Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 269/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 269
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angelescu Cristiana
JUDECĂTOR 2: Olariu Viorica
JUDECĂTOR 3: Pavelescu Georgeta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile numărul 125 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și avocat pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată.
Avocat pentru recurenta depune la dosar notă de constatare întocmită de expertul și fotografii referitoare la imobil,duplicatul fiind înmânat și apărătorului intimatei spre luare la cunoștință.
Avocat pentru intimata nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea deciziei instanței de apel și având în vedere că se impune administrarea probei cu expertiză având specialitatea topografie,solicită ca în urma casării cauza să fie trimisă spre rejudecare la instanța de apel.
Avocat susține că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare a recurentei,având în vedere că la data de 11 februarie 2008 apărătorul acesteia avea depusă o cerere de amânare,motivată cu ordin de deplasare,însă în lipsa apărătorului și a părții,instanța a procedat la judecarea apelului.
Apărătorul susține că cererea de recurs formulată de este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,în sensul că decizia s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Arată că nelegalitatea rezultă și din încălcarea dreptului de proprietate și din faptul că recurenta nu a beneficiat de un proces echitabil.
Avocat susține că recurenta a solicitat să i se admită proba cu efectuarea unei expertize topografice,însă,atât instanța de fond,cât și instanța de apel au respins această probă și au împărtășit o expertiză greșită,așa cum rezultă din nota de constatare pe care a depus-o la dosar la termenul de astăzi.
Apărătorul consideră că instanța de fond și instanța de apel au încălcat și principiul egalității armelor,în sensul că,deși intimatei i s-au admis probele solicitate,recurentei i s-au respins cererile de probe formulate.
Instanțele nu și-au dat interesul să soluționeze litigiul,astfel încât recurenta este nemulțumită de modul în care a fost administrată justiția în ceea ce o privește.
Arată că scopul procesului civil este de a stinge litigiul și a soluționa cauza astfel încât între părți să nu existe divergențe,însă modul în care a fost împărțit imobilul produce nemulțumiri între părți și creează o stare conflictuală.
Avocat susține că a solicitat admiterea probei cu cercetare la fața locului pentru ca instanța să constate situația reală existentă,să constate că ferestrele recurentei se deschid pe proprietatea intimatei,însă instanța de apel a refuzat și această probă,nu a vrut să constate situația existentă,să rezolve litigiul dintre părți,încălcând astfel dispozițiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă,potrivit cărora instanța avea obligația de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală,pentru aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Apărătorul arată că după parcurgerea fazelor de judecată la fond și apel,recurenta este în situația de a solicita casarea deciziei Tribunalului Iași și restituirea dosarului la instanța de apel pentru a se administra proba cu o nouă expertiză,prin care să se stabilească o nouă lotizare.
Depune la dosar schiță și susține că expertiza efectuată de expertul G este o expertiză cu lacune bine intenționate.
Astfel,expertul nu a evidențiat în această expertiză căile de acces la stradă pentru nici o parte,nu a evidențiat terasele,ferestrele ce se deschid spre exterior.
Recurenta a consultat un expert în construcții care s-a deplasat la fața locului și care a întocmit acea notă de constatare depusă la dosar,pe care solicită să o aibă în vedere instanța de judecată.
În ceea ce privește subsolul clădirii,avocat susține că expertul a făcut o împărțire corectă,recurenta fiind nemulțumită de modul în care a fost efectuată împărțirea terenului neconstruit.
Expertul a încercat să facă două loturi egale,dar a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/1995 și a Legii nr. 50 /1991 și reglementările în vigoare privind construcțiile,folosirea,modificarea și refacerea construcțiilor.
Expertul a stabilit linia de hotar pe linia de zid și nu a evidențiat trotuarele din jurul zidului care fac parte integrantă din construcție. De asemenea,ar fi trebuit evidențiat de către expert și terenul de sub construcție.
De asemenea,avocat susține că linia de hotar stabilită în fața zidului exterior încalcă dispozițiile Legii nr. 50/1991,dispoziții care prevăd o distanță între fața exterioară a zidului și linia de hotar de 1,90 pentru întreținerea zidurilor și asigurarea servituții de vedere.
Apărătorul susține că recurenta este prejudiciată de această linie de hotar deoarece a fost realizată de expert cu încălcarea servituții de vedere a ferestrelor recurentei de la parter,respectiv 2 ferestre cu 5 geamuri aflate în partea de sud și a ferestrei din spatele clădirii. Linia de hotar fiind zidul clădirii, ferestrele recurentei de la parter se deschid pe proprietatea intimatei,geamul având o deschidere de 0,50 spre exterior,fiind astfel încălcat și dreptul de proprietate al intimatei.
Avocat arată că expertul nu a evidențiat în expertiză nici scările de acces la cele două intrări principale,accesul la scări al recurentei fiind blocat. Precizează că intimata i-a recomandat recurentei să schimbe poziția scărilor,însă aceasta ar conduce la afectarea structurii de rezistență a clădirii și orice modificare la construcție contravine dispozițiilor Legii nr. 50/ 1991.
De asemenea,în partea din spate a clădirii există o terasă ce aparține recurentei și la care aceasta nu are acces,fiind în imposibilitate de a face reparații la terasă și de a folosi spațiul de depozitare unelte de grădină,A sub terasă.
Apărătorul susține că există și o ușă de acces către subsol,însă fiind stabilită linia de hotar la linia de zid nu poate recurenta să folosească ușa,întrucât ar intra pe proprietatea intimatei.
Avocat apreciază că cererea recurentei este dovedită,este întemeiată și solicită a se avea în vedere toate motivele invocate.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,solicită a se avea în vedere că instanțele au greșit și în ceea ce privește numele recurentei,deși a depus la dosar o copie a cărții de identitate.
Solicită admiterea recursului,casarea hotărârilor,restituirea cauzei la instanța de apel pentru administrarea probei cu o nouă expertiză topografică,combinată cu o expertiză tehnică în construcții care să urmărească funcționalul clădirii cu respectarea posibilităților de parcelare,cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul,susține că recursul este nefondat sub aspectul motivelor de drept și de fapt invocate.
În ceea ce privește motivarea în drept a recursului,apărătorul susține că având în vedere că instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească legală și temeinică,nu poate instanța de recurs să dispună rejudecarea cauzei pentru orice nemulțumire pe care o are recurenta.
Potrivit dispozițiilor procedurale,recursul este limitat la anumite motive.
Din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă că acestea s-ar regăsi în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
La termenul de astăzi s-a depus și acea notă de constatare ce a fost întocmită pro causa,însă nu se menționează care anume dispoziții legale ar fi fost încălcate de instanța de apel,indicarea generică a acestora nefiind suficientă.
Apreciază că dacă ar fi existat o normă legală încălcată,cu siguranță aceasta ar fi fost indicată.
Sub aspectul motivării în fapt a recursului,avocat susține că ieșirea din indiviziune a fost solicitată tocmai pentru că existau neînțelegeri între părți,iar intimata este o persoană în vârstă care nu poate locui liniștită,fiind obstrucționată în ceea ce privește calea de acces la garaj și cu privire la modul de folosire în comun al imobilului.
Apărătorul apreciază că modalitatea de partajare a terenului este echitabilă și în cauză s-au efectuat și 2 expertize,una topometrică și una în construcții,expertize ce au avut în vedere căile de acces și au ținut cont de modalitatea în care este stăpânit terenul de către părți.
Expertiza topometrică este rezultatul cercetării la fața locului a expertului și reflectă o împărțire echitabilă,avantajele și dezavantajele fiind reciproce,intimata a primind de exemplu terenul cu deschidere mai mică la stradă.
Apreciază că propunerea ca intimata să obțină teren pe o de 3 pe lungime este inacceptabilă.
Solicită respingerea recursului,cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6714 din 4 iunie 2007 Judecătoriei Iașis -a admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta.
Dispune ieșirea din indiviziune asupra terenului neconstruit aferent casei situată în I,strada - Roșie nr. 6 și a demisolului clădirii în următoarea modalitate:
Atribuie reclamantei suprafața de 411 mp teren ce reprezintă lotul nr. 1 delimitat de punctele 3,4,5,6,7,8,13,26,21,22,23,24,25,3 pe planul de situație ce constituie Anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică,ce face parte din prezenta hotărâre,precum și camerele 1,2 și 5 în suprafață de 20,84 mp aflate la demisolul clădirii situate în I,str.- Roșie nr. 6,evidențiate în schița anexă la raportul de expertiză,ce face parte din prezenta hotărâre.
Atribuie pârâtei suprafața de 411 mp teren ce reprezintă lotul nr. 2 delimitat de punctele 1,2,3,25,24,23,22,21,26,13,8,9,10,1 pe planul de situație ce constituie Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică,ce face parte din prezenta hotărâre,precum și camerele 3 și 4,în suprafață de 21,06 mp aflate la demisolul clădirii situate în I,strada - Roșie nr. 6,evidențiate în schița anexă la raportul de expertiză,ce face parte din prezenta hotărâre.
Menține starea de coproprietate,fiecărei părți revenindu-i o cotă ideală de asupra terenului în suprafață de 98 mp ( aferent casei de locuit ),ce reprezintă lotul nr. 3 delimitat de punctele 13,14,15,16,17,18,19,20,21,26,13 pe Planul de situație ce constituie Anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică,asupra terenului în suprafață de 17 mp ce reprezintă lotul nr. 4 delimitat de punctele 9,10,11,12,9 pe Planul de situație ce constituie Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică,asupra beciului casei și calea de acces de la parter către demisolul clădirii.
Respinge cererea reclamantei privind constituirea dreptului de servitute.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1020,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru,timbru judiciar și onorariu avocat.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 900 lei cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu avocat.
În temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și ca urmare obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 120,30 lei.
Obligă pârâta să plătească în contul expertului suma de 400 lei,reprezentând diferență onorariu și în contul expertului suma de 282,50 lei diferență onorariu.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 1369 din 7 mai 1974 pronunțată în dosarul nr. 2826/1972 a Judecătoriei Sectorului 1 B definitivă,a fost partajată masa succesorală rămasă după defunctul ,autorul reclamantei și al mamei pârâtei compusă din casă și terenul situate în I,str. - Roșie nr. 6, fiind atribuit reclamantei apartamentul situat la etajul imobilului și podul clădirii,iar autoarei pârâtei fiindu-i atribuit apartamentul situat la parterul imobilului și două terase.
S-a dispus prin aceeași hotărâre ca proprietarele celor două apartamente să folosească în comun demisolul clădirii,subsolul și calea de acces de la parter la subsol,reținând de asemenea,că fiecărui apartament îi revine câte o cotă de indiviză din terenul construit și neconstruit în suprafață de 942,21 mp.
Prin cererea de față,reclamanta a solicitat lichidarea stării de indiviziune în care se află cele două părți potrivit hotărârii judecătorești menționate.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1305 din 31.10.1991 a decedat la 18.06.1991 având drept unic moștenitor pe,calitate în care justifică legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză.
Potrivit art. 728 cod civil instanța va dispune sistarea stării de coproprietate prin împărțirea bunurilor ce compun masa bunurilor de împărțit ce sunt comod partajabile în cote egale de fiecare și va menține proprietatea comună cu privire la bunurile sau părțile bunurilor ce nu pot fi partajate.
Conform expertizei terenul construit și neconstruit poate fi partajat în natură,acesta fiind de 937 mp,urmare a construirii " " în imediata vecinătate,din care suprafața de 98 mp este aferentă casei de locuit,valoarea totală a terenului fiind de 185.844,58 lei.
Urmează a se atribui reclamantei lotul nr. 1,iar pârâtei lotul 2 în suprafață de 411 mp fiecare,astfel delimitate pe planul de situație conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză potrivit căruia pe lotul nr. 1 se află singura cale de acces a reclamantei către apartamentul de la etajul casei pe care îl deține în proprietate exclusivă precum și faptul că pe această suprafață de teren reclamanta a amplasat un garaj încă din 1977 pe care îl deține în proprietate exclusivă.
Astfel cum declară și martorii încă de la pronunțarea sentinței civile nr. 1369 din 7 mai 1974 reclamanta și autoarea pârâtei au folosit prin bună învoială curtea casei,reclamanta folosind jumătatea din partea dreaptă a terenului,lotul nr. 1 astfel cum fost delimitat de expert,iar autoarea pârâtei și ulterior pârâta folosind jumătatea din partea identificată în anexa 1 ca fiind lotul 2.
Urmează a menține starea de coproprietate a părților cu privire la suprafața de 98 mp aferentă casei și suprafața de 17 mp reprezentând suprafața de teren unde se află amplasate instalațiile de apă,gaz și canalizare ce deservesc atât parterul cât și etajul casei,reprezentând loturile 3 și 4 astfel cum au fost delimitate în anexa 1 la raportul de expertiză,reclamanta și pârâta având fiecare câte o cotă de .
În ceea ce privește împărțirea demisolului clădirii se reține,având în vedere concluziile expertului tehnic constructor,că există posibilitatea împărțirii în natură a acestuia,reclamanta și pârâta fiind de acord să le fie atribuite fiecăreia încăperile pe care le-au folosit dintotdeauna prin bună învoială,respectiv lotul A constând în camerele 1,2 și 5 în suprafață totală de 20,84 mp și valoare de 10524 lei urmează a fi atribuit reclamantei,iar lotul identificat de către ca fiind lotul B format din camerele 3 și 4 în suprafață totală de 21,06 și valoare de 10635 lei urmează a fi atribuit pârâtei,iar căile de acces și beciul imobilului vor rămâne în coproprietate,fiecare parte având câte o cotă ideală de .
Suprafața de 17 mp identificată în anexa 1 la raportul de expertiză topometrică fiind lotul nr. 4 unde se află amplasate utilitățile ce deservesc ambele proprietăți,atât etajul cât și parterul casei se află amplasate pe lotul de teren atribuit pârâtei prin prezenta hotărâre,dar cu deschidere la calea publică,respectiv la strada - Roșie astfel încât reclamanta poate avea acces la aceasta porțiune de teren fără a fi necesară trecerea pe proprietatea pârâtei,motiv pentru care conform art. 616 Cod civil se va respinge cererea reclamantei având ca obiect instituirea unei servituți de trecere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta,criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie,motivat de faptul că a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii în sensul ieșirii din indiviziune asupra demisolului clădirii așa cum a stabilit expertul constructor,că reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 942,21 mp,iar instanța s-a pronunțat asupra a 937 mp,iar în ce privește terenul construit,a precizat o suprafață de 89 mp,în autorizația de partaj figurează 98 mp,suprafață ce nu este reală,că expertul nu a evidențiat căile de acces a părților către imobil,nu a evidențiat terasele,proprietatea sa din spatele clădirii și prin stabilirea liniei de hotar la marginea terasei sale este în imposibilitate să facă reparații la aceasta și să folosească spațiul de depozitare,nu s-a evidențiat nici ușa de acces de la terasa sa din spatele clădirii și nici calea de acces a intimatei la apartamentul de la etaj,nu s-a evidențiat accesul la imobil din stradă pentru fiecare dintre părți și nici traseele instalațiilor pe teren de la clădire până la stradă și că nu a fost de acord nici cu modalitatea de atribuire a terenului neconstruit.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și reclamanta,arătând că la întocmirea expertizei topo s-a strecurat o eroare în sensul că deși schița expertizei este corect întocmită,împărțind terenul în două loturi egale în descrierea lotului 2 s-a strecurat o inadvertență,în sensul că s-a inclus în lotul 2 și suprafața de teren din lotul 3,deși s-a prevăzut ca aceasta să rămână în indiviziune.
Prin decizia civilă nr. 125 din 18 februarie 2008 Tribunalului Iași,s-a admis apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 6714 din 4 iunie 2007 Judecătoriei Iași,pe care o schimbă în parte. Atribuie pârâtei suprafața de 411 mp teren ce reprezintă lotul 2 delimitat de punctele 1,2,3,25,23,22,21,20,9,18,17,16,15,14,13,8,9,10,1 pe planul de situație ce constituie anexa 1 la raportul de expertiză,ce face parte integrantă din prezenta hotărâre,precum și camerele 3 și 4 în suprafață de 21,06 mp aflate la demisolul clădirii situate în I,strada - Roșie nr. 6 în schița anexă la raportul de expertiză.
restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii. Respinge apelul formulat de pârâta contra aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de apel a reținut că:
Apelul formulat de reclamanta este întemeiat.
Analizând motivele de apel raportat la expertiza efectuată de Tribunalul constată că expertul a descris lotul 2 ca fiind între punctele 1,2,3,25,24,23,22,21,26,13,8,9,10,1 deși corect conform schiței lotul 2 este între punctele 1,2,3,25,24,23,22,21,20,19,18,17,16,15,14,13,8,9,10. Este în mod evident o eroare,deoarece lotul 3 este descris corect în mod separat,în suprafață de 98 mp și nu poate fi în același timp în indiviziune dar și în proprietatea exclusivă a intimatei-apelante.
De altfel,în aceste condiții,lotul 2 ar însemna o suprafață de 509 mp,or loturile au fost stabilite în mod egal la 411 mp.
Urmează astfel a se admite apelul formulat de reclamanta și în baza art. 296 Cod procedură civilă se va schimba în parte sentința primei instanțe în sensul că i se va atribui pârâtei suprafața de 411 mp ce reprezintă lotul 2 și care este delimitat de punctele 1,2,3,25,23,22,21,20,19,18,17,16,15,14,13,8,9,10,1 pe plan ul de situație ce constituie Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică ce face parte din prezenta hotărâre precum și anexele 3 și 4 în suprafață de 21,06 mp aflate la demisolul clădirii,evidențiate în schița anexă la raportul de expertiză.
În ce privește apelul formulat de pârâta acesta este neîntemeiat.
Verificând actele dosarului,tribunalul constată că după depunerea rapoartelor de expertiză la termenul din 5.02.2007,instanța le-a comunicat părților,după care la termenul din 5 martie 2007,acestea nu au formulat niciuna obiecțiuni.
La termenul ulterior din 26.03.2007,apelanta a depus obiecțiuni pe care însă instanța în mod corect le-a respins ca tardiv formulate.
Din conținutul rapoartelor de expertiză se constată că apelanta a participat personal la convocările experților,ocazie cu care și-a exprimat opiniile față de cele stabilite.
Expertul a propus o modalitate de împărțire în două loturi egale a suprafeței neconstruite. Această suprafață a fost stabilită ca urmare a măsurătorilor efectuate la fața locului chiar în prezența apelantei ca fiind de 937 mp și nu de 942,21 mp cât se indică în sentința civilă 1369 din 7.05.1974.
În aceste condiții,dacă în fapt există o suprafață mai mică decât cea arătată și acest aspect nu este imputabil nimănui nu se poate pretinde a se împărți terenul din titlu pentru că pentru diferență împărțirea ar fi pur formală dacă terenul nu există în fizic,suprafața care lipsește i-ar reveni fiecăreia în cote egale.
La compunerea loturilor,expertul a avut în vedere și declarațiile martorilor în ceea ce privește modul în care s-a folosit curtea casei dar și opțiunile părților în ceea ce privește împărțirea demisolului clădirii astfel încât să primească fiecare,încăperile pe care le-au folosit dintotdeauna prin bună învoială,fiind de acord să rămână în indiviziune.
Părțile au rămas în coproprietate în ceea ce privește căile de acces și beciul cu privire la suprafața de 98 mp care este aferentă casei în prezent și nu asupra suprafeței de 95,8 mp sau 89 mp prevăzuți în autorizația de partaj din 1974 întrucât este posibil ca imobilul să fi suferit modificări ( extinderi ) fie să nu fi fost corect măsurat.
Totodată au rămas în indiviziune și cu privire la suprafața de 17 mp ce compune lotul 4 unde se află amplasate utilitățile ce deservesc ambele proprietăți.
Astfel,intimatei-apelante i s-a atribuit lotul 1 în așa fel determinat încât să includă singura cale de acces a imobilului la apartamentul de la etajul casei dar și teren pe care există un garaj construit în 1977 ce îl folosește și în prezent,apelanta va folosi și în continuare jumătatea dreaptă a terenului iar apelanta jumătatea a acestuia.
În aceste condiții,motivele de apel invocate de apelanta privind neevidențierea ușilor de acces de la terasă,de la o încăpere de sub terasă,din spatele clădirii,trotuare,traseele instalațiilor de pe teren,apar ca fiind în mod evident excesive și care se îndepărtează de la obiectivele expertizei.
Astfel,expertiza a răspuns întocmai solicitărilor instanței,asigurând o împărțire echilibrată care a ținut cont de drepturile părților raportat la condițiile concrete din teren,astfel încât să se asigure o exploatare normală a imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pctz. 9 Cod procedură civilă,în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,fiind lipsită de dreptul la apărare la judecata cauzei,deoarece la data de 11.02.2008 apărătorul său a depus o cerere de amânare motivată,ce i-a fost respinsă în mod nelegal și s-a dat cuvântul la fond,deși cauza nu era în stare de judecată și că totodată i-au fost încălcate drepturile sale procesuale în sensul că în mod nejustificat i s-au respins cererile de probe,instanța de apel respingându-i cererea cu efectuarea unei noi expertize topometrice deși fusese cerută și prin motivele de apel,situație în care consideră că nu a beneficiat de un proces echitabil așa cum prevăd dispozițiile art. 6 al. 1 din Convenția Drepturilor Omului,principiu încălcat de instanța de judecată și că și cererea sa cu o cercetare la fața locului i-a fost respinsă tot nejustificat,deși instanța în baza art. 129 Cod procedură civilă avea îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului,sens în care înțelege să invoce și nerespectarea principiului " egalității armelor ",principiu esențial pentru un proces echitabil pentru ambele părți,decizia recurată nu a analizat și reținut toate criticile pe care le-a formulat și nici nu a motivat respingerea lor,că deși se impunea refacerea expertizei topometrice instanța nu a aprobat refacerea acesteia,reținând astfel concluziile expertului care nu sunt în totalitate concludente cauzei,făcându-se o singură propunere de lotizare,nu a evidențiat căile de acces ale părților în casă,cu scopul ca linia de hotar să fie stabilită în raport de preferințele reclamantei în legătură cu terenul din spatele casei,de la parter aflată deasupra nivelului pământului,a fost prejudiciată stabilind greșit linia de hotar exact pe zidul terasei,fiind astfel în imposibilitate de a mai face reparații la terasă și de a folosi spațiul de depozitare,nu au fost evidențiate nici trotuarele din jurul zidului pentru a se stabili linia de hotar pe linia zidului,fiind astfel prejudiciată și sub acest aspect,linia de hotar fiind realizată de expert cu încălcarea servituții de vedere a ferestrelor sale de la parter și ca atare se impunea și refacerea liniei de hotar cu respectarea dispozițiilor art. 611-614 Cod civil,nu s-a evidențiat nici calea de acces a intimatei la apartamentul de la etaj,ieșirea din indiviziune asupra terenului neconstruit deși și-a exprimat opțiunea de a se stabili loturile în raport și de schița depusă de ea,instanța a ignorat această solicitare și în consecință fiind necesare administrarea de probe noi se impune rejudecarea cauzei sub toate aceste aspecte.
Recursul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului,instanța de recurs reține că:
Prin apelul formulat,pârâta a criticat sentința apelată sub aspectul că nu a beneficiat de un proces echitabil conform art. 6 al. 1 din Convenția Drepturilor Omului,în sensul că instanța a dat dovadă de părtinire,admițând numai cererile reclamantei iar cererile sale au fost respinse nejustificat și că deși a făcut dovada că locuiește și lucrează la C și că nu a avut posibilitatea de a fi prezentă la toate termenele de judecată,având și un avocat care a lucrat în defavoarea sa și abia după ce și-a schimbat avocatul a A că celălalt avocat a lipsit și nu a depus obiecțiunile pe care le-a formulat la expertiza topometrică în termenul legal,fapt pentru care acestea au fost respinse ca tardiv formulate,încât sub acest aspect dreptul său de apărare i-a fost încălcat.
Mai arată pârâta că în mod nelegal și nejustificat i s-a respins cererea cu efectuarea unei noi expertize și cu o cercetare la fața locului,ce ar fi fost lămuritoare pentru dezlegarea pe deplin a cauzei și că deși a fost de acord cu admiterea acțiunii doar în parte sub aspectul ieșirii din indiviziune asupra demisolului clădirii așa cum a stabilit expertul constructor cu propunerea căruia a fost de acord,instanța i-a modificat aceste susțineri din întâmpinarea formulată,dând o altă semnificație susținerilor sale și că deși expertul topo nu a răspuns la toate obiectivele expertizei pentru terenul construit și neconstruit,instanța nu a ținut cont de aceste aspecte,încât se impune efectuarea unei noi expertize topometrice care să lămurească toate aceste aspecte.
Prin urmare este de observat că pârâta,prin motivele de apel invocate,a făcut aceleași susțineri pe care le-a formulat și prin recursul de față.
În faza procesuală a apelului s-a administrat doar proba cu înscrisuri pentru ambele părți,respingându-se proba cu efectuarea unei noi expertize topometrice solicitată de pârâtă pe motiv că expertiza efectuată la fond a răspuns tuturor cerințelor.
La data de 8.02.2008 avocatul ales al pârâtei formulează cerere de amânare pentru termenul din 11.02.2008 arătând că se află în imposibilitate de a asista partea la acel termen,motivat de faptul că pentru acea dată trebuie să se deplaseze la Curtea de Apel București făcând dovada în acest sens cu ordinul de deplasare și nr. dosarului înregistrat la acea instanță în care figurează ca apărător.
La termenul din 11.02.2008 deși apărătorul intimatei apelante lasă la aprecierea instanței această cerere de amânare,instanța respinge cererea de amânare și lasă cauza la a doua strigare pentru a se pune concluzii pe fond.
De vreme ce apelanta nu a putut pune concluzii în fond și nu și-a putut face apărări în cauză,au fost încălcate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare,astfel încât apelanta a fost vătămată,că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului procesual pronunțat în aceste condiții.
Prin urmare s-a produs o încălcare a dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituție,hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind nulă în conformitate cu disp. art. 105 al. 2 Cod procedură civilă,devenind astfel incidente în speță dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 al. 5 Cod procedură civilă.
Fiind astfel dovedită vătămarea pârâtei apelante care a fost judecată în lipsă,fiind în imposibilitate de a se apăra,această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin casarea în totalitate a hotărârii astfel pronunțată și rejudecarea ambelor apeluri,urmând a fi pus în discuția părților întreg fondul procesului.
Pentru toate aceste considerente,urmează a se admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 125 din 18.02.2008 a Tribunalului Iași pe care o va casa în totalitate și va trimite cauza la Tribunalul Iași pentru rejudecarea ambelor apeluri formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 125 din 18 februarie 2008 a Tribunalului Iași,pe care o casează în totalitate.
Dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecarea ambelor apeluri formulate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Iunie 2008.
Pentru
Președinte Judecător Judecător
A în
Grefier
Red.
Dact.
2 exemplare/16.07.2008
Tribunalul Iași -
Președinte:Angelescu CristianaJudecători:Angelescu Cristiana, Olariu Viorica, Pavelescu Georgeta
