Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 269/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 269/2008
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Farcas
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 56/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, cu delegație la dosar pentru intimații reclamanți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, completul de judecată a fost complinit, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar, prins serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata Primăria orașului, din care un exemplar se comunică cu mandatarul intimaților reclamanți, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
De asemenea, s-a înregistrat la dosar, tot prin serviciul registratură al instanței, cerere de amânare a judecății cauzei formulată de mandatarul pârâtei recurente - avocat, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât la acest termen nu se poate prezenta fiind plecat din localitate, și nu a avut posibilitatea de a lua legătura cu reclamanta reconvențională - pârâta recurentă. In cazul respingerii cererii de amânare, se solicită acordarea unui termen de pronunțare pentru depunerea de concluzii scrise.
Mandatarul intimaților reclamanți - avocat depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea cererii de amânare formulată în cauză, ca nelegală.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare formulată precum și cea de acordare a unui termen de pronunțare, ca nefondate, față de lipsa delegației la dosar, sau a împuternicirii mandatarului care le-a formulat pentru pârâta recurentă.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul intimaților reclamanți - avocat solicită respingerea recursului formulat de pârâta - reclamantă reconvențională ca nefondat, întrucât acesta nu se încadrează în motivele strict și limitativ prevăzute de lege. De asemenea, precizează faptul că reclamanta nu a făcut probe cu privire la cele susținute în motivele de recurs, iar intimata reclamantă și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4432/27.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, Statul Român prin orașul, prin primar, iar pe cale de consecință s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 4752, nr. top. 5529/1 prin atribuirea acestuia reclamanților, cu obligarea acestora la plata către pârâți a echivalentului valoric al dreptului de proprietate.
S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate.
A fost admisă cererea reconvențională și s-a constatat că reclamanta și au calitatea de moștenitoare legale ale defunctului, culegând moștenirea în cote egale de .
Au fost respinse celelalte capete ale cererii reconvenționale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt proprietari asupra cotei de 10/16 din teren și 5/8 din construcții, reclamanta asupra cotei de 3/16 din teren, Statul Român asupra cotei de 3716 din teren, iar asupra cotei de 3/8 părți din construcție sunt coproprietare reclamanta și pârâta, în cote egale, cu titlu de moștenire.
S-a constatat că reclamanții au dobândit cota de 5/8 din construcții cu titlu de întreținere, contract pe care pârâta l-a criticat, susținând că la încheierea lui dispunătorul a fost lipsit de discernământ, arătând că în subsidiar se impune rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinrea obligațiilor contractuale de către pârâți.
Analizând probatoriul administrat, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către reclamanți, neexistând motive care să determine rezoluțiunea contractului de întreținere, sau constatarea viciului de consimțământ al erorii obstacol sau lipsei de discernământ, din moment ce nu s-a făcut dovada că defunctul suferea de afecțiuni psihice și că nu a fost în măsură să își dea seama de natura actului încheiat.
S-a considerat că aspectele legate de vizita pârâtei în România, care vizau alimentele aduse defunctului și petrecerea timpului împreună cu acesta nu sunt relevante în ceea ce privește îndeplinirea de către reclamanți a obligației de întreținere.
In privința moștenitorilor legali ai defunctului, instanța a constatat că la data decesului, acesta avea doi descendenți în viață, urmând ca moștenirea să fie transmisă în ordinea și cotele determinate de lege, respectiv câte fiecare.
De asemenea, s-a constatat incidența prevederilor art. 728 cod civil, coproprietatea asupra imobilului putând înceta oricând prin împărțeală. In consecință, având în vedere că imobilul este incomod partajabil în natură, potrivit expertizei judiciare efectuate în cauză, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea acestuia reclamanților, care au obligația corelativă de a achita echivalentul valoric al dreptului de proprietate al pârâților, respectiv suma de 21.608 lei pentru pârâta, reprezentând echivalentul cotei de 3/16 din dreptul de proprietate asupra construcției și suma de 6158 lei către pârâtul Statul Român, reprezentând echivalentul cotei de 3/16 din dreptul de proprietate asupra terenului.
Impotriva acestei sentințe a formulat recurs, calificat drept apel, pârâta, solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In expunerea motivelor de apel, pârâta a arătat că prin cererea reconvențională a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de întreținere încheiat între defunct și pârâții, iar în subsidiar să se dispună asupra rezoluțiunii contractului de întreținere, însă instanța a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, din probe reieșind faptul că intimații nu și-au îndeplinit obligația asumată prin contract de întreținere, în condițiile în care defunctul se întreținea din veniturile proprii și din închirierea uzufructului, era imobilizat la pat și avea nevoie permanentă de îngrijire, pe care nu i-o putea oferi intimata care locuia la S și care venea doar la sfârșit de săptămână.
Apelanta a arătat că reparațiile la imobil s-au efectuat după decesul întreținutului, iar din probele administrate a reieșit că lucrările au fost realizate de persoanele care au cumpărat imobilul.
In privința expertizelor efectuate în cauză, apelanta a considerat că imobilul era comod partajabil în natură, însă instanța a respins obiecțiunile privind efectuarea unei variante de împărțire în natură.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 56/28.02.2008 Tribunalul Sibiua respins ca neîntemeiat apelul pârâtei - reclamante reconvenționale și a menținut sentința civilă nr. 4432/2007 a Judecătoriei Sibiu, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat că în baza contractului de întreținere încheiat la data de 03.03.1997, intimații și-au asumat obligația de a întreține pe numitul, tatăl intimatei, pe toată durata vieții acestuia, cu toate cele necesare traiului și anume hrană, îmbrăcăminte, iluminat, încălzit, curățenie, medicamente și asistență medicală, iar înmormântarea să se facă după obiceiul locului. In schimbul prestației de întreținere, întreținutul s-a obligat să transfere dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 5/8 părți din construcțiile descrise în contract.
Instanța de apel a constatat că din cuprinsul anchetei sociale a reieșit că defunctul locuia cu familia, care a avut grijă de acesta și care i-au asigurat o igienă bună. De asemenea, se consemnează în anchetă că defunctul nu se putea deplasa singur și avea nevoie de supraveghere și control, considerente pentru care defunctul a beneficiat de o indemnizație, conform OUG 102/1999și Legii nr. 519/2002, precum și de o pensie de 2.500.000 lei vechi.
Din declarațiile martorilor instanța a reținut că defunctul era lucid, că întreținerea era asigurată de intimați, iar apelanta când venea din Germania aducea alimente și ale obiecte necesare defunctului. De asemenea, s-a reținut că apelanta cu părinții au construit o cameră, bucătărie și o baie iar defunctul era mulțumit că aceasta are unde locui, iar în ceea ce privește costul edificării, martorul nu cunoaște amănunte de acest fel.
Din expertizele efectuate instanța a constatat că intimații aveau drept de proprietate în cotă de 13/16 din teren, respectiv 405 mp iar Statul Român cota de 3/16 din teren, respectiv 94 mp.
In ceea ce privește expertiza construcției, s-a reținut că aceasta nu este comod partajabilă, drept pentru care s-a propus atribuirea imobilului uneia dintre cele două părți, cealaltă parte urmând să primească sultă de la partea care a primit imobilul. De asemenea, expertul în construcții a făcut o notă în sensul că imobilul se poate partaja în sensul constituirii unui lot care să fie compus din casa și terenul aferent curții, și un lot din teren fără construcții aferent grădinii. In cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice având ca obiect identificarea, evaluarea și menționarea posibilităților de partajare în natură a terenului, concluzia expertului fiind în sensul imposibilității de partajare în natură a terenului datorită faptului că dreptul de proprietate a Statului Român este de 94 mp, și conform normelor tehnice de dezmembrare nu se pot crea corpuri funciare cu suprafețe mai mici de 150 mp, în mod excepțional putându-se crea corpuri funciare cu suprafețe minime de 100 mp.
In baza art. 295 cod procedură civilă, instanța de apel, verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, a constatat următoarele:
In ceea ce privește cererea apelantei referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de întreținere, această formă a nulității intervine ca sancțiune care suprimă prin hotărâre judecătorească efectele actului juridic atunci când acesta este lipsit de un element esențial de fond precum consimțământul, voința de a-l încheia emană de la o persoană lipsită de capacitatea de folosință, au fost încălcate cerințe ad validitatem, contravine unor dispoziții imperative ale legii sau se săvârșește o fraudă la lege. Or, din contextul probator nu a reieșit că există un motiv de natură să atragă nulitatea absolută a contractului de întreținere.
Imprejurarea că nici o persoană nu a știut de încheierea contractului de întreținere nu reprezintă o cerință pentru validitatea acestui act juridic.
Cu privire la aprecierea eronată a probatoriului administrat în cauză de către instanța de judecată, instanța de apel a considerat că, referitor la neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de întreținere, susținerea apelantei este neîntemeiată. Obligația de întreținere presupune caracterul alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie să fie efectuată succesiv, obligație care a fost îndeplinită de intimați desigur cu concursul familiei care a fost chiriașă în imobilul creditorului obligației de întreținere, astfel încât nu se poate considera că intimații nu și-au îndeplinit obligația de întreținere pe motiv că nu locuiau cu defunctul, obiectul contractului de întreținere fiind realizat.
Referitor la reparațiile efectuate la imobil acestea nu prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei deoarece la stabilirea cuantumului sultei au fost luate în calcul investițiile efectuate de reclamanții intimați și recurenta pârâtă urmând ca valoarea sultei să fie stabilită în funcție de persoana căreia i se atribuia imobilul.
Cu privire la aprecierea de către instanță a conținutului declarațiilor de martori și, instanța de apel a considerat că pentru aflarea adevărului toate probele trebuie coroborate și interpretate spre ceea ce este definitoriu pentru contractul de întreținere având în vedere că scopul contractului de întreținere era asigurarea cu alimente a defunctului, a menajului acestuia și asigurarea îngrijirii medicale, astfel încât chiar și cele două declarații nu sunt în totalitate relevante în ceea ce privește neîndeplinirea de către intimați a obligației de întreținere.
Cu privire la sistarea stării de indiviziune instanța de fond nu a luat în considerare nota făcută de expertul în construcții care aprecia că se poate realiza partajul imobilului iar instanța de apel a considerat că nota expertului reprezintă doar o opinie a unui expert în construcții și nu în specialitatea topometrie, nota nefiind susținută cu argumente de ordin tehnic și legal.
Pentru argumentele prezentate, instanța de apel a constatat că apelul este neîntemeiat și pe cale de consecință, în baza art. 296 cod procedură civilă l-a respins și a păstrat sentința apelantă, obligând apelanta la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de intimați în această cale de atac, în baza art. 274 cod procedură civilă.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, pârâta reclamantă reconvențională, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii reconvenționale.
In expunerea motivelor de recurs, pârâta - reclamantă reconvențională a susținut că instanțele de fond și de apel au făcut o motivare strict teoretică, străină de starea de fapt din cauză, fără a răspunde motivelor pe care le-a invocat.
In mod eronat, instanțele au apreciat că, capătul de cerere privind nulitatea contractului de întreținere a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 948 pct. 1 cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, care ar presupune lipsa discernământului ca viciu și ar duce la nulitatea contractului, ci pe cel de consimțământ, respectiv prezența erorii obstacol - produsul neconcordanței dintre voința internă și cea externă exprimată prin actul încheiat.
Instanțele au apreciat greșit probatoriul administrat în cauză, reținând că nu s-a făcut dovada neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către reclamanți. Recurenta a susținut că din depozițiile martorilor audiați se desprinde concluzia contrară, defunctul nefiind îngrijit corespunzător de către reclamanți.
Referitor la sistarea stării de indiviziune, recurenta a arătat că instanțele au ignorat în mod nejustificat opinia unui expert și a considerat că imobilul nu este comod partajabil în natură, putând fi constituite două corpuri distincte cu intrări separate. Pe de altă parte, deși a solicitat să îi fie atribuit întregul imobil, fiind în măsură să plătească sulta corespunzătoare, această cerere nu i-a fost luată în considerare.
In drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. cod procedură civilă.
Examinând recursul pârâtei - reclamante reconvenționale, prin prisma prevederilor art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurentă, referitoare la greșita interpretare a probelor de către instanța de fond și cea de apel, precum și cele vizând modalitatea de sistare a stării de indiviziune, respectiv neluarea în considerare a opiniei unui expert, sunt chestiuni care privesc netemeinicia hotărârilor atacate, or, motivele de recurs pot viza strict aspecte de nelegalitate, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură civilă.
Greșita interpretare a probelor nu se circumscrie nici cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, fiind o chestiune de fapt, și nici cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Referitor la criticile vizând nulitatea absolută a contractului de întreținere încheiat între defunct și intimații reclamanți și, Curtea constată că acestea s-ar putea circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele de recurs pe care se sprijină și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Susținerile recurentei, în sensul că instanța de apel nu a luat în considerare motivele sale și a pronunțat o hotărâre cu caracter generic, străină de starea de fapt dedusă judecății, nu pot fi primite.
Prin decizia atacată, instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 295 cod procedură civilă, analizând prin prisma probelor administrat atât situația de fapt stabilită, cât și aplicarea legii de către instanța de fond.
Criticile expuse de reclamanta reconvențională în apel au fost înlăturate motivat, instanța arătând pe larg, prin raportare la probele administrate, considerentele pentru care nu poate fi reținută nulitatea absolută a contractului de întreținere, precum și motivele care au determinat constatarea îndeplinirii obligațiilor asumate de pârâții reconvenționali prin contract.
In legătură cu greșita reținere a prevederilor art. 948 cod civil, Curtea constată că, și sub acest aspect, susținerile recurentei sunt nefondate.
Instanțele au examinat în mod corect valabilitatea contractului de întreținere întocmit între defunctul și reclamanții și, prin prisma prevederilor art. 948 cod civil și prin raportare la motivele de nulitate invocate de pârâta recurentă.
In condițiile în care s-a constatat inexistența unor probe din care să rezulte că defunctul ar fi fost lipsit de discernământ la momentul încheierii convenției sau că nu ar fi fost în măsură să realizeze natura juridică a actului pe care l-a încheiat, nu se poate reține nulitatea absolută a convenției, ca urmare a lipsei unei condiții de fond ( consimțământul) sau ca urmare a intervenirii erorii obstacol, care datorită gravității sale - împiedică formarea actului juridic.
Recurenta a invocat faptul că defunctul a fost în eroare asupra naturii juridice a actului pe care l-a încheiat, deoarece reclamanții intimați au ținut în secret întocmirea acestui contract. Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi primite, deoarece, pe de o parte, error in negatio presupune că una dintre părți are reprezentarea încheierii unui anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic, fiind împiedicată astfel realizarea acordului de voință, iar pe de altă parte "secretizarea" contractului nu justifică existența unei asemenea erori.
Mai mult, din depozițiile martorilor audiați în cauză a reieșit că defunctul a cunoscut efectele juridice translative de proprietate ale actului încheiat cu intimații.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că motivele de recurs invocate de pârâta reclamantă reconvențională sunt neîntemeiate, Curtea va respinge recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 56/28.02.2008 a Tribunalului Sibiu.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta - reclamantă reconvențională împotriva deciziei civile nr. 56/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 EX/29.10.2008
-
- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Farcas
