu se coroborează cu conținutul adeverinței și cu răspunsurile date de pârâtă la interogator ( 200 dosar fond).
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind parcela de teren "". Contrar susținerilor pârâtei din dezvoltarea acestei critici, Tribunalul nu și-a motivat soluția dată acestui petit pe cronologia eliberării celor două titluri de proprietate indicate, ci a analizat susținerea privind pretinsa suprapunere de teren în raport de constatările expertului topo și de sentința primei instanțe, concluzionând că nu era utilă efectuarea unui supliment la raportul de expertiză (pagina 8 din decizie, paragraful 2).
La pct. 2 din obiecțiunile la expertiza topo formulate la fond ( 262 dos. fond), pârâta a arătat că expertul a identificat și a cuprins în propunerea de lotizare o suprafață de teren mai mare decât cea de 6.500 mp aferentă trupului "", înscrisă în titlul de proprietate, diferența aparținându-i soțului ei.
De asemenea, la pct. 2 din motivele de apel pârâta a arătat că "un alt motiv de nelegalitate îl constituie refuzul de a se face un supliment la raportul de expertiză, care să lămurească situația terenului din tarlaua "" în raport de titlul meu de proprietate și de faptul dacă cele două suprafețe de teren se suprapun sau nu".
La punctul 3 din motivele de recurs, pârâta a arătat că, din moment ce instanța nu a fost investită cu o acțiune de revendicare, iar la dosar nu se regăsesc actele care au stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate, se impunea verificarea apărărilor sale privind suprapunerea parcelelor "" printr-un supliment de expertiză topo, însă acest motiv a fost înlăturat pentru o cu totul altă motivare și nici nu s-a amintit de solicitarea sa privind această probă.
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că, în raport de obiecțiunile formulate, corect prima instanță a respins cererea de efectuare a unui supliment la expertiza topo, întrucât aceasta a delimitat din totalul măsurat de 9.550 mp teren la locul numit "" doar 6.500 mp, conform vecinătăților înscrise în titlul de proprietate nr. 1129/00, parcelă cuprinsă în propunerile de lotizare întocmite.
Susținerea privind eventuala suprapunere a parcelelor din cele două titluri de proprietate a fost formulată în mod explicit pentru prima dată prin motivele de apel. Cu toate acestea Tribunalul a analizat-o, reținând că în raport de probele administrate la prima instanță nu era utilă în cauză efectuarea unui supliment de expertiză topo.
Așadar, nu poate fi primită critica din recurs potrivit căreia acest motiv a fost înlăturat de instanța de apel pentru cu totul alte considerente.
Prin încheierea ședinței de judecată din 3.03.2009, care face parte integrantă din decizia atacată, Tribunalul a respins motivat cererea pârâtei de administrare a probei cu un supliment de expertiză topo, încât nu poate fi primită susținerea acesteia că "nu s-a amintit de solicitarea sa" prin hotărâre.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de pârâtă și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-4 și ale art. 274 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, domiciliată în municipiul R,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 96 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească reclamanților intimați suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. /16.10.2009
Nr.ex.2
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Andrieș Catrinel
