Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj succesoral -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 311
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 6,-, - i,.4,. 24, județul I, împotriva deciziei civile nr. 200, pronunțată la data de 7 mai 2009, de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 20 octombrie 2009, ora 13,00.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Gura Humorului și înregistrată sub nr. 734/237 din 2.10.2006 reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că părțile sunt moștenitorii după defuncții decedată la data de 28.04,1974 și, decedat la data de 1 LXI. 1997, după cum urmează: reclamanta în calitate de fiică a celor doi defuncți, pârâții, și sunt nepoții defunctei, fiica mamei sale dintr-o altă căsătorie și pârâta, cea de-a doua soție a lui, beneficiara liberalităților consemnate în testamentele încheiate la data de - și 8 iunie 1995, că masa succesorală se compune dintr-o casă de locuit formată din două camere și anexe gospodărești și suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 869/12.02.1997 și în titlul de proprietate nr. 868/10.02.1997, că terenurile și construcțiile sunt în posesia pârâtei; să se dispună reducțiunea testamentului nr. 11215 din 8 iunie 1995 încheiat în favoarea pârâtei, până la limita calității disponibile, pe care o invocă, ca fiindu-i încălcată în calitate de
moștenitor rezervatar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este fiica celor doi defuncți că în copilărie a fost adoptată cu efecte restrânse de sora mamei sale și a soțului acesteia, respectiv familia și, că aceste relații au suferit o abatere regretabilă după ce soțul său s-a căsătorit cu, care profitând de afecțiunile lui l-a determinat pe acesta să semneze cele două testamente (cunoscut fiind că era analfabet).
A mai arătat că gospodăria a fost edificată de mama sa naturală, ajutată de părinții săi adoptivi și că pârâta a început să înstrăineze parte din suprafețele de teren ce fac obiectul partajului.
Reclamanta nu și-a motivat acțiunea în drept.
În dovedirea susținerilor din acțiune reclamanta a depus la dosar, copii după titlurile de proprietate nr. 868/10.02.1997, nr. 869/12.02.1997, extras de carte funciară, testamentul nr. 11215/8 iunie 1995, testamentul nr. 2405/25 aprilie 1991, sesizarea pentru deschiderea succesiunii după defunctul, decedat de 11.11.1997, certificatul de moștenitor nr. 1009/30 octombrie 1974 după, decedată la data de 28 aprilie 1974, CM nr. 1000/18.07.1986 după defuncta, certificate de adopție, planuri de situație, acte de stare civilă, genealogic, alte înscrisuri, a solicitat proba cu martori și cu expertiză topometrică și construcții.
Pârâta, prin înscrisurile depuse la dosar și care țin loc de întâmpinare, a arătat că defuncta a decedat în anul 1974, iar ea s-a căsătorit cu în anul 1976, după ce acesta a suferit un accident de muncă, că a fost nevoită să demoleze casa părintească, iar din materialul adus a construit grajd și dependințe. A mai arătat că mama reclamantei era din comuna, județul S și nu avea teren în comuna de, iar suprafețele de teren au fost vândute de către proprietarul.
Pârâta a depus la dosar acte sub semnătură privată, plan de situație, adeverința nr. 5329/7.10.2004 eliberată de Primăria comunei de, acte de stare civilă, contract de vânzare nr.2457/14.-, încheiere de intabulare.
Atât reclamanta cât și pârâta au depus la dosar numeroase memorii, atât personal cât și prin apărători.
La termenul de judecată din 1 noiembrie 2007, pârâta, prezentă în instanță a arătat că este de acord să fie împărțite terenurile, iar casa și grajdul să-i rămână ei pentru că este în vârstă și nu are unde locui (fila 123 din dosar).
Pârâții, și, nu s-au prezentat în instanță la nici un termen de judecată, nu au formulat întâmpinări și nici nu au depus înscrisuri la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1811 din data de 27 noiembrie 2008, Judecătoria Gura Humoruluia admis, așa cum a fost precizată, acțiunea și în consecință:
A constatat că masa succesorală rămasă după defuncta este de Vi din casă și anexe, în valoare de 3703,5 lei.
Au calitate de moștenitori după defuncta:
- defunctul cu cota de 1/4 din 1/2, în valoare de 926 lei;
- reclamanta cu cota de 3/4 din 1/2 în valoare de 2778 lei;
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul este în valoare de 202.778 lei compusă din 4628 lei contravaloarea cotei părți din construcții și 198.150 lei contravaloarea suprafețelor de teren.
A constatat că sunt străini față de cele două succesiuni pârâții:, și.
A constatat că au calitate de moștenitori după defunctul: reclamanta și pârâta.
A anulat CM. nr. 127/25.XI.2004 emis pe numele defunctului
.
A făcut reducțiunea testamentului nr. 11215/8 iunie 1995 emis de notariatul de Stat Județean S în favoarea pârâtei la cota de 1/2 din valoarea masei succesorale la suma de 101.389 lei.
A atribuit reclamantei lotul nr. 1 compus din:
- casă și anexe gospodărești precum și suprafața de 2663 mp teren în valoare totală de 137.778 lei.
A atribuit pârâtei suprafața de 2600 mp teren în valoare de 65.000 lei.
A obligat pe reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 36.389 lei cu titlu de sultă.
A obligat părțile să-și predea reciproc bunurile atribuite, care sunt identificate în raporturile de expertiză existente la dosar, întocmite de experții: ing. și ing..
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1977,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarii experți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din certificatul de moștenitor nr. 1009/30 octombrie 1974 eliberat de Notariatul Județean S (fila 14) că la data de 28 aprilie 1974 a decedat, că masa succesorală ce a rămas după moartea acesteia se compune din 1/2-a parte indiviză din: una casă cu anexă, construite în timpul căsătoriei pe un teren bun propriu al soțului, în comuna de, județul S, între vecinii:, și șosea.
Cealaltă J este bun propriu al soțului supraviețuitor, respectiv.
Din același certificat a rezultat că moștenitorii după defuncta
sunt: în calitate de soț supraviețuitor, (
fiică din altă căsătorie și (), în calitate de
fiice.
Din cota de 1/2, soțului supraviețuitor, îi revine cota de l/4 iar celor două fiice cota de 3/4., fiica din altă căsătorie a defunctei a decedat, a lăsând ca moștenitori pe copii săi, pârâții, și, care nu s-au prezentat niciodată în instanță și nici nu au făcut dovada că au acceptat în vreun fel succesiunea.
Așadar, moștenitorii defunctei, sunt soțul supraviețuitor și reclamanta în calitate de fiică.
, la data de 25 aprilie 1991 și la data de 8 iunie 1995 a testat în favoarea celei de-a doua soții, a pârâtei, în ambele testamente se menționează că are moștenitori rezervatari și cu toate acestea la data de 25 noiembrie 2004 în CM. nr. 129 din 25 noiembrie 2004 este trecută ca moștenitoare numai pârâta, document în baza căruia se intabulează dreptul de proprietate în cartea funciară.
Cum în cauză calitatea de moștenitor o are și reclamanta, în calitate de fiică, instanța a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 127/25 noiembrie 2004, eliberat de Biroul Notarului Public.
Dovada că reclamanta a acceptat succesiunea după părinții săi este titlul de proprietate 868/10.02.1997 eliberat cu 2 zile înaintea Titlului de proprietate pe numele tatălui său, pentru suprafața de 4100 teren.
După defunctul au rămas ca moștenitori reclamanta, în calitate de fiică și pârâta, cea de-a doua soție, în favoarea căreia defunctul a testat întreaga sa avere.
Conform prevederilor art. 841 cod civil ", fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste Ja bunurilor dispunătorului, dacă la moarte-i lasă un copil legitim, peste oat reia parte, dacă lasă 2 copii, peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai mulți copii.
Așa cum s-a arătat mai sus averea rămasă după defuncta este de 1/2 din casă și anexă, valoarea acestora conform raportului de expertiză fiind de 7.407 lei, casa de V2 având o valoare de 3703,5 lei.
Contravaloarea cotei care i-a revenit defunctului din casă și anexe este de 926 (1/4) din 1/2 plus 3703,5 (1/2) 4628 lei, iar reclamantei 2.778 lei (3/4 din 1/2).
În titlul de proprietate nr. 868/10.02.1997 este înscrisă suprafața de 3.800 mp teren, însă conform măsurătorilor efectuate de expertul topo, suprafața acestui teren este de 2663 mp și are o valoare de - lei.
În titlul de proprietate nr. 869/12.02.1997 a fost vândută suprafața de 1500 mp în baza actului de vânzare - cumpărare nr. 2457/14 august 1997, rămânând suprafața de 2.600 mp în valoare de 65.000 lei.
Valoarea terenului ce compune masa de împărțit după defunctul este de 198.150 lei.
Valoarea totală a masei de împărțit, rămasă după defunctul este de 202.778 lei - respectiv 4628 lei contravaloarea construcțiilor și 198.150 lei contravaloarea terenului, moștenitor rezervatar cu cota de 1/2 este reclamanta, iar moștenitor testamentar cu cota de 1/2 este pârâta, contravaloarea cotei pentru fiecare este de 101.389 lei.
S-a constatat că sunt străini prin neacceptare pârâții:, și.
In baza prevederilor art. 728 Cod civil, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la masa de partajat, sens în care a atribuit reclamantei lotul nr. 1 compus din:
- casă; anexe gospodărești și suprafața de 2663 teren - cu o valoare totală de 137.778 lei iar pârâtei suprafața de 2600 teren situat la locul " Lungă" în valoare de 65.000 lei.
A obligat pe reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 36.389 lei cu titlu de sultă.
A obligat părțile să-și predea reciproc bunurile atribuite.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1977,02 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarii experți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său reclamanta a arătat că se impune ca toate bunurile imobile ce compun masa succesorală să fie atribuit în lotul său în calitate de unică fiică a părinților săi naturali și care au dobândit imobilele fiind susținuți financiar integral de părinții săi adoptivi, fapt dovedit cu probele administrate în cauză.
Consideră că nu datorează nici o sumă de bani cu titlu de sultă pârâtei întrucât calculele privind cotele succesorale cuvenite pârâților sunt greșite și că pârâta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3500 lei și nu de 1977,02 lei.
In apelul său, pârâta a arătat că precizările la acțiunea introductivă formulate de reclamantă la data de 10.01.2008, la aproximativ 2 ani de la introducerea acțiunii (fila 178 dosar fond) sunt tardive față de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă.
Cererea introductivă nu a fost timbrată în totalitate rămânând de achitat o diferență de 16 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, motiv pentru care se impune anularea cererii ca insuficient timbrată. Dosarul a fost suspendat din culpa reclamantei în mai multe rânduri însă aceasta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol o singură dată, iar în alte două rânduri cererea de repunere pe rol nu a fost legal timbrată.
Greșit prima instanță a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză soluționând în fond acțiunea în condițiile în care reclamanta nu are calitatea de moștenitor după defuncta și fiind adoptată cu efecte depline de către familia și. Această excepție invocată atât de pârâtă cât și de instanță din oficiu aV fost greșit soluționată față de actele existente la dosar și de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada că a fost înfiată cu efecte restrânse.
Prin decizia civilă nr. 200 din 07.05.2009 a Tribunalului Suceavaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta și a admis apelul formulat de pârâta. Sentința civilă nr. 1811 din 27.11.2008 a Judecătoriei Gura Humoruluia fost schimbată în totalitate și, în rejudecare, a fost admisă excepția privind lipsa calității juridice procesuale active a reclamantei. Acțiunea a fost respinsă ca fiind formulată de persoană fără calitate juridică procesuală. Reclamanta apelantă a fost obligată să plătească pârâtei apelante suma de 148,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceavaa reținut următoarele:
Reclamanta nu are vocație succesorală la moștenirea părinților săi firești și, fiind înfiată cu efecte depline la data de 24.09.1952 de către și, fapt ce rezultă din Certificatul de Adopție Seria A, nr.-, eliberat de Sfatul Popular al orașului B (16 fond), sentința civilă nr. 389/1982 a Tribunalului prin care s-a încuviințat adopția minorei și adresa nr. 3364/24.03.1952 a acestui tribunal, emisă de către Sfatul Popula ( 17 și 18 fond).
Potrivit art. 9 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei, adopțiile și înfierile încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei rămâneau supuse legilor în vigoare, la data încuviințării lor. La data adopției reclamantei, 24.09.1952, era în vigoare Decretul nr. 131/1949 pentru modificarea art. 309, 311, 312 și 314 din codul civil, referitoare la adopții.
Potrivit al. 3 al art. 313 Cod civil - "prin adopție încetează, în același timp, toate drepturile și obligațiile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acestuia..."
Tribunalul a apreciat că la data încuviințării adopției reclamantei, adopția putea fi doar cu efecte depline, astfel că reclamanta nu are vocație succesorală la moștenirea părinților săi firești.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta.
În motivarea recursului, se arată următoarele:
Adopția a fost cu efecte restrânse întrucât nu s-a întocmit un nou act de naștere, în care să fie trecuți adoptatorii ca părinți firești iar ca localitate, aceea de domiciliu a celor ce au înfiat, în conformitate cu art. 79 alineat ultim din Codul familiei și art. 20 din Decretul nr. 278/1960. Pe tot parcursul vieții părinților firești, între aceștia și reclamantă au existat legături strânse de afecțiune, aspect confirmat și de martorii ( 153), C ( 179) și ( 180).
Recurenta a invocat dispoziția art. 9 din Decretul nr. 32/1954. În acest sens, adopția este valabilă în ceea ce privește condițiile de fond, care au fost respectate la data încuviințării acesteia, iar, în ceea ce privește efectele sale, conform dispozițiilor Codului familiei, ea îmbracă forma unei adopții cu efecte restrânse, câtă vreme certificatul de naștere al reclamantei dovedește aceasta.
Mai mult, în caz contrar, nu ar fi fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 1009/1974, după mama firească a reclamantei, iar tatăl său nu ar fi menționat că are un moștenitor rezervatar, în persoana ei, în momentul întocmirii celor două testamente.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod corect prima instanță a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 127 din 25.11.2004 prin care pârâta era declarată unica moștenitoare a tatălui reclamantei, aceasta din urmă acceptând tacit moștenirea după ambii părinți, în conformitate cu titlul de proprietate nr. 868/10.02.1997.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât, în cauză, este dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se pot încadra în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Susținerile reclamantei referitoare la elementele de fapt, confirmate de probatoriul administrat în cauză, care arată că reclamanta a fost înfiată cu efecte restrânse, aceasta păstrându-și dreptul de a moșteni pe părinții tăi firești, nu sunt relevante în cauză față de regimul juridic al adopției în vigoare la data încuviințării acesteia.
Astfel, adopția a fost încuviințată prin sentința civilă nr. 389/24.09.1952 a Tribunalului, moment în care era în vigoare Decretul nr. 131 din 02.04.1949. Acest decret modifica prevederile art. 309, 311, 312, 313 și 314 din Codul civil, referitoare la adopție, stabilind (art. 313 al. 3 Cod civil) că, prin adopție încetează, în același timp, toate drepturile și obligațiunile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acestuia.
Cum față de prevederile legale aplicabile la data încuviințării adopției, aceasta nu putea fi realizată decât cu efecte depline, este evident faptul că reclamanta nu își poate moșteni părinții firești.
Întrucât Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost corect reținută, nu se vor mai analiza și motivele de recurs vizând fondul acțiunii, acestea nemaiavând relevanță în cauză.
În conformitate cu aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 6,-, - i,.4,. 24, județul I, împotriva deciziei civile nr. 200, pronunțată la data de 7 mai 2009, de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă reclamanta recurentă să plătească intimatei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored./19.11.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud. apel:
--
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
