Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 274/2009
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei și intervenientul, în calitate de moștenitor al defunctei, împotriva deciziei civile nr. 26/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect partaj judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de pârâta recurentă, prin mandatar ales. decizia nr. 2154/2005 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 4168/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr-, a fost admisă în principiu și în fond, acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâților și, și în consecință, s-a dispus revenirea la situația anterioară în CF Colectiv nr. 10472 Sibiu de sub, nr. top. 4073/3/1, prin comasarea imobilelor înscrise în CF 16305 Sibiu, nr. top. 4073/3/1/I și în CF 16306 Sibiu, nr. top. 4073/3/1/II.
S-a dispus dezmembrarea imobilului cu nr. top. 4073/3/1 în două corpuri funciare distincte, respectiv:
-nr. top. 4073/3/1/1 - loc de casă de 353,75 mp, cu casă de locuit apartamentul nr. 1, care a fost atribuit pârâtei,
-nr. top. 4073/3/1/2 - loc de casă de 353,75 mp, apartamentul nr. 2, care a fost atribuit reclamantului.
S-a menținut servitutea de vedere a imobilelor cu nr. top. 4073/3/1/1 și 4073/3/1/2 ca fonduri servante în favoarea imobilelor cu nr. top. 4073/3/2 ca fond dominant.
S-a instituit servitutea de trecere cu autovehiculul și piciorul, pe imobilul cu nr. top. 4073/3/3 ca fond servant, în favoarea imobilului cu nr. top. 4073/3/1/2 ca fond dominant.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor operațiuni în cartea funciară și s-a menționat că raportul de expertiză efectuat în cauză de expert face parte integrantă din hotărâre.
A fost respinsă cererea de intervenție forțată a intervenientei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul este proprietar al apartamentului nr. 2 înscris în CF 16306 Sibiu, și coproprietar în cotă de părți asupra terenului înscris în CF 10472 Sibiu, iar pârâta este proprietară asupra apartamentului nr. 1 înscris în CF 16305 Sibiu și coproprietară în cotă de părți asupra terenului înscris în CF 10472 Sibiu.
Față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a apreciat întemeiată acțiunea, dispunând dezmembrarea imobilului teren și a constatat că imobilul atribuit reclamantului este loc înfundat, astfel că se impune instituirea servituții de trecere peste terenul cu nr. top. 4073/3/3 ai cărui coproprietari sunt pârâta și defuncta C, antecesoarea pârâtului.
Prima instanță a constatat nefondată cererea de intervenție forțată a intervenientei, întrucât nu este titulară niciunui drept asupra celor trei imobile care fac obiectul acțiunii.
La termenul din 6 iunie 2008, instanța de fond a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, reținând că nu este titulara vreunui drept asupra imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat apel pârâta și intervenientele și.
Prin decizia civilă nr. 26/2009, Tribunalul Sibiua respins cele trei apeluri, și a obligat pe fiecare apelantă să plătească intimatului câte 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat dispozițiile legale privind procedura împărțirii judiciare și că prevederile art. 45 din Legea nr. 7/1996, invocate de apelanta vizează valorificarea dreptului de proprietate comună perpetuă și forțată. S-a constatat că în speță dreptul de proprietate exclusivă al părților asupra apartamentelor este însoțit de un drept de coproprietate asupra terenului, care însă nu este forțată și perpetuă fiind posibilă sistarea indiviziunii.
S-a reținut că operațiunea de comasare criticată de această apelantă este una doar provizorie și scriptică necesară efectuării dezmembrării și că pârâtul nu avea nevoie de acordul coproprietarilor pentru înstrăinarea apartamentului al cărui proprietar exclusiv era și nici pentru înstrăinarea cotei sale din teren.
Instanța de apel a constatat neîntemeiate criticile vizând inexistența apartamentului nr. 2, care a fost identificat în raportul de expertiză precum și cele aduse raportului de expertiză, reținând că expertul este înscris pe lista Biroului Local de Expertize, că a semnat expertiza, nefiind necesară nicio altă ștampilă. De asemenea s-a reținut că apelanta pârâtă nu a formulat obiecțiuni la instanța de fond.
În ce privește servitutea de trecere, s-a constatat că în urma sistării indiviziunii, reclamantul nu are acces la drumul public, ceea ce a justificat instituirea servituții de trecere care a fost dispusă de prima instanță cu respectarea dispozițiilor art. 616 - 618. civ.
Referitor la apelul intervenientei, instanța de apel a constatat că în mod corect a fost respinsă cererea de intervenție forțată, întrucât apelanta nu are nici un drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu, iar în speță nu s-a pus problema dezbaterii vreunei succesiuni sau a stabilirii calității de moștenitor. Din actele aflate la dosar rezultă că pârâtul este unicul moștenitor al lui, intervenientele nefăcând nicio dovadă că au asemenea calitate. Instanța de apel a considerat că nu se impune analizarea celorlalte motive invocate de apelanta, întrucât sunt străine de obiectul cauzei.
În ce privește apelul declarat de intervenienta s-a constatat că nu există contradicție între dispozitivul încheierii prin care s-a amânat pronunțarea și dispoziția aliniatului 7 din aceiași încheiere, prin care s-a respins în principiu cererea de intervenție. Soluția primei instanțe a fost apreciată ca fiind corectă, întrucât intervenienta nu a făcut dovada că are vreun drept asupra imobilelor în litigiu și devreme ce nu a dobândit calitatea de parte în proces nu se impunea comunicarea hotărârii raportat la art. 266 alin. 3. proc. civ. În speță nu s-a pus în discuție dezbaterea vreunei succesiuni iar sentința civilă nr. 7461/2005 nu are legătură cu pricina de față. De asemenea, s-a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 45 din Legea 7/1996.
În temeiul art. 274. proc. civ, apelantele au fost obligate la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și intervenienta.
Pârâta a solicitat modificarea deciziei atacate și închiderea dosarului, susținând că în această decizie nu s-a specificat adresa părților.
Recurenta a arătat că sentința civilă nr. 4168/2008 este nulă și acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât acesta nu a depus certificatul de urbanism. A mai susținut că, dobândind apartamentul nr. 2 fără acordul coproprietarilor, reclamantul a acceptat situația din teren și ca atare părțile nu au bunuri comune.
S-a mai arătat că imobilul nou al reclamantului intimat rezultat prin dezmembrare nu este înscris în cartea funciară și nici nu se poate înscrie, fiind executat fără autorizație. Cum apartamentul reclamantului este o construcție ilegală, acesta nu mai poate cere împărțeala judiciară a condominiului. În situația în care a solicitat doar împărțeala terenului, se încalcă dispozițiile art. 45 din Legea 7/1996.
Recurenta a mai susținut că nu poate fi obligată la alipirea apartamentului său cu vreun alt apartament și că nu a formulat nicio cerere de dezmembrare, neputând fi obligată să ceară numere topografice noi și o nouă adresă.
Se mai arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu s-au formulat obiecțiuni, deoarece a arătat în fața Judecătoriei Sibiu că expertul nu pomenește nimic de sultă și că terenul reclamantului este mai mare cu 30 mp decât terenul pârâtei. De asemenea, expertul nu pomenește nimic de procentul de ocupare a terenului și de coeficientul de utilizare a terenului.
O altă critică vizează faptul că expertul nu a aplicat ștampila pe expertiză, nefiind expert topograf agreat
Se mai susține că la data efectuării expertizei, nu au fost citați coproprietarii terenului înscris în CF 36635 Sibiu.
Intervenienta a atacat cu recurs decizia civilă nr. 26/2009 și încheierile premergătoare, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre judecare instanței de fond.
În expunerea motivelor, intervenienta a arătat că decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 2. proc. civ, fără a specifica adresa părților.
În cuprinsul acestei decizii nu se face vreo referire la cererea de intervenție depusă de recurenta intervenientă. Deși instanța de apel reține că intervenienta nu e parte în proces, aceasta a fost obligată, în calitate de apelantă la plata cheltuielilor de judecată.
Se mai susține că instanța de apel a intrat în dezbaterea fondului fără ca G să fi fost citat, încălcând prevederile art. 297(1) proc. civ.
Recurenta a susținut că a formulat cererea de intervenție întrucât reclamantul a introdus în proces pe pârâtul la dezbaterea unui obiect al unei succesiuni, respectiv donația lui, notată în CF 36635 Sibiu.
S-a mai arătat că pârâtul are o calitate incertă în proces.
Pe parcursul judecării cererii de recurs, a intervenit decesul recurentei - interveniente, iar procesul a fost continuat de descendenții acesteia, pârâtă inițială în cauză și, care le-a reprezentat pe cele două recurente, atât la fond cât și în apel.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a celor două recursuri și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele:
În ce o privește pe recurenta, se constată că lipsa domiciliului părților din cuprinsul deciziei nu aduce nicio vătămare recurentei, întrucât domiciliul acesteia a fost menționat în sentința instanței de fond, iar decizia dată în apel i-a fost comunicată acesteia la domiciliul indicat prin înscrisurile depuse, nefiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5. proc. civ.
Raportat la lipsa certificatului de urbanism, așa cum corect a reținut și prima instanță prin încheierea din 02.03.2007, pentru sistarea stării de indiviziune nu este necesar un astfel de certificat, astfel că lipsa acestui document nu are relevanță în cauză, raportat la obiectul pricinii.
Nici criticile referitoare la dezmembrarea imobilului teren și la operațiunea de alipire nu pot fi primite.
Conform mențiunilor din cartea funciară, reclamantul și pârâta sunt coproprietari în cote de părți fiecare asupra terenului înscris în CF 10472 Sibiu, astfel că sistarea stării de indiviziune asupra acestui imobil este admisibilă, față de dispozițiile art. 673 ind. 1 și urm. proc. civ, coroborate cu art. 728 și urm. civ.
Imobilul apartament II există în fapt, este înscris în cartea funciară nr. 16306 Sibiu și a fost identificat de către expert.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, operațiunile de comasare sunt doar scriptice, pentru a putea apoi dezmembra imobilul teren, conform textelor legale menționate.
Ca atare, nu au niciun suport legal susținerile recurentei referitoare la imposibilitatea alipirii apartamentului său cu un alt apartament și nici cele referitoare la imposibilitatea înscrierii în cartea funciară a lotului reclamantului, rezultat în urma dezmembrării. Nu are relevanță în speță împrejurarea că acesta a edificat sau nu construcții fără autorizație.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de apel că nu era necesar acordul coproprietarilor pentru înstrăinarea de către a apartamentului nr. 2 și a cotei sale de părți din teren, în favoarea reclamantului, întrucât potrivit art. 480. civ, proprietarul unui bun exercită în mod exclusiv atributele conferite de acest drept.
Raportat la incidența art. 45 din Legea 7/1996, instanța de apel a apreciat în mod corect că nu sunt aplicabile în speță aceste dispoziții legale, care vizează proprietatea comună forțată și perpetuă, de vreme ce imobilul teren, asupra căruia părțile sunt coproprietari, este comod partajabil în natură.
În privința criticilor referitoare la expertul și la raportul întocmit de acesta, se constată că într-adevăr recurenta nu a formulat obiecțiuni la acest raport, arătând doar că nu este de acord cu acest raport în ce privește servitutea de trecere.
În înscrisurile pe care le indică recurenta pârâtă ( filele 235 - 240 dos. fond), se arată că expertul nu pomenește nimic de procentul de ocupare a terenului, de coeficientul de utilizare a terenului și de sultă și că, după datele din planșe, terenul reclamantului este mai mare cu 30 mp decât terenul pârâtei, în timp ce perimetrul terenului pârâtului este cu 10 mai mare decât cel al reclamantului.
Curtea constată că, față de obiectivele expertizei, nu au relevanță procentul de ocupare și coeficientul de utilizare a terenului. Expertul a propus dezmembrarea terenului în două loturi egale, astfel că nu se impunea plata vreunei sulte și nici nu sunt justificate susținerile referitoare la diferențele de suprafețe. Ca atare, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În ce-l privește pe expert, acesta se află pe Biroului Local de Expertiză din cadrul Tribunalului Sibiu, având specialitatea topografie, astfel că și sub acest aspect criticile sunt nefondate.
Referitor la necitarea de către expert a coproprietarilor imobilului înscris în CF 36.635 Sibiu, Curtea constată că recurenta coproprietară a acestui teren a fost citată cu ocazia efectuării expertizei și a fost reprezentată de mandatarul său, care s-a prezentat la fața locului. Ca atare, recurenta nu justifică niciun interes în susținerea acestui motiv de recurs, nefiind vătămată prin necitarea altor părți de către expert, atâta timp cât ea a fost citată, iar mandatarul a fost prezent cu ocazia deplasării expertului la imobil.
În concluziile scrise, recurenta reiterează criticile aduse raportului de expertiză, critici care vizează netemeinicia hotărârii sub acest aspect.
Prin abrogarea punctelor 10 și 11 din art. 304. proc. civ, asemenea motive nu mai pot fi analizate. Instanța de recurs a verificat în cele ce au precedat dacă, raportat la situația de fapt definitiv stabilită în etapa procesuală anterioară, s-a aplicat corect sau nu legea, reținând că instanța de apel a apreciat în mod corect că sub acest aspect, textele legale incidente au fost judicios interpretate și aplicate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că criticile aduse de recurenta - pârâtă deciziei instanței de apel nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 309. proc. civ, astfel că recursul declarat de aceasta este nefondat.
În ce privește recursul exercitat de intervenienta și continuat de descendenții acesteia, se constată, așa cum s-a reținut anterior, că recurenta - intervenientă nu a suferit nicio vătămare prin neindicarea adresei părților în decizia civilă atacată. Acesteia i s-a comunicat decizia la domiciliul indicat și și-a exercitat dreptul de declarare a recursului în termen legal. Ca atare, aceste critici sunt nefondate.
De asemenea, faptul că părțile introduse de intervenientă nu au fost citate la instanța de fond, nu poate atrage nulitatea hotărârii, de vreme ce cererea de intervenție formulată de nu a fost admisă în principiu, astfel că nici aceasta și nici persoanele arătate în cerere nu au dobândit calitatea de parte în cauză.
Obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată în apel este pe deplin justificată, în condițiile în care aceasta, alături de cealaltă apelantă, l-a determinat pe intimatul - reclamant să efectueze cheltuieli de judecată.
În mod corect, instanța de fond și cea de apel au considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 49 și urm. proc. civ. pentru admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu. Astfel, ca o asemenea cerere să se judece împreună cu acțiunea principală, este necesar ca intervenienta să justifice un interes și să afirme un drept în legătură cu obiectul cererii principale. Or, raportat la obiectul cererii principale, care vizează sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris în CF 10472 Sibiu și instituirea unei servituții de trecere pe terenul înscris în CF 36.635 Sibiu, în mod corect s-a reținut că, intervenienta nu a făcut dovada că este titulara vreunui drept asupra imobilelor în litigiu. Ca urmare, nici aceste critici nu sunt fondate.
De asemenea, în ce privește calitatea pârâtului în cauză, Curtea constată, pe de-o parte că intervenienta nu justifică niciun interes în susținerea acestui motiv de recurs, iar pe de altă parte, că reclamantul a precizat clar și explicit că pârâtul este chemat în cauză în calitate de coproprietar al imobilului înscris în CF 36.635 Sibiu.
Față de cele reținute, constatând că criticile aduse deciziei instanței de apel d e către intervenientă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304. proc. civ. Curtea privește ca nefondat recursul declarat de aceasta.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1. proc. civ. Curtea va respinge recursurile declarate de pârâta și de intervenienta, și continuat de descendenții acesteia și.
În temeiul art. 274. proc. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului ales, conform chitanței de la fila 51.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 26/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Respinge recursul declarat de intervenienta împotriva aceleiași decizii și continuat de recurenții și, în calitate de descendenți.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, |
Grefier, - semn. grefier - șef R |
.
Tehn.
2 ex/05.06.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /.
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
