Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 35/
Ședința publică din 07 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta -, domiciliată în B, Șoseaua, nr.1, -,.D,.148, județul A și de către pârâții și, domiciliați în S,-, județul O, împotriva deciziei civile nr.273/A din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă -, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul V, lipsă fiind recurenții-pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâți este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă totală de 15 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recursul declarat de reclamanta - nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1386 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat precizează că, nu înțelege să timbreze recursul cu taxele judiciare de timbru stabilite de instanță și puse în vedere. În ceea ce privește recursul declarat de pârâții și solicită respingerea căii de atac și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca temeinică și legală, apreciind că în litigiu este un legat cu titlu particular, iar statuările deciziei de casare sunt obligatorii pentru instanța de trimitere. Solicită și cheltuieli de judecată. F
CURTEA
Deliberând în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și, să se dispună reducțiunea testamentului făcut de autoarea, să se constate calitatea ei de moștenitor legal al autoarei și să se dispună ieșirea din indiviziune în funcție de cotele ce li se cuvin.
Prin încheierea din 29 martie 2001, Judecătoria Slatina, în baza încheierii nr.1403/2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a admis cererea reclamantei de strămutare a judecării dosarului, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre soluționare Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În urma probelor administrate, prin încheierea de admitere în principiu nr.1519 din 10 septembrie 2001, această instanță a respins excepția neacceptării succesiunii invocate de către pârâți.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost admisă în principiu acțiunea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, cu consecința dispunerii reducțiunii testamentului autentificat sub nr.1594/1998, întocmit de autoarea până la limita cotității disponibile de din masa succesorală.
Totodată, s-a constatat deschisă succesiunea autoarei, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali, cu o cotă de din succesiune și și, moștenitori testamentari cu o cotă de din succesiune, masa succesorală compunându-se din: 9 ha. teren arabil, 1 ha. teren împădurit în comuna, un teren de 9453. în strada -, din mun. S, un loc de veci și următoarele bunuri mobile: o canapea, două fotolii, masă de stejar, 6 scaune tapițate, o masă, 4 scaune, o bibliotecă, o canapea cu tapițerie galbenă, o mochetă, 10 tablouri, o masă, 8 scaune taburet, o vitrină, un bufet, o servantă, un bufet, o altă servantă, o canapea din bambus, două fotolii, două măsuțe, un covor roșu, 4 tablouri pictate în ulei, un pat, două noptiere, două șifoniere, o toaletă, o oglindă de perete, un balansoar, o măsuță, două scaune, un televizor alb-negru, un covor, 7 garnituri lenjerie pat, două măsuțe, un șifonier, o bibliotecă cu etajeră, o măsuță, un scaun, o mochetă, alte două tablouri pictate, un aragaz, o butelie, un boyler, un frigider, un birou, 6 scaune, un pat, un dulap pentru veselă, un serviciu de masă, un serviciu de Ť. două servicii de vin, două servicii de apă, două fețe de masă, un serviciu de tort din porțelan și unul din sticlă, un set tacâmuri din, 4 servicii farfurii, un cuier, o mașină de spălat rufe, două măsuțe, un dulap, două cufere, 1200 kg., 50 kg. făină, 15 litri vin, un clește, un, un, o secure, două fierăstraie, 1,5. lemn foc, 700. scândură fag, o coasă, o furcă, o lopată, o greblă, un târnăcop și 4 găleți.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că la data de 09 mai 1999 decedat în B autoarea, bunica maternă a reclamantei. Anterior, printr-un contract de întreținere, autoarea a înstrăinat imobilul situat în- din Municipiul S, iar printr-un testament a testat imobilele constând în 9 ha. teren agricol, 1 ha. pădure, în comuna, un alt teren în S și un loc de veci, pârâților.
După decesul autoarei, reclamanta a continuat litigiul ce avea ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere, început de către autoare, a dispus înființarea sechestrului judiciar asupra imobilului, astfel că s-a constatat de către instanță că reclamanta a acceptat tacit succesiunea autoarei.
În temeiul art.841 și urm. din Codul civil, instanța a constatat că se impune reducțiunea testamentului, până la limita rezervei constituită în favoarea reclamantei de din bunurile dispunătorului.
Împotriva acestei încheieri de admitere în principiu au declarat apel reclamanta și pârâții.
În apelul declarat de reclamantă se critică pentru netemeinicie și nelegalitate această hotărâre, invocându-se, în esență, greșita compunere a masei partajabile și anume a bunurilor mobile întrucât sunt bunurile sale proprii, cota de din masa partajabilă este greșită, precum și reținerea greșită la masa partajabilă a unor bunuri ce nu au fost trecute pe lista cu bunurile proprii ale autoarei.
În apelul lor, pârâții și critică încheierea de admitere în principiu, în esență, pentru compunea greșită a masei partajabile care nu cuprinde toate bunurile indicate în raportul de expertiză și reținerea eronată conform căreia reclamanta a acceptat succesiunea, întrucât măsurile luate de către reclamantă după decesul autoarei nu constituie acte de acceptare a succesiunii.
Prin decizia civilă nr.77 din 25 ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respins apelul declarat de pârâții și și a fost admis apelul declarat de reclamanta, cu consecința schimbării în parte a încheierii de admitere în principiu, în sensul înlăturării din compunea activului succesiunii autoarei a tuturor bunurilor mobile ce au aparținut acesteia, restul dispozițiilor din această hotărâre fiind menținute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și.
Cu ocazia soluționării recursului, s-au depus la dosar acte noi, respectiv decizia civilă nr.2520/27 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1595/1998 cu restabilirea situației anterioare. De asemenea, s-au depus fișa cu Anexa nr.32/2 pentru 1 ha. pădure și titlul de proprietate nr.1469/2003 pentru 9 ha. teren reconstituit în comuna pe numele autoarei.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.903 din 29 iunie 2005, a admis recursul formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.77/25 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a casat decizia și a trimis spre rejudecare la același tribunal.
În considerentele deciziei s-au dat îndrumări instanței de apel să se aibă în vedere actele noi depuse la dosar cu care se întregește masa succesorală, respectiv bunurile ce au făcut obiectul contractului de întreținere a cărui rezoluțiune s-a dispus, cât și bunurile viitoare care au intrat în patrimoniul autoarei ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr.1/2000 asupra terenurilor.
În acest sens, s-a constatat că se impune efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze atât bunurile ce fac obiectul testamentului, cât și restul bunurilor ce au intrat în patrimoniul autoarei și în raport de acestea să se verifice dacă se impune sau nu reducțiunea testamentului.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr.2504/2005.
La data de 11 aprilie 2006, pârâții au formulat cerere prin care au solicitat să se aibă în vedere că în masa succesorală a autoarei au rămas și 9 ha. teren pădure și 41 ha. teren arabil, conform titlului de proprietate nr.1469/2002 și a fișei premergătoare acestuia.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către expert topo agricol care a evaluat suprafețele de teren, a unei expertize de către expertul constructor escu care a evaluat construcțiile, inclusiv monumentul funerar și a unei expertize a bunurilor mobile de către expertul evaluator.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.273/A din 02 noiembrie 2007, a admis apelurile declarate de reclamantă și pârâți, a schimbat încheierea de admitere în principiu nr.1519/10 septembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în parte și a constatat că moștenitorii autoarei, decedată la data de 09 mai 1999, cu ultimul domiciliu în S, sunt: pârâții și, în calitate de legatari cu titlu particular, potrivit testamentului autentificat sub nr.1594/1998 și reclamanta, în calitate de moștenitor legal, descendent de gradul II.
A constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 863.509 lei, iar valoarea bunurilor testate este de 75.332 lei.
Prin aceeași decizie a fost respinsă cererea de reducțiune a testamentului autentificat sub nr.1594/1998 în beneficiul pârâților și, în principiu și s-a constatat că masa succesorală a autoarei se compune din:
1. - suprafața de 9 ha. teren arabil și 1 ha. teren pădure, situate în comuna, sat, județul O; 9453. teren situat în strada -, Municipiul S; un loc de veci, bunuri cuprinse în legatul cu titlu particular în favoarea pârâților.
2. - suprafața de 1600.p și o casă situate în Municipiul S ce au făcut obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr.1595/1998 și reziliat prin decizia civilă nr.2520/2001 a Tribunalului Vâlcea; 9 ha. pădure și 41 ha. teren arabil reconstituite în favoarea autoarei prin fișa tehnică anexa 32/2 și titlul de proprietate nr.2530/2003 și bunurile mobile reținute prin încheierea de admitere în principiu, pentru care au fost menținute dispozițiile acestei încheieri.
Instanța de apel a mai constatat că reclamanta are un drept succesoral de 1/1 din bunurile enumerate la punctul 2 din cuprinsul masei succesorale.
S-a dispus restituirea dosarului la Judecătoria Râmnicu Vâlcea pentru a se pronunța pe fond cu privire la cererea de ieșire din indiviziune a părților.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la apelul declarat de reclamanta privind compunerea masei partajabile în care s-au introdus bunurile sale proprii, tribunalul a constatat că este nefondat.
Autoarea reclamantei a locuit în casa în litigiu cu excepția ultimului an de viață, când s-a mutat în apartamentul reclamantei.
Ca atare, autoarea avea imobilul mobilat și obiectele de uz casnic necesare într-o gospodărie și corect au fost reținute la masa succesorală aceste bunuri, nefiind fondate criticile aduse în această privință.
Motivul privind reținerea la masa partajabilă a unor bunuri, respectiv cereale și material lemnos, întrucât au existat în gospodăria autoarei, iar pârâții au cerut cuprinderea în masa partajabilă a tuturor bunurilor ce s-au găsit cu ocazia inventarierii, a fost privit ca nefondat.
Referitor la cota de ce s-a reținut greșit din masa partajabilă în favoarea pârâților, apelul a fost privit ca fondat față de probele noi administrate cu ocazia rejudecării cauzei în apel.
Legat de acest motiv de apel, tribunalul a constatat că este întemeiat și motivul de apel invocat de pârâți cu privire la compunerea greșită a masei partajabile.
Sub acest aspect al compunerii greșite a masei partajabile, tribunalul a constatat că se impune admiterea apelurilor declarate atât de reclamantă, cât și de pârâți.
S-a reținut că se face dovada că pe lângă bunurile trecute în testamentul întocmit de autoare în favoarea pârâților, autentificat sub nr.1594/1998, potrivit actelor depuse după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, din masa succesorală mai fac parte următoarele bunuri: suprafața de 1600. situată în Municipiul S și casa de locuit, imobile ce au făcut obiectul contractului de întreținere nr.1595/1998 a cărui rezoluțiune s-a dispus prin decizia civilă nr.2520/2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și rămasă irevocabilă.
De asemenea, prin titlul de proprietate nr.2530/2003 și fișa cuprinzând anexa 32/2 s-a reconstituit în favoarea autoarei dreptul de proprietate pe o suprafață totală de 9 ha. pădure și 41 ha. teren arabil, situate în comuna, județul O, urmând ca și aceste imobile să fie aduse la masa succesorală, alături de bunurile mobile reținute prin încheierea de admitere în principiu criticată și imobilele ce fac obiectul testamentului a cărui reducțiune se solicită.
Față de împrejurarea că potrivit valorilor stabilite pentru fiecare bun în parte de către cei trei experți, valoarea totală a masei partajabile este de numai 863.509 lei, valoarea bunurilor testate este de 75.332 lei, nu depășește cotitatea disponibilă de din valoarea totală a masei succesorale, de care putea dispune autoarea reclamantei, având un singur moștenitor rezervatar, raportat la dispozițiile art.487 din Codul civil.
Din toate probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta, în calitate de nepoată a autoarei, a locuit împreună cu aceasta înainte de deces, acordându-i întreținere circa un an de zile, iar după deces s-a ocupat efectiv de aducerea în masa succesorală a bunurilor autoarei, și-a însușit acțiunea pornită de autoare privind rezoluțiunea contractului de întreținere formulată de către aceasta din urmă, a luat măsuri de conservare a bunurilor rămase în succesiune și a solicitat evacuarea pârâților din imobilul casă situat în Municipiul
Susținerea făcută de către apelanți, prin apărător, cu ocazia soluționării apelului, în sensul că testamentul întocmit de autoare pârâților are caracterul unui legat cu titlu universal și ca atare pârâții se bucură de din universalitatea bunurilor din succesiunea autoarei, a fost privită ca nefondată.
Prin acest testament autoarea a dispus expres bunurile pe care să le stăpânească pârâții și anume 9 ha. teren agricol, 1 ha. pădure, situate în hotarele comunei, suprafața de 9453. teren situat în S, str.- și un teren de veci.
Nu se face mențiunea ca cei doi soți, și, să stăpânească și bunurile viitoare ce vor face parte din succesiunea sa sau mențiunea că înțelege ca aceștia să stăpânească toate bunurile ce se vor găsi în patrimoniul autoarei.
Ca atare, testamentul este un legat cu titlu particular, valoarea bunurilor cuprinse în acesta nu depășește cotitatea masei disponibile, motiv pentru care pârâților li se cuvin numai bunurile cuprinse în acest testament.
Pentru acest considerent, cererea depusă la data de 16 octombrie 2007 (374 dosar), de a li se atribui în lot o serie de bunuri mobile și imobile a fost privită ca nefondată, pârâții neavând calitatea și de moștenitori legali.
Tribunalul a reținut că restul bunurilor ce nu sunt cuprinse în testament se cuvin moștenitoarei legale în cotă de 1/1.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta, cât și pârâții și.
În recursul său, reclamanta critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând greșita aducere la masa bunurilor de împărțit a autoarei, bunica sa, a suprafețelor de 9 ha. pădure și 41 ha. teren arabil, cât și eronata evaluare a terenurilor.
Se susține că aceste terenuri sunt moștenite de la străbunicii săi, familia, iar autoarea nu a figurat niciodată în registrele agricole cu aceste suprafețe, prin urmare nu au fost în proprietatea acesteia.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul de a se scoate din masa succesorală a autoarei aceste terenuri, întrucât au intrat direct în patrimoniul recurentei, aceasta fiind singura moștenitoare legală a străbunicilor săi, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii de reducțiune a testamentului.
La rândul lor, pârâții critică decizia pentru nelegalitate, invocând, în esență, următoarele motive:
Instanța de control a interpretat și calificat greșit testamentul întocmit în favoarea recurenților ca fiind un legat cu titlu particular, motivarea deciziei fiind necorespunzătoare, străină de natura cauzei, echivalând practic cu o lipsă de motivare, ceea ce atrage nulitatea deciziei.
Se motivează în sensul că actul atacat este un legat cu titlu universal, respectiv un legat al tuturor imobilelor, chiar dacă la data întocmirii acestui act în patrimoniul testatoarei nu existau decât imobilele testate.
Ulterior, în patrimoniul autoarei au mai intrat și alte imobile, a căror dobândire nu putea fi prevăzută la data întocmirii testamentului, cu referire la casa de locuit și terenul aferent, urmare rezilierii contractului de întreținere, dar și anumite suprafețe de teren, obiect al legilor cu caracter reparator.
În mod nelegal a reținut instanța că legatul, pentru a fi calificat ca fiind cu titlu universal, trebuie să conțină o mențiune expresă cu privire la bunurile viitoare, calificându-l greșit, prin confundarea legatului cu titlu universal cu legatul universal.
Se susține că motivarea are în vedere legatul universal, iar pârâții pretind existența unui legat cu titlu universal.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Recursul declarat de reclamantă urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele considerente:
Conform art.11 din Legea nr.146/1997, modificată prin nr.OG36/2002 și nr.HG797/2005, recurenta-reclamantă trebuia să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 1376 lei în raport de valoarea bunurilor contestate.
În afară de aceasta, potrivit Legii nr.123/1997, era obligată să plătească și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Deși citată cu mențiunea achitării taxelor de timbru, astfel cum rezultă din dovada de citare aflată la dosar (428), recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestei obligații, iar în ședința publică din data de 07 februarie 2008, precizat, personal, că nu înțelege să achite taxele aferente recursului declarat.
Potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Având în vedere situația de fapt expusă și ținând seama de prevederile mai sus menționate ale legii timbrului, se impune anularea recursului ca netimbrat.
Recursul declarat de pârâți este nefondat.
Cu privire la calificarea legatului litigios, instanțele nu mai pot a se pronunța, întrucât prin decizia civilă nr.903/R din 29 iunie 2005 (218-220, dosar nr.1564/2002), Curtea de APEL PITEȘTIa statuat cu autoritate de lucru judecat că este un testament cu titlu particular, deoarece a dispus verificarea îndeplinirii prevederilor art.841 și 847 din Codul civil, texte de lege în raport de care urma ca instanța de trimitere să dispună reducțiunea acestui act.
În consecință, în raport de dispozițiile art.849 și urm. Cod civil, s-a dispus calcularea părții disponibile de care putea dispune autoarea reclamantei și numai după aceea pronunțarea în sensul prevederilor art.847 din Codul civil.
În acest sens, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze bunurile ce formează obiectul testamentului, dar și pe cele care exced acestui act, rămase de pe urma autoarei, pentru a se verifica incidența sau nu a textelor de lege citate.
Pornind de la prevederile art.315 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe noi sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, instanța de trimitere a reținut că testamentul este un legat cu titlu particular, valoarea bunurilor cuprinsă în acesta nedepășind cotitatea masei disponibile, motiv pentru care pârâților li se cuvin numai bunurile cuprinse în act.
Instanța a avut în vedere efectul legatului particular care conferă legatarilor vocație succesorală exclusivă doar la bunurile determinate (art.887 Cod civil) ce formează obiectul acestuia.
Prin urmare, corect s-a reținut că legatarul cu titlu particular nu are un drept eventual (vocație) la universalitatea succesiunii sau la o fracțiune din acea universalitate, ci numai asupra unor bunuri determinate sau determinabile, specificate în testament, indiferent de numărul și valoarea acestora, în acest sens fiind și practica fostului Tribunal Suprem (decizia nr.972/1981 a în /1981).
Legatul cu titlu particular este limitat definitiv asupra bunurilor prevăzute în testament, de aceea în mod legal instanța a constatat că nu au fost avute în vedere de testatoare și bunurile viitoare, așa cum au susținut în mod constant și greșit pârâții.
Acest motiv de recurs, încadrat în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este privit ca nefondat pentru aceste considerente.
În cauză nu sunt incidente nici prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, întrucât instanța a interpretat corect actul dedus judecății, fără a schimba natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, conformându-se de fapt dispozițiilor trasate prin decizia de casare, cu respectarea prevederilor art.315 Cod procedură civilă, hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină soluția adoptată.
Față de cele ce preced, acest recurs este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând cererea reclamantei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenții-pârâți au căzut în pretențiuni, vor fi obligați la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 433, 434 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de reclamanta domiciliată în B, Șoseaua, nr.1, -,.D,.148, județul A, împotriva deciziei civile nr.273/A din 02 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și, domiciliați în S,-, județul O, împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe recurenții-pârâți și să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
C,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.02.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
