Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 301/
Ședința publică de la 13 MAI 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în G,str.- 11 nr.48-/2,.37, împotriva deciziei civile nr.548 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații, "" SRL, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 08 mai 2009 și apoi pentru astăzi 13 mai 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea cu nr- înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei (un apartament la care s-au efectuat îmbunătățiri și o serie de bunuri mobile),restituirea unor bunuri personale aflate în posesia pârâtei,precum și partajarea beneficiilor SC. SRL
A susținut că a fost căsătorit cu pârâta iar prin sentința civilă nr. 5825/2006 pronunțată de Judecătoria Galați această căsătorie a încetat prin divorț. În aceste condiții nu se mai justifică menținerea stării de codevălmășie,motiv pentru care a promovat prezenta cerere prin care solicită partajul bunurilor comune în cotă de 50% pentru fiecare codevălmaș.
A invocat disp.art.30 Codul familiei și a solicitat proba cu acte,interogatoriu și expertize tehnice de specialitate.
La data de 24.09.2004,pârâta a precizat că este de acord în parte cu partajul, numai în ceea ce privește bunurile mobile. A solicitat să se rețină că apartamentul ce se solicită a fi partajat este proprietatea SC SRL G,iar îmbunătățirile efectuate la acesta au fost suportate din patrimoniul acestei societăți.A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
La data de 11.07.2007 cadrul procesual a fost extins prin introducerea în cauză a intervenientei SC SRL
Judecătoria Galați prin încheierea din 03.10.2007 a admis în parte și în principiu acțiunea. A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de 50% fiecare o serie de bunuri mobile și au efectuat la apartamentul situat în mun. G strada - 11,nr.48-.37o serie de îmbunătățiri(achiziționat și montat gresie și faianță,montat ușă de stejar). A constatat că reclamantul are un drept de creanță față de pârâtă în procent de din echivalentul valoric al apartamentului proprietatea intervenientei SC SRL G și din echivalentul valoric al capitalului social net pe care îl avea intervenienta la data de 09.06.2003.
A dispus efectuarea unor expertize tehnice de specialitate pentru evaluarea și lotizarea bunurilor ce fac obiectul partajului.
Pentru a reține astfel instanța a avut în vedere că părțile au fost căsătorite în perioada 18.07.1998-15.09.2006. Cu privire la masa bunurilor mobile s-a avut în vedere că pretențiile reclamantului nu au fost contestate și față de poziția părților,bunurile mobile pretinse a fi partajate au fost considerate ca dovedite.
Cu privire la apartament și la capitalul social al intervenientei s-a avut în vedere faptul că societatea a fost constituită din economii comune ale celor doi foști soți și în consecință reclamantul a avut o contribuție materială la constituirea societății și implicit la achiziționarea apartamentului și la îmbunătățirile efectuate la imobil.
S-a reținut că pârâta prin conduita adoptată ulterior divorțului a încercat să sustragă de la masa de partajat bunuri, sens în care a cedat toate părțile sociale,dar și fondul de marfă deținut de SC SRL,mamei sale prin actul adițional din 09.06.2003.
Cu probele administrate s-a constatat dovedite îmbunătățirile efectuate la apartament,iar cu privire la bunurile personale solicitate de reclamant s-a reținut că acesta nu a formulat probe pentru a-și dovedi acest capăt de cerere.
Prin sentința civilă nr.3757/12.05.2008 a admis în parte acțiunea. A dispus încetarea stării de codevălmășie și ca efect al partajului a atribuit reclamantului lotul 1 de bunuri mobile,iar pârâtei i-a atribui lotul 2 de bunuri mobile,fiecare având o valoare de 2635 lei.
A obligat pârâta să achite reclamantului suma de 93085,10 RON cu titlu de cotă parte valorică ce i se cuvine din apartament și la plata sumei de 15403 RON cu titlu de echivalent valoric al capitalului social net al SC SRL
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți și ca efect al compensării,a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 800lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere Încheierea de Admitere în Principiu, concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză precum și opțiunea părților cu privire la atribuirea bunurilor mobile.
Împotriva IAP din 03.10.2007 și a sentinței civile nr.3757/12.05.2008 a declarat apel pârâta.
În esență a susținut următoarele:
A invocat excepția nulității absolute a încheierii de admitere în principiu în baza art.105 alin.2 proc.civ. cu motivarea că instanța nu a indicat bunurile care urmează a fi împărțite, nu a indicat dacă bunul imobil este sau nu bun comun și a aplicat un regim juridic greșit creanțelor născute din starea de coproprietate. A susținut că încheierea apelată este nemotivată în sensul art.261 alin.1 pct.5 din același Cod,deoarece nu a precizat care sunt considerentele care au stat la baza admiterii în principiu a cererii de partaj. A precizat că există neconcordanțe între considerentele și dispozitivul încheierii de admitere în principiu și aceasta este lipsită de temei legal.
Cu privire la sentința apelată a solicitat să se rețină că nulitatea încheierii de admitere în principiu atrage nulitatea hotărârii pronunțată pe fond și a invocat contradicția între încheierea de admitere în principiu și sentința dată pe fondul cererii de partaj.
Pe fond a cerut să se constate că în timpul căsătoriei părțile au dobândit doar bunurile mobile solicitate de reclamant la partaj.
Intimatul reclamant a cerut respingerea apelului ca nefondat,cu plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că nulitățile invocate nu sunt aplicabile în cauză deoarece instanța a respectat toate dispozițiile imperative aplicabile în materia partajului de bunuri comune.
Pe fond a susținut că soluția apelată este în concordanță cu aportul foștilor devălmași la dobândirea bunurilor.
Prin decizia civilă nr.548/03.12.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul și a obligat apelanta la cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că prin încheierea de admitere în principiu,instanța de fond a respectat dis. art. 673 indice 6.proc.civ. a pronunțat o soluție motivată care permite Tribunalului să exercite un control judecătoresc,iar dispozițiile și considerentele nu sunt contradictorii.
Din dispozitivul încheierii de admitere în principiu s-a constatat masa de partajat(bunuri mobile și drepturi de creanță) și s-a putut verifica raționamentul logico-juridic care a stat la baza acestor constatări.Ca urmare nu s- reținut niciuna din excepțiile de nulitate invocate prin motivele de apel și nici nulitatea sentinței pronunțate.
Pe fondul cauzei,Tribunalul a apreciat că nu sunt aspecte contradictorii în ceea ce privește bunurile mobile. Aspectele divergente vizează apartamentul,îmbunătățirile și capitalul social net al intervenientei SC SRL
Cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2068/2001(f17 la fond) s-a dovedit că proprietar al imobilului situat în mun. G,strada - 11Siret -.37 este intervenienta. Dar cu răspunsurile date la interogatoriu și cu depozițiile martorilor audiați în cauză s-a dovedit că cei doi soți au avut bani obținuți din darul de nuntă dar și în baza unor împrumuturi contractate în timpul căsătoriei. Aceste sume au caracter de bun comun în sensul art.30 fam. . sunt datorii comune în conformitate cu art.32 fam. și tot ce s-a realizat cu acestea are caracter de bun comun.
Ca urmare se reține că pârâta cu bani comuni a constituit o societate comercială. În acest caz beneficiile obținute și cota parte cuvenită soțului asociat vor fi bunuri comune,întrucât sunt dobândite în timpul căsătoriei ca fructe civile ale unor bunuri(active) comune.
În consecință chiar dacă apartamentul și îmbunătățirile au fost efectuate din beneficiile societății, fiind vorba de beneficii care provin din patrimoniul comun și care fac parte din acesta,nu pot avea alt regim juridic și nu-l pot exclude pe reclamant de la dreptul de a obține contravaloarea contribuției sale la dobândirea acestora,nu cu titlu de coproprietate ci cu titlu de drept de creanță.
Ca urmare în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul are un drept de creanță de din contravaloarea apartamentului cu îmbunătățiri și din capitalul social net al SC SRL
Dispozițiile art.30 alin.2 au un caracter de protecție pentru fiecare soț pentru a nu fi prejudiciat de celălalt,pentru a se evita micșorarea comunității de bunuri în avantajul proprietății personale sau a altei persoane interesate. Din acest punct de vedere o soluție contrară ar aduce atingere protecției imperative acordată bunurilor comune.
În consecință soluția dată de instanță este în concordanță cu aceste principii și dă eficiență efortului comun al celor doi soți la constituirea societății comerciale(intervenientă în cauză).
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, a constatat că apelata este parte căzută în pretenții și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat cu susținerea prezentului proces.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta reclamantă pe care l-a întemeiat pe dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului a susținut că nu există nici un temei legal, și nici reclamantul și nici instanțele nu l-au indicat, care să permită împărțirea activului net al societății comerciale care a fost înființată la data de 17 august 1999 și care a dobândit apartamentul în litigiu prin cumpărare
Pe de altă parte,activul unei societăți comerciale reprezintă datele pozitive de patrimoniu ale acesteia în care este cuprins în mod distinct și capitalul social al acesteia. Potrivit Legii Nr.31/1990 împărțirea patrimoniului unei societăți comerciale care funcționează are loc în caz de retragere asociat, dizolvare, divizare sau în situația deschiderii procedurii de insolvență.
Reclamantul este un terț față de societate,singurul aport necontestat fiind acela înregistrat în momentul constituirii acesteia prin plata de către soția sa a capitalului social inițial, soluție justificată prin aceea că suma respectivă avea în mod real regimul juridic prevăzut de art. 30 Codul familiei, iar plata s-a realizat anterior constituirii societății, respectiv a dobândirii personalității juridice
Apartamentul a fost dobândit la 4 ani după constituirea societății astfel că nu se justifică motivarea instanțelor privind caracterul de protecție a prev. art 30 alin.2.
În dezvoltarea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că dacă s-ar menține soluția din apel s-ar ajunge la situația ca pârâta,care până la momentul unei cereri de dizolvare,nu are nici un drept asupra societății,să fie obligată să achite reclamantului c/v a din bunurile societății.
În baza acestui raționament al instanței de apel ar însemna ca în situația insolvenței societății și a angajării răspunderii asociatului,soțul asociatului să răspundă cu bunurile comune pentru acoperirea prejudiciului.
Însă toate dispozițiile legale în materie consacră teza contrară, aceea că doar soțul care are calitatea de asociat într-o societate răspunde cu bunuri proprii sau cu cota de bun comun pentru acoperirea unui prejudiciu, principiu care are la bază pe acela al distincției, separației patrimoniale dintre societatea comercială și asociații săi.
În raport de toate cele arătate recurenta solicitat admiterea recursului și scoaterea din masa de împărțit a dreptului de proprietate cu privire la imobil și cel privind activul net al societății SRL reținând obligarea recurentei la plata către intimat a sumei de 100 lei reprezentând contribuția sa la constituirea capitalului social inițial.
Intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri ca temeinice și legale.
Recursul urmează a fi admis deși nu toate criticile sunt întemeiate.
Astfel, recurenta a solicitat să se să se dispună scoaterea din masa partajabilă a dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în G-, -/2,. 37.
Din verificarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței de fond rezultă că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au reținut în masa de partajat un drept de proprietate asupra imobilului.
Tribunalul chiar a arătat în mod expres in considerentele sale că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2068/2001 s-a dovedit că proprietar al imobilului situat în str. - 11, -2,. 37, este intervenienta.
Așadar cererea recurentei este nejustificată pentru acest considerent.
Instanțele au reținut în schimb dreptul de creanță de din valoarea apartamentului în favoarea reclamantului intimat.
Or, dacă recurenta intenționat în realitate să solicite scoaterea din masa de împărțit a acestui drept de creanță,și nu a dreptului de proprietate asupra imobilului, nici această solicitare nu ar putea fi primită deoarece instanțele au reținut acest drept de creanță în urma aprecierii probelor administrate.
În recurs instanța nu poate însă reaprecia probele și nici să schimbe situația de fapt avută în vedere de instanțele anterioare ci doar să aprecieze respectarea legii în raport de această situație de fapt.
Este întemeiată însă critica recurentei vizând împărțirea capitalului societății.
Prin încheierea de admitere in principiu instanța a reținut în masa de împărțit din capitalul social net iar din raportul de expertiză efectuat in primă instanță rezultă că sub acest titlu a fost evaluat întregul patrimoniu al societății.
Curtea reține,conform jurisprudenței constante că doar aportul social la constituirea societății poate fi adus la masa de împărțit a soților.
Din raportul de expertiză reiese că valoarea acestui aport este de 13775 lei.
Față de aceste considerente se va admite recursul declarat de către pârâtă și se va modifica decizia de apel și va admite apelul declarat de către pârâtă.
Ca efect va schimba în parte sentința de fond și încheierea de admitere in principiu în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 13775 lei cota de din aportul social,în loc de suma de 15403 lei reprezentând din capitalul social net.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și ale încheierii de admitere in principiu.
Văzând și dispoz. art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în G,str.- 11 nr.48-/2,.37, împotriva deciziei civile nr.548 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații, "" SRL, având ca obiect partaj judiciar.
Modifică decizia civilă nr.548/03.12.2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva Încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr.3757/12.05.2008 a Judecătoriei Galați în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 13.775 lei (în loc de 15.403 lei) reprezentând cota de din aportul social.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 2651 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 MAI 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - -/12.06.2009
: /12.06.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Romeo Jirlăeanu
