Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 325
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții, domiciliați în DTS,-, județ M, împotriva deciziei civile nr. 398 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, ambii domiciliați în P, Soseaua nr.18,.102,.A,.3, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurenților pârâți să completeze timbrajul cu suma de 7,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 7 aprilie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.06.2003, sub nr.6685/2003, reclamanta a chemat în judecată și personal la interogatoriu pârâții G și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea averii defunctei, decedată la 10.11.2002, cu ultim domiciliu în P, sos. nr.18,.102,.A,.2, jud.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 10.11.2002 a decedat fiica sa de pe urma căreia au rămas ca succesori reclamanta - în calitate de ascendent, primul pârât în calitate de colateral privilegiat (frate) și pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor.
Reclamanta a arătat că averea defunctei se compune din cota indiviză de 75% din dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în P, sos. nr.18,.102,.A,.2, care în prezent se află în posesia pârâtului.
Reclamanta a precizat că apartamentul a fost cumpărat de către aceasta împreună cu fiica și ginerele său pentru a locui împreună, iar la dobândirea acestui bun reclamanta a susținut că a contribuit cu o sumă de 70.000 lei pe care a plătit-o pentru avansul apartamentului, sens în care solicitat ca această sumă reactualizată să fie scoasă din masa partajabilă și inclusă în lotul său.
Reclamanta a mai precizat că a locuit în apartamentul în litigiu până la începutul lunii iunie 2003, dată de la care a fost alungată de pârâtul și că din masa de partaj face parte și cota indiviză de 75% din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Lada 1200, aflat în posesia soțului supraviețuitor.
A solicitat să se constate că defuncta sa fiică a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune în raport cu soțul său, deoarece a primit importante sume de bani de la reclamantă, sume cu care au fost dobândite bunurile pe care înțelege să le partajeze.
A mai solicitat reclamanta să se constate că soțul supraviețuitor, respectiv pârâtul, are o cota de 25% din bunurile mai sus amintite, iar cotele ce se cuvin părților asupra bunurilor succesorale sunt de 1/2 pentru colaterali, respectiv reclamanta și fiul său, pârâtul și 1/2 pentru soțul supraviețuitor.
La termenul de judecată din 16.07.2003 pârâtul G depus întâmpinare-cerere reconvențională, prin care solicitat obligarea pârâtului să-i restituie o serie de bunuri proprii sau contravaloarea lor, pe care a apreciat-o provizoriu la suma de 3.000.000 lei, respectiv un frigider, o mașină de spălat automată Indesit, o mașină de cusut și un aragaz, două boxe, un televizor.
Pârâtul a pretins că la imobilul bun succesoral a efectuat cu mijloace proprii o serie de îmbunătățiri a căror valoare solicită a fi dedusă din masa de partaj și inclusă în lotul său, respectiv că a montat o ușa metalică, gresie și faianță în bucătărie, hol și baie (material și manopera) și că a închis balconul, precizând că toate cheltuielile de înmormântare ale defunctei și cele ocazionate de ultima sa boală au fost suportate de acesta, solicitând ca și ceilalți moștenitori să contribuie la acoperirea acestui pasiv în cotele ce li se cuvin.
La termenul din 9.09.2003 s-a învederat instanței că a decedat pârâtul, astfel încât au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți-succesori ai acestuia, numiții și.
La termenul de judecată din 8.10.2003 pârâții și au formulat întâmpinare-cerere reconvențională, susținând că nu sunt adevărate susținerile reclamantei cu privire la cota majorată pretinsă la dobândirea imobilului, întrucât defunctul a obținut un credit CEC în valoare de 70.000.000 lei conform contractului nr. - din 24.10.1975, rambursabil în 15 ani prin reținerea ratelor lunare pe ștatul de plată, apreciind că în realitate cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune a soților a fost aceea de 50%.
Pârâții au precizat că reclamanta nu a avut o contribuție nici la achiziționarea autoturismului marca Lada 1200, deoarece în perioada dobândirii acelui bun autorul lor era angajat ca ofițer, realizând venituri substanțiale și au menționat că în realitate reclamanta nu a locuit împreună cu cei doi soți, ci că între reclamantă și defuncți au existat neînțelegeri care s-au accentuat după decesul numitei.
Pe cale de cerere reconvenționala, pârâții au solicitat obligarea reclamantei să aducă la masa de partaj bunurile sustrase și ca la partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei să se rețină că aceasta se compune din dreptul indiviz de proprietate de 50% asupra 1 /2 din imobilului din P, sos. nr.18,.102,.A,.2, dreptul indiviz de proprietate de 50% din autoturismul marca Lada 1200 și să se constate că soții au efectuat îmbunătățiri la imobil, solicitând și să fie obligată reclamanta și pârâtul să suporte proporțional cu cota succesorală cheltuielile de înmormântare de 20.000.000 lei pentru defuncta, cheltuieli pretinse a fi fost exclusiv suportate de soțul supraviețuitor.
La termenul de judecată din 18.02.2004 au fost depuse acte referitoare la veniturile obținute de defunctul, filele 76-77, instanța a pronunțat încheierea interlocutorie prin care s-a admis în parte, în principiu, acțiunea formulată de reclamantă și în parte, în principiu, cererea reconvențională formulată de pârâtul G, precum și în parte, în principiu, cererea reconvențională formulată de pârâții și, constatând ca moștenitori ai defunctei pe reclamantă ca ascendent privilegiat cu o cota de 1/3 din masa succesorala, pârâtul G în calitate de colateral privilegiat cu cota de 1/3 din masa succesorala și ca soț supraviețuitor, decedat pe parcursul procesului, cu o cotă de 1/3 din masa succesorala culeasă de legatarii săi universali și.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de 1/2 din apartamentul situat în P, sos. nr.18,.102,.A,.2, dobândit în timpul căsătoriei cu contribuție egală de soții defuncți, un autoturism Lada 1200, un televizor, televizor Arctic defect și o brățară de cca 43 gr.aur, aflată în posesia reclamantei.
S-a constatat că la apartamentul bun succesoral Gae fectuat pe cheltuiala proprie lucrări de îmbunătățiri care constituie dreptul său de creanță ce se va scădea din valoarea apartamentului, incluzându-se în lotul său lucrări constând în achiziționat și montat ușa metalică, închiderea balconului cu geamuri și cornier, achiziționat și montat gresie și faianță în bucătărie, hol și baie.
Totodată, s-a constatat că în apartamentul bun succesoral au rămas o serie de bunuri mobile, aparținând pârâtului G, respectiv o mașină automată de spălat Indesit, o mașină de cusut, un aragaz, un frigider și două boxe.
S-a constatat ca pasivul succesoral, reprezentând cheltuielile de înmormântare și cele cu parastasele defunctei au fost suportate în parte de soțul supraviețuitor și în parte de fratele acesteia, pârâtul G, care în plus a cumpărat locul de veci în valoare de 6.000.000 lei, cavoul de 6.000.000 lei și a achitat 10.000.000 lei masa de pomenire de după înmormântare la restaurantul din P, cheltuieli ce vor fi suportate de reclamantă și pârâții, conform cotelor succesorale, respingând în rest cererile părților.
Împotriva încheierii interlocutorii pronunțată de Judecătoria Ploiești la 18.03.2004, în dosarul 6685/2003, au formulat apel toate părțile, dosar ce a format obiectul cauzei înregistrate sub nr.4333/2004 al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Prin decizia 2391/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată în dosarul mai sus menționat au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâții și și G, admițandu-se apelul declarat de reclamanta și în consecința, a fost schimbată în parte încheierea din data de 18.02.2004 pronunțată de Judecatoria Ploiești, constatându-se că reclamanta are o contribuție proprie la dobândirea apartamentului în litigiu, constând în suma de 30.000.000 lei, achitată cu titlu de avans la achiziționarea imobilului, sumă ce urmează a fi reactualizată, exclusă de la masa de partaj și inclusă în lotul reclamantei.
Impotriva deciziei pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI au formulat recurs toate părțile, recursuri ce au fost soluționare prin decizia nr.884 din 13.06.2005 a acestei instanțe, respingându-se ca nefondate toate recursurile declarate, cauza fiind restituită Judecătoriei Ploiești pentru continuarea judecății.
La termenul de judecată din 21.09.2005 au fost desemnați prin tragere la sorți experții ale căror lucrări au fost efectuate și depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.4089/2006 Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, în parte cererea reconvențională formulată de și și în parte cererea reconvențională formulată de G, conform încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Ploiești la 18.02.2004, schimbată în parte prin decizia 2391/13.09.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în sensul că se constată contribuția proprie a reclamantei la dobândirea apartamentului în litigiu.
S-a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei, decedată la 18.11.2002, conform variantei 1B din raportul de expertiză constructor completare ing.
Împotriva sentinței civile nr.4089/2006 au formulat apel atât pârâtul G cât și pârâții și, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova și soluționate prin decizia civilă nr.854/2006, prin care s-au admis apelurile declarate atât de către apelanții-pârâți, cât și de pârâtul G, instanța de apel reținând că au fost încălcate dispozițiile art.129 alin.6 pr.civ. deoarece instanța de fond nu s-a pronunțată prin hotărârea apelată asupra primului capăt al cererii reconvenționale formulată de pârâtul G, prin care solicita restituirea unor bunuri mobile proprii rămase în apartamentul bun succesoral.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că modalitatea de actualizare a sumei de 30.000.000 lei reprezentând contribuția proprie a intimatei-reclamante la dobândirea apartamentului bun succesoral, achitată cu titlu de avans, astfel cum a fost aleasă de instanța de fond, este nelegală, urmând ca determinarea corectă a contribuției proprii a reclamantei să aibă în vedere valoarea actualizată a sumei de 30.000.000 lei în raport cu indicele de inflație, urmând să se procedeze la efectuarea unor noi expertize de evaluare și lotizare a bunurilor succesorale.
Pentru toate aceste motive a fost desființată în tot sentința apelată, iar cauza trimisă spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, potrivit considerentelor mai sus menționate.
Impotriva deciziei reclamanta și pârâtul G au formulat recurs care a fost soluționat prin decizia nr.293/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin respingerea acestuia ca nefondat.
La termenul de judecată din 5.09.2007 instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză constructor, desemnând ca expert constructor pe, care a efectuat și a depus raportul de expertiză tehnică judiciară potrivit obiectivelor încuviințate pe linia deciziei de casare pentru termenul de judecată din 10.10.2007, expertiză la care părțile nu au formulat obiecțiuni, solicitând judecata pe fond a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 8993/23.10.2007 Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională dispunând partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei decedată la data de 18.11.2002, conform variantei I din raportul de expertiză tehnică specialitate construcții efectuat în cauză de exp. și i-a obligat pe pârâții să restituie pârâtului bunurile sale proprii identificate și evaluate conform expertizei efectuată în dosarul nr. 6685/2003.
Instanța de fond a apreciat că prin omologarea variantei sunt respectate în mod echitabil criteriile prevăzute de art. 741 cod civil în condițiile în care s- dovedit că reclamanta are necesitatea de locui în apartamentul bun succesoral, întrucât în prezent este nevoită să locuiască într-o garsonieră cu fiul său, interesul acesteia prevalând interesului pârâților care domiciliază într-o altă localitate.
Impotriva sentinței civile anterior menționată au declarat apel pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că judecătorul fondului nu a respectat îndrumările date de instanța de control în ceea ce privește modalitatea de reactualizare a sumei ce revine reclamantei și că în mod nelegal a fost atribuit apartamentul acesteia cât timp avea o cotă mai mică decât a lor din imobilul bun succesoral.
Intimații nu au formulat întâmpinare, însă au solicitat cu ocazia dezbaterilor respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 398 din 4 septembrie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de apelantii -pârâti și, cu obligarea acestora la plata sumei de 400 lei către intimați.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit considerentelor deciziei civile nr. 854/24.11.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, menținută prin decizia civilă nr. 293/16.03.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva deciziei dată de instanța de apel, Judecătoria Ploiești dispus la 05.09.2007 efectuarea unei expertize în specialitatea construcții prin care să se propună și modul de lotizare bunurilor succesorale cu respectarea încheierii interlocutorii pronunțată la 18.02.2004 astfel cum a fost schimbată prin decizia civilă nr.2391/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI dar să stabilească și modalitatea corecta de actualizare contribuției proprii a reclamantului la achiziționarea bunului succesoral.
Expertiza a fost întocmită de exp. și pusă în discuția părților la termenul de judecată din 10.10.2007 când toți reprezentanții acestora au declarat că au luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză și nu formulează obiecțiuni.
Una dintre criticile formulate de apelanții- pârâți a vizat însuși conținutul acestui raport de expertiză, însă instanța de apel a apreciat faptul că atâta vreme cât neregularitatea invocată de apelanți ca motiv de apel în ceea ce privește raportul de expertiza, nu a fost invocată de aceștia la prima zi de înfățișare ce a urmat după aceasta, potrivit art. 108 alin.3 cod pr. civilă, neregularitatea actului de procedura s- acoperit și prin urmare nu mai putut constitui obiect al analizei instanței de control judiciar, astfel că această critică a apelanților a fost considerată neîntemeiată.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu a avut fundamentare în actele și lucrările dosarului primei instanțe, deoarece în considerentele deciziei prin care s-a dispus desființarea sentinței s-a precizat faptul că la formarea loturilor ce urma a fi atribuite succesorilor defunctei, trebuia să se aibă în vedere prevederile art.673/9pr.civ.
Nu a putut fi primită nici susținerea apelanților în sensul că hotărâtor pentru instanță la omologarea variantei prin care se face împărțeala trebuia să fie faptul că apelanților pârâți li se cuvenea o cotă succesorală mai mare decât aceea reclamantei, acesta fiind doar unul dintre criteriile de care instanța trebuia să țină seama. cotei părți succesorale ce se cuvenea fiecăruia trebuia luată în considerare, dar nu ca un criteriu privit în mod singular, așa cum încercau apelanții,ci trebuia analizate și în raport de alte criterii, în măsura în care acestea au fost confirmate de probele dosarului.
Astfel, tribunalul a considerat că judecătorul fondului apreciat în mod just faptul că reclamanta este mai îndreptățită să primească apartamentul bun succesoral, având utilitate mai mare pentru aceasta și ținând cont de faptul că nu are posibilitatea de a-și procura o altă locuință, spre deosebire de apelanți care domiciliază în altă localitate.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe în baza disp.296 proc. civ. și a constatat că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia.
În baza disp. art. 274.proc. civ. apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata către intimați, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții și considerând-o nelegală și netemeinică față de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând în esență că modalitatea de ieșire din indiviziune nu respectă dispozițiile legale în materie, respectiv ale art.673/9Cod pr.civilă, instanța de apel apreciind eronat că din punct de vedere moral intimata este îndreptățită să primească imobilul în litigiu, ignorând scrisoarea lăsată de defunctul prin care acesta scria că nu mai suportă bătăile aplicate de cumnatul său și de soacra sa intimata din cauza de față.
Au mai arătat recurenții că în rejudecare instanța nu a ținut cont de considerentele instanței superioare pronunțând o hotărâre morală și nu bazată pe textele de lege, că prin decizia civilă nr.854/24 noiembrie 2006 i s-a admis apelul și s-a apreciat că suma ce urma să o primească intimata trebuie reactualizată avându-se vedere indicele de inflație.
Cât privește modalitatea de atribuire recurenții au susținut că în mod greșit instanța a reținut că intimata nu are unde să locuiască când în fapt are o garsonieră care a fost cumpărată în aceeași perioadă în care defuncții au cumpărat apartamentul în litigiu, că aceasta a avut bani din vânzarea unor moșteniri pe raza comunei, fără a da soților vreun la dobândirea apartamentului, dar a reușit să inducă în eroare instanța care astfel a reținut în favoarea intimatei o contribuție proprie la dobândirea apartamentului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Din actele dosarului rezultă că reclamanta intimată a solicitat inițial ieșirea din indiviziune asupra averii defunctei fiica decedată la 10 noiembrie 2002, în contradictoriu cu intimatul G, fratele defunctei și, soț supraviețuitor, arătând că averea defunctei se compune din cota indiviză de 75% din dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în P Soseaua nr.18.102.A,.2, imobilul fiind cumpărat de reclamantă împreună cu fiica și ginerele său, ei având o contribuție de 70.000 lei plătită pentru avansul imobilului.
Pe parcursul soluționării cauzei a decedat pârâtul astfel că au fost introduși în cauză pârâți și legatari universali ai acestuia.
Inițial s-a pronunțat la data de 18 februarie 2004 încheierea de admitere în principiu, prin care s-a admis în principiu în parte acțiunea, în principiu în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul și cererea reconvențională formulată de pârâții constatându-se deschisă succesiunea defunctei, moștenitorii acesteia și compunerea masei partajabile, respectiv din apartamentul situat în P,un autoturism și alte bunuri mobile,s-a constatat că la apartament pârâtul Gae fectuat lucrări de îmbunătățiri constituite într-un drept de creanță al acestuia ce se scade din valoarea apartamentului și se include în lotul său.
Încheierea de admitere în principiu a fost atacată cu apel d e toate părțile iar prin decizia civilă nr.2391/2004 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate apelurile, declarate de pârâții, și G și admițându-se apelul reclamantei s-a schimbat în parte încheierea constatându-se că reclamanta are contribuție proprie la dobândirea apartamentului în sumă de 30 milioane lei plătită cu titlu de avans la achiziționarea apartamentului, sumă care reactualizată urma să fie exclusă de la masa de partaj și inclusă în lotul acesteia.
Aceeași curte de apel a respins ca nefondate toate recursurile declarate împotriva deciziei sus menționate pronunțând în acest sens decizia civilă nr.884.
Continuându-se judecata la instanța de fond, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.4089/2006 prin care s-a dispus partajarea bunurilor succesorale conform expertizei varianta 1 B, care a fost desființată în tot prin decizia civilă nr.854/2006 a Tribunalului Prahova,urmare admiterii apelurilor pârâților și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași judecătorii, motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere formulat de pârâtul G prin care solicita restituirea unor bunuri mobile proprii rămase în apartamentul bun succesoral, că modalitatea de reactualizare a sumei de 30 milioane lei contribuție proprie a intimatei la dobândirea apartamentului nu a fost corect reactualizată, în raport cu indicele de inflație, sub acest aspect impunându-se efectuarea unor noi expertize de evaluare și lotizare a bunurilor.
Această hotărâre a fost menținută de Curtea de APEL PLOIEȘTI care prin decizia civilă nr.293/2007 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul G.
În rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr.9893/23 octombrie 2007 de Judecătoria Ploiești prin care s-a dispus partajul conform variantei 1 din expertiza și pârâții au fost obligați să restituie pârâtului bunurile sale proprii.
Și această sentință a fost atacată cu apel d e pârâții dar prin decizia 398/4 septembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondată această cale de atac, reținând că instanța de fond a avut în vedere considerentele deciziei civile 854/24 noiembrie 2006 Tribunalului Prahova, menținută prin decizia civilă nr.293/16 martie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI, dispunându-se efectuarea unei expertize de specialitate pentru lotizarea bunurilor succesorale cu respectarea încheierii interlocutorii din 18 februarie 2004, astfel cum a fost schimbată prin decizia civilă nr.2391/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Susținerea formulată de recurenți în sensul că modalitatea în care instanța a dispus atribuirea bunurilor succesorale nu respectă dispozițiile legale fiind bazată numai pe moralitate, este neîntemeiată deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus efectuarea unei noi expertize construcții care a avut ca obiectiv să formuleze și propuneri de lotizare, în concordanță cu conținutul deciziilor de casare anterioare pronunțate în cauză.
Modalitatea de împărțire a bunurilor aleasă de instanță respectă considerentele deciziilor de casare, dar nu numai ci și prevederile legale ale art.6739Cod pr.civilă, și criterii de moralitate care nu pot fi excluse atunci când se dispune atribuirea bunurilor.
Corect a reținut tribunalul că la atribuirea bunurilor, mărimea cotei părți succesorale ce se cuvine fiecăruia trebuie avută în vedere dar că aceasta nu constituie un criteriu singular, ci trebuie analizat în raport și de alte criterii și astfel instanțele au concluzionat că reclamanta este cea mai îndreptățită să primească apartamentul bun succesoral dată fiind vârsta acesteia, posibilitățile materiale pe care le are și nu în ultimul rând faptul că recurenții domiciliază în altă localitate.
Instanța de fond a avut în vedere că reclamanta a locuit împreună cu defuncta sa fiică, că a avut o contribuție proprie la plata avansului pentru apartament și că în prezent ar fi obligată, dacă nu i s-ar atribui apartamentul în litigiu, să locuiască împreună cu fiul său pârâtul intimat Gh. într-o garsonieră.
Cu alte cuvinte instanțele au avut în vedere necesitatea pentru reclamantă și interesul acesteia de a locui în apartamentul în discuție față de pârâți,care nu au dovedit o asemenea necesitate, ei având domiciliul în altă localitate.
Așadar hotărârile pronunțate în cauză sunt legale, în concordanță cu prevederile art.673/9neexistând nici un motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art.304 Cod pr.civilă care să conducă la admiterea recursului.
Pentru considerentele expuse, urmează ca recursul de față să fie respins ca nefondat, urmând ca în baza art.274 Cod pr.civilă, recurenții să fie obligați să plătească intimaților suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, domiciliați în DTS,-, județ M, împotriva deciziei civile nr. 398 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, ambii domiciliați în P, Soseaua nr.18,.102,.A,.3, județ
Obligă recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
- - - - - -
Grefier,
Red. EM/BA
2 ex./8.04.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
