Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 34/
Ședința publică din 07 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în Rm.V, str.-, județul V, împotriva deciziei civile nr.279/A din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.32/2008, eliberată de Baroul V, avocat, pentru intimatul-reclamant G și avocat, pentru intimații-pârâți G și, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.69847/2008, eliberată de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.11254 din 17 ianuarie 2008, eliberată de Primăria municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se constata calitatea de moștenitor și cu privire la terenuri. Există la dosar dovada că este validată ca moștenitoare, iar frații săi, cu rea-credință, au solicitat eliberarea titlului de proprietate doar pe numele lor. este îndreptățită la succesiune cu 1/3 din terenuri. A criticat decizia instanței de apel și pentru nelegalitate, cu privire la evaluarea terenurilor, cu motivarea greșită că nu s-au formulat obiecțiuni la lucrarea tehnică, în temeiul art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Solicită și cheltuieli de judecată.
Avocat solicită admiterea recursului, apreciind că, în mod corect, trebuia ca să fie moștenitoare și asupra terenurilor, fiind validată ca urmare a formulării cererii de validare în temeiul Legii nr.18/1991. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca temeinică și legală, având în vedere că nu există o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea titlului de proprietate, iar instanța nu putea verifica din oficiu valabilitatea titlului de proprietate. Nu solicită cheltuieli de judecată. F
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr- (dosar format vechi nr.2369/2005), reclamantul a chemat în judecată pe pârâții G și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate existența dreptului său de proprietate asupra următoarelor imobile: teren în suprafață de 1.000. potrivit adeverinței nr.12600/2004 emisă de Primăria Râmnicu V; o locuință în suprafață de 40. construită în anii 1970, precum și anexe gospodărești în suprafață de 12.; a doua locuință în suprafață de 60. reamenajată și consolidată pe amplasamentul fostelor anexe gospodărești.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a construit cele două case împreună cu soția sa, (fostă ), decedată, pe terenul soacrei sale, după care nu s-a dezbătut succesiunea succesiunea, iar defuncta sa soție, împreună cu mama ei, au dobândit câte o parte din teren prin moștenire de la, tată și respectiv soț, potrivit certificatului de moștenitor nr.S3/1957 eliberat de notariatul de Stat Râmnicu
Pe numele moștenitorilor defunctei a fost eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 9177. iar soția sa, în calitate de fiică, nu a fost menționată în act.
Reclamantul a formulat cerere de precizare și completare a acțiunii la fila 27 din dosar (fila 2 dosarului disjuns), prin care arată că renunță la judecarea capătului de cerere privind constatarea împrejurării că este proprietarul celor 1.000. teren aferent celor două case menționate în acțiunea introductivă.
De asemenea, reclamantul a precizat că își menține integral cererea referitoare la imobilele casă de locuit și anexe gospodărești descrise în acțiune și solicită instanței să se constate că aceste imobile sunt coproprietatea sa și a defunctei sale soții, fiind construite în timpul căsătoriei acestora cu mijloace proprii și a solicitat deschiderea succesiunii defunctei sale soții, decedată la data de 16.09.2001, cu ultimul domiciliu în Râmnicu V, -, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor și (fostă ), ce a fost citată ca pârâtă în cauză.
Pârâții G și, în contradictoriu cu reclamantul G, au formulat cerere reconvențională în dosarul nr.2369/2005, prin care au solicitat să se constate deschisă succesiunea autorilor părților, respectiv, decedat la data de 19 noiembrie 1956, cu ultimul domiciliu în comuna, str. - și, decedată la data de 19 septembrie 1990, cu ultimul domiciliu în Râmnicu V,- și să se dispună sistarea stării de indiviziune și împărțirea bunurilor ce li se cuvin.
În ceea ce privește terenurile cuprinse în titlul de proprietate, pârâții reconvenționali solicită să se împartă numai între aceștia, dat fiind că numai ei au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar.
Prin sentința civilă din 14 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.2369/2005, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată la fila 27 dosar, partea putând cere realizarea dreptului său în cadrul unei acțiuni de partaj.
S-a luat act de renunțarea la judecata primului capăt de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului de 1.000., aferent celor două case de locuit formulată de reclamantă la fila 27 dosar.
S-a dispus, de asemenea, disjungerea cererii cu privire la deschiderea succesiunii defunctei soții formulată de reclamantul G de la fila 27 dosar și a cererii reconvenționale de la fila 42 dosar, formulată de pârâții-reclamanți G și, privind deschiderea succesiunii autorilor G și.
Cererile astfel cum au fost disjunse s-au înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr- (dosar în format vechi nr.8107/2005), fiind atașate la filele 2, 3 și 4 din dosar.
Referitor la terenurile bunuri proprii ale soacrei sale, reclamantul și- menținut punctul de vedere exprimat în cererea de partaj, în sensul că soției sale îi revine o cotă de 1/3 din aceste terenuri, cotă ce va fi culeasă prin retransmitere de reclamant și de fiica acesteia, pârâta.
Prin încheierea de admitere în principiu nr.1507/29 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.8107/2005, au fost admise în parte, în principiu, cererea de precizare și completare de la fila 2 din dosar, cererea de suplimentare a masei partajabile de la fila 3 din dosar și cererea reconvențională. S-a constatat deschisă succesiunea autorului, decedat la data de 19 noiembrie 1956, cu ultimul domiciliu în Râmnicu V,-, județul V, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de și descendenți de gradul I, G, și (), cu câte o cotă de 1/3 fiecare. S-a constatat că masa succesorală de pe urma autorului se compune din cota de din casa de locuit cu 3 camere, din cărămidă acoperită cu țiglă, din Râmnicu V, str. -, județul S-a constatat deschisă succesiunea autoarei, decedată la data de 09.09.1990, cu ultimul domiciliu în Râmnicu V, str. -, județul V, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală G, în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de 1/3 din succesiune, cu o cotă de 1/3 din succesiune și, decedată la data de 16.09.2001, în calitate de descendent de gradul I, a cărei cotă de 1/3 din succesiune va fi culeasă prin reprezentare de reclamantul G, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de din succesiunea acesteia și, descendentă de gradul I, cu o cotă de . S-a constat că masa succesorală de pe urma autoarei se compune din din casa de locuit cu 3 camere din cărămidă, acoperită cu țiglă în suprafață de 60. situată în Râmnicu V - -, județul V, o casă de locuit de 40. cu 2 camere, situată la aceeași adresă, un fânar și un grajd din lemn, acoperite cu șiță și un pătul pe stâlpi din lemn, acoperit cu șiță. S-a constatat că de pe urma autoarei au rămas următoarele terenuri: 2.058. situat în pct."La clini", 2.610. situat în pct."La ", 2.093. situat în pct."La vie", 2.416. situat în pct."Acasă", conform titlului de proprietate nr.1914/- din 04.07.2002, ce urmează a fi împărțite cu câte o cotă de fiecare, deoarece numai aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. S-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 16.09.2001, cu ultimul domiciliu în Râmnicu V, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală G, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de din succesiune și, cu o cotă de și s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma acesteia se compune din bunurile cuprinse în masa succesorală a autorilor și, așa cum s-a arătat la deschiderea succesiunii acestora, precum și cota de din următoarele bunuri edificate împreună cu reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor, restul de revenindu-i acestuia: o polată pe stâlpi de lemn acoperită cu plăci de azbociment, gardul din plăci de beton de circa 20. iar în rest din ulucă pe bordură din beton, la stradă, ce împrejmuiește gospodăria.
Prin sentința civilă nr.1655/21 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, au fost admise în parte cererea de precizare și completare de la fila 2 din dosar, cererea de suplimentare de la fila 3 din dosar și cererea reconvențională, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și a fost omologat raportul de expertiză în varianta 1 de lotizare întocmită de expert fiind compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți cu obligarea pârâților G și la câte 80 lei fiecare, către reclamant.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a formulat apel pârâta, care a solicitat schimbarea acestora, pentru următoarele considerente:
- în mod greșit instanța de fond a constatat că terenurile ce au rămas de la autoarea urmează a fi împărțite numai între descendenții de gradul I, G și, pe considerentul că numai aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât pentru acestea a formulat cerere și mama sa, (); lipsa din titlul de proprietate a autoarei sale nu era un impediment la împărțirea terenurilor pe care le cuprinde, în condițiile în care, din cererea de reconstituire nr.4546/20.03.1991, din adeverința nr.A1/362 din 7.11.1991 și din Hotărârea Comisiei Județene nr.77/17.10 rezultă că acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul agricol de 1,41 ha. și pentru terenul neagricol de 0,05 ha. în calitate de moștenitoare a defunctei; formularea acestei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate este recunoscută și de reclamantul G, iar faptul că autoarea sa a indicat numele de, iar nu pe cel de, nu înlătură calitatea acesteia de moștenitoare a defunctei;
- față de valorile exagerat de mari stabilite de expert terenurilor și față de sultele împovărătoare stabilite, a formulat obiecțiuni, pe care prima instanță le-a respins, pe motiv că se tergiversează soluționarea cauzei, și a solicitat ca expertul să precizeze actul normativ și criteriile în baza cărora a stabilit aceste valori; raportul de expertiză întocmit de expert nu este semnat de aceasta.
Intimații și G au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât prima instanță a ținut cont de faptul că varianta de lotizare aleasă, întocmită de expert, corespunde voinței părților și modului de stăpânire a bunurilor, stabilind sulte corespunzătoare.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.279/A din 02 noiembrie 2007, a respins apelul ca nefondat și a luat act că intimații-pârâți G și nu solicită cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, potrivit titlului de proprietate nr.1914/28759/04.07.2002, intimaților G și li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 9177, în calitate de moștenitori ai autoarei.
Apelanta pretinde în apel că și autoarea sa, (), ar fi fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, însă a menționat că nu a atacat titlul de proprietate eliberat intimaților G și, nici în cadrul procesului de partaj și nici pe cale separată.
În lipsa unei hotărâri judecătorești de constatare a nulității, titlul de proprietate se bucură de o prezumție de valabilitate, iar prima instanță nu putea să verifice, din oficiu, corectitudinea emiterii acestuia și îndreptățirea autoarei apelantei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu.
S-a reținut că apelanta critică valorile stabilite de expertul topometrist, variantele de lotizare și sultele stabilite cu ocazia întocmirii acestora, fără a arăta și motivele pentru care este nemulțumită de acestea. Simplele critici aduse expertizelor întocmite în cauză, fără o justificare întemeiată a lor, nu pot fi reținute de instanță. În același mod au fost formulate și obiecțiunile în fața primei instanțe, fără a se arăta și de ce valorile terenurilor, variantele de expertiză și sultele nu sunt stabilite corect.
S-a constatat că susținerile apelantei sunt contrazise chiar de expertizele întocmite în cauză, din care se poate observa că valorile terenurilor nu sunt deloc exagerate, având în vedere locul situării acestora și categoria de folosință, iar variantele de lotizare și sultele sunt stabilite ținându-se seama de modul de stăpânire a bunurilor și de dispozițiile art.6739Cod procedură civilă.
Verificând expertiza depusă la dosarul primei instanțe de către expertul, instanța a constatat că aceasta este semnată, astfel că și ultimul motiv de apel a fost privit ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
1. Se susține că printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză (atât cele privind reconstituirea dreptului de proprietate, prevăzute în legile fondului funciar, cât și cele în materia dreptului de moștenire) s-a ajuns la menținerea hotărârilor de la fond: încheierea de admitere în principiu și sentința civilă nr.1655/2007, cu privire la dreptul părților asupra terenurilor provenite de la autoarea.
Astfel, art.12 din Legea nr.18/1991, menționează că numai moștenitorii care nu-și pot dovedi calitatea de moștenitor printr-un certificat de moștenitor sau alte probe "sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei".
Recurenta susține că problema care se punea în dosar nu era, astfel cum s-a interpretat în mod vădit nelegal de instanță, pe numele cui s-a eliberat titlul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, ci dacă autoarea (fostă ) a acceptat succesiunea cu privire la terenuri.
Cu toate acestea, la dosar este dovedit că este validată ca moștenitoare (a se vedea cererea de reconstituire nr.4546/20.03.1991, adeverința de proprietate nr.A1/363/07.11.1991 și Hotărârea Comisiei Județene nr.77/17.10.1991, din care rezultă că autoarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul agricol de 1,41 ha. și teren neagricol de 0,05 ha. de pe urma defunctei ).
Faptul că între timp aceasta a decedat, iar frații săi, cu rea-credință au solicitat eliberarea titlului numai pe numele lor, nu o pot îndepărta pe aceasta de la dreptul său de a culege moștenirea ce i se cuvine, inclusiv terenurile.
Instanța trebuia să verifice dacă a avut loc o invalidare a numitei și în lipsa acesteia să rețină dreptul său de 1/3 din terenuri.
Pretenția instanței că ar fi trebuit formulată acțiune în justiție pentru desființarea sau modificarea titlului este total nejustificată, câtă vreme, pe calea prevederilor art.1200 alin.1 și art.1202 Cod civil, instanța era datoare să verifice legalitatea actului de proprietate.
În aceste condiții, și față de practica Curții de apel, care a apreciat în alte situații (în mod corect) că este suficient ca oricare dintre moștenitori să fi formulat cerere, importantă fiind readucerea bunurilor în patrimoniul autorului, urmând ca apoi să se împartă între toți moștenitorii acceptanți, se solicită admiterea recursului, cu consecința modificării încheierii de admitere în principiu și a sentinței cu privire la dreptul de proprietate al autoarei pârâtei și asupra terenurilor.
2. Al doilea motiv de recurs privește modalitatea de evaluare a terenurilor.
Pârâta a arătat că, față de valoarea din zonă a terenurilor (- este localitate integrantă a Municipiului Râmnicu V, fiind dotată cu apă curentă, gaze și curent electric), valoarea dată de expertiză este modică, nu s-a ținut cont de categoria de folosință reală a terenurilor,iar expertul cauzei nu a indicat actul normativ - temeiul legal - după care a stabilit valoarea acestor bunuri.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit prevederilor art.10 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 01 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectate cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă, până la data intrării în vigoare a legii.
Reconstituirea dreptului de proprietate are la bază principiul disponibilității. Vocația la reconstituirea dreptului de proprietate, recunoscută de lege, a fost condiționată de cererea ce trebuia adresată de fiecare persoană îndreptățită comisiei competente, și pe baza căreia se declanșează întreaga procedură la care se referă art.11 din Legea nr.18/1991, art.12 și art.13 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin nr.HG730/1993, finalizată prin emiterea titlului de proprietate și apoi prin punerea în posesie.
Cererea este condiția sine qua non, pentru ca vocația persoanei îndreptățite, potrivit legii, la reconstituirea dreptului, să se concretizeze de comisie prin dreptul stabilit în urma validării și emiterea actelor de reconstituire. În cazul în care sunt mai mulți moștenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moștenitorilor.
În concluzie, reconstituirea dreptului de proprietate privată în condițiile art.12 din textul inițial, al Legii nr.18/1991, este posibilă doar în favoarea moștenitorilor acceptanți sau succesibililor acceptanți, însă numai la cerere și în limita prevăzută de lege.
Instanța de fond și cea de apel au stabilit greșit că (), autoarea recurentei, nu are calitatea de moștenitor a defunctei, deși la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că () a formulat cererea de reconstituire nr.4546/20.03.1991 și a fost validată ca moștenitoare, prin Hotărârea Comisiei Județene nr.77/17.10.1991, fiind emisă adeverința de proprietate nr.A1/362/07.11.1991, din care rezultă că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul agricol de 1,41 ha. și teren neagricol de 0,05 ha. în calitate de moștenitoare a defunctei.
Demersurile ulterioare făcute de ceilalți doi moștenitori după decesul acesteia, și emiterea titlului de proprietate numai pe numele acestora, nu afectează în vreun fel calitatea de moștenitoare a defunctei, stabilită prin înscrisurile mai sus menționate, calitate ce trebuia avută în vedere de ambele instanțe la stabilirea cotelor succesorale și efectuarea partajului.
Sub acest aspect critica formulată de recurentă este privită ca întemeiată, autoarea sa, având calitatea de moștenitoare a defunctei, alături de ceilalți doi moștenitori, pentru suprafața menționată în titlul de proprietate, cu cote egale. Pentru diferența de teren reconstituită prin adeverința nr.A-, validarea s- făcut doar pentru, aspect ce va fi avut în vedere de instanța de trimitere.
În aceste condiții, rezultă că hotărârea recurată, precum și soluția instanței de fond și încheierea din 29 martie 2006 sunt nelegale, fiind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, privind aplicarea greșită a legii.
Față de cele ce preced, recursul se privește ca fondat și va fi admis ca atare, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și cu referire la art.315 alin.2 Cod procedură civilă, dispunându-se casarea deciziei recurate, precum și a sentinței pronunțate în cauză implicit și a încheierii de admitere în principiu din 29 martie 2006, urmând ca judecata să reînceapă la prima instanță.
Ca urmare a admiterii recursului în condițiile arătate, nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate, care urmează a fi examinate de către instanța de trimitere, ca susțineri de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în Râmnicu V, str.-, județul V, împotriva deciziei civile nr.279/A din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâții G și .
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./13.02.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
