Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 326
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în D,-, județul B și de către pârâta, domiciliată în municipiul B,-, - 6,. 4,. 26, județul B, împotriva deciziei civile nr.119 A, pronunțată la 5 iunie 2009, de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și ulterior din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 27 octombrie 2009, ora 13,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 26 octombrie 2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se partajeze bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei în cote egale de câte fiecare.
A arătat că masa bunurilor comune se compune din trei imobile (apartament, garaj și teren) și o serie de bunuri mobile, printre care un autoturism "Astra-", aparate electrocasnice, mobilier și covoare. De asemenea, a solicitat să i se restituie bunurile personale rămase în apartamentul folosit de pârâtă, respectiv haine, bijuterii, un set de mobilier și altele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 11007/193 din 5 decembrie 2007 la Judecătoria Botoșani, precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a dispune partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei prin contribuție egală, adică:
- apartament situat în B,-, - 6,.26;
- o parcare acoperită, situată pe teren concesionat, construită din tablă și acoperită cu azbest;
- suprafața de 4,65 ha teren arabil situat în comuna;
- o altă suprafață de teren extravilan situată în comuna, județul B, de 46.200 mp, dobândită prin act autentic nr. 1660 din 5 iulie 2004, incluzând două iazuri despărțite de un dig construit în timpul căsătoriei;
- cota indiviză din suprafața de 1062 mp teren fânețe, situat în comuna Putnei, județul S, identificat sub nr. 405/36, dobândită cu act autentificat sub numărul 469/2004;
- cotă indiviză din 11 022 mp teren intabulat în CF 454 a comunei Putnei, coindivizar G, dobândită în baza actului autentic nr. 1560 din 6 mai 2004;
- gater (ferestrău circular) achiziționat în anul 2006;
- moară pentru furaje, achiziționată din Italia;
- mobile. Două șifoniere din lemn masiv, un recamier, o bibliotecă (lemn masiv), trei covoare persane, două TV color, un calculator, un frigider.
A solicitat să se constate că are un drept de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la casa pârâtului din D, realizate în timpul căsătoriei cu acesta, constând în reparații capitale la casă, construcție anexe, fântână, sobe de teracotă, plantație de meri și seră de legume.
A mai solicitat ca pârâtul să-i restituie bunurile proprii rămase în locuința din
Acțiunea de partaj bunuri comune a reclamantei a fost conexată conform art. 163 Cod procedură civilă la acțiunea promovată de reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 913 din 13 februarie 2009 Judecătoria Botoșania admis în parte cererile ambelor părți. S-a stabilit masa succesorală, valoarea acesteia, cota egală de contribuție a părților, fiind stabilite loturile și atribuite părților, cu obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei sulte în valoare de 1929,12 lei. Instanța a mai obligat părțile să-și restituie reciproc bunurile proprii, așa cum a rezultat în urma administrării probatoriului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamantul a invocat că, din suprafața totală de 4,62 hectare teren dobândită prin contractul nr. 1660/05.07.2004, a vândut în anul 2005 suprafața de 6000. iar că, din diferența de 4,02 ha teren rămasă și intabulată, doar 1/2 este în proprietatea sa, restul de 1/2 aparținând coindivizarului.
A arătat că ar fi justificat să plătească fostei soții, cu titlu de drept de creanță pentru îmbunătățirile aduse la imobilul din municipiul D, doar 1/2 din suma înscrisă în autorizația de construcție, arătată în expertiza, pentru că nu s-a dovedit existența tuturor îmbunătățirilor pretinse de.
A susținut că valorile stabilite de experții cauzei pentru bunurile comune constatate sunt mult peste cele corecte, de piață, sens în care a criticat expertizele și, stăruind că, în ce privește apartamentul din masa bunurilor comune, trebuie să se aibă în vedere prețurile practicate de agențiile imobiliare.
În același sens a criticat și concluziile expertizei merceologice, susținând că uzura de 50 % - 90% din unele bunuri nu este reală.
A criticat calculele în ce privește valoarea sultei stabilită în sarcina pârâtei-reclamante, socotind că aceasta trebuie să fie în sumă de 3857,85 lei, și nu de 1929,12 lei și a solicitat schimbarea atribuirilor, încât el să primească garajul, terenurile și îmbunătățirile la casă, precum și suma provenită din vânzarea autoturismului Opel Astra, iar lui să-i revină numai apartamentul din
Pârâta-reclamantă a invocat în cererea sa de apel că în mod neîntemeiat i s-a acordat doar parte din totalul expertizat la 44.595 lei al îmbunătățirilor aduse la gospodăria din D, prin raportare la cota de proprietate din imobil ce aparține lui, susținând că valoarea corectă este de 1/2 din respectiva sumă, potrivit contribuției sale la respectivele îmbunătățiri.
A apreciat, la același capitol, că se impune și corectarea valorii plantației de pomi fructiferi, ce se impune a fi stabilită la suma de 2.960 lei, încât valoarea dreptului de creanță solicitat trebuie să fie de 23.775,5 lei.
Pe de altă parte, a susținut că autoturismul Opel Astra nu trebuie socotit ca bun comun, pentru că în speță este aplicabilă dispoziția art. 31 litera f Cod familiei, câtă vreme bunul respectiv a fost cumpărat în timpul divorțului cu bani provenind din vânzarea unui alt autoturism bun propriu, la care s-au adăugat 3.000 Euro împrumutați de la fiica sa și o sumă obținută în baza contractului de credit încheiat la data de 09.01.2006.
A precizat că, dacă autoturismul achiziționat este bun comun, atunci și creditul menționat ar trebui apreciat ca o datorie comună.
Prin decizia civilă nr. 119 A din 5 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părți.
S-a reținut, în motivare, că terenurile achiziționate prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1660 din 5 iulie 2004 sunt bunuri comune fiind dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta, astfel că se includ integral în masa de partajat; că dreptul de creanță solicitat de trebuie să se raporteze la valoarea reală a lucrărilor, determinată prin expertiză, proporțional cu cota de proprietate deținută de; că experții au adoptat, în final, un punct de vedere comun privind valoarea imobilelor, care este preferabil ofertei de prețuri de la agențiile imobiliare; că valoarea bunurilor mobile a fost corect stabilită, reclamantul nefiind în măsură să dovedească altă situație. A mai reținut tribunalul că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă și că susținerile pârâtei - reclamante privind contractul de credit și împrumutul în valoare de 3000 lei de la fiica sa nu au fost dovedite.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, pârâta a arătat că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția instanței de fond care a redus valoarea investițiilor efectuate de părți la imobilul din D proporțional cu cota de proprietate a reclamantului potrivit certificatului de moștenitor, reclamantul trebuind să plătească pârâtei suma de 23.775,5 lei, în loc de 15.851 lei, cum s-a stabilit prin hotărâre. A mai criticat introducerea autoturismului marca Opel Astra în masa bunurilor comune, susținând că acesta a fost achiziționat într-o perioadă când părțile nu-și mai administrau banii în comun, dovadă fiind împrumutul contractat doar de pârâtă și suma de 3000 lei împrumutată de la fiica sa.
La rândul său, reclamantul a susținut că, deși în hotărârea de divorț se specifică anul 2001 ca fiind data despărțirii în fapt a părților, instanțele au inclus la partajat suprafețe dobândite de reclamant după această dată, cu contribuția sa exclusivă, reținând eronat că părțile au contribuție egală la dobândirea lor.
Față de această împrejurare a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu soluționează fondul cauzei și nu face trimitere expresă la fiecare aspect al apelului și la probele pe care se sprijină motivarea instanței, apreciind că sunt date motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate de părți care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt întemeiate.
Conform art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt bunuri comune al soților, orice convenție contrară fiind nulă. În acest context, în măsura în care părțile nu au cerut stabilirea calității de bun propriu a unor bunuri, ci au invocat constant dobândirea acestora după data despărțirii în fapt, instanței îi revenea obligația de a stabili cota reală de contribuie a fiecărei părți la dobândirea respectivelor bunuri. Motivarea instanței de apel este neconvingătoare în ceea ce privește contribuția egală a părților la achiziționarea bunurilor în discuție, tribunalul rezumându-se la o expunere sumară și în termeni generali, fără a se face trimitere expresă la fiecare motiv invocat și la probele care au condus la pronunțarea soluției. În virtutea rolului activ, instanței de apel îi revenea obligația suplimentării probatoriului, în vederea clarificării aspectelor controversate, respectiv data separării în fapt (contestată de pârâtă) și contribuția reală a părților în ce privește bunurile achiziționate după această dată. probe de la dosar (declarațiile martorilor de la filele 86-89 fond, contractele de vânzare cumpărare prin care reclamantul a achiziționat diferite suprafețe de teren - filele 53-61 dosar, actul de vânzare cumpărare privind autoturismul Opel Astra - fila 231 fond) sugerează o situație de fapt diferită de cea reținută în instanța de apel. martori cunosc modul în care părțile își gestionau banii în perioada anterioară pronunțării divorțului, iar în contractele de vânzare cumpărare a terenurilor încheiate în anul 2004 de reclamant, în calitate de cumpărător în indiviziune cu alte persoane, starea civilă declarată a reclamantului este aceea de persoană necăsătorită, probabil cu intenția de a sugera contribuția financiară exclusivă. De asemenea, în contractul de vânzare cumpărare a autoturismului Opel, încheiat în anul 2006, figurează pârâta în calitate de cumpărător. Desigur, toate aceste acte nu fac ele însele dovada contribuției totale și exclusive a părților la dobândirea lor, însă instanța avea datoria suplimentării probatoriului în vederea înlăturării prezumției comunității de bunuri instituită de art. 30 Codul familiei sau a consolidării ei. În această situație, inexistența stabilirii fără echivoc a contribuției reale a părților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei echivalează cu necercetarea fondului cauzei, rezultatul fiind pronunțarea unei hotărâri inechitabile, care nu reflectă adevărata situație în cauză.
Față de motivele arătate anterior, instanța, în temeiul art. 312 pct. 5 raportat la art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa decizia tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, tribunalul va administra orice probe pe care le consideră necesare pentru a lămuri cu precizie data încetării conviețuirii în comun, cu referire în special la modalitatea de gestionare a veniturilor, în vederea stabilirii contribuției reale a părților la dobândirea bunurilor după această dată și până la pronunțarea irevocabilă a hotărârii de divorț. Alături de aceste aspecte, se impune a fi avute în vedere de către instanța de trimitere și a celorlalte critici avansate de părți în declarațiile de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite ambele recursuri declarate de reclamantul, domiciliat în D,-, județul B și de către pârâta, domiciliată în municipiul B,-, - 6,. 4,. 26, județul B, împotriva deciziei civile nr.119 A, pronunțată la 5 iunie 2009, de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr. 119 A din 5 iunie 2009 a Tribunalului Suceava.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:
Tehnored.
2ex/02.12.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
