Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 268/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 268/R/2010
Ședința publică din 3 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI:
--- -
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta, și respectiv de pârâta SC SRL împotriva deciziei civile nr. 208/A din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, a cărei încheiere face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2639/8 noiembrie 2006 Judecătoriei Sighetu Marmațieis -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SRL.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă și în consecință:
S-a dispus rectificarea înscrierilor făcute în în sensul că pârâta reclamantă este proprietara imobilului cuprins în 5405 top. 6309 și top. 6293 - casă, depozit, produse și teren în suprafață de 202. str. - nr. 57, iar reclamanta pârâtă asupra imobilului de natură teren în suprafață de 392. top. 6310 și 6292/1 potrivit identificării făcute de ing..
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că eclamanta a solicitat partajarea imobilului în natură casă situată pe str. - nr. 57 situată pe terenul cuprins în 5405 top. 6309 și 6310, care este proprietatea pârâtei, și în 20036 top. 6293 proprietatea sa.
Potrivit 5405 top. 6309 și 6310 singura proprietară a imobilului de natură casă - depozit produse, arătură str. - nr. 57 cu suprafața de 130. și 72. este pârâta prin cumpărare în anul 2003, astfel că reclamanta nu și-a justificat în nici un mod calitatea procesuală activă. Mai mult, reclamanta potrivit sentinței civile 3229 din 7.12.2004 a Judecătoriei a fost evacuată din imobilele situate în u Ms tr. - nr. 57 - casă, depozit, spațiu comercial, teren - cuprins în 5405 top. 6309 și 6310.
Din expertiza efectuată de ing., s-au identificat nr. topografice sub care sunt înscrise imobilele și schița de dezmembrare 4845/2004 care au stat la baza intabulării reclamantei. Ca atare, au fost redate în anexa grafică 2, forma, conturul, dimensiunile liniare, amplasamentul, numerele topografice în concordanță cu de, fiind identificate numerele top. a terenului din litigiu.
Casa identificată cu nr. administrativ 57 str. - - trebuia notată corect pe nr. top. 6309 și 6293, iar în 5405 figurează notată pe numerele topografice 6309 și 6310, dar notarea casei pe aceste numere s-a făcut eronat.
În realitate, casa este identificată pe nr. top. 6309 și 6293 - împrejurare reținută și la schița inițială de dezmembrare 4845/2004 care stat la baza intabulării reclamantei.
Pe terenul din litigiu există o singură casă și o singură anexă, iar cum pârâta reclamantă este proprietara imobilului înscris în 5405 -casă, depozit, produse arătură str. - nr. 57, s-a dispus rectificarea cu numere topografice reale asupra imobilului pârâtei reclamante, precum și a reclamantei pârâte.
Ca urmare instanța a constatat ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, imobilul din litigiu potrivit identificării are alte numere topografice și porțiunea de teren a reclamantei nu are caracter de loc înfundat nefiind incidente dispozițiile art. 616-619 Cod civil.
Reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a fost soluționat de către Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr. 46/A/05.03.2007 în sensul respingerii.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 1608/R/3 septembrie 2007 Curții de Apel Cluja fost admis recursul reclamantei, s-a casat decizia civilă nr. 46/05.03.2007 a Tribunalului Maramureș și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
Curtea a reținut în considerentele deciziei de casare că soluțiile celor două instanțe au fost pronunțate fără ca în prealabil și în mod necesar să fi fost clarificată și determinată starea de fapt incidentă în speță, pentru a putea face o justă aplicare a legii în materie.
Este adevărat că, potrivit înscrierilor efectuate în cele două CF-uri, 20036 și 5405 u M, reclamanta este proprietara tabulară doar asupra unui teren în suprafață de 392 mp, identificat sub nr. top. 6292/1 și nr. top. 6293, în timp ce pârâta este proprietara tabulară a unui teren în suprafață de 202 mp și a construcției cu destinație casă și depozit produse de pe-, identificate sub nr. top. 6309 și nr. top. 6310.
Fără a face cercetări în detaliu asupra cronologiei operațiunilor efectuate în cele două CF-uri, în scopul lămuririi raporturilor juridice dintre cele două părți și a modului în care, deși numai pârâta este intabulată asupra construcției, în realitate, aceasta din urmă ocupă și o parte din terenul ce aparține în proprietate reclamantei, care exercită și în prezent posesia și folosința asupra imobilului de pe-, precum și fără verificarea situației juridice a imobilului din CF 5405, nr. top. 6309 și 6310, anterior cumpărării acestuia de către SC SRL, judecătoria și tribunalul au recurs la soluția cea mai facilă și au restabilit concordanța dintre starea de fapt și cea de drept, dar în mod corect, ci printr-un raționament inversat, punând de acord starea de drept cu starea de fapt.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 208/16.10.2009 s-a admis apelul declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2639/08.11.2006 a Judecătoriei Sighetu Marmației, care a fost schimbată în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC " "SRL u M și în consecință:
S-a instituit în favoarea terenului înscris în CF 20036 u M, nr. top 6292/1, 6293, proprietatea reclamantei, și în sarcina terenului înscris în CF 5405 u M, nr. top 6309, proprietatea pârâtei SC " " SRL u M, un drept de servitute de trecere cu piciorul și cu mijloacele de transport, pe conturul evidențiat de punctele 1-2-3-4 în anexa grafică la completarea raportului de expertiză întocmit de către dl. exp. la data de 03.06.2009.
S-a dispus intabularea dreptului de servitute de trecere al reclamantei în coala B a CF 20036 u M nr. top. 6292/1, 6293 și în partea C a CF 5405 nr. top. 6309, 6310.
S-a respins petitul de partaj din acțiunea principală.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă și s-au compensat în parte cheltuielile de judecată, fiind obligată intimata SC " " SRL u M să-i plătească apelantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a încheiat la data de 11 mai 1986 un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în suprafață de 500 mp aferent casei de locuit de pe-. Calitatea de promitenți vânzători în acea convenție au avut-o și. Casa nu a făcut obiectul convenției.
Prin sentința civilă nr. 2176/17.08.2004 a Judecătoriei Sighetu Marmației pronunțată în dosarul nr. 1880/2004, reclamanta și-a valorificat antecontractul, constituindu-și un titlu pentru terenul în suprafață de 392 mp înscris în CF 4421 nr. top. 6293 și 6292/1 (topografic rezultat în urma dezmembrării propuse de către expert în acel dosar).
Raportul de expertiză efectuat în cauză a relevat că identificarea făcută cu ocazia intabulării reclamantei este corectă. Nefiind incident în cauză nici unul dintre cazurile de rectificare prevăzute de legiuitor în textul art. 34 pct. 1-4 din Legea nr. 7/1996, cererea reconvențională prin care se solicita rectificarea înscrierii făcute în favoarea reclamantei a fost respinsă.
Tot din expertiza topografică efectuată în primă instanță a rezultat că imobilul construcție în litigiu situat pe- ocupă 20,46 mp din parcela cu nr. top. 6293, proprietatea reclamantei, și 62,14 mp din parcela cu nr. top. 6309, proprietatea pârâtei SC " " SRL.
În raportul de expertiză întocmit în cadrul probei cu expertiza în specialitatea construcții, ordonată de Judecătoria Sighetu Marmației, s-a arătat că, în realitate, casa în litigiu are o vechime mare. Construcția casei a suferit unele modificări, în sensul că s-a amenajat bucătăria și holul (probabil prin transformarea unei terase închise) și s-au făcut reparații capitale la structură și acoperiș, acoperindu-se și terasa la intrare. Potrivit susținerilor reclamantei, aceste lucrări s-au efectuat prin anul 2001.
Analizând cronologic operațiunile de carte funciară efectuate în CF 5405 u Mt ribunalul a constatat următoarele:
Inițial în CF 5405 figurau parcelele 6309, 6310 și 6311 în natură teren agricol. Sub, în 1985, se notează casa de locuit pe parcelele cu nr. top. 6309, 6310. (Potrivit raportului de expertiză topo, notarea casei nu s-a făcut corect întrutotul, deoarece construcția afectează pe lângă parcela cu nr. top. 6309, nu parcela cu nr. top. 6310 ci topograficul 6293, proprietatea reclamantei). Proprietarii tabulari ai casei și terenului înscrise în CF 5405 sunt și. Aceștia, în 1986, au vândut casa numitului, iar terenul aferent construcției se intabulează pe Statul Român.
În 1996 și soția, în temeiul unei convenții încheiate în formă autentică, au vândut casa SC "" SRL și tot în 1996 s-a înscris și schimbarea destinației din casă de locuit în depozit produse (B 20, 21).
În 1997 a devenit titularul Ordinului Prefectului M nr. 1175/1997, obținând astfel dreptul de proprietate asupra terenului înscris în coală (B 22).
În anul 2003 și-a intabulat în baza unei vânzări la licitație publică, dreptul de proprietate atât pe construcții cât și pe teren, pârâta SC " " SRL.
În concluzie, atât din punct de vedere tabular cât și din punct de vedere al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, tribunalul constatat că reclamanta nu a deținut până în prezent vreun titlu pe construcția în litigiu, în vreme ce prin succesiunea evenimentelor reliefată în evidențele de carte funciară, pârâta justifică un titlu pe casă.
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată partajarea construcției. Pentru a vorbi despre o partajare, în mod obligatoriu trebuie să existe ca premisă o stare de coproprietate. Pârâta și-a dovedit proprietatea pe casă, în vreme ce reclamanta nu a prezentat vreun titlu care să-i ateste dreptul de proprietate. Nici nu a formulat în cadrul acestei acțiuni vreun petit prealabil care să conducă instanța la constatarea dreptului de proprietate.
După cum a rezultat din susținerile reclamantei, expuse atât în cererea de apel cât și în declarația de recurs, pretinsul său drept de proprietate se întemeiază pe un drept de accesiune. În concluziile scrise reclamanta a arătat că partea din construcție edificată pe parcela cu nr. top. 6293 fost ridicată de ea ulterior anului 2000. Martorii audiați în rejudecarea apelului, și au arătat că numitul este fiul reclamantei. Acesta a acumulat datorii la bancă și casa cumpărată de părinții debitorului a fost vândută la licitație către SC " " SRL. Din actele pe care le conține dosarul execuțional întocmit de executorul bancar al Post SA rezultă că obiect al vânzării silite l-a constituit construcția de pe - - nr. 57, nerezultând din acte că s-ar fi vândut doar o parte din construcție. Nefiind atacat, titlul pârâtei prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra întregii case, este prezumat ca fiind valabil.
Expertiza în construcții prezintă un imobil-construcție privit ca un tot unitar și nu două construcții diferite. Investițiile reclamantei, prin adăugirile aduse casei nu-i conferă acesteia un drept de proprietate. Chiar dacă s-ar admite că acea adăugire reprezintă un corp de clădire distinct, dreptul asupra acestei așa-zise noi construcții nu se poate extinde asupra edificiului aflat în proprietatea pârâtei.
Indiferent din ce perspectivă s-ar privi situația, nu se poate discuta despre o stare de coproprietate între părțile litigante și deci nu se poate admite petitul de partaj formulat în cuprinsul acțiunii principale.
Această acțiune a fost admisă în parte sub aspectul petitului de servitute de trecere.
Din raportul de expertiză topografică efectuat în primă instanță, completat în apel a rezultat că terenul reclamantei înscris în CF 20.036 u M nr. top. 6292/1, 6293 are caracter de loc înfundat, cel mai scurt traseu spre drumul public (str. - -) traversând parcela cu nr. top. 6309 înscrisă în CF 5405 u M, aflată în proprietatea pârâtei.
Văzând prevederile art. 616-618 Cod civil, art. 20 din Legea nr. 7/1996, art. 96, 97 din Ordinul nr- tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei în instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea sa, raportat la probele de la dosar, se impune a fi admisă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal atât reclamanta, cât și pârâta SC " " SRL.
Reclamanta a solicitat modificarea în parte a deciziei pronunțate în apel în sensul obligării pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 4.429,45 lei, reprezentând: 3029,45 lei cheltuieli de judecată la fond și apel, 1100 lei cheltuieli de judecată în recurs și 300 lei cheltuieli de judecată în rejudecarea apelului.
Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că la stabilirea cheltuielilor de judecată instanța de apel trebuia să ia în considerare cheltuielile efectuate în toate fazele procesuale și nu doar în fața instanței de apel, sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, hotărârea fiind nelegală.
Reclamanta a criticat și faptul că instanța de apel nu a motivat criteriul de compensare cheltuielilor de judecată.
Prin recursul declarat de pârâtă, aceasta a solicitat în principal casarea deciziei pronunțate în apel în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat în totalitate asupra cererii reconvenționale, omițând să soluționeze solicitarea instituirii dreptului de superficie.
În subsidiar, pârâta a solicitat modificarea deciziei pronunțate în apel în baza art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei privind instituirea servituții de trecere și admiterii cererii reconvenționale.
S-au solicitat cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului, în susținerea cererii întemeiate pe disp. art. 312 alin. 3 Cod proc.civ. pârâta a arătat că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra petitului din cererea reconvențională privind constatarea unui drept de superficie în favoarea pârâtei.
Un alt motiv care susține această solicitare constă în aceea că instanța de apel deși a instituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere peste terenul proprietatea pârâtei, nu a pus în discuția părților obligația reclamantei la plata contravalorii echivalentului de folosință pentru suprafața de teren respectivă, deși în baza rolului activ avea această obligație.
În susținerea cererii de modificare a deciziei pârâta a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul respingerii cererii reconvenționale. Construcțiile proprietatea recurentei sunt greșit identificate față de situația de fapt, ceea ce impune admiterea cererii reconvenționale și rectificarea înscrierilor, în sensul notării corecte a construcțiilor proprietatea pârâtei. Prin această rectificare nici terenul proprietatea reclamantei nu ar mai avea caracter de loc înfundat.
Prin întâmpinarea formulată (15), pârâta a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat, arătând că raportat la faptul că apelul acesteia s-a admis numai în parte, corect s-au acordat și cheltuielile de judecată doar parțial.
Reclamanta nu și-a exprimat punctul de vedere asupra recursului promovat de pârâtă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că cel promovat de reclamantă este fondat, urmând a fi admis în următoarele limite, iar cel declarat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fazele procesuale derulate reclamanta a făcut dovada următoarelor cheltuieli de judecată:
La fond taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în sumă de 23,6 lei, contravaloarea expertizei topografice 667,70 lei ( 33, 60), expertiza în construcții 790,06 lei ( 31, 61);
În apel taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 11,8 lei;
În recurs taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 11,8 lei și onorariu avocat în sumă de 800 lei (16);
În rejudecarea apelului contravaloarea completării expertizei topografice 351,70 lei ( 124 ).
Toate aceste cheltuieli dovedite totalizează 2656,66 lei.
Cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pentru judecata în primă instanță, în apel și în rejudecarea apelului nu au fost dovedite potrivit cerințelor legale, simpla mențiune a cuantumului onorariului pe delegația de reprezentare nefăcând dovada potrivit disp. art. 1169 Cod civil.
Instanța de apel cu ocazia rejudecării a acordat doar cheltuielile de judecată în apel în cuantum de 1000 lei și a compensat în parte celelalte cheltuieli, fără însă a arăta temeiul compensării și modalitatea în care a făcut această operațiune.
Este adevărat că în ipoteza în care acțiunea este admisă doar în parte, se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor proporțional cu petitele soluționate favorabil, însă modalitatea de diminuare se impune a fi explicitată.
Curtea constată că în raport de modalitatea de soluționare a acțiunii în sensul instituirii și intabulării dreptului de servitute de trecere al reclamantei în favoarea terenului deținut de aceasta și în sarcina terenului proprietatea pârâtei, se impune acordarea următoarelor cheltuieli: taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în fond, apel și recurs aferente acestui petit, respectiv 19 lei potrivit art. 3 lit. j din Legea nr. 146/1997 pentru stabilirea dreptului de servitute, 4 lei potrivit art. 9 alin. 5 din același act normativ pentru intabularea dreptului de servitute și 0,6 lei timbru judiciar la fond.
În baza art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 J din taxa datorată la fond, respectiv câte 9,5 lei, 2 lei și 0,3 lei în apel și recurs cu același titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Totodată, se impune acordarea contravalorii expertizei topografice efectuate în fața primei instanțe de 667,70 lei și a completării aceleiași expertize dispuse cu ocazia rejudecării apelului de 351,70 lei.
Totodată, se mai impune acordarea onorariului avocațial achitat și dovedit în recurs de 800 lei ( 16).
Nu se impune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea expertizei în construcții dispusă și efectuată la fondul cauzei de 790,06 lei, întrucât această lucrare nu a fost valorificată, cererea din cuprinsul acțiunii având ca obiect partajul casei respingându-se.
Totodată, nefiind dovedite onorariile de avocat achitate de reclamantă la fond, apel și în rejudecarea apelului, conform cerințelor art. 1169.civil, acestea nu vor fi acordate.
Totalizând cheltuielile de judecată justificate și făcute în scopul soluționării cererilor care au fost admise cu ocazia rejudecării apelului, curtea constată că apelul reclamantei este fondat în parte, decizia pronunțată în apel urmând a fi modificată în parte, în sensul că va fi obligată pe pârâta SC SRL să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă totală de 1866,6 lei, aferente judecării cauzei în fond, apel, recurs și rejudecare apel.
În ce privește recursul pârâtei, acesta va fi respins ca nefondat.
Solicitarea principală de casare a deciziei pronunțate în apel și trimitere spre rejudecare pe considerentul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de instituire a dreptului de superficie, aceasta nu este fondată.
Prin cererea reconvențională formulată inițial în fața primei instanțe (17-18 dosar fond), pârâta a solicitat constatarea unui drept de superficie în favoarea sa.
În fața aceleiași instanțe, prin precizarea cererii reconvenționale ( 84 dosar fond), pârâta a arătat că înțelege să își susțină cererea exclusiv din perspectiva solicitării de rectificare a înscrierilor în CF, în sensul că pârâta este proprietara imobilului casă, depozit produse și teren aferent în suprafață totală de 202 mp, situat în u M, str. - nr. 57, evidențiat în Cf nr. 5405 nr. top 6309 și 6293.
În ce o privește pe reclamantă, imobilul proprietatea sa să fie rectificat ca teren în suprafață de 392 mp evidențiat sub nr. top 6310, 6292/1.
Reiese din cele arătate că încă în fața primei instanțe pârâta a precizat expres că susține cererea reconvențională doar în forma precizată, de unde rezultă că solicitarea de instituire a dreptului de superficie nu a mai fost susținută.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod proc.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, or, în condițiile în care pârâta nu a mai susținut solicitarea de instituire a dreptului de servitute, instanța nu putea să se pronunțe asupra ei.
În temeiul aceleiași limite instituite de dispoziția legală mai sus evocată, nici solicitarea pârâtei formulată în cuprinsul motivelor de recurs de casare cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța să acorde despăgubiri proprietarului fondului aservit, urmare instituirii dreptului de servitute, nu este fondată.
Potrivit art. 616, 619.civil, acordarea despăgubirilor este condiționată de solicitarea lor de către proprietarul fondului aservit. Rolul activ al instanței nu poate fi extins până la limita pretinsă de pârâta recurentă, în sensul ca instanța din oficiu să pună în discuție eventualitatea pretinderii de despăgubiri, în condițiile în care partea a fost reprezentată de apărător ales. În toate situațiile în care o parte solicită instituirea unui drept de servitute, proprietarul fondului potențial aservit poate solicita obligarea la despăgubiri a celui în favoarea căruia,iar în ipoteza în care se va stabili că sunt incidente disp. art. 616 și urm. civil, se va institui dreptul de servitute. Această solicitare însă ține strict de opțiunea părții, care în baza principiului disponibilității poate renunța la despăgubiri sau poate opta pentru solicitarea acestora pe cale separată.
În concluzie, solicitarea pârâtei de casare a deciziei pronunțate în apel, cu trimitere pentru ca instanța să se pronunțe pe instituirea dreptului de superficie nu este fondată, întrucât însăși pârâta a fost cea care în fața primei instanțe a arătat că nu mai susține această cerere.
În ce privește cererea pârâtei de modificare a deciziei pronunțate în apel în sensul respingerii acțiunii reclamantei sub aspectul instituirii dreptului de servitute și admiterii cererii reconvenționale, în sensul rectificării înscrierilor din CF, aceasta nu este fondată.
Cu ocazia rejudecării apelului din probațiunea administrată - completarea raportului de expertiză - a reieșit că terenul proprietatea reclamantei este loc înfundat, impunându-se instituirea unui drept de servitute, pentru a-i asigura accesul la calea publică.
Pârâta nu a criticat legalitatea instituirii acestui drept, curtea constatând că în baza probelor administrate în fața instanțelor de fond, acest drept a fost corect instituit.
Cererea vizând admiterea cererii reconvenționale sub aspectul rectificării CF nu este fondată, întrucât așa cum corect a reținut instanța de apel, în cauză nu este incident nici în caz de rectificare reglementat de art. 34 pct. 1-4 din Legea nr. 7/1996.
Expertiza topografică efectuată în cauză a relevat faptul că la momentul intabulării dreptului de proprietate al reclamantei identificarea terenului proprietatea sa a fost corect determinată, o eventuală rectificare nejustificându-se.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. intimata SC SRL va fi obligată să plătească recurentei suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 208/A din 16 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care modifică în parte, în sensul că obligă pe pârâta SC SRL să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă totală de 1866,6 lei, aferente judecării cauzei în fond, apel, recurs și rejudecare apel.
Respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond reprezentând contravaloarea expertizei tehnice judiciare în domeniul construcții și ca nedovedită cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și rejudecare apel, reprezentând onorariul avocațial.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL în contra aceleași decizii.
Obligă intimata SC SRL să plătească recurentei suma de 100 lei cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - TARȚA
Red. dact. GC
5 ex/16.02.2010
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta NistorJudecători:Marta Carmen Vitos Tania Antoaneta Nistor
