Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 301/2009
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr.72 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect partaj judiciar, în contradictoriu cu pârâta intimată.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea reclamanților recurenți concluzii scrise având atașată chitanță de onorariu avocațial.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 19 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sibiu sub dosar nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta solicitând:
- să se constate că părțile sunt coproprietari în cotă egală de părți asupra imobilului înscris în CF 11637 Sibiu nr. top 4010/8/2/3 și 4010/9/2/3 constând în terenul clădit și neclădit în suprafață de 1968 mp și asupra părților comune indivize ale apartamentelor edificate pe teren respectiv fundațiile, racordurile la instalații până la intrarea în apartamente, planșeele și zidurile comune;
- să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenul clădit și neclădit în suprafață de 1968 mp și a podului clădirii înscrise în CF de mai sus prin atribuirea părților de loturi în proporție de ;
- stabilirea liniei de graniță ca urmare a sistării stării de indiviziune asupra terenului și asupra podului;
- obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul sistării stării de indiviziune prin crearea de loturi corespunzătoare cotelor de proprietate în raport de folosința actuală cu obligarea la sulte până la egalizarea cotelor, respingerea petitului de sistare a indiviziunii asupra podului și compensarea cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat:
- rectificarea suprafeței imobilului teren clădit și neclădit înscris în CF de mai sus, respectiv de la suprafața de 1968 mp la suprafața ce va fi determinată în baza raportului de expertiză tehnică de specialitate;
- să se dispună sistarea stării de indiviziune în raport de folosința actuală, constatând că lotul folosit de reclamanta reconvențională este mai mare ca efect a rectificării de suprafață;
- să se constate că este proprietară de drept a podului imobilului;
- să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF.
Prin sentința civilă nr. 2569/2008 Judecătoria Sibiua admis în parte în principiu și în fond acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți cât și cererea reconvențională și în consecință:
A dispus revenirea provizorie în CF 11637 Sibiu la situația dinaintea apartamentării de sub 4 la nr.top.4010/8/2/3, 4010/9/2/3 - grădină cu casă de locuit cu suprafața de 1968 p, rectificarea suprafeței terenului imobilului de la 1968 p la 1990 cât există în realitate, apoi s-a dispus dezmembrarea imobilului cu nr. top. 4010/8/2/3,4010/9/2/3, în trei corpuri funciare astfel:
- corpul funciar nr. l cu nr. top. 4010/8/2/3/1, 4010/9/2/3/1 - teren cu casă de locuit de 187 p
- corpul funciar nr.2 cu nr.top.4010/8/2/3/2,4010/9/2/3/2 - curte, grădină și de anexe de 892 p care a fost atribuit reclamanților și.
- corpul funciar nr. 3 cu nr.top.4010/8/2/3/3,4010/9/2/3/2 - curte, grădină și anexe de 911. atribuit reclamantei.
S-a notat servitutea de trecere pentru nevoi de reparații pe un culoar lat de 1,5 în jurul casei pentru corpul funciar nr.4010/8/2/3/1,4010/9/2/3/1 ca fond dominant asupra corpurilor funciare cu nr. top. 4010/8/2/3/2, 4010/9/2/3/2 și 4010/8/2/3, 4010/9/2/3/3, ca fonduri aservite.
S-a dispus dezmembrarea construcției edificate pe corpul funciar nr. l, cu nr.top.4010/8/2/3/1,4010/9/2/3/1 în două apartamente astfel:
Apartamentul nr. l cu nr. top. 4010/8/2/3/1/I, 4010/9/2/3/I, situat la parter, compus din două camere, l bucătărie, l, baie, WC, hol, un coridor, un antreu și o terasă închisă, la subsol 2 pivnițe și l antreu, în curte o magazie din scândură, care a fost atribuit reclamanților și.
Apartamentul nr.2 cu nr.top.4010/8/2/3/1/II,4010/9/2/3/1/II situat la etaj compus din: 2 camere, l bucătărie, l, baie, WC, hol, un coridor și l balcon, la subsol spălătorie și pivniță, care a fost atribuit pârâtei.
S-a constatat că părțile comune indivize ale celor două apartamente sunt:
Terenul clădit de 187. în cotă de 103/187 pentru apartamentul I și 84/187 pentru apartamentul II.
Fundațiile, acoperișul, racordurile instalațiilor până la intrarea în apartamente, planșeele și zidurile comune și podul în cote de părți pentru fiecare apartament.
S-a dispus și efectuarea cuvenitelor operațiuni în cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că edificatele înscrise în 11637 Sibiu, nr. top. 4010/8/2/3, 4010/9/2/3 (grădină de 1968 mp cu casă de locuit) a fost dezmembrare prin actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 9644/1974 de către fostul notariat de Stat Sibiu în două apartamente, astfel: apartamentul nr. l cu nr. top. 4010/8/2/3/I, 4010/8/2/3/I situat la parterul clădirii având ca proprietari pe antecesorii pârâtei și și apartamentul nr. 2 cu nr. top. 4010/8/2/3/II, 4010/9/2/3/II situat la etajul clădirii având ca proprietari pe antecesorii pârâtei și, a fost transcris în individual nr.17526 Sibiu.
Prin același act autentic apartamentul de la parter a fost vândut reclamanților și împreună cu cota de din părțile comune indivize. Acestea sunt: terenul clădit și neclădit de 1968 mp, fundațiile, acoperișul, racordurile la instalații, instalațiile până la intrarea în apartamente, planșeele și zidurile comune.
După decesul antecesorilor săi, pârâta a devenit proprietară asupra apartamentului de la etaj și asupra cotei de din părțile comune indivize.
Din depozițiile martorilor, și, instanța a reținut faptul că podul imobilului a fost folosit din anul 1974 și până în prezent doar de către proprietarii apartamentului de la etaj.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză topografică de către expert și un raport de contraexpertiză de către experții, G și.
Deasemenea a fost efectuat un raport de expertiză construcții de către expert. Acesta a concluzionat că accesul în pod se realizează prin apartamentul proprietatea pârâtei. Acesta a propus pentru apartamentul de la parter o intrare edificată prin exteriorul clădirii.
S-a reținut că lucrările topografice au relevat faptul că suprafața reală a terenului este de 1990 mp și că ambele părți au solicitat ca dezmembrarea să fie făcută în funcție de raportul de contraexpertiză.
Prima instanță a optat pentru dezmembrare conform variantei II din raportul de contraexpertiză motivat de faptul că aceasta corespunde cotelor de proprietate și nu este necesară plata unei sulte în sarcina pârâtei. S-a reținut că suprafața de teren existentă în plus se încadrează în procentul admis de 2 % astfel că cererea de rectificare a suprafeței de teren este întemeiată.
Cu privire la pod s-a constatat că acesta aparține ambelor apartamente iar dacă proprietarii inițiali ar fi dorit ca acesta să intre doar în componența apartamentului de la etaj ar fi stabilit acest lucru cu ocazia dezmembrării. Mai mult, atât timp cât planșeele și acoperișul sunt în indiviziune forțată, este clar că și podul imobilului este parte comună indiviză.
În privința holului și a scărilor de acces în pod cererea reclamanților s-a apreciat ca fiind neîntemeiată reținându-se că cele două dependințe fac parte integrantă din apartamentul de la etaj și nu din părțile comune indivize. A considerat instanța de fond că pentru accesul în pod se impune ca reclamanții să își construiască o intrare separată prin exteriorul clădirii în cazul în care vor dori să folosească podul și în cazul în care nu va fi atribuit în urma unei sistări de indiviziune a apartamentului de la etaj.
În drept s-a reținut incidența disp. art. 480 și 728 Cod civ. art. 50 din Legea nr. 7/1996 și art. 276 Cod pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 72/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe cât și cererea de aderare la apel formulată de pârâtă.
În considerentele deciziei s-a reținut că partajul terenului s-a făcut în varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de cei trei experți. Apelanta susține că nu s-a luat în calcul o de teren de 28 mp pe care pârâta trebuie să le-o cedeze pentru a avea suprafețe egale, ceea ce nu este real deoarece din considerentele expertizei rezultă că suprafața de teren s-a atribuit părților în mod egal. lotul pârâtei este mai mare, însă dacă se ia în calcul și suprafața construită pentru fiecare parte, se constată că fiecare lot are un total de 995 mp. Trebuie observat sub acest aspect că din terenul clădit de 187 mp apelanții reclamanți au o cotă de 103/168, în timp ce apelanta pârâtă are doar 84/168.
În ceea ce privește problema părților comune indivize, altele decât terenul, trebuie subliniat de la început că partajul construcțiilor s-a făcut la o dată anterioară, iar unificarea provizorie a apartamentelor și dezmembrarea care se fac în prezenta cauză reprezintă doar operațiuni tehnice necesare întabulării întregului corp funciar. Aceasta înseamnă că nu se poate ignora vechiul partaj al construcției ci acesta trebuie respectat în totalitate. Privită problema din acest punct de vedere se constată că holul și scările de acces la care fac referire apelanții nu fac parte din părțile comune indivize. În raport de această situație și de faptul că ele fac parte structural din apartamentul pârâtei, nu pot fi considerate părți comune indivize. De altfel, în raport de situația arătată anterior în sensul că partajul construcției s-a făcut la o dată anterioară, nu se pot constata în prezent, urmare a unificării provizorii, noi părți comune indivize. Acest lucru era posibil doar în prezența unui capăt de cerere expres formulat, separat de cel de partaj și doar în măsura în care o anumită parte din bun nu figurează nici în proprietate indiviză nici exclusivă urmare a partajului anterior. De aceea nu se poate pune problema modificării hotărârii nici cu privire la instalațiile care există până la intrarea în apartamente, a căror existență ca bunuri proprietate comună nu a fost dovedită.
În ceea ce privește eroarea materială din cuprinsul dispozitivului referitoare la numărul topografic, s-a reținut că aceasta poate fi îndreptată printr-o simplă cerere la prima instanță fără a fi necesară admiterea apelului.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel și aceasta a fost considerată neîntemeiată de către tribunal, deoarece se susține că s-a renunțat la judecată în cererea de rectificare a suprafeței de teren și atunci loturile trebuiau făcute după suprafața de carte funciară, a terenului. Motivul este neîntemeiat, deoarece chiar în situația în care nu s-ar fi făcut rectificarea suprafeței de teren, loturile ar fi trebuit formate în același fel, deoarece suprafața excedentară trebuia repartizată conform cotelor de proprietate între ambele loturi și nu atribuită doar pârâtei.
Referitor la motivul privind nestabilirea liniei de graniță, un astfel de capăt de cerere nu a existat iar dacă ar fi existat ar fi fost inutil deoarece partajul în natură presupune prin el însuși stabilirea limitelor loturilor formate, ceea ce implicit înseamnă și stabilirea unei granițe între terenuri.
Susținerea referitoare la scările și holul de acces trebuie privită ca o parte a întâmpinării și nu ca motiv de apel deoarece acestea nu au fost incluse în părțile comune indivize.
În ceea ce privește podul, este adevărat că el nu figurează în descrierea bunului cumpărat de reclamanți, dar el nu figurează nici în cartea funciară referitoare la construcția pârâților așa încât în mod corect a fost considerat parte comună indiviză, deoarece el prin natura lui are această destinație.
Față de cele de mai sus, în baza art. 296 Cod proc. civ. ambele apeluri au fost respinse de către tribunal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului formulat și precizat, a schimbării în parte a sentinței și a admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată și precizată la termenul din 28.03.2008.
În expunerea motivelor de apel invocă motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și susțin că, deși instanța de apel reține în mod corect formularea primului motiv de apel precizat, în mod cu totul inexplicabil critica instanței se referă la primul motiv de apel neprecizat, astfel că, din modul în care s-a redactat hotărârea nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect sau nu.
Consideră că este necesară corecția dispozitivului instanței de fond deoarece în acesta nu se precizează faptul că dezmembrarea se efectuează conform variantei II din raportul de contraexpertiză deși această mențiune este necesară pentru punerea în executare a sentinței și pentru efectuarea înscrierilor la cartea funciară.
Arată că suplimentul la raportul de expertiză cu trei experți corectează cuantumul cotelor părți comune indivize ale apartamentelor astfel încât și el trebuie să facă parte integrantă din hotărâre, împrejurare care nu este menționată niciunde în cuprinsul hotărârii instanței de fond.
Susțin că nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au pronunțat explicit asupra stabilirii liniei de graniță petit la care reclamanții nu au renunțat prin precizarea din 28.03.2008 (pag. 141 dos. fond).
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel consideră că niciuna din afirmațiile instanței de apel nu sunt temeinice și legale deoarece există capăt de cerere în precizarea de acțiunea de la pag. 141 prin care se solicită să se stabilească că din părțile comune indiviză fac parte podul, holul și scările iar instanța de fond se și pronunță asupra acestora.
În prezent situația holului și a scărilor de acces nu este reglementată din punct de vedere juridic astfel că s-ar fi impus admiterea acestui petit deoarece din extrasul CF al intimatei rezultă că holul și scările de acces nu fac parte din apartamentul intimatei iar experții au concluzionat că "scările de acces la etaj, fiind incluse în componența casei și destinate pentru accesul ambelor apartamente la pod nu pot fi atribuite uneia din părți doar pentru că le folosește în prezent".
Afirmă că accesul la pod este obstrucționat prin nerecunoașterea faptului că holul și scările sunt părți comune indivize.
Invocând principiul conform căruia accesoriul urmează soarta principalului susține că din moment ce podul este comun rezultă cu necesitate faptul că holul și scările de acces în pod au același regim juridic iar pârâta folosește în mod forțat holul și scara de acces în scopul intrării ei în apartamentul de la etaj. Afirmă, deasemenea, că potrivit schiței de dezmembrare din 1974, peretele și ușa identificate în aceasta ar fi trebuit să ofere accesul în coridorul intimatei și nu în camerele acesteia. Pârâta folosește în mod abuziv și porțiunea de coridor de la etaj în partea din nord a clădirii care duce la urcarea în podul casei și chiar și-o atribuie ca făcând parte din apartamentul ei chiar dacă nu este menționat în niciun act.
Consideră că instanța de apel în contradicție cu probele de la dosar a stabilit că din părțile comune indivize ale celor două apartamente fac parte și instalațiile până la intrarea în apartamente.
În fine, hotărârea instanței de apel este criticată și pentru faptul nepronunțării asupra erorilor materiale.
În drept invocă disp. art. 299 și urm. Cod pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că instanța de apel s-a pronunțat explicit asupra liniei de graniță, că solicitările cu privire la hol și scările de acces la pod sunt tardive și inadmisibile iar motivul cu referire la instalațiile până la intrarea în apartament este neîntemeiat deoarece experții precizează că în părțile comune indivize intră și aceste instalații.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
La pag. 2 din hotărârea atacată sunt consemnate doar concluziile reprezentantului reclamanților apelanți cu privire la motivul de apel "precizat" referitor la stipularea în dispozitivul hotărârii atacate a mențiunilor cerute de reclamanți. În considerentele sale cu privire la apelul promovat (pag. 4-8 ale hotărârii recurate), instanța de apel nu reține formularea acestui motiv "precizat" ci doar a motivelor din cererea de apel inițială astfel că recurenții se află în eroare atunci când afirmă că instanța de apel deși a reținut acest motiv nu se pronunță asupra acestuia.
Curtea constată că prin "precizarea" apelului primul motiv de apel este modificat, deoarece, deși inițial se critica faptul că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la fâșia de teren de 28 mp (3 dos. apel), ulterior, în urma acestei "precizări", se solicită ca prim motiv de apel stipularea în dispozitivul hotărârii a anumitor mențiuni referitoare la varianta adoptată, la schița anexă, etc.
Este evident astfel că primul motiv de apel a fost modificat și că la termenul de judecată din 5.12.2008 când s-a depus precizarea apelului, invocarea unui nou motiv de apel era tardivă prin raportare la dispozițiile art. 287 alin 2 Cod pr. civ.
Dealtfel, la același termen de judecată în fața instanței de apel pârâta intimată a arătat că se opune acestei precizări în măsura în care este vorba de o completare a motivelor de apel.
Fiind vorba de un motiv nou, formulat peste termenul prevăzut de textul de lege menționat mai sus, nu se poate imputa instanței de apel că nu s-a pronunțat asupra acestuia și nici nu se poate reține încălcarea disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. pe acest considerent.
Din aceleași motive Curtea apreciază că este inadmisibil a verifica pe fond susținerile recurenților referitoare la acest "petit" precizat al apelanților reclamanți formulat cu încălcarea termenelor procedurale.
Cu privire la chestiunea holului și a scărilor de acces la pod, reclamanții au avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului.
Prin acțiunea introductivă aceștia nu au investit instanța să constate că și cele două dependințe ar fi bunuri comune indivize iar ulterior au precizat că pârâta folosește în mod exclusiv casa scărilor situată la parterul clădirii care îi permite accesul la apartamentul său de la etajul I și la podul casei și că această casă a scărilor nu a fost folosită și nici nu va fi folosită de către reclamanți pentru că nu își permit să liniștea pârâților ( 126-127 dos. fond).
Reclamanții au invocat pentru prima dată caracterul de bun comun indiviz al holului și a scărilor de acces, oral, la termenul de judecată din 28 martie 2008, după ce prima instanță a încheiat dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond ( 140).
Curtea constată că solicitarea reclamanților de includere în categoria bunurilor comune a celor două dependințe, este o completare de acțiune care, sub denumirea de "precizări" a fost depusă la dosarul cauzei după dezbaterile pe fond ( 141-142) fiind tardivă din perspectiva disp. art. 132 alin 1 Cod pr. civ.
Se reține, de asemenea, că pârâta a invocat atât tardivitatea acestei completări (prin întâmpinarea din apel - f 14) cât și împrejurarea că această completare nu a fost dezbătută în contradictoriu în instanță ( 20 dos. apel).
Împrejurarea că instanța de fond în considerente s-a pronunțat asupra acestor "precizări" nu obligă instanțele apelului și recursului să admită ca procedural formulată completarea și să o analizeze pe fond.
Se impune însă substituirea motivării primei instanțe în sensul că solicitarea reclamanților cu privire la hol și scările de acces este tardiv formulată iar nu neîntemeiată cum reține judecătoria.
De vreme ce completarea este tardivă, în mod corect tribunalul a reținut că nu există capăt de cerere expres formulat pentru hol și scări, critica formulată de recurenți sub acest aspect neputând fi primită.
În ceea privesc celelalte susțineri ale recurenților referitoare la caracterul de bun comun indiviz al holului și a casei scărilor subsumate celui de-al doilea motiv de apel, Curtea apreciază că este inadmisibilă examinarea lor în recursul de față deoarece vizează o chestiune cu care prima instanță nu a fost legal învestită.
Deși în considerentele sentinței judecătoria reține că prin actul autentic din 1974 s-a stabilit că instalațiile până la intrarea în apartamente îl constituie bun comun indiviz, a omis să le includă în dispozitivul hotărârii atunci când enumeră bunurile din categoria menționată.
Această omisiune poate fi însă corectată în procedura prevăzută de art. 2812Cod pr. civ. iar nu prin intermediul căilor legale de atac așa cum se solicită de către recurenți.
Cu referire la erorile materiale, tribunalul a reținut în mod corect că procedura de îndreptare acestora este cea reglementată de art. 281 Cod pr. civ. criticile recurenților sub acest aspect neputând fi primite.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanțele fondului nu s-au pronunțat în mod explicit asupra stabilirii liniei de graniță Curtea constată că acesta nu poate fi luat în considerare atâta timp cât reclamanții nu l-au invocat în fața instanței de apel. Recursul este conceput, potrivit actualelor reglementări, ca o cale extraordinară de atac, nu are caracter devolutiv și, deci, nu poate atrage o nouă judecată în fond ci numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege.
În acest context și având în vedere și prevederile art. 299 alin 1 Cod pr. civ. Curtea reține că reclamanții nu pot formula pentru prima dată în recurs critici pe care nu le-a adresat instanței de apel pentru că s-ar încălca principiul de drept "non omissio medio", ceea ce este inadmisibil.
Față de cele ce preced și neputând reține ca fondat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
În baza art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat ( 19).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.72/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - cu opinie separată
în sensul admiterii recursului și a casării deciziei recurate, a admiterii apelului formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2569/2008 a Judecătoriei Sibiu, a desființării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Grefier,
- semn. conf. art. 261
grefier șef
Red.
Tehn. 2 ex. / 16.07.2009
Jud..-,
Jud. fond -
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Evident prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună:
-revenirea provizorie în CF 11637 Sibiu, așa cum a fost anterior apartamentării de sub A4, la nr.top.4010/8/2/3 și 4010/9/2/3 casă și grădină de 1960 mp
-a se dispune rectificarea suprafeței terenului imobilului de la 1968 mp la 1990 mp cât există în realitate
-a se dezmembra imobilul cu nr.top.4010/8/2/3, 4010/9/2(3 în 3 corpuri funciare, după cum urmează:
=corpul funciar nr.1cu nr.top. 4010/8/2/3/1, 4010/9/2/3/1-teren cu casă de locuit de 187 mp
=corpul funciar nr.2cu nr.top.4010/8/2/2, 4010/9/2/3(2-curte, grădină și anexe de 892 mp, care să fie atribuit reclamanților
=corpul funciar nr.3cu nr.top.4010/8/2/3, 4010/9/2/3/2 curte, grădină și anexe de 911 mp ce urmează a fi atribuit pârâtei
-a se nota servitutea de trecere pentru nevoi de reparații pe un culoar lat de 1,5 în jurul casei pentru corpul funciar cu nr.4010/8/2/3/1, 4010/9/2/3/1 ca fond dominant asupra corpurilor funciare cu nr.4010/8/2/3/2, 4010/9/2/3/2 și 4010/8/2/3, 1010/9/2/3/3 ca fonduri aservite
-a se dispune dezmembrarea construcției edificată pe corpul funciar nr.1, cu nr.top.4010/8/2/3/1, 4010/9/2/3/1 în două apartamente, astfel:
=apartamentul nr.1cu nr.top. 4010/8/2/3/1/I, 4010/9/2/3/I situat la parter, compus din 2 camere, bucătărie, baie, WC, hol, un coridor, un antreu și terasă închisă, la subsol 2 pivnițe și un antreu, în curte o magazie din scândură- care să fie atribut reclamanților
=apartamentul nr.2cu nr.top.4010/8/2/3/1/II, 4010/9/2/3/1/II la etaj, compus din 2 camere, o bucătărie, baie, WC, hol, un coridor și un balcon, la subsol spălătorie și pivniță- care să fie atribuit pârâtei
Ca părți indivize comune la cele două apartamente urmează să se stabilească: terenul clădit de 107 mp, în cotă de 103/487 mp, pentru apartamentul nr.1 și 84/187 pentru apartamentul nr.2, fundațiile, acoperișul, racordurile instalațiilor până la intrarea în apartamente, planșeele și zidurile comune, podul, în cote de pentru fiecare apartament, holul și scările de acces la pod.
La final s-a solicitat ca toate aceste operațiuni de CF să fie făcute în baza sentinței ce va fi pronunțată.
În cauză, pe calea acțiunii reconvenționale pârâta-reclamantă reconvențională a solicitat:
-sistarea indiviziunii cu privire la teren, în sensul rectificării suprafeței acestuia, teren înscris în CF colectivă nr.11637 Sibiu nr.top.4010/8/2/3, 4010/9/2/3 de la 1968 înscriși în CF, la suprafața reală ce va fi determinată pe baza raportului de expertiză tehnică ce va fi dispus, iar sistarea să se facă conform folosinței actuale, urmând ca instanța să constate că lotul folosit de pârâta-reclamantă reconvențională este mai mare ca efect la rectificării de suprafață
-a se stabili că este proprietară de drept a podului identificat și a se face pe cale de consecință mențiunile în CF ce se impun pe baza sentinței civile ce se va pronunța.
Instanța de fond investită cu cele două acțiuni, prin sentința civilă nr.2569/11.04.2008 a Judecătoriei Sibiu le-a admis în limitele menționate, sentință menținută prin decizia civilă nr.72/27.02.2009 a Tribunalului Sibiu -secția civilă, ca o consecință a respingerii apelului declarat de reclamanții și.
În argumentarea soluțiilor pronunțate ambele instanțe au reținut și motivat în esență, că partajul terenului în varianta II din expertiza întocmită de cei trei experți s-a justificat, în raport de cotele de proprietate. Susținerea apelanților în sensul că nu s-a luat în calcul fâșia de teren de 28 mp, pe care pârâta trebuia să-l cedeze iar pentru a se ajunge la suprafețe egale a fost înlăturată, cu motivarea că în concret prin expertiză terenul s-a atribuit egal și că doar aparent lotul intimatei pârâte este mai mare și că dacă se ia în calcul și terenul construit de fiecare parte se constată că fiecare deține 995 mp.
Referitor la problema părților indivize, altele decât terenul, s-a reținut că partajul edificatelor s-a făcut anterior, iar unificarea provizorie a apartamentelor și dezmembrarea actuală sunt doar operațiuni tehnice, neputându-se ignora vechiul partaj, care trebuie respectat. S-a reținut în acest context că holul și scările de acces la care fac referire reclamanții apelanți nu fac parte din părțile comune indivize, ci structural aparțin apartamentului pârâtei și nu pot fi considerate părți comune indivize.
Dealtfel, a conchis instanța de apel, având în vedere vechiul partaj, nu pot fi reținute noi părți comune indivize, acest lucru putând fi posibil doar în prezența unui capăt de cerere expres formulat, separat de partaj și doar în măsura în care o anumită parte din bun nu figurează nici în proprietatea indiviză nici în exclusivă.
Din acest considerent nu se poate pune nici problema modificării hotărârii cu privire la instalațiile ce există până la intrarea în apartament, a căror existență ca bunuri proprietate comună nu a fost dovedită.
Referitor la eroarea materială din cuprinsul dispozitivului referitoare la nr.top. aceasta poate fi îndreptată printr-o simplă cerere la prima instanță, fără a fi necesară admiterea căii de atac a apelului exercitată de reclamanți.
S-a stabilit tot prin decizia din apel că referitor la cererea de aderare la apel, acesta este neîntemeiată, dat fiind că s-a susținut că s-a renunțat la judecarea cererii de rectificare a suprafeței terenului, astfel că loturile trebuiau făcute după suprafața înscrisă în CF.
Chiar dacă nu s-ar fi făcut rectificarea suprafeței de teren, loturile ce se impuneau a fi făcute la fel pentru că suprafața excedentară trebuia repartizată conform cotelor de proprietate între ambele loturi și nu atribuită doar pârâtei.
Cu privire la linia de graniță, criticile au fost înlăturate cu argumentul că n-a existat un atare capăt de cerere, iar dacă ar fi existat era inutil, pentru că partajul în natură presupune prin el însuși stabilirea limitelor loturilor formate, ceea ce implicit înseamnă și stabilire a despărțitoare.
Aspectele critice privind scările și holul de acces trebuie privite ca o parte din întâmpinare și nu ca motiv de apel pentru că acestea nu au fost incluse în părțile comune indivize. Cât privește podul, el nu figurează în descrierea bunului cumpărat de reclamanți dar nici în CF privind edificatele părților, astfel că în mod corect a fost considerat bun indiviz, în contextul în care prin însăși natura lui are o atare destinație, aspecte în raport de care apelul a fost respins.
Împotriva aceste decizii în termen legal au declarat recurs reclamanții, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului lor și judecând cauza în fond să le fie admisă acțiunea civilă așa cum a fost formulată și precizată la termenul din 28.03.2008.
În expunerea de motive au fost reluate punctual criticile și solicitările din calea de atac a apelului, astfel că ele nu vor mai fi reluate.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris și întemeiat în drept pe disp.art.304 punct 9 cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi fondat în considerarea următoarelor aspecte:
Evident, instanțele de fond și apel trebuiau să se pronunțe asupra cauzei în limitele investirii sale, pentru ca instanța de control judiciar să aibă posibilitatea de a cenzura legalitatea hotărârii pronunțate, ca efect al căii de atac exercitate.
Susținerea instanței de apel că prin precizările făcute de reclamanți primul motiv ar fi fost modificat, prin aceea că deși inițial se invocă că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la terenul de 28 mp (fila 3 apel), ulterior prin precizările făcute s-au depășit limitele acestor aspecte este neîntemeiată.
Aspectele invocate prin așa-zisele precizări din 5.12.2008, nu schimbă esența primului motiv de apel, ci ele se circumscriu motivelor inițiale, într-o argumentare mai judicioasă.
Prin urmare, nu poate fi vorba de o modificare a apelului (primului motiv), care să determine neanalizarea lor, în considerarea dispozițiilor art.287 alin.2 cod procedură civilă. Se impunea analiza acelor împrejurări și în baza caracterului devolutiv al căii de atac exercitată, aspecte care dealtfel au format și o parte din obiectul acțiunii introductive de instanță.
Nefiind deci un motiv nou, formulat peste termenul prevăzut de normele procesuale civile se impunea analizarea lor, ceea ce instanța de apel nu a făcut- Sub acest aspect criticile invocate de recurenți se circumscriu cerințelor prevăzute de art.304 punct 9 cod procedură civilă.
Întemeiat se privește a fi aspectul critic ce vizează regimul juridic al holului și a scărilor de acces la pod.
Indiferent de momentul în care reclamanții au invocat caracterul de bun comun la acestora, chiar și după încheierea dezbaterilor, instanța de fond l-a analizat, aspect ce rezultă cu evidență din considerentele sentinței apelate.
Prin urmare, dacă instanța considera că investirea a fost tardivă, în baza rolului său activ trebuia să redeschidă dezbaterile și să pună în discuție acest aspect. Instanța de apel trebuia astfel să analizeze aceste aspecte, pentru că astfel s-ar încălca principiile ce guvernează procesul civil, lăsând astfel necenzurat un aspect prin care prima instanță l-a analizat chiar și în contextul menționat.
Întemeiate sunt și criticile cu privire la includerea holului și a podului în părțile comune indivize în cotă de fiecare. Reținerile instanței de apel confirmate prin opinia majoritară sunt nefondate, atâta timp cât există un capăt de acțiune în acest sens (vezi precizare fila 141 dosar fond).
Cât privește linia de graniță, prin petitul nr.2 din acțiunea introductivă, recurenții au investit prima instanță cu un capăt de cerere în mod expres. Prin acțiunea precizată reclamanții nu au renunțat la acest capăt de cerere, astfel că instanța de fond și apel trebuiau să se pronunțe expres în acest sens, lucru pe care nu l-au făcut, ceea ce înseamnă o nesoluționare a cauzei în fond sub acest aspect. acest aspect a determinat starea conflictuală între părți.
Toate aceste aspecte denotă că instanțele de fond și apel nu au analizat pe fond cauza cu privire la toate petitele cu care au fost investite, astfel că motivele de recurs invocate se circumscriu cerințelor art.312alin.3 raportat la art.312 alin.5, recursul declarat urmând a fi admis, cu consecința casării celor două hotărâri și a trimiterii cauzei spre o nouă judecată a fondului, în vederea analizării tuturor capetelor de cerere, cu care a fost investită prima instanță.
Judecător,
-
Dact.2ex/24.08.2009
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Mihaela Florentina Cojan, Ioan
