Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 285
Ședința publică din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Câmpina,-, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.564 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în Câmpina,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal și intimata pârâtă - asistată de avocat - din cadrul Baroului
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 15,00 lei potrivit chitanței nr.-/06.02.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că citația recurentului s-a restituit la dosar cu mențiunea că acesta nu mai locuiește la adresa indicată.
Recurentul reclamant, având cuvântul la solicitarea instanței, arată că refuză să își comunice domiciliul actual, în situația în care nu mai locuiește la domiciliul la care a fost citat și care este identic cu cel din actul de identitate.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant, având personal cuvântul, aratăcă în mod greșit instanțele au admis declarațiile mincinoase ale intimatei-pârâte, cu toate că la dosarul cauzei există acte doveditoare referitoare la aceste declarații mincinoase care nu au fost luate în considerare, iar pe altele le-a interpretat în mod greșit cu rea coință.
Astfel, arată că instanța a admis certificatul de moștenitor nr.28/2002, care se vede clar că este eliberat pe baza declarațiilor mincinoase ale pârâtei și a reținut în mod greșit mobila de sufragerie cu toate că la dosar există sentința civilă nr.2388/1976 și decizia 670/1978 din care rezultă că, în urma partajului părinților, această mobilă a revenit în lotul nr.1 atribuit tatălui lor.
De asemenea, recurentul arată că din actele dosarului rezultă cu certitudine că nu a avut cunoștință și nu a participat la dezbaterea succesiunii, astfel încât consideră că în mod greșit a fost înlăturat de la succesiune, el acceptând în mod tacit această succesiune și solicită anularea certificatului de moștenitor, fiind în termen față de data la care a luat cunoștință de existența acestuia.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond anularea absolută a certificatului de moștenitor și constatarea calității sale de moștenitor legal al defunctei, cu cheltuieli de judecată.
Avocat -, având cuvântul pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta --, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună partajarea averii rămasă de pe urma defunctei - decedata la data de 06.01.2001, cu ultimul domiciliul în Municipiul Câmpina, jud.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 06.01.2001 a decedat de pe urma căreia au rămas ca succesori el și pârâta în calitate de descendenți, precum și o masa succesorală compusa dintr-un teren în suprafață de 143. și o construcție situată pe acest teren compusă din 2 camere, hol, și grup sanitar.
Reclamantul a mai arătat că ambele imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat, făcând obiectul Legii 10/2001, lege în baza căreia pârâta a formulat notificare.
În baza art.115 pr.civ. parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că reclamantul nu a formulat notificare conform Legii 10/2001, prezentându-se la primărie unde a spus că refuză acest lucru, iar la notariat a fost citat de 3 ori, fără să se prezinte, astfel încât nu a acceptat succesiunea conform art.700 civ.
De asemenea, pârâta a susținut că cererea de anulare a certificatului de moștenitor este prescrisă, întrucât reclamantul nu a solicitat anularea lui în termenul de prescripție de 3 ani prev.de Decretul 167/1958.
Reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat și nulitatea certificatului de moștenitor nr.98/2002 arătând că el a acceptat în mod tacit succesiunea defunctei, înăuntrul termenului de acceptare a succesiunii, să se constate calitatea lui de moștenitor de pe urma defunctei, precum și să se aducă la masa de partaj bunurile mobile menționate în certificatul de moștenitor sus arătat.
În motivarea cererii completatoare, reclamantul a arătat că nu a avut cunoștință de acest certificat de moștenitor, iar el a acceptat succesiunea în mod tacit, înăuntrul termenului de opțiune succesorală conf.art.700 civ.
După administrarea probelor cu acte, martori, interogatoriu, prin sentința civilă nr.2200/30.06.2008 Judecătoria Câmpinaa respins excepția prescrierii dreptului de a solicita anularea certificatului de moștenitor invocată de pârâta -- și a respins acțiunea completată ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut, referitor la excepția invocată că, deși acțiunea în anularea certificatului de moștenitor pentru moștenitorii prezenți în fata notarului de stat, când acesta a fost eliberat, este supusă termenului de prescripție de 3 ani prev.de art.3 din 167/1958, însă, în speță, reclamantul nu a fost prezent la data eliberării certificatului de moștenitor, arătând că a luat cunoștință de existenta lui odata cu întâmpinarea depusă, astfel încât termenul de prescripție se calculează de la această dată.
Pe fondul cauzei, instanța a arătat ca potrivit probelor administrate în cauza, faptul ca reclamantul a suportat înmormântarea și parastasele autoarei sale nu reprezintă o acceptare tacită a succesiunii ci, îndeplinirea unei obligații morale, astfel încât rezultă indubitabil ca reclamantul nu a acceptat tacit succesiunea defunctei sale mame și, ca atare, pretenția acestuia de a se anula certificatul de moștenitor, este neîntemeiată.
Motivează instanța de fond că, în ceea ce privește cererea de a se aduce la masa de partaj și a se împărți terenul în suprafață de 143. și construcția edificată asupra lui, imobile situate în Municipiul Câmpina și care au făcut obiectul Legii 10/2001, atât timp cât singura care a formulat notificare în baza acestei legi este pârâta, de efectele legii beneficiază numai pârâta și nu și reclamantul care nu s-a conformat procedurii instituită de aceasta lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței recurate, în sensul de a se constata calitatea sa de moștenitor al defunctei, să se anuleze certificatul de moștenitor nr.98/2002 și să se dispună partajarea imobilelor teren și construcție, situate în Câmpina,-, în cote egale de 1/2.
In motivarea apelului, apelantul a arătat ca instanța de fond nu a ținut cont de actele de la dosar si le-a interpretat în mod eronat.
precizat apelantul că avocatul său a formulat cererea completatoare prin care a arătat că ar fi solicitat aducerea la masa de partaj si bunul mobil descris în certificatul de moștenitor nr.98/2002, cerere care este însă falsă și de care nu a știut decât după depunerea sa la dosar.
A mai arăta apelantul că a solicitat copii de pe dosarul nr.12A/2002 de la Arhiva Judecătoriei Câmpina, pentru a se vedea modalitatea în care a fost aflată adresa unde locuia, de la Politia Câmpina, adresa în baza căreia s-a făcut succesiunea și de care a aflat după deschiderea acțiunii de partaj, fapt ce nu i-a fost aprobat, pentru a nu se dovedi falsul făcut în dosarul succesoral.
A susținut apelantul că a solicitat interogatoriu pentru a demonstra că în posesia sa au rămas o serie de bunuri de pe urma mamei sale, bunuri pe care însă avocatul său nu a dorit să le menționeze în interogatoriu, în scopul favorizării pârâtei și, mai mult chiar, în ședința publică din data de 14.04.2008 s-a consemnat amânarea cauzei la data de 19.05.2008, însă, când s-a prezentat la proces, a constatat că ședința a avut loc la data de 12.05.2008, când s-a prezentat martora pârâtei pe care nu o cunoaște și care a dat declarații mincinoase.
Învederează apelantul ca nu a avut voie să participe la ședința de fond sub diferite motive, astfel încât nu a putut să-și susțină cauza, constatându-se că nu ar fi acceptat succesiunea mamei sale, deși din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorelor și reiese că a efectuat personal și pe cheltuiala sa parastasele timp de 7 ani, așa cum a recunoscut și pârâta.
A precizat apelantul, că nu s-a luat în considerare scrisoarea pe care i-a adresat-o pârâtei în octombrie 2004 și prin care i-a spus că îi va da și alte bunuri care îi trebuiesc și care au aparținut defunctei, astfel încât el a acceptat tacit succesiunea mamei sale prin efectuarea pomenilor și luarea spre folosință a mai multor bunuri, însă, nu a cunoscut niciodată de dezbaterea succesiunii solicitată de sora sa, întrucât aceasta, cu rea-credință, a indicat o altă adresă decât cea reală, citarea sa fiind făcută astfel la o altă adresa unde nu mai locuia și, în acest fel, a fost înlăturat abuziv de la moștenire.
A susținut apelantul, că instanța de fond a interpretat greșit și dispozițiile Legii 10/2001 în sensul că această lege prevede că notificarea făcută de unul dintre moștenitori profită și celorlalți, ori, el a convenit cu sora sa să facă notificare și în numele său, lucru pe care însă aceasta nu l-a făcut, astfel încât Comisia Locala de aplicare a Legii 10/2001 nu avea de unde să cunoască faptul ca certificatul de moștenitor a fost obținut prin declarații mincinoase.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-.
La data de 16.10.2008, parata intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că reclamantul apelant nu a dovedit prin nicio probă că a acceptat tacit succesiunea defunctei și nici nu a formulat notificare în baza Legii 10/2001, astfel încât nu poate beneficia de efectele acestei legi.
După examinarea sentinței apelate, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate și de textele de lege aplicabile, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.564 din 31.10.2008 a respins apelul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2200/30.07.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata pârâtă --, ca nefondat, reținând următoarele considerente:
La data de 06.01.2001 a decedat numita cu ultimul domiciliu in Câmpina, str.1 - 1918, -8, jud.
La data de 28.03.2002 parata a formulat cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, cerere in care a menționat ca și prezumtivi moștenitori legali atât pe ea cat și pe reclamant, formându-se dosarul succesoral nr.58/2002 al BNP - Câmpina.
Totodată, în aceeași cerere s-a indicat domiciliul reclamantului ca fiind în Câmpina, str.1 - 1918, -8,.1,.7.
Ulterior, verificându-se domiciliul reclamantului la evidența populației, s-a comunicat de către acest serviciu faptul că reclamantul figurează ca având domiciliul în P,-,.10F,. B,.24, motiv pentru care acesta a fost citat de către notarul public, la adresa sus-menționată.
La termenul din 22.04.2002 acordat de notar, întrucât nu s-a prezentat niciun succesibil, s-a acordat termen la data de 20.05.2002, reclamantul fiind citat pentru acest termen la aceeași adresă, dată la care s-a prezentat pârâta și, întrucât a lipsit reclamantul, s-a acordat un alt termen la data de 17.06.2002, termen pentru când reclamantul a fost citat la aceeași adresă cu care figura la evidența populației, respectiv in P, str.-.
La termenul din 17.06.2002 s-a emis încheierea finală în care s-a reținut că s-a prezentat numai pârâta -- în calitate de fiica, declarând ca a acceptat tacit succesiunea defunctei, încheiere în baza căreia s-a emis certificatul de moștenitor nr.98/17.06.2002 în cuprinsul căruia se arată că de pe urma defunctei a rămas ca moștenitoare legală fiica acesteia - M -- căreia îi revine întreaga masă succesorală, fiind străin de succesiune prin neacceptare conform art.700 cod civil, reclamantul.
Martorele si, au arătat că reclamantul a efectuat toate parastasele mamei sale și au auzit discuții în ceea ce privește anumite bunuri din apartament pe care reclamantul le-ar fi dat de, declarând că nu cunosc alte amănunte cu privire la bunurile succesorale.
Pe de altă parte, martora propusă de pârâtă a declarat că în urma cu cca. 5-6 ani pârâta a rugat-o să meargă cu ea pe str. - la fratele ei pentru a-l anunța despre deschiderea succesiunii, însă, s-au întâlnit cu reclamantul în zona Centrale, acesta din urma spunând că știe de succesiune, că a primit citațiile, dar nu are nevoie de nimic și dorește să fie lăsat în.
În conformitate cu disp.art.689 cod civil, acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii.
Practica judiciară și doctrina au statuat că pot fi apreciate ca și acte de acceptare tacită a moștenirii intrarea în posesia și folosința bunurilor succesorale care prin natură, numărul și valoarea lor, exclud ideea unor amintiri de familie, mutarea definitivă a succesibilului în casa moștenită, demolarea unor construcții, efectuarea unor lucrări ce nu comportă urgență, etc. fapte care implică acceptarea moștenirii, întrucât succesibilul se comportă ca un proprietar.
S-a decis totodată, că nu pot fi considerate acte de acceptare tacită luarea din patrimoniu a unor obiecte ca amintiri de familie, fotografii, bibelouri, etc. reparațiile urgente făcute unor bunuri succesorale, preluarea de către succesibil a cheilor casei sau a dulapurilor, a hârtiilor de valoare pentru a le feri de pierdere sau de furt, mutarea vremelnica a succesibilului într-un imobil succesoral pentru a asigura păstrarea acestuia în bune condiții, suportarea înmormântării sau a parastaselor pentru defuncți, etc.
Așadar, din actele și lucrările dosarului reiese că la data de 06.01.2001 a decedat numita, rămânând ca prezumtivi moștenitori reclamantul și pârâta, aceasta din urma formulând cerere pentru dezbaterea succesiunii în baza căreia notarul, efectuând toate demersurile necesare pentru eliberarea certificatului de moștenitor, a emis certificatul de moștenitor nr.98/17.06.2002 în care se menționează ca unica moștenitoare legală acceptantă pârâta --, fiind străin de succesiune conform art.700 cod civil prin neacceptare reclamantul, din dosarul succesoral reieșind că, deși a fost citat, nu s-a prezentat pentru dezbaterea succesiunii.
Ca atare, atât timp cat certificatul de moștenitor a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materia moștenirii, pretenția reclamantului de a se anula acest act, este neîntemeiată.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea completată ca neîntemeiată reținând că reclamantul, nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii.
Motivul de apel invocat de către apelant, în sensul că cererea completatoare existentă la dosar prin care ar fi solicitat aducerea la masa de partaj a bunurilor mobile indicate în certificatul de moștenitor a fost introdusă de avocatul său și este falsă, luând cunoștință de ea doar după depunerea acesteia la dosar, nu a putut fi avut în vedere cât timp cererea completatoare există la fila 17 dosar fond, a fost semnată de reclamant, iar din data de 29.10.2007 când a fost depusă și până la soluționarea cauzei avea timp suficient să renunțe la judecata acestei cereri completatoare sau să precizeze că nu solicită introducerea la masa de partaj și a bunurilor mobile indicate în certificatul de moștenitor.
Critica apelantului în sensul ca nu s-a putut lua interogatoriul paratei întrucât aceasta a declarat ca nu se mai prezintă la proces pana la soluționarea cererii de strămutare a dosarului este neîntemeiata, având în vedere că apărătorul său a solicitat să se facă aplicarea art. 225 cod pr.civ.
Pretenția apelantului conform căreia, deși a solicitat copii conforme de pe dosarul 12A/2002 de la arhiva Judecătoriei Câmpina pentru a se afla modalitatea în care s-a indicat adresa sa în baza căreia s-a efectuat succesiunea, nu s-a aprobat pentru a nu se putea demonstra falsul din actul de moștenire, nu a putut fi reținută de instanță, cât timp la dosar s-a depus atât dosarul succesoral nr.58/2002, dar s-a efectuat de către instanța de fond și adresă către Poliția Câmpina, pentru a se comunica documentele care au stat la baza emiterii adresei nr.-/20.03.2002 de către aceasta, comunicându-se instanței faptul că asemenea documente nu mai există fiind date spre arhivare și topire (fila 101 dosar fond).
Afirmația apelantului în sensul că avocatul său nu a vrut să includă în interogatoriu o serie de bunuri succesorale ce ar fi rămas în posesia sa, nu are relevanță în cauză, întrucât pe de o parte, nu este culpa instanței că apărătorul a întocmit interogatoriul într-un anumit fel, iar pe de alta parte, apelantul nu a reușit să dovedească cu probele administrate că ar fi rămas în posesia sa vreun bun succesoral, martorele propuse de el arătând că a dat de bunurile succesorale.
A mai reținut tribunalul că, susținerea apelantului conform căreia în ședința publică din 14.04.2008 cauza s-ar fi amânat la data de 19.05.2008, dată când a aflat că de fapt ședința a avut loc la 12.05.2008 când a fost audiata martora pârâtei, declarația acesteia fiind mincinoasă, nu este întemeiată deoarece, din cuprinsul încheierii din data de 14.04.2008 reiese că s-a acordat termen la data de 12.05.2008, termen adus la cunoștința reclamantului și a apărătorului acestuia, care s-au prezentat după strigarea cauzei, iar cât timp reclamantul nu a dovedit cu alte probe că susținerile martorei, propusă de pârâtă, nu corespund adevărului, acesta nu poate pretinde că martora sa ar fi furnizat informații nereale și, ca atare, să fie înlăturate susținerile acesteia.
Apărarea sa că nu ar fi avut voie să participe la ședința de fond pentru a-și susține cauza nu a putut fi reținută, neexistând nicio dovadă că nu i s-ar fi permis să participe la judecată, cu atât mai mult cu cât a avut apărător ales.
S-a reținut de instanța de apel că și critica apelantului conform căreia a dovedit cu martorele audiate și scrisoarea existentă în dosar că a efectuat personal parastasele și i-a dat pârâtei o serie de bunuri succesorale ce rămăseseră în posesia sa, este neîntemeiata întrucât, pe de o parte, niciuna din martorele propuse de reclamant nu a declarat nu a declarat că bunurile succesorale au rămas în posesia acestuia iar pe de alta parte, în scrisoare, se menționează faptul că îi va da pârâtei actele de la cimitir și niște fotografii, precum și alte bunuri, fără a se specifica ce anume.
Ori, conform practicii și doctrinei, păstrarea actelor și a fotografiilor, dar și efectuarea parastaselor nu constituie acte de acceptare tacită a succesiunii și, de altfel, din nicio probă administrată nu rezultă că au rămas în posesia sa și a dat pârâtei bunuri succesorale constând în icoane, candele, scaune tapițate, veselă, bunuri care, și dacă s-ar fi făcut dovada că ar fi rămas în posesia sa, datorită valorii reduse, au semnificația unor amintiri de familie, astfel încât deținerea lor nu ar fi putut fi considerată acceptare tacită a succesiunii.
Pretenția apelantului conform căreia pârâta, cu rea-credință, ar fi indicat cu ocazia dezbaterii succesiunii o adresă greșită nu poate fi avuta în vedere, ținând seama că inițial, pârâta a indicat ca și domiciliu al reclamantului Municipiul Câmpina, str.1 - 1918, -8,.1,.7, imobil pe care reclamantul l-a vândut la data de 07.06.2001 după decesul mamei sale conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1656/2001 și apoi, pe baza adresei nr.-/2002 emisă de Politia Municipiului Câmpina conform căreia acesta figura la data respectivă cu domiciliul în P,-,.10F,.B,.24, reclamantul a fost citat de notarul public la aceasta adresa, procedura de citare fiind îndeplinită în mod legal, prin afișare.
Ori, reclamantul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că la momentul dezbaterii succesiunii a avut o alta adresă decât cea la care a fost citat și, de altfel, din întrebarea nr.8 la interogatoriu (90 dosar fond), rezultă recunoașterea reclamantului că la scurt timp după decesul mamei sale s-a mutat din Municipiul Câmpina, ceea ce înseamnă că, în lipsa unei probe contrare, la momentul dezbaterii succesiunii acesta locuia în P, astfel cum rezultă din adresa emisă de Politia Municipiului Câmpina și cum de altfel a arătat și martora și nicidecum în Municipiul Câmpina,-, așa cum pretinde reclamantul, care a arătat în mod expres că la scurt timp după decesul mamei sale, s-a mutat din Municipiul Câmpina.
Depunerea de către apelant a unei copii de pe cartea de identitate conform căreia acesta are domiciliul în Câmpina,-, nu are relevanta în cauză cât timp această carte de identitate a fost eliberată la data de 08.02.2005, iar la momentul dezbaterii succesiunii, reclamantul nu putea domicilia la această adresă, imobilul din Câmpina,- și care a aparținut părinților săi fiind preluat de către stat, decizia de restituire a acestui imobil către pârâtă, fiind emisă în august 2002, dată până la care imobilul a fost ocupat de o societate comercială - în calitate de chiriaș.
Pe de alta parte, reclamantul, după apariția Legii 10/2001, ar fi putut notifica Primăria P pentru restituirea imobilului ce a aparținut autorilor săi, caz în care ar fi dovedit fără putință de tăgadă intenția sa de acceptare a succesiunii mamei sale, considerându-se moștenitor.
Ori, cât timp reclamantul nu a făcut dovada ca a acceptat aceasta succesiune nici expres și nici tacit, înseamnă că nu poate pretinde să se constate ca are calitatea de moștenitor al defunctei și să se anuleze certificatul de moștenitor în acest sens.
În ceea ce privește critica apelantului conform căreia instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile Legii 10/2001 care prevăd ca notificarea făcută de unul din moștenitori incumbă și celorlalți este neîntemeiată întrucât, art.4 din Legea 10/2001 prevede în mod expres că de cotele moștenitorilor legali care nu au urmat procedura prevăzută de această lege, profită ceilalți moștenitori care au depus în termen cererea de restituire, astfel încât atât timp cât numai pârâta a formulat notificare, aceasta beneficiază și de cota ce s-ar fi cuvenit reclamantului, în cazul în care acesta ar fi depus notificarea prevăzută de lege.
Susținerea apelantului în sensul că ar fi avut convenție cu sora sa să formuleze notificarea și în numele său, nu poate fi reținută de instanță cât timp nu s-a facut nicio dovadă în acest sens și, de altfel, din copia scrisorii pretins trimisă pârâtei coroborată cu declarația martorei conform căreia reclamantul nu i-a permis acesteia să participe la înmormântarea defunctei, reiese că cei doi frați nu se aflau în relații bune, astfel încât este greu de crezut că intre ei ar fi intervenit vreo convenție în acest sens.
De altfel, chiar dacă s-ar considera că este moștenitor al defunctei, tot nu ar putea solicita partajarea imobilului ce a făcut obiectul Legii 10/2001 cat timp nu a urmat procedura prevăzută de aceasta lege constând in formularea notificării în vederea restituirii imobilului, astfel încât Municipiul Câmpina - prin Primar, a dispus restituirea în natura a imobilului numai către pârâtă, fiind singura care a formulat notificare.
Împotriva deciziei sus menționată a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța a făcut o greșită interpretare a probatoriilor administrate, ceea ce a dus la înlăturarea sa de la moștenire, solicitând anularea certificatului de moștenitor nr.98/2002 dat cu încălcarea prevederilor legale, pe cale de consecință să se dispună o nouă ieșire din indiviziune prin partajarea imobilelor teren și casă de locuit din Câmpina,-, implicit să se dispună și anularea cererii completa acțiunii.
O altă critică se referă la compunerea masei succesorale în sensul că au fost reținute bunuri care nu au fost dovedite, nu a fost luat interogatoriul pârâtei, nu s-a dat eficiență actelor din dosar, iar în ceea ce îl privește i-a fost îngrădit dreptul la apărare.
Susține recurentul reclamant că aceștia nu au avut avocat, că nu a știut să depună concluzii scrise cu ocazia amânării pronunțării, ceea ce duce la concluzia că succesiunea s- dezbătut în lipsa sa.
În continuare, recurentul reclamant face o serie de aprecieri și descrieri a situației de fapt dedusă judecății, cu referire la probele administrate, dar și la atitudinea și comportamentul pârâtei pe parcursul procesului la instanțele de fond și apel.
Solicită pentru motivele invocate, admiterea recursului și modificarea celor două hotărâri potrivit criticilor invocate.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând că în raport de probele administrate, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantului, deoarece rezultat că acesta nu a acceptat tacit succesiunea defunctei, iar faptul că ar fi făcut înmormântările și parastasele nu poate fi reținut ca o acceptare tacită a succesiunii ci ca o îndeplinire a obligației morale.
Curtea, examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele următoare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să dispună partajarea averii rămasă de pe urma defunctei, decedată la data de 6.01.2001, acțiunea sa fiind respinsă la fond, soluția fiind menținută și în apel.
Criticile potrivit cărora reclamantul a fost înlăturat greșit de la succesiunea defunctei printr-o greșită interpretare a probelor administrate, sunt nefondate deoarece cu probele administrate acesta nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii, chiar dacă martorii audiați la propunerea sa au arătat că acesta a luat o serie de bunuri aparținând defunctei, ele au fost date de în memoria acesteia și nu au fost reținute pentru folosința lui.
Este știut că acceptarea tacită succesiunii, potrivit dispozițiilor art.689 alin.2 cod civil există atunci când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu-l poate săvârși decât în calitate de erede și din care rezultă în mod neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
S-a statuat în jurisprudență că pot fi apreciate acte de acceptare tacită intrarea în posesia și folosința unui bun succesoral care prin natură, număr și valoare exclud ideea unei amintiri de familie.
În situația în care actul succesibilului poate primi și o altă interpretare, el nu poate avea valoarea unei acceptări, codul civil arătând că actele echivoce nu pot constitui manifestare tacită a voinței de a accepta.
Așa cum am arătat anterior din ansamblul probator a rezultat că recurentul- reclamant nu a acceptat succesiunea defunctei, situație corect reținută de cele două instanțe de judecată, astfel că nu se justifică nici cererea acestuia de anulare a certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctei, ca de altfel și susținerile legate de compunerea masei succesorale.
Nefondată este și critica privind îngrădirea dreptului său la apărare și lipsa rolului activ al instanței, deoarece chiar dacă judecătorul trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului, așa cum arată dispozițiile art.129 pct.5 cod pr. civilă, totuși dacă față de probatoriul administrat acesta constată că cererea uneia dintre părți nu este întemeiată pentru că susținerile sale nu sunt confirmate de dovezi, el nu are obligația să impună administrarea de probe până la momentul în care pretențiile pot fi dovedite,
Dacă ar proceda în această modalitatea s-ar putea trage concluzia că ar favoriza partea căreia îi profită probele și s-ar rupe echilibrul procesual pe care este dator să-l asigure.
Judecătorul, în exercitarea rolului său activ trebuie doar să atragă atenția părților asupra drepturilor și obligațiilor lor procedurale, iar nu să se substituie acestora în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pentru că ar fi încălcat un alt principiu fundamental al procesului civil, respectiv principiul contradictorialității.
De altfel, chiar dacă în apel recurentul reclamant nu a avut apărător ales, acesta a fost prezent la dezbateri, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din data de 29 octombrie 2008, a pus concluzii pe fondul apelului său, iar depunerea de concluzii scrise cu ocazia amânării pronunțării la 31 octombrie 2008 nu era obligatorie, astfel că și sub acest aspect criticile sale sunt nefondate.
Rezultă așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse, că recursul reclamantului este nefondat și urmează să fie respins ca atare, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr. civilă.
În baza dispozițiilor art.274 cod pr. civilă recurentul-reclamant va fi obligat să plătească intimatei pârâte 150 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Câmpina,-, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.564 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în Câmpina,-, cod poștal -, județul P, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Constanța
- - - - - C
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.CP/tehnored.CC
2.ex. 14.04.2009
apel - Trib.
apel.
fond- Jud.Câmpina
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Constanța
