Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 37/
Ședința publică din 08 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.195 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 01 februarie 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea d Argeș la data de 16.11.2005, - i-a chemat în judecată pe și - solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se partajeze averea succesorală rămasă de pe urma autoarei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în localitatea la data de 1.01.09.1986 a fost deschisă succesiunea autoarei la care părțile au calitate de moștenitori, aceasta dinainte lăsând o masă de bunuri așa cum a fost identificată în cererea principală și cea completatoare.
Pârâta-reclamantă, prin cerere reconvențională a solicitat completarea masei succesorale cu terenurile identificate în cuprinsul cererii.
La data de 24.03.2006, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând a fi scoasă de la masa de împărțit bunurile pe care aceștia le-au cumpărat prin actele de vânzare cumpărare autentificate sub nr.3680/26.09.2005 și 3688/26.09.2005.
Prin sentința civilă nr.937 pronunțată la 26.10.2006, a fost admisă în parte cererea principală așa cum a fost completată precum și cererea reconvențională, dispunându-se partajarea averii succesorale a defunctei potrivit variantei a III-a din completarea la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu și s-au compensat între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a făcut trimitere la încheierea de admitere în principiu în care s-a constatat deschisă succesiunea autoarei, calitatea de moștenitori a părților și cotele ideale pe care aceștia le au cu privire la bunurile ce compun masa succesorală așa cum au fost reținute în cuprinsul hotărârii.
Împotriva sentinței au formulat apel, reclamanta-pârâtă - și pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta reclamantă a criticat hotărârea în sensul că în mod greșit s-a introdus la masa partajabilă suprafața de 4117 mp situat în punctul "Acasă ", în titlul de proprietate fiind trecută doar suprafața de 1500 mp, iar diferența constituind proprietatea exclusivă a apelantei, criticând-se, de asemenea, modul de evaluare al bunurilor.
Pârâta reclamantă, în dezvoltarea motivului de apel a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.195, pronunțată la 5.06.2007 a respins apelul reclamantei și l-a admis pe acela formulat de pârâtele, respectiv -.
Instanța de apel în considerentele deciziei a reținut că a fost respinsă în mod greșit excepția autorității de lucru judecat pe care au invocat-o pârâtele, fiind incluse la masa de împărțit bunurile ce au făcut obiectul unui alt partaj succesoral potrivit sentinței civile nr.42/1991.
Cât privește partajarea suprafeței de 4117 mp, tribunalul a apreciat că este cuprinsă în titlul de proprietate numărul -/1997, respectiv titlul de proprietate nr.-/1998, reclamanta neputând să dovedească dreptul său exclusiv asupra unei părți din imobil și nici evaluarea greșită a suprafețelor de teren.
Decizia a fost criticată de către reclamantă pe calea recursului pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanța de apel a făcut o apreciere eronată asupra excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.42/1991, pronunțată de Judecătoria Curtea de A atunci când a schimbat componența masei succesorale.
De asemenea, în mod nelegal s-a reținut la masa de împărțit suprafața totală de 4117 mp în punctul "Acasă la ", deși suprafața reală de împărțit era de numai 1500 mp potrivit titlului de proprietate.
Tot sub aspectul nelegalității hotărârii, recurenta a criticat decizia și în sensul că terenurile au fost evaluate greșit de către expert, neținându-se cont de criteriile legale de evaluare dar nici de acelea care asigură o partajare echitabilă a bunurilor potrivit art.6739Cod proc.civilă.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca nefondat, pentru argumentele ce urmează.
Intimatele în sprijinul apărărilor formulate prin întâmpinare au invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.42 pronunțată la 30.04.1991 prin care s-a mai partajat o parte din averea succesorală rămasă de pe urma autoarei între aceleași părți. În raport de această hotărâre, intimatele au solicita excluderea de la masa partajabilă a bunurilor ce au mai făcut obiectul partajului judiciar soluționat prin hotărârea evocată.
Instanța de fond, prin încheierea pronunțată la 9.02.2006, a respins excepția autorității de lucru judecat pentru argumentul că sentința nu a fost executată în termenul general de prescripție, astfel că datorită pasivității părților aceasta nu se mai poate bucura de autoritatea de lucru judecat.
Aprecierea instanței de fond asupra excepției invocate a fost una greșită deoarece hotărârea de partaj are un caracter declarativ, prezumându-se potrivit art.786 din Codul civil că fiecare moștenitor a moștenit singur și imediat bunurile ce au căzut în lotul său chiar de la deschiderea succesiunii, motiv pentru care bunurile căzute în lotul moștenitorilor ce au fost părți în litigiul soluționat prin sentința civilă mai sus arătată au intrat în proprietatea exclusivă a acestora nemaiputând constitui obiect al unui alt partaj judiciar fiindcă, cu privire la aceste bunuri starea de indiviziune nu mai poate reînvia.
Potrivit art.405 alin.3 Cod proc.civilă, prin împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Executarea hotărârii semnifică realizarea imediată a efectelor acesteia din momentul în care sunt investite cu formulă executorie sau la un alt moment prevăzut de lege.
Pornind de la acest argument trebuie să se facă distincția între două noțiuni juridice și anume aceea de putere de lucru judecat și de forță executorie a unei hotărâri, categorii juridice ce nu pot fi identice.
Puterea lucrului judecat implică două funcții respectiv una pozitivă în beneficiul aceluia care a câștigat procesul în sensul că se poate prevala de această funcție și să ceară realizarea dreptului său în caz de refuz prin forța coercitivă a statului, iar cea de-a doua funcție este aceea că dreptul astfel recunoscut nu mai poate fi contestat de către cel căruia i se opune.
Prin hotărârea de partaj a cărei putere de lucru judecat părțile au pus-o în discuție s-a atribuit în lotul acestora în mod exclusiv și definitiv o parte din bunurile succesorale, titlul dobândirii lor fiind moștenirea legală, iar hotărârea actul declarativ al acestor drepturi.
Neexecutarea silită a sentinței nu a fost de natură să afecteze dreptul moștenitorilor asupra bunurilor atribuite în lot, fiindcă datorită caracterului său absolut și perpetuu proprietatea nu se stinge prin neuz, singura posibilitatea de sancțiune a pasivității titularului dreptului fiind prescripția achizitivă invocată în condițiile art.1846 - 1847 Cod civil.
Tribunalul a făcut o apreciere corectă asupra dreptului de proprietate exclusivă pe care părțile l-au dobândit cu privire la bunurile ce au făcut obiectul partajului judiciar și a schimbat încheierea de admitere în principiu în sensul excluderii lor, nemaifiindu-le aplicabil regimul juridic al proprietății indivize.
Cât privește suprafața de 4117 mp din punctul "acasă" recurenta s-a apărat în sensul că din acest trup de teren doar suprafața de 1500 mp a rămas de pe urma autoarei diferența fiind în proprietatea sa exclusivă.
La partajarea suprafeței de teren situată în punctul " Acasă" instanța de apel a avut în vedere titlul de proprietate nr.-/1998 prin care părților în calitate de moștenitori ai autoarei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,7966 ha.
Titlul de proprietate evocat nu a fost modificat de către instanță, astfel că aparența de valabilitatea a acestuia nu poate să fie înlăturată cât privește întinderea suprafeței de teren. Recurenta în apărarea sa a invocat un drept exclusiv de proprietate asupra diferenței de la 1500 mp la 4117 mp, potrivit sentinței civile nr.17/2006 prin care în nume propriu i-a fost reconstituit un astfel de drept.
Prin sentința civilă nr.17/2006, s-a reținut că în punctul "Acasă" moștenitorilor autoarei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafață de 2500 mp ce a făcut obiectul operațiunii juridice de punere în posesie a recurentei la dat de 31.07.2005, în parte pentru suprafața de 800 mp.
În raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de către inginerul - s-a reținut că din suprafața totală de 4117 mp situată în punctul acasă suprafața de 1500 mp se regăsește în titlul de proprietate nr.-/1997.
Recurenta a recunoscut că suprafața de 1500 mp cu care a fost înscris în registrul agricol soțul său pe raza altei localități a fost primită cu titlu de donație de la autoarea comună fără a face dovada transmisiunii valabile a dreptului de proprietate printr-un act în formă autentică potrivit art.813 din Codul civil, act ce nu a fost confirmat de ceilalți moștenitori chiar dacă nu a îmbrăcat această formă potrivit art.1167 alin.3 Cod civil, în sensul că aceștia au solicitat să se reconstituie dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren avută de către autoare în punctul " acasă".
De altfel, însăși recurenta a recunoscut valabilitatea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren din punctul Acasă, fiind alături de ceilalți moștenitori beneficiara dreptului reconstituit prin titlu nr.-/1998, ce nu a fost contestat în această privință.
Instanța de apel a făcut o apreciere corectă asupra valabilității dreptului de proprietate și asupra întinderii sale atunci când a reținut la masa de împărțit întreaga suprafață de 4117 mp, motiv pentru care nu s-a putut justifica nici această critică.
Ultima critică a deciziei pronunțată în apel se referă la o evaluare greșită a suprafețelor de teren ce au compus masa succesorală și atribuirea în lot după criterii ce nu asigură principiul legalității între moștenitori potrivit art.741 cod civil și 6739Cod proc.civilă.
Cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză recurenta a formulat obiecțiuni în sensul că la stabilirea valorii terenurilor nu s-a ținut cont de prețul de circulație al acestora în zonă.
Stabilirea valorii reale a terenurilor are loc într-adevăr și în raport de criteriul prețului de circulație numai că acest reper nu este unul exclusiv. În completare la raportul de expertiză tehnică s-a făcut trimitere la criteriile ce au stat la baza evaluării precum și la actele normative ce se referă la acestea, motiv pentru care în mod judicios au fost respinse obiecțiunile reținându-se o evaluare reală a imobilelor.
Nici partajarea bunurilor succesorale nu s-a făcut fără respectarea principiilor egalității, respectiv a împărțelii în natură din modalitatea de lotizare rezultând că părțile au primit bunuri în natură iar valoarea sultelor pentru compensarea valorică a loturilor este mică.
Împrejurarea că moștenitoarea nu mai locuiește în țară și nici nu a folosit suprafețele de teren ce au făcut obiectul partajului nu poate constitui o cauză pentru care această moștenitoare sa nu primeasca bunuri în natură, având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art.741 Cod civil, exprimat prin sintagma că la formarea și compunerea loturilor "trebuie" să se dea fiecărei părți bunuri de aceeași natură și valoare proporțional cu cota ideală ce o are asupra lor.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod proc.civilă se va respinge recursul ca nefondat și ca urmare a culpei sale procesuale, recurenta va fi obligată, în baza art.274 Cod proc.civilă, la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.195 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtele:, - și intervenienții:,.
Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei către intimatele-pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
H/2 ex./22.02.2008
Jud.fond; -
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Constantina Duțescu
