Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 358/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 358/
Ședința publică din 09 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 136 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, în acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal au răspuns recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat, fără împuternicire avocațială și pentru intimații-pârâți, avocat -ta în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită, primul termen de judecată în recurs, recursul este motivat și timbrat.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., prezintă situația de fapt arătând că la data de 18.05.1988, mama defunctului G și a recurentei, a donat casa de locuit proprietatea sa conform actului de donație nr. 4173, terenul aferent trecând în proprietatea statului.
În luna iunie 2006, Gad ecedat însă înainte de deces a formulat în nume propriu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, obținând titlul de proprietate.
Recurenta-reclamantă a Af aptul că în titlul de proprietate nu era trecută alături de fratele său, deși între ei a existat înțelegerea ca fratele său se ocupe de obținerea titlului de proprietate.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au considerat că recurenta neformulând cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, nu i s-a reconstituit acest drept, fapt ce echivalează cu o renunțare la valorificarea dreptului prevăzut de lege.
Faptul că G fratele recurentei a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, srep deosebire de recurentă, în mod greșit s-a reținut că aceasta neformulând și ea o astfel de cerere a renunțat la valorificarea dreptului prevăzut de lege, întrucât, conform art. 36 raportat la art. 23 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 " sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora.".
Feratele recurentei a înțeles să-l valorifice în totalitate, deși dreptul său este de, iar restul de este dreptul legal al recurentei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs acesta vizează cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, fiind reprezentate de onorariu de avocat pe care-l consideră nepotrivit de mare față de valoarea pricinii conform art. 274 pr.civ. având în vedere și faptul că recurenta nu are decât o pensie de 383 lei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul de a se dispune și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate și nulitatea parțială a certificatului de moștenitor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. -ta, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, soluțiile pronunțate fiind temeinice și legale în raport de probatoriul administrat.
Arată faptul că prin efectul actului de donație recurenta și defunctul său frate au devenit coproprietari în cote egale, doar asupra imobilului casă de locuit, terenul devenind proprietatea statului. Urmare apariției Legii nr. 18/1991, s-a creat posibilitatea stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, în limitele și condițiile stabilite prin aceasta, însă recurenta nu a formulat o astfel de cerere, fapt ce echivalează cu renunțarea acesteia la valorificarea dreptului conferit de lege.
Prezenta acțiune a fost formulată de reclamantă urmare decesului fratelui său iar dacă fratele său nu formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nici unul nu o făcea.
În ceea ce privește cel deal doilea motiv de recurs, arată că onorariul de avocat conține TVA iar că părțile și-au angajat apărător se datorează faptului că, la momentul promovării acțiunii, nu existat nici o înțelegere între părți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.11.2006 la Judecătoria Galați, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.48521-57 din 3.04.1996 și a certificatului de moștenitor nr.157 din 10 august 2006 și pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului din satul, Comuna Vânători, județul G constând într-o casă și 1333 mp teren aferent, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este fiica defunctei decedată în 1993 și care a fost căsătorită cu.
Când mama sa era în viață, aceasta a donat, la 16.05.1988, imobilul proprietatea sa, fratelui său G și reclamantei în părți egale și indivize de câte, cu precizarea că terenul a trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974.
La acea dată fratele era căsătorit cu, pârâta din prezenta cauză. Acesta a decedat în iunie 2006 și au rămas ca moștenitori soția supraviețuitoare și trei copii, care la 10.08.2006 au dezbătut succesiunea fratelui.
Cu acea ocazie reclamanta a A că în titlul de proprietate obținut de fratele său pentru terenul intravilan de 1333 mp proprietatea defunctei nu a fost trecută ca moștenitoare alături de acesta, astfel încât prin acțiune solicită să se constate nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate.
Pârâții, și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea primelor două capete de cerere și admiterea celui de-al treilea capăt de cerere în sensul de a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la construcția casă de locuit din comuna Vânători, sat, județul
Prin sentința civilă nr.6862/3.10.2008 Judecătoria Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul casă de locuit situat în comuna Vânători, satul, județul G, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert.
A atribuit imobilul pârâților în cote egale de din dreptul de proprietate, pârâții urmând să rămână în indiviziune cu privire la acesta.
A obligat pârâții să plătească reclamantei o sultă în sumă de 4.319 lei reprezentând contravaloarea cotei acesteia din imobil, potrivit raportului de expertiză menționat.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.48521-57 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din județul G la 03.04.1996 și constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor autentificat sub nr.157 din 10.08.2006 la. " & Asociații" G, privind pct.5 din certificat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta și numitul G au fost moștenitorii (în calitate de copii) defunctei. Prin actul autentificat sub nr.4176 din 16.05.1988 la notariatul de Stat județean G, defuncta a donat celor doi copii imobilul situat în comuna Vânători, județul Potrivit legislației atunci în vigoare, ei au dobândit numai casa, terenul aferent trecând în proprietatea statului.
Prin apariția Legii nr.18/1991 s-a creat posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestui teren. Doar că, pentru a beneficia de dispozițiile legii, părțile ar fi trebuit să formuleze anumite cereri în termenele prevăzute de lege.
Numitul Gaf ormulat o astfel de cerere și, în baza documentației impuse de lege, i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr.48521-57 din 03.04.1996 cu privire la terenul din comuna Vânători, județul
Pârâții sunt moștenitorii numitului G în calitate de soție supraviețuitoare și, respectiv, de copii.
Acestora le-a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.157 din 10.08.2006 de către " și Asociații". În acest act este menționat, în masa bunurilor transmise, și dreptul de proprietate asupra terenului A în litigiu. Deci pârâții sunt unici proprietari asupra acestui bun.
În consecință, instanța de fond a reținut că sunt neîntemeiate cererile reclamantei de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate emis conform Legii nr.18/1991 și a certificatului de moștenitor referitor la defunctul
Prin expertiză a fost stabilită o valoare de circulație a casei de locuit de 8.638 lei, revenind reclamantei și, respectiv, tuturor pârâților, câte 4.319 lei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel prin care a formulat critici întemeiate pe dispozițiile art.295 proc.civ.
Într-o singură critică consideră că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1333 mp intravilan, a fost formulată de unul din cei doi coproprietari care, potrivit regulii unanimității -principiu consacrat de tradiție și acceptat de toată lumea, profită și celorlalți coindivizari.
Cum cererea de reconstituire a dreptului de proprietate constituie un act de administrare și necesită acordul tuturor coindivizarilor, acesta poate fi dat în mod expres sau tacit.
Motivarea instanței de fond că pentru a beneficia de dispozițiile Legii 18/1991, era necesar ca părțile să formuleze anumite cereri în anumite termene, iar reclamanta-apelantă nu a făcut dovada că ar fi formulat o astfel de cerere, nu poate fi primită, întrucât, cei doi erau coproprietari pe casă, G decedând în iunie 2006 și, în calitate de coproprietar, apelanta, în mod legal, beneficiază de acest drept întrucât cererea formulată în baza Legii 18/1991, profită și acesteia.
Prin decizia civilă nr. 136 din 01.04.2009 a Tribunalului Galați, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, apelanta fiind obligată să plătească intimaților suma de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Legea nr.18/1991 nu este guvernată de "regula unanimității"
Potrivit actului de donație 4176/18.05.1988, mama defunctului G și a reclamantei, a donat celor doi fii casa de locuit, proprietatea acesteia, situată în comuna Vânători, județul
Prin acest contract a trecut în proprietatea celor doi donatori numai construcția. Terenul aferent a fost trecut în proprietatea statului, potrivit Legii 58/1974.
Urmare apariției Legii 18/1991, dobânditorii de case de locuit în condițiile Legii 58/1974 au avut posibilitatea ca în termene și condițiile prevăzute de aceasta, cu respectarea procedurii prevăzute de lege, să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției.
Defunctul Gaî nțeles să-și valorifice acest drept acordat de legiuitor prin Legea 18/1991. Apelanta, deși avea posibilitatea să formuleze o astfel de cerere, nu a formulat.
Reclamanta neformulând cerere către Comisia de aplicare a legii fondului funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, nu i s-a reconstituit acest drept. Această situație echivalează cu o renunțare la valorificarea dreptului prevăzut de lege, fiind de principiu că succesibilii care nu fac acte de acceptare a succesiunii, în termen de șase luni de la data deschiderii succesiunii sunt considerați renunțători.
Împotriva deciziei civile nr. 136 din 01.04.2009 a Tribunalului Galația declarat recurs reclamanta criticând-o pe motive de nelegalitate.
Recurenta a reluat susținerile făcute și în fața primelor instanțe în sensul că are dreptul la o cotă de din terenul în litigiu fiind lipsită de relevanță, din punctul de vedere al acesteia, împrejurarea că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea formulată de G profitându-i și ei.
Sub un alt aspect, reclamanta a criticat decizia atacată și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată, arătând în acest sens că are o pensie de numai 383 lei astfel încât nu poate plăti cei 2.380 lei solicitați de intimați cu titlu de cheltuieli de judecată.
În consecință, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii cu toate cele trei capete de cerere și reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată datorate intimaților proporțional cu valoarea obiectului pricinii.
Recursul este nefondat.
Cererea reclamantei de anulare a titlului de proprietate emis pe numele fratelui său G și a certificatului de moștenitor întocmit după decesul acestuia este neîntemeiată, Curtea reținând că ambele acte au fost în mod legal emise.
Câtă vreme reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 pentru terenul în litigiu, nu poate pretinde nici un drept cu privire la acesta.
Potrivit prevederilor actului normativ mai sus menționat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face numai la cererea persoanelor îndreptățite ori a moștenitorilor acestora.
Pentru terenul în litigiu, teren trecut în proprietatea statului la momentul la care autoarea reclamantei a donat imobilul copiilor ei conform Legii nr.58/1974, doar G, fratele reclamantei a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât în mod legal titlul de proprietate a fost emis doar pe numele acestuia.
Reclamanta nu a înțeles să uziteze de procedura reglementată de Legea nr. 18/1991, neformulând cerere astfel încât aceasta se consideră că a renunțat la dreptul pe care îl avea cu privire la teren, susținerea recurentei în sensul că cererea formulată de fratele său îi profită și ei neputând fi primită, aceasta fiind lipsită de orice temei legal.
În consecință, în mod corect au apreciat primele două instanțe că solicitarea privind anularea titlului de proprietate emis pe numele lui G și, implicit, a certificatului de moștenitor întocmit de pe urma acestuia nu se justifică, cele două acte fiind emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât criticile formulate de reclamantă prin motivele de recurs cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit.
Cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată reclamanta în apel reprezintă onorariul apărătorului pe care intimații l-au avut în această cale de atac, al cărui cuantum este dovedit cu chitanța seria A, nr. 1 din 08.01.2009, aflată la fila 30 din dosarul Tribunalului Galați.
Împrejurarea că reclamanta are o pensie mică ce nu îi permite achitarea unei sume atât de mari de bani către intimați nu constituie o împrejurare de natură să justifice reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată pe care, în mod evident, intimații le-au făcut cu acest proces.
Pentru toate aceste considerente, constatând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de reclamantă prin motivele de recurs, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de aceasta, menținând ca legală decizia instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 136 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 Iunie 2009.
Președinte, Ptr.Judecător, Ptr.Judecător,
- - - - - - -
-
A în CO, conf. art.261(2)pr.civ. A în CO, conf. art.261(2)pr.civ.
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel
Grefier,
Red.și tehnored. motivare /6.07.2009
Tehnored. decizie / 2 exp./ 09.07.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător Al.
Apel: Tribunalul Galați - judecători. -
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
