Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 308
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții și ambii domiciliați în comuna Șcheia, satul Sf., județul S și de reclamanții și, domiciliați în comuna Șcheia, sat Sf.,-, județul S, ambii prin avocat cu sediul profesional din municipiul S, B-dul - nr. 48, -. B,. 6, județul S, împotriva deciziei civile nr. 236 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru pârât-recurentul, pârât-recurentul asistat de avocat, reclamant-recurenta asisitată de avocat și pârât-intimatele și, lipsă fiind pârât-recurentul și reclamant-recurentul. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru pârât-recurentul, a depus chitanța nr. - din 6 octombrie 2009, pentru suma de 4 lei și timbrul judiciar mobil de 0,15 lei cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului declarat de partea pe care o reprezintă - corespunzător valorii terenului în litigiu - ce au fost anulate la dosar.
Avocat, pentru pârât-recurentul, a precizat că acesta a formulat acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr-, prin care a solicitat să se constate că este unic moștenitor, cauza având termen de soluționare la 29 octombrie 2009. A solicitat suspendarea judecării prezentei cauze, până la soluționarea celei pendinte la judecătorie. A depus certificat de grefă și copie după acțiunea formulată.
Avocat, pentru pârât-recurentul, a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că sunt susțineri invocate în prezenta cauză în cel de-al doilea ciclu procesual, acestea fiind rezolvate prin decizia de casare, încât nu pot constitui o chestiune prejudicială, în sensul art. 244 din Codul d e procedură civilă.
Avocat, pentru reclamant- recurenții și, a solicitat respingere cererii.
Având pe rând cuvântul, pârât-intimatele și au solicitat respingerea cererii de suspendare.
Instanța, având în vedere stadiul de judecată al cauzei și caracterul facultativ al prevederilor art. 244 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, a respins cererea de suspendare.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârât-recurentul, a solicitat admiterea recursului propriu, conform motivelor invocate, cu cheltuieli de judecată din recurs. A solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. În susținere a precizat că greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată nefiind vreo culpă procesuală și că nu au fost avute în vedere de instanță și cheltuielile efectuate de ceilalți pârâți. A arătat că apelul viza reevaluarea terenului atribuit lui, iar soluția pronunțată i-a profitat exclusiv acestuia. Față de recursul declarat de reclamanți, a fost de acord cu admiterea acestuia. A solicitat respingerea recursului declarat de pârât-recurentul . În susținere a precizat că s-a invocat faptul că expertul desemnat avea calitatea de expert topo și nu de expert evaluator, ceea ce este total fals, cele două calități neexcluzându-se; că s-a stabilit calitatea părților și cotele ce li se cuvin în mod irevocabil, astfel că, nu se mai poate reveni asupra acestor aspecte. A depus chitanță pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Avocat, pentru pârât-recurentul, a solicitat admiterea recursului propriu și casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că instanța avea obligația să constate că partea pe care o reprezintă este unicul moștenitor, astfel încât acțiunea trebuia respinsă. Referitor la recursul formulat de, a precizat că eroarea sesizată nu-l vizează, iar cheltuielile de judecată din apel au fost corect acordate, prin urmare recursul trebuie respins. Având în vedere că reclamanții nu au criticat lotizarea, a solicitat respingerea recursului formulat de aceștia. A depus chitanță pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Avocat, pentru reclamanți, a solicitat admiterea recursului propriu, cu cheltuieli de judecată. A precizat că decizia atacată este netemeinică și nelegală, recursul întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 din Codul d e procedură civilă. În susținere a precizat că decizia nr. 806/2006 a Tribunalului Suceava, a fost parțial casată, aspectele menținute intrând în puterea lucrului judecat ( respectiv valoarea masei de partajat, valoarea loturilor și a sultelor ); că instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării lor de a li se atribui terenul "" (ce a fost atribuit lui ), aspect de natură a elimina sultele foarte mari. A solicitat admiterea recursului formulat de și respingerea recursului formulat de.
Întrebată fiind, avocat a precizat că nu mai insistă în cererea de amânare a pronunțării, pentru a detalia cheltuielile de judecată din apel; a arătat că acestea trebuiau acordate avându-se în vedere prevederile art. 274 și ale art. 276 din Codul d e procedură civilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 2 august 2004, sub nr. 5989, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea averii succesorale rămase după autoarea, decedată la data de 10 martie 1985, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat că în urma autoarei, decedată la 10 martie 1985, au rămas ca moștenitori legali pârâții, în calitate de fii și fiice și reclamanții, în calitate de succesori ai fiului postdecedat, iar masa succesorală se compune din trupurile de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 2689 din 15 martie 2001.
Reclamanții au mai arătat că, prin sentința civilă nr. 1251 din 9 aprilie 2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă, a fost respinsă acțiunea de ieșire din indiviziune cu privire la terenul din titlul de proprietate nr. 2689/2001, introdusă de pârâtul, întrucât acesta nu și-a probat pretențiile sale printr-o expertiză topo, iar la data de 31 ianuarie 2003 pârâții și au promovat o acțiune de partaj succesoral în care au solicitat a fi aduse la masa de împărțit toate înzestrările din titlurile de proprietate nr. 2460/1999 și 448/1994, provenite de la autoarea, acțiunea fiind admisă în parte prin sentința civilă nr. 3108/2003 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia civilă nr. 982/2004 a Curții de APEL SUCEAVA.
La data de 17 septembrie 2004 au formulat acțiune reclamanții și, înregistrată sub nr. 7069, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, și, ieșirea din indiviziune cu privire la trupurile de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 2689 din 15 martie 2001, și anularea testamentului nr. 1085 din 9 martie 1985 și a certificatului de moștenitor nr. 977 din 5 aprilie 1994 eliberat de notariatul de Stat
În motivare, reclamanții au arătat că masa succesorală rămasă după - autoarea părților - este compusă din trupurile de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 2689/2001, și din casa de locuit cu patru camere și anexele gospodărești edificate pe cei 800 teren intravilan.
Reclamanții au mai arătat că testamentul autentic este nul absolut, deoarece la data semnării acestuia defuncta era în comă, fiind grav bolnavă de ciroză hepatică, din cauza căreia a decedat a doua zi, la 10 martie 1985, astfel încât manifestarea de voință a fost viciată.
La termenul din 25 mai 2004 instanța de fond a reunit cele două cauze.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la 13 februarie 2006, instanța a stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota - parte ce se cuvine fiecărei părți, potrivit art. 673/6 raportat la art. 673/5 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 2427 din 28 iunie 2006, Judecătoria Suceavaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții - pârâți și și acțiunea formulată de pârâții - reclamanți și și a respins cererea de anulare a testamentului autentic nr. 1085/1985 și a certificatului de moștenitor nr. 977/1999, dată fiind prescripția dreptului material la acțiune. S-a constatat că după defuncta, decedată la 10 martie 1985 au rămas următoarele bunuri:
- suprafața de 2.800 teren, în intravilanul satului Sf., în tarlaua " sat", în valoare de 56.000 RON;
- suprafața de 5.200 teren arabil în extravilanul satului Sf., în tarlaua "", în valoare de 2.600 RON;
- suprafața de 7.000 teren în extravilan, situat în tarlaua "", în valoare de 1.750 RON.
- suprafața de 7.500 teren în extravilan, situat în tarlaua "", în valoare de 1.875 RON;
- suprafața de 3.100 teren în extravilan - tarlaua "", în valoare de 1.550 RON;
- suprafața de 2.500 teren în extravilan, tarlaua "", în valoare de 1.250 RON;
- suprafața de 1.428 teren în extravilan, la "Casa de ", în valoare de 114.240 RON;
- suprafața de 944 teren arabil la "Casa de ", în valoare de 75.520 RON;
- suprafața de 928 teren arabil la "Casa de ", în valoare de 74.240 RON.
Cererile de aducere la masa de partajat a imobilelor construcții, a suprafeței de 1.000 teren curți - construcții și ce fac obiectul testamentului autentic și certificatului de moștenitor și a suprafeței de 600 teren la locul "" au fost respinse. Prin aceeași hotărâre s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, în cote ideale de 1/5 din masa de partaj pentru succesorii de gr. I și s-au atribuit bunurile.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 61.330 RON cu titlu de sultă către reclamanții - pârâți și și a sumei de 3.105 RON către pârâta - reclamantă, cu același titlu.
Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 560 RON către pârâta - reclamantă și a sumei de 3.155 RON către pârâta - reclamantă, cu titlu de sulte.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel. În motivarea apelului a arătat că valoarea suprafeței de 2.800 "" este exagerată și solicitat efectuarea unei noi expertize.
În cauză au formulat cerere de aderare la apel pârâtele și.
În motivarea cererii de aderare la apel au arătat că în mod greșit instanța nu a admis în totalitate cererea reconvențională, în sensul constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 979/94, precum și a testamentului autentificat sub nr. 1085/85, primul fiind nul absolut pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea 36/1995, iar al doilea fiind nul absolut pentru lipsa consimțământului testatoarei care, fiind în comă, a decedat imediat după încheierea actului.
Prin decizia civilă nr. 806 din 17 octombrie 2006, Tribunalul Suceavaa respins atât apelul cât și cererea de aderare la apel, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că mențiunile cuprinse în raportul de expertiză fac dovada până la declararea falsului, așa încât pentru combaterea lor este necesară înscrierea în fals, raportul de expertiză având natura juridică a unui înscris autentic. Cum nu s-a procedat la înscrierea în fals, iar raportul de expertiză depus la dosar este o probă extrajudiciară, instanța de apel a reținut ca fiind corectă valoarea terenului "Acasă".
În ceea ce privește aderarea la apel, tribunalul a reținut că lipsa discernământului este sancționată cu nulitatea relativă, astfel încât cererea de anulare a testamentului și a certificatului de moștenitor, ca act subsecvent este prescrisă, reclamantele cunoscând dispoziția testamentară încă din perioada în care s-au judecat în dosarul 5326/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate au formulat recurs pârâtul - apelant și reclamanții - pârâți, și.
Prin decizia nr. 138 din 21 martie 2007, Curtea de APEL SUCEAVA - Secția civilă, respingând ca nefondat recursul declarat de pârâtele- reclamante și, și ca inadmisibil recursul pârât-reclamantului, a admis recursul pârâtului, cu consecința casării parțiale a deciziei, cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru rejudecarea apelului declarat de acesta, menținând totodată dispoziția de respingere a cererii de aderare la apel.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că tribunalul nu a analizat singurul motiv de apel formulat de pârâtul, referitor la stabilirea valorii reale a suprafeței de 2800 teren situată la locul numit "", astfel încât în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, impunându-se rejudecarea cauzei sub acest aspect și că celelalte critici invocate nu sunt întemeiate.
Astfel reinvestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava - Secția civilă, prin decizia nr. 28/05 februarie 2008, a admis apelul pârâtului, desființând sentința civilă nr. 2427/28.06.2006 a Judecătoriei Suceava, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că în cauză este dată excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care autoarea comună-, l- instituit legatar universal pe fiul său, pârâtul, prin testamentul autentificat sub nr. 1085 din 9 martie 1985, iar acțiunea civilă pentru reducțiunea acestuia a fost respinsă ca prescrisă prin sentința civilă nr. 2427/28 iunie 2006 a Judecătoriei Suceava, aspect de natură să antreneze schimbarea raportului juridic dintre părți.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanți și, precum și pârâții și, arătând că hotărârea tribunalului este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ce reglementează instituția trimiterii cauzei spre rejudecare și cu eludarea deciziei de casare, obligatorie potrivit art. 315 Cod procedură civilă, tribunalul depășindu-și limitele investirii, prin repunerea în discuție a unor aspecte intrate în puterea lucrului judecat.
Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia nr. 174 din 21 mai 2008 a admis recursurile și a casat hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut incidența în cauză a motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 raportate la art. 312 alin. 1 - 5 Cod procedură civilă, privind aplicarea greșită de către Tribunalul Suceavaa prevederilor art. 295 alin. 1 și 315 alin. 1 Cod procedură civilă, ale art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă și reținerea în considerente a unor argumente străine de natura pricinii, pronunțându-se extra petita.
Reinvestit astfel, Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 236 din 27 mai 2009 a admis apelul declarat de pârâtul și a schimbat parțial sentința primei instanțe, în sensul că valoarea parcelei de teren de 2800 mp "" este de 25.788 lei. Totodată, au fost schimbate în mod corespunzător valoarea totală a masei succesorale, valoarea lotului atribuit apelantului și valoarea sultelor, iar intimații au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată suportate de apelant, de 1400 RON, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Instanța de apel, în raport de recomandările din decizia de casare, a procedat la reevaluarea terenului "", printr-o contraexpertiză de specialitate, care a stabilit că acesta are valoarea de 25.788 lei, necontestată de niciuna dintre părțile în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâtul, pârâtul și reclamanții și.
În dezvoltarea motivelor, a arătat că stabilirea valorii terenului "" trebuia efectuată, conform deciziei de casare, de un evaluator; că între timp s-a pronunțat Sentința penală nr. 21 din 26 ianuarie 2009, irevocabilă, prin care s-a stabilit că testamentul autentificat sub nr. 1085 din 9 martie 1985 nu poate fi analizat, întrucât a intervenit prescripția, astfel că instanța de apel trebuia să rețină lipsa calității celorlalte părți, el fiind unicul moștenitor.
a criticat decizia sub aspectul modului de calcul a sultelor la plata cărora a fost obligat, cât și a cheltuielilor de judecată din apel din primul ciclu procesual, arătând că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă procesuală, câtă vreme soluționarea pricinii a fost tergiversată de care, prin căile de atac promovate în mod repetat a urmărit doar să-i înlăture de la moștenire.
Reclamanții și au arătat că prin decizia pronunțată în rejudecare Tribunalul a modificat nelegal valoarea masei de partajat, valoarea sultelor și a cotelor stabilite pentru celelalte părți din proces, deoarece în raport de limitele investirii după casare urma a se pronunța doar asupra valorii parcelei de 2800 mp ""; că pentru egalizarea loturilor și respectarea principiului atribuirii bunurilor în natură au solicitat ca acest teren să le fie lor atribuit.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care, în drept, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și în raport de probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Obiectul reinvestirii instanței de apel a fost stabilit prin decizia Curții de APEL SUCEAVA nr.138 din 21 martie 2007, acesta constituindu-l stabilirea valorii reale a parcelei de 2800 mp teren "", motiv invocat de pârâtul.
Prin cea de-a doua decizie de casare pronunțată de instanța de recurs, nr. 173 din 21 mai 2008, s-a reținut că instanța de apel, cercetând aspectele privind testamentul autentificat sub nr. 1085 din 9 martie 1985 și reducțiunea acestuia, a depășit limitele investirii și s-a pronunțat extra petita, încât cauza a fost trimisă din nou spre rejudecare, în vederea rejudecării apelului declarat de.
Prin urmare, criticile pârâtului privind necercetarea înscrisurilor cu care a dovedit inexistența stării de indiviziune a părților nu pot fi primite, Tribunalul respectând întocmai limitele investirii.
Contrar susținerilor acestui pârât, expertul topo, cadastru și geodezie are abilitarea de a evalua terenul supus expertizării, iar lucrarea dispusă în apel, atașată dosarului (filele 58 - 61) explicitează modalitatea de calcul, criteriile și actele normative avute în vedere.
De altfel, cum în mod just a reținut instanța de apel, lucrarea întocmită de expert nu a fost contestată de niciuna dintre părțile în proces, conform dispozițiilor art. 212 Cod procedură civilă.
Prin efectul casării parțiale din primul ciclu procesual, rezolvările date aspectelor privind componența masei de partajat, formarea și atribuirea loturilor, inclusiv cele privind cheltuielile de judecată de la prima instanță au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând forma obiect de cercetare judecătorească.
Așadar, nu va fi analizată critica reclamanților privind atribuirea în lotul lor a parcelei de 2800 mp "", care a fost reevaluată.
Modificarea valorii unui bun al succesiunii determină în mod logic modificarea valorii totale a masei partajabile și, implicit, a sultelor.
Prin urmare, nu poate fi primită nici critica formulată de reclamanți, potrivit căreia aceste modificări au fost efectuate de instanța de apel în rejudecare cu încălcarea îndrumărilor deciziei de casare și a puterii lucrului judecat.
După reevaluarea parcelei "", valoarea masei succesorale este de 298.813 lei, valoarea cotei legale de 1/5 fiind de 59.762,6 lei.
Valoarea lotului atribuit pârâtului fiind de 75.520 lei, totalul sultelor datorate de acesta nu poate depăși suma de 15.757,4 lei, constând în diferența dintre valoarea bunurilor atribuite și valoarea cotei sale părți, de 1/5 din succesiune.
Diferența dintre valoarea cotei părți de 1/5 din moștenire și valoarea bunurilor atribuite reclamanților este de 55.287, 6 lei (59.762,6 lei - 4.475 lei). Scăzând din această sumă sulta datorată de pârâtul, de 40.265,4 lei rezultă o diferență de 15.022,2 lei, aceasta constituind sulta datorată de pârâtul. Suma sultelor datorate de acest pârât celorlalte părți din proces reprezintă diferența dintre valoarea terenurilor primite în lot și valoarea cotei sale părți (217,6 lei sultă - + 517,6 lei sultă - + 15.022,2 lei sultă reclamanți = 15.757,4 lei).
Prin urmare, recursul declarat de pârât urmează a fi admis sub acest aspect.
Nu va fi primită critica pârâtului privind cuantumul cheltuielilor de judecată din apel, Tribunalul făcând corectă aplicare în speță dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, Curtea reține că nu a depus astfel de dovezi la dosarul cauzei, până la închiderea dezbaterilor.
Față de cele ce preced, Curtea, văzând dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în comuna Șcheia, sat Sf.,-, județul S, ambii prin avocat cu sediul profesional din municipiul S, B-dul - nr. 48, -. B,. 6 județul S, împotriva deciziei civile nr. 236 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în sat Sf., comuna Șcheia, județul S, împotriva deciziei civile nr. 236 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Admite recursul declarat, împotriva aceleiași decizii, de pârâtul domiciliat în satul Sf., comuna Șcheia, județul S și ca urmare:
Modifică parțial decizia atacată în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 16.491 lei cu titlu de sultă în loc de 15.747 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile nr. 236 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel ( rejudecare ):;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/03.11.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Timofte Cristina
