Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 369/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 369
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G împotriva deciziei civile nr. 281 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribvunalul
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul G asistat de avocat,avocat pentru intimații și,avocat pentru intimații și,lipsă fiind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată,declarat în termen motivat,se solicită judecata în lipsă.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură întâmpinare formulată de intimații și,duplicatul fiind comunicat din oficiu de către instanță și recurentului G spre luare la cunoștință.
Intimații și au depus la dosar prin Serviciul de Registratură întâmpinare,duplicatul fiind comunicat din oficiu de către instanță și recurentului G spre luare la cunoștință.
Recurentul Gad epus la dosar prin Serviciul de Registratură chitanța nr. - din 25.09.2008 în sumă de 4 lei și timbru judiciar mobil în sumă de 0,15 lei,prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Avocat pentru recurentul G depune la dosar precizări.
Avocat pentru intimații și arată că nu are cunoștință dacă ambele recursuri formulate de recurent s-au comunicat intimaților,arătând că intimații au primit copia unei singure cereri de recurs,deși la dosar sunt două cereri de recurs. Arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul precizărilor formulate de recurentul G,prin apărător.
De asemenea,avocat solicită a se verifica timbrajul,având în vedere că se solicită o suprafață mult mai mare de teren,situată în I, -, prețul unui metru pătrat de teren în acea zona fiind de 300,400 Euro.
Avocat pentru recurentul G susține că a timbrat legal cu suma ce i s-a pus în vedere prin citație.
Verificând actele și lucrările dosarului,instanța constată că recursul a fost timbrat legal,raportat la motivele de recurs invocate,taxa de timbru fiind corect calculată și achitată.
Avocat pentru intimații și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de precizările formulate de recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul G având cuvântul,susține recursul așa cum a fost formulat,solicită admiterea recursului,casarea deciziei Tribunalului Iași,admiterea apelului,modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată,cu cheltuieli de judecată.
Avocat susține că un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești,în sensul că a rezolvat problema privind reconstituirea dreptului de proprietate și atribuirea terenurilor aferente locuințelor,peste ceea ce a stabilit Prefectul Județului,Comisia Județeană de Fond Funciar și organele administrative în a căror competență intrau și atribuțiile privind stabilirea cotelor de teren,din suprafața de 3967 mp cât a rămas în jurul blocului de apartamente și a cărei atribuire a fost solicitată și a fost făcută de Prefectul Județului I - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991.
Apărătorul apreciază că această depășire a atribuțiilor puterii judecătorești a fost făcută în dauna recurentului G,întrucât două autorități administrative au stabilit că suprafața de teren ce i se cuvine recurentului este de 1215 mp,iar instanța,fără vreo justificare a stabilit că suprafața de teren ce i se cuvine recurentului este de 949,1 mp,deși recurentul a avut o suprafață locativă dublă și trebuia să i se atribuie o suprafață mai mare,conform principiului proporționalității.
Prin hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 și Ordinul Prefectului dat în baza referatului administrativ al Serviciului de cadastru s-a avut în vedere principiul proporționalității,prevăzut de art. 36 din legea nr. 18/1991 și s-a atribuit recurentului suprafața de 1215 mp teren,pentru ca instanța de fond și apoi instanța de apel,datorită unor propuneri făcute de alți experți să-i reducă recurentului suprafața la care avea dreptul cu 267 mp,ceea ce reprezintă o încălcare a atribuțiilor organelor administrative și o încălcare a legii.
Recurentul Gam ai solicitat efectuarea unei expertize în temeiul art. 212 Cod procedură civilă,motivat de faptul că expertizele ce s-au efectuat în cauză nu erau clare și au lăsat aspecte nelămurite.
Avocat susține că decizia instanței de apel este nelegală,fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legii,respectiv a art. 36 din Legea nr. 18/1991,neavându-se în vedere principiul proporționalității.
Astfel,dacă celorlaltor părți li s-a atribuit 600,700 mp, recurentului,care avea dublul suprafeței locative pe care au avut-o ceilalți,i s-a atribuit o suprafață de teren mică,fiind încălcat principiul proporționalității. Potrivit expertizelor,din suprafața de teren aflată în indiviziune,recurentului G i-ar fi revenit suprafața de 1376 mp teren.
Avocat susține că decizia Tribunalului Iași este nelegală având în vedere și faptul că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 292 Cod procedură civilă,întrucât i s-a respins cererea de probe formulată de recurent,în special proba cu expertiză topometrică.
Apărătorul arată că a enumerat motivele pentru care a solicitat proba cu expertiză topometrică,însă instanța a respins această probă.
Apreciază că pentru clarificarea cauzei,pentru lămurirea tuturor împrejurărilor era necesară și o altă expertiză,având în vedere și faptul că suprafețele atribuite familiilor și au crescut artificial,numai pentru a se reduce recurentului suprafața pe care ar fi avut-o de primit.
În cadrul expertizei s-a lăsat în indiviziune suprafața de 325 mp pentru buna utilitate a loturilor,fiind prejudiciat recurentul G,întrucât cu excepția a 60 mp restul s-a luat din terenul de 1215 mp ce i s-ar fi cuvenit recurentului. Deci recurentului i s-a atribuit în minus 266 mp,în timp ce familiei i s-a dat în plus 100 mp.
Apărătorul susține că recurentul a fost obligat la sultă în valoare de 42 milioane lei,sumă ce este prea mare în raport de normele în vigoare și față de împrejurarea că terenul a fost cumpărat de la stat.
În cazul în care recurentul este obligat la sultă,solicită a fi obligat la valoarea ce a fost plătită către stat și nu la o valoare mai mare.
Apărătorul apreciază că decizia instanței de apel este nelegală și în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Solicită a se avea în vedere că obiectul cauzei este partaj și fiecare din părți are cheltuieli și nu este posibil ca recurentul să plătească toate cheltuielile făcute de reclamant,sau cheltuielile de judecată care s-au făcut pentru expertiză. Nu trebuie ca părțile să fie obligate în solidar la cheltuielile privind expertiza,existând posibilitatea ca fiecare să fie obligat să plătească separat cheltuielile.
Avocat solicită admiterea recursului,în principal casarea cu trimitere spre rejudecare pentru motivele invocate și în subsidiar a i se atribui recurentului suprafața de 1215 mp din suprafața aferentă blocului de locuințe,cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații și având cuvântul,solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare.
Apărătorul arată că cererea de recurs și motivele invocate nu se referă decât la nemulțumirea recurentului față de varianta de lotizare pentru care a optat instanța.
Deși și intimații au solicitat la judecarea apelului o altă variantă de lotizare decât cea a expertului pentru care au optat instanțele,aceștia nu au formulat recurs pentru că motivele acestora de nemulțumire nu ar fi constituit motiv de nelegalitate a deciziei Tribunalului Iași în sensul art. 304 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești este neîntemeiat,având în vedere faptul că instanța a soluționat acțiunea cu care a fost investită,respectiv ieșirea din indiviziune cu privire la terenul din titlul de proprietate și nu a intervenit în privința hotărârilor de constituire a dreptului de proprietate pentru fiecare dintre coproprietari.
Avocat susține că instanța a făcut aplicarea art. 36 al. 2 din Legea nr. 18/1991 și a stabilit conform expertizei că fiecăreia dintre părți i se cuvine o cotă ideală. Suprafețele care se cuvin fiecăreia dintre părți nu au putut fi atribuite în proprietate exclusivă urmare ieșirii din indiviziune,deoarece o parte a terenului a trebuit să rămână în continuare într-o indiviziune forțată pentru a se asigura folosința loturilor și fiecărui proprietar i-a revenit în proprietate exclusivă o suprafață mai mică decât cea care i s-ar fi cuvenit în mod ideal.
Solicită a se avea în vedere că din cele patru expertize efectuate,expertiza întocmită de expertul este cea care lasă cea mai mică suprafață în indiviziune forțată.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la respingerea cererii de probe formulată la instanța de apel,avocat susține că recurentul G nu a fost împiedicat să formuleze probe,în cauză s-au administrat patru expertize,s-au formulat obiecțiuni,dându-se astfel posibilitatea mai multor variante.
Apărătorul apreciază că varianta pentru care au optat instanțele este legală și împrejurarea că recurentul este nemulțumit de aceasta excede verificării instanței de recurs.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată,avocat susține că acestea nu au făcut obiectul cererii de apel formulată de G,astfel încât acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Avocat solicită respingerea recursului,fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații și având cuvântul,arată că în - au locuit până în anul 1990 cinci familii,într-un imobil casă de locuit situat pe orizontală.
Toate cele cinci familii au cumpărat locuințele,iar la dosar s-au depus contractele de vânzare-cumpărare prin care li se stabilește suprafața locativă cumpărată,dându-li-se în folosință suprafața respectivă și o cotă indiviză.
Recurentului Gis -a dat o suprafață locativă de 139 mp. Cele cinci familii au avut posibilitatea să solicite a li se atribui în proprietate și suprafața atribuită în indiviziune conform Legii nr. 18/1991,au formulat cereri și li s-au dat suprafețele de teren aferente apartamentelor,având în vedere că exista la acel imobil o suprafață mai mare de teren în proprietatea Primăriei.
S-a emis hotărâre de atribuire a suprafețelor de teren,hotărâre ce se referă la patru familii din-, iar hotărârea a fost comunicată acestora.
Singurul care a formulat mai târziu cerere pentru a i se atribui în proprietate suprafața de teren aferentă apartamentului a fost recurentul G.
Prin Hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991,familiei i-a fost atribuită în proprietate suprafața de 788 mp teren. Hotărârea Comisiei Județene nu a fost contestată.
Titlul de proprietate pentru suprafața aferentă imobilului a fost emis pentru toate cele cinci familii.
Apărătorul recurentului solicită la termenul de astăzi admiterea acțiunii formulată de G,însă acțiunea nu a fost formulată de recurentul G,singurul care a solicitat ieșirea din indiviziune fiind.
La Judecătoria Iași singurul care a suportat cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizelor a fost reclamantul,iar ceilalți au fost obligați să plătească sume modice.
Recurentul solicită a i se acorda o suprafață de teren având în vedere mărimea locuinței cumpărate,însă prin acțiunea formulată de s- solicitat a se dispune ieșirea din indiviziune având în vedere suprafețele deja stabilite prin hotărârea Comisiei Județene.
De altfel,recurentului Gis -a atribuit o suprafață de teren mai mare decât cea prevăzută în hotărâre,în dauna pârâtei,însă apelul acesteia a fost respins ca tardiv,astfel încât nu s-a putut corecta această greșeală.
Avocat arată că prezenta cauză s-a mai judecat la Curtea de APEL IAȘI,fiind trimisă spre rejudecare la Tribunal,iar la instanța de apel s-au efectuat expertize,însă nici una dintre acestea nu a mulțumit pe toată lumea.
Majoritatea părților au solicitat a se avea în vedere expertiza efectuată de expertul,pe care au considerat-o mai aproape de realitate,însă Tribunalul Iașia respins apelul,sentința Judecătoriei rămânând definitivă sub acest aspect.
Apărătorul susține că și familia a formulat apel,solicitând o altă configurație a loturilor,însă apelul i-a fost respins,menținându-se sentința instanței de fond.
Arată că a răspuns motivelor de recurs prin întâmpinarea formulată,apreciază că recursul este neîntemeiat,instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești,ci a judecat cauza având în vedere actele atașate la dosar.
Recurentul pretinde că ar fi cumpărat de la Stat acea suprafață de teren,însă nu a făcut dovezi în acest sens; de fapt nici una dintre părți nu a cumpărat de la Stat terenul.
Apărătorul apreciază că recursul este neîntemeiat,greșit motivat,nu s-a arătat temeiul legal al formulării acestuia,nu s-a indicat ce dispoziții legale ar fi fost încălcate de instanța de apel,motiv pentru care se impune respingerea recursului,cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru recurent având cuvântul în replică,arată că se invocă de către intimați faptul că nu s-au solicitat în apel cheltuieli,însă a depus concluzii din care rezultă că s-au solicitat cheltuieli.
Apărătorul susține de asemenea că recurentul a plătit suma de bani pentru suprafața de sub apartament.
Se prezintă și avocat pentru intimata,care solicită respingerea recursului,cu cheltuieli de judecată,depunând și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 15.002 din 17.09.2001 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții, G, și. Constată că părțile au calitate de coindivizari asupra terenului în suprafață de 3.967. situat în I,-. dispune ieșirea din indiviziune a părților.
Atribuie: reclamantului și pârâtei lotul II teren construit în suprafață de 61,56. loturile 10, 12, 14 în suprafață de 742,42. delimitate conform planului de situație anexă la raportul de expertiză; pârâtei lotul 8 teren construit în suprafață de 61,65. loturile 7 și 9 în suprafață totală de 537,78. conform aceleiași expertize; pârâtului loturile 1,2,3 teren construit și neconstruit în suprafață totală de 599,43. delimitată conform aceleiași expertize; pârâtului G loturile 13 și 15 teren construit și neconstruit în suprafață totală de 949,1. delimitată conform aceleiași expertize; pârâților și lotul 5 teren construit în suprafață de 65,78. loturile 4 și 6 în suprafață totală de 624,2. delimitate conform aceleiași expertize. A fost menținută starea de indiviziune a părților asupra căilor de acces S-1, S-11, S-111 în suprafață totală de 325. delimitate conform schiței anexe la raportul de expertiză. Au fost date în debit părțile către Tribunal I, cu suma de 590.000 lei (câte 84.286 lei fiecare) reprezentând diferență onorariu expert. Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 344.143 lei cheltuieli de judecată (câte 57.357 lei fiecare).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Părților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pentru suprafața de 3.967. teren situat în I, str. -, nr. 44, conform titlului de proprietate nr. 184.505/1996.
În baza suprafeței construite, deținute de fiecare familie, prin hotărârea nr. 4183/1992 Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a atribuit părților diferite suprafețe: 788. pentru și, 688. pentru, 688. pentru, 750. pentru și G, 783. pentru și.
Această hotărâre nu a fost atacată conform procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, astfel că ieșirea din indiviziune nu s-ar mai putea face în funcție de suprafața construită ori în baza referatului din 31.08.1992, astfel cum s-a solicitat de părți.
În baza dispozițiilor art. 728 Cod civil, s-a admis acțiunea reclamantului, dispunând ieșirea din indiviziune a părților, urmare ca efect al partajului, s-a atribuit în natură părților loturile menționate în dispozitivul hotărârii delimitate conform planului de situație anexă la cel de-al doilea raport de expertiză, întocmit în august 2001, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, menținând starea de indiviziune a părților cu privire la suprafața totală de 325. reprezentând căi de acces pentru o mai bună utilizare a loturilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâții, G și.
Reclamantul critică sentința apelată sub aspectul că prin lucrarea efectuată expertul nu a ținut cont de toate obiectivele stabilite de instanță, respectiv de suprafețele prevăzute în hotărârea Comisiei Județene I și nici de construcțiile existente pe teren, gardul construit de el fiind atribuit în lotul pârâtului, iar parcelele atribuite nu sunt prevăzute cu căi de acces.
și critică sentința apelată motivat de faptul că trecerea la terenul din spatele casei este imposibil de realizat, deoarece nu s-a stabilit o cale de acces.
critică sentința apelată motivat de faptul că la atribuirea loturilor conform expertizei nu s-a ținut cont de hotărârea nr. 41.583/1992 a Comisiei Județene
G critică sentința apelată sub aspectul atribuirii loturilor, în sensul că suprafețele delimitate de expert nu corespund cu cele stabilite de Comisia Județeană de fond funciar, expertiza efectuată nu este clară și nici explicită, instanța de fond nu a motivat și nici nu a analizat sub nici un aspect susținerile părților și a actelor de proprietate deținute de părți.
Prin decizia civilă nr. 281 din 14.04.2008 a Tribunalului Iașis -a respins ca tardiv apelul formulat de și ca neîntemeiate apelurile formulate de, și G și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că imobilul în litigiu situat în Al. -, nr. 44, este compus din teren construit și neconstruit în suprafață de 3.963,17. și că în afara locuinței mai sunt amplasate anexe,garaje, cotețe cu caracter provizoriu și edificate fără autorizație, precum și faptul că ieșirea din indiviziune este dificilă, deoarece după cum este amplasată locuința împarte terenul în două, iar pentru a se realiza o ieșire din indiviziune mulțumitoare pentru toate părțile, s-ar impune demolarea anexelor.
Din expertiza efectuată de expert, reiese că la propunerile de lotizare construcția cu apartamentul de locuit a fost compartimentată conform actelor de proprietate, iar construcțiile anexe edificate de părți fără autorizație au fost identificate după modul de folosință, ținându-se cont de acest aspect la cele 2 variante de lotizare.
Expertul arată că fărâmițarea la care părțile țin foarte mult, duce la crearea unor loturi ce își pierd valoarea economică și că în cauză nu este posibilă o ieșire din indiviziune mulțumitoare pentru toate părțile.
Așadar toate expertizele efectuate în cauză concluzionează că nu este posibilă o lotizare care să satisfacă cerințele tuturor părților, deoarece s-ar produce o fărâmițare excesivă a loturilor, ceea ce le-ar diminua valoarea economică și chiar mai mult, s-ar încălca dreptul de proprietate al unora dintre părți, așa cum reiese din actele depuse la dosar.
Față de întregul material probator administrat în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că față de situația actuală, ieșirea din indiviziune se poate face doar ținând cont de suprafața construită reținută în baza referatului din 31.08.1992, încât urmează a se respinge ca nefondate apelurile formulate de, și
Apelul formulat de pârâta este tardiv, urmând a fi respins ca atare, pârâtei fiindu-i comunicată sentința la data de 17.10.2001, iar apelul declarat de aceasta a fost înregistrat la data de 20.11.2001 peste termenul legal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că prin ieșirea din indiviziune realizată potrivit expertizei este prejudiciat, ieșirea din indiviziune fiind făcută inechitabil și doar parțial, rămânând o parte din teren în indiviziune, iar loturile proprietății fiind fărâmițate, scăzându-le valoarea economică și că cea mai echitabilă soluție este cea propusă de expertul, fiind cea mai apropiată de realitate, că deși a solicitat în apel efectuarea unei noi expertize, deoarece expertizele efectuate sunt neclare și au lăsat o serie de aspecte nelămurite, în mod nelegal i s-a respins această cerere de probe, că sulta la care a fost obligat este cu mult prea mare față de normele în vigoare și că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 57.357 lei cheltuieli de judecată, deși aceste cheltuieli trebuiau compensate proporțional cu valoarea pretențiilor admise și dovedite, instanța neținând cont de regulile prevăzute de dispozițiile art. 274-276 Cod procedură civilă, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.
Recursule este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a chemat în judecată pârâții, G, pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 3.967. situat în I, -, nr. 44, pentru care li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 184.506/1996.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Prefectului nr. 785 din 12.09.1995 s-a atribuit în proprietate în indiviziune părților terenul în suprafață de 3.966,98. situat în I, -, nr. 44.
În baza acestui ordin pe numele părților se eliberează titlul de proprietate nr. 184.506 din 06.05.1996 pentru suprafața de 3.967. în
La emiterea acestui titlu s-a avut în vedere că părțile dețin în proprietate un imobil construit compus din mai multe apartamente, conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar. De altfel, în baza suprafeței construite, deținute de fiecare familie, anterior emiterii ordinului prefectului și titlului de proprietate, prin Hotărârea nr. 4183/1992 a Comisiei Județene I,pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 s-au atribuit părților diferite suprafețe de teren astfel: 788. pentru și, 688. pentru, 688. pentru, 750. pentru și G și 783. pentru și.
Cu toate acestea, la emiterea Ordinului Prefectului nr. 785/1995 s-a avut în vedere faptul că atribuirea diferitelor suprafețe de teren s-a făcut fără ca acestea să fie delimitate și individualizate, dispunându-se atribuirea în indiviziune a suprafeței de 3.967. pentru toate părțile.
Ca atare, față de titlul de proprietate nr. 184.506/1996 care atestă dreptul de proprietate al părților în indiviziune asupra terenului în litigiu, precum și a contractelor de vânzare-cumpărare deținute de părți pentru apartamentul din imobil, ieșirea din indiviziune s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 728 și următoarele din Codul civil și art. 6739Cod procedură civilă și s-a determinat cota-parte din dreptul de proprietate pentru fiecare parte.
În cauză s-au efectuat mai multe expertize care însă au fost contestate de părți, instanța de apel,păstrând soluția fondului, a dat eficiență expertizei efectuată în august 2001 ca parte integrantă a hotărârii pronunțate.
Conform expertizei întocmite de expert în luna august 2001 rezultă că suprafață totală a terenului construit și neconstruit luată în calcul este de 3.967. conform titlului de proprietate nr. 184.506/1996, iar conform hotărârii Comisiei Județene din 1992 suprafața totală atribuită părților este de 4.162. depășind astfel cu 195. terenul ce a fost atribuit prin ordinul prefectului și înscris în titlul de proprietate.
Arată expertul că pentru a se putea înscrie în suprafața existentă se vor reduce proporțional suprafețe atribuite și propune parcelarea suprafeței de teren astfel:
- va primi: parcela 1 = 259,80. grădină, parcela 2 = 213. curte și locuință și parcela 3 = 126,23.pl.;
- și: parcela 4 = 407,70. parcela 5 = 65,78. și parcela 6 = 216,50.;
-: parcela 7 = 355. parcela 8 = 61,65. și parcela 9 = 182,78.;
- și: parcela 10 = 401,75. parcela 11 = 61,65. și pacela 12 = 209,68.;
- G: parcela 13 = 352,5. parcela 14 = 130,99. și parcela 15 = 596,60.;
menținând starea de indiviziune a părților asupra căilor de acces S-1, S-II, S-III în suprafață de 325. delimitate conform schiței planului de situație anexă la raportul de expertiză.
Totodată expertul subliniază că ieșirea din indiviziune este dificilă deoarece locuința împarte terenul în două iar în timpul scurs de la cumpărare până în prezent, părțile și-au construit diverse anexe fără a corela amplasamentul acestora cu poziția apartamentului fiecăruia.
În rejudecarea apelului s-a efectuat o nouă expertiză de către expert, propunând 2 variante de lotizare care însă nu au fost acceptate de majoritatea părților și o completare a raportului de expertiză tot cu două variante de lotizare.
Întrucât acest supliment de expertiză a fost contestat de părți, s-a dispus efectuarea unei noi expertize de expert. Arată expertul că datorită amplasării construcției cu destinație de locuință și a celorlalte construcții edificate de fiecare dintre părți în decursul timpului cât și de rețelele edilitare construite, nu propune o ieșire din indiviziune ci un partaj de folosință pentru loturile exclusive, urmând ca o parte din teren să rămână în indiviziune forțată., la care părțile țin foarte mult, duce la crearea de loturi ce-și pierd valoarea economică și că menținând indiviziunea forțată se permite accesul permanent, care este încrucișat la construcțiile anexe pi această expertiză a fost contestată de părți, expertul făcând noi precizări la raportul de expertiză întocmit.
Așadar toate expertizele efectuate în cauza de față, concluzionează că nu este posibilă o lotizare care să satisfacă toate cerințele părților, deoarece s-ar produce o fărâmițare excesivă a loturilor ceea ce le-ar diminua valoarea economică pe de o parte, iar pe de altă parte s-ar încălca chiar dreptul de proprietate al unora dintre părți, așa cum reiese din actele de proprietate deținute de aceștia.
Susținerile recurentului că raportul de expertiză întocmit de este corect, și că reprezintă cea mai bună variantă de ieșire din indiviziune sunt neîntemeiate și nu vor fi primite, având în vedere faptul că împotriva acestei expertize efectuate în prima judecată a apelului a fost contestată de celelalte părți, iar prin motivele de recurs invocate în dosarul nr. 418/2005 al curții de APEL IAȘI el însuși critică propunerile de lotizare făcute de acest expert, pentru ca prin concluziile susținute cu ocazia dezbaterilor în fond la rejudecarea apelului să-și însușească expertiza și să se respingă solicitarea celorlalte părți cu privire la soluționarea cauzei în raport de expertiza și (fila 261 dosar nr- a Tribunalului Iași ).
De asemenea susținerea recurentului că decizia recurată este nelegală întrucât i s-a respins proba cu efectuarea unei noi expertize este nefondată, atât timp cât în faza rejudecării apelului s-au efectuat două expertize, fiecare cu completări și suplimente de expertize, el însuși având desemnat un expert consultat - alături de expertul.
Prin urmare în mod legal a reținut instanța de apel că, față de întreg probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în sensul că ieșirea din indiviziune a părților se poate face ținându-se cont de suprafețele construite, reținută în baza referatului din 31.08.1992. Nici criticile recurentului referitoare la stabilirea în sarcina sa a cheltuielilor de judecată și a diferenței de onorariu expert nu sunt fondate.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de fond.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.
În speță reclamantul a făcut dovada cheltuielilor efectuate în cuantum de 344.143 lei, încât în mod corect fiecare pârât a fost obligat la plata a câte 57.357 lei fiecare, aceeași simetrie respectându-se și pentru onorariul de expert ce nu a fost achitat în întregime.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 281 din 14.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurentul să plătească intimaților și suma de 400 lei și intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 281 din 14 aprilie 2008 Tribunalului Iași,decizie pe care o menține.
Obligă recurentul G să plătească intimaților și suma de 400 lei și intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată la instanța de recurs.
Ia act că intimații și nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 Octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
22.10.2008
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Georgeta Pavelescu, Viorica Olariu
