Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 267
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 93 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat,lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată,declarat în termen,motivat,recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 50 % din valoarea masei succesorale de 197.588 lei,respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 2582 lei pentru recurs,conform art. 3 litera c alin. 2 din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar în cuantum de 5 lei; prin serviciul de registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul,duplicatul fiind comunicat de instanță și recurentului conform actului procedural aflat la fila 12 dosar; nu se solicită judecata în lipsă.
Instanța,din oficiu,pune în discuție excepția privind insuficienta timbrare a recursului formulat de.
Avocat pentru intimatul având cuvântul,solicită anularea recursului formulat de ca fiind insuficient timbrat,cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9746 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul.
S-a constatat că reclamantul și pârâtul sunt moștenitorii defunctei decedată la 09 octombrie 2001,în calitate de fii,beneficiind de cote egale de moștenire.
S-a constatat că masa bunurilor succesorale este compusă din teren în suprafață de 280 mp și casă de locuit situate în I,strada - nr. 20 în valoare totală de -,80 lei.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune și s-a atribuit reclamantului casa de locuit și terenul în suprafață de 162 mp,lotul 1 din raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre în valoare de -,8 lei,iar pârâtului suprafața de 87 mp,lotul 2 din același raport în valoare de 64206 lei.
A fost obligat reclamantul la plata sultei de 34587,9 lei către pârât.
S-a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata sumei de 2000 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâtul sunt fiii defunctei,decedată la 09 octombrie 2001,așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
A constatat instanța deschisă succesiunea după defuncta,conform dispozițiilor art. 651 cod civil și calitatea de moștenitori ai reclamantului și pârâtului,precum și cotele egale ale acestora,în temeiul dispozițiilor art. 659 și 669 Cod civil.
Conform actului de vindere cumpărare depus la filele 14 - 17 dosar și anexei de la fila 6 dosar,defuncta este proprietara imobilului casă de locuit situat în I,str. E,- nr. 22 și a suprafeței de 228 mp teren intravilan situat în I,la aceeași adresă,bunuri ce alcătuiesc masa succesorală.
S-a procedat la identificarea și evaluarea acestora prin rapoartele de expertiză efectuate de expert depus la filele 83-92 dosar și expert depus la filele 99-102 dosar.
Instanța a reținut valoarea bunurilor ce compun masa succesorală,așa cum a fost indicată în lucrările de specialitate efectuate de experți,ce nu au fost contestate de către părți.
Cu privire la solicitarea de ieșire din indiviziune instanța a admis-o,având în vedere că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Reține instanța că imobilul casă de locuit nu este comod partajabil în natură,așa cum rezultă din concluziile domnului expert.
Instanța a apreciat,raportat la probele administrate în cauză,că reclamantul este cel care locuiește în imobil de aproximativ 30 de ani,împreună cu familia,realizând lucrări de întreținere a imobilului și racordare la utilități,nedeținând un alt imobil în care ar putea locui,în timp ce pârâtul deține un alt imobil în proprietate,considerente pentru care instanța i-a atribuit imobilul casă de locuit reclamantului.
Instanța a atribuit reclamantului și suprafața de 162 mp teren,pe care este amplasată și construcția,conform raportului de expertiză,varianta 1 de lotizare,așa cum este delimitat în anexa 1 la raportul de expertiză ce va face parte integrantă din hotărâre.
Pârâtului i-a fost atribuit în natură lotul 2 parcela 1276/2 cu suprafața de 97 mp,așa cum este identificată în anexa 1 la raportul de expertiză,instanța urmărind ca partajarea să se facă în natură,în măsura în care acest lucru este posibil.
Având în vedere că lotul reclamantului are o valoare de -,8 lei,iar al pârâtului o valoare de 64.206 lei,pentru egalizarea valorică a loturilor,instanța l-a obligat pe reclamant la plata sultei de 34587,9 lei către pârât.
Instanța de fond a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata sumei de 2000 lei,apreciind că până la momentul decesului autoarei părților aceasta era singura în măsură a solicita o contravaloare a folosinței spațiului,iar ca efect al ieșirii din indiviziune și atribuirii imobilului reclamantul devine singur proprietar din momentul deschiderii succesiunii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată,instanța de fond,în temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă a dispus compensarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului,apelantul a susținut că instanța a respins excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctei,decedată la 09 octombrie 2001,de către pârâtul,cu toate că acesta nu a dovedit că a acceptat în termen legal succesiunea acestei defuncte.
Arată că a dovedit cu probele administrate în cauză că după decesul defunctei a ocupat imobilul succesoral în calitate de succesor, i-a adus îmbunătățiri substanțiale,iar pârâtul - intimat nu a manifestat interes pentru averea rămasă de pe urma defunctei,astfel că inițiativa dezbaterii succesiunii i-a aparținut în exclusivitate.
Invocă apelantul că pârâtul este străin de succesiunea defunctei,aspect pe care instanța nu l-a soluționat corespunzător cu probele dosarului.
De asemenea,apelantul susține că instanța de fond a reținut valoarea imobilului succesoral la suma de 200 euro/mp,valoarea ce este cu mult peste media prețurilor practicate pe piața liberă.
Apelantul susține că nu este de acord cu atribuirea suprafeței de 87 mp teren pârâtului,astfel că,după evaluarea corectă a terenului,solicită ca acesta să-i fie atribuit în totalitate.
Apelantul invocă și faptul că instanța nu a rezolvat corect problema cheltuielilor de judecată,deși a dovedit cu chitanțele depuse la dosar că a suportat cu acest proces cheltuieli suplimentare față de pârât,care constau în onorarii de avocat și expert.
Tribunalul Iași,prin decizia civilă nr. 93 din 04 februarie 2009 admis apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 9746 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași,pe care o schimbă în parte în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost modificată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis excepția neacceptării în termen a succesiunii de către pârâtul.
S-a constatat calitatea reclamantului de unic moștenitor legal al decujusului ,decedată la data de 09.10.2001 în calitate de descendent de gradul
S-a atribuit reclamantului întreaga masă succesorală a decujusului compusă din imobilul construit și neconstruit în suprafață de 280 mp situat în I,str. - nr. 20.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2057,30 lei cheltuieli de judecată la fond.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate relative la respingerea cererii pârâtului privind obligarea reclamantului la plata sumei de 2000 lei.
A fost obligat intimatul să plătească apelantului 1510,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia constatat că instanța de fond în mod neîntemeiat și nelegal a respins excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea invocată de reclamantul prin cererea scrisă depusă la dosar.
Astfel,prima instanță a respins excepția prin încheierea din 16 ianuarie 2008,motivat de faptul că reclamantul nu ar fi dovedit neacceptarea succesiunii de către pârâtul.
Instanța de control judiciar constată însă că sarcina probei revenea pârâtului care era în măsură a dovedi faptul pozitiv,contrar celor invocate de reclamant,respectiv faptul că a efectuat acte de acceptare tacită sau expresă a moștenirii autoarei sale,decedată la 09 octombrie 2001.
Potrivit legii,acceptarea este tacită atunci când succesibilul face un act ( fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect,dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii ( art. 689 Cod civil).
La fel ca și în cazul acceptării exprese,din textul de lege rezultă două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite,respectiv voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea. În esență,actul săvârșit de succesibil trebuie să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea și să nu poată primi și o altă interpretare.
Coroborând susținerile pârâtului din întâmpinarea formulată la fond,în care a invocat că doar reclamantul s-a folosit de imobilul rămas moștenire cu declarația martorei și cu răspunsurile la interogatoriu, Tribunalul Iașia reținut că nu s-a probat faptul acceptării tacite a moștenirii de către pârâtul.
De asemenea,instanța de apel a reținut că nu s-au depus de către pârât nici înscrisuri care să dovedească că ar fi acceptat expres succesiunea de pe urma autoarei sale.
Referitor la faptul că în anexa 1 eliberată de Consiliul Local Iaf ost trecut și pârâtul ca moștenitor,tribunalul constată că această împrejurare nu probează acceptarea moștenirii potrivit dispozițiilor legale în materie. În plus,din înscrisul depus la fila 14 dosar apel se reține că reclamantul a formulat cererea pentru eliberarea acestui înscris în vederea dezbaterii succesiunii.
Față de aceste considerente,tribunalul,în baza art. 296 Cod procedură civilă,a admis apelul formulat de reclamant, a schimbat în parte sentința apelată,constatând calitatea reclamantului de unic moștenitor,în calitate de moștenitor legal,descendent de gradul I,al numitei,titlul pârâtului moștenitor stingându-se întrucât acesta nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil.
Tribunalul a constatat întemeiat și motivul de apel referitor la greșita soluționare a cererii reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată,acestea fiind în mod nelegal compensate în totalitate.
Raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,tribunalul a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul,solicitând casarea deciziei Tribunalului Iași și rejudecând cauza,în fond să se dispună partajarea bunurilor ce compun masa succesorală conform dispozițiilor prevăzute de art. 669 și 728 Cod civil.
În motivarea recursului,pârâtul susține că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal,în sensul că instanța de apel a interpretat eronat dispoziția prevăzută de art. 700 Cod civil,care prevede că " dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii". Potrivit art. 651 Cod civil " succesiunile se deschid prin moarte",iar potrivit art. 688 Cod civil " efectul acceptării se suie până la ziua deschiderii succesiunii".
Recurentul consideră că potrivit dispozițiilor legale menționate,efectul acceptării se suie până în ziua morții,fapt ce denotă că nu mai există efect pentru acceptare.
a contrario,recurentul solicită a se avea în vedere dispozițiile prevăzute la art. 36 alin. 1 din legea nr. 36/1995 actualizată,potrivit cărora " procedura succesorală se deschide,la cererea persoanei interesate,atunci când masa succesorală cuprinde bunuri mobile."
În aceste condiții,potrivit art. 668 Cod civil,efectul acceptării se suie până în ziua deschiderii succesiunii,adică până în ziua când s-a depus cerere la notar sau la instanță.
În situația în care în termen de 6 luni nu se împacă moștenitorii asupra drepturilor care li se cuvin,atunci acționează prescripția,numai dacă nu se face învoire pentru suspendarea diviziunii prevăzută de art. 728 alineat ultim Cod civil.
Recurentul susține că hotărârea instanței de apel s-a dat cu încălcarea legii.
Astfel,constatarea instanței de apel că ar fi trebuit să probeze acceptarea moștenirii este irelevantă,din moment ce legea prevede că prin cerere,în cazul său prin întâmpinare,a deschis și acceptat succesiunea.
Recurentul susține că evaluarea casei s-a făcut la un preț derizoriu,iar îmbunătățirile la un preț superior,iar constatarea instanței că intimatul este unic moștenitor reprezintă o încălcare a legii.
Apreciază că decizia instanței de apel nu este corectă,dovadă fiind faptul că în loc de atribuirea unei sulte,conform cererii introductive de instanță,i-a atribuit cheltuieli de judecată.
Recursul formulat de este insuficient timbrat.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată,s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea timbrării cu 50% din valoarea masei succesorale de 197.588 lei,respectiv cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2582 lei noi și timbru judiciar în cuantum de 5 lei,conform dispozițiilor art.3, lit. c alineat 2 coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995,actualizată,privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 05 iunie 2009,recurentul a fost legal citat cu mențiunea timbrării cu 50% din valoarea masei succesorale de 197.588 lei,respectiv cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2582 lei noi și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
Cum recurentul a achitat 9 lei cu titlu de taxă de timbru,la termenul din data de 05 iunie 2009 instanța,din oficiu, a invocat excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Așadar,nefăcându-se dovada timbrării,potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,se va examina excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic,prin norme imperative,soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit,în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996,recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu,taxele de timbru se plătesc anticipat,astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997,până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că,recurentul, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării,nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru,indiferent din ce motive,constituie motiv pentru anularea ca insuficient timbrată a cererii formulate,fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.
În consecință,în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar,urmează a se anula ca insuficient timbrat recursul formulat de și a se menține decizia civilă nr.93 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
În baza art. 274 Cod procedură civilă,instanța va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat,conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 93 din 04.02.2009 a Tribunalului Iași,decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
și
2 exemplare / 22 iunie 2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Georgeta Protea, Mona
