Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 38
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Valeria
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentele și împotriva deciziei civile nr. 319 din 23 04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect partaj judiciar;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi - parte integrantă din prezenta decizie - când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la 21 ianuarie 2009 și la 28 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.8650 din 19.07.2007 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
1. Constată că excepțiile prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului și pasivul succesoral sunt inoperante.
2.a). Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele - pârâte, domiciliată în I,- și, domiciliată în B,-, în contradictoriu cu pârâții - reclamanți:, domiciliați în I,- și, domiciliată în I, Bd. - nr.1, Bl. 320, scara B,.4,.14 - ca moștenitori ai pârâtei-reclamante.
b). Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantele-pârâte.
c). Admite în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții
și, domiciliați în I,-, -.6-7,. B,.3,.2 în contradictoriu cu reclamantele-pârâte și cu pârâții-reclamanți.
Constată că de pe urma decujusului, decedat la 22.02.1996, au rămas următoarele bunuri ce alcătuiesc masa succesorală:
terenul de 9950 RON situat în satul și comuna, județul I, evidențiat în titlul de proprietate nr. -/26.04.1994 (bun propriu);
cota de 1/2 din casa construită în 1977, de 22059,5 RON compusă din: locuință, magazie pentru mașina de dărăcit, magazie și bucătărie, beci, antreu, magazie de scândură și șopron, saivan și împrejmuiri din gard (b un comun).
Restul cotei de 1/2 aparținea soției supraviețuitoare -, iar în prezent moștenitorilor acesteia.
cota de 1/2 din 1/2 (deci 1/4) din casa construită în 1992, de 72.388 lei RON compusă din: casă de locuit, anexă bucătărie, beci, magazie și grajd - împrejmuiri (bun comun) și în coproprietate pe cote - părți.
- Restul cotei de 1/2 din 1/2 (1/4, aparținea soției supraviețuitoare -, iar în prezent moștenitorilor acesteia.
- Cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului descris mai sus aparține intervenienților și.
cota de 1/2 din următoarelebunuri mobile(comune):
1). O cadă vin; 2). 2 cai; 3). O vacă; 4). Un cuier perete; 5) 3 mese bucătărie, 6). 2 mese furnir; 7) oglindă cu noptieră; 8) o mașină de cusut ""; 9) un dulap de bucătărie; 10) un color, 11) o masă; 12) un radiocasetofon; 13) un pat dublu și noptieră; 14) 3 fotolii; 15) un recamier; 16) o servantă; 17) un dulap bucătărie;18). un aragaz cu 4 ochiuri, 19). un frigider mijlociu); 20). un alb - negru; 21). un Ť.; 22). o căruță; 23). 1000. vin nobil; 24). 20 litri Ť.; 25). 2000 kg. porumb boabe; 26) 2 por45ci; 27). 8 bucăți butoaie plastic; 28). 12 bucăți butoaie plastic; 29). un cântar mic; 30). 18 păsări curte, 31). un, 32). 80 litri Ť.; 33). 3 mc. scândură gard; 34). 0,252 mc. scândură pentru construcții; 35). 1,875 melaminat; 36). 2000 kg. porumb; 37) o cadă vin - 300.; 38). o cadă baie; 39). 2 darace lână, 40). o mașină de tăiat cârpe; 41). o mașină de tăiat melană; 42). o chiuvetă, 43). Un boiler (total 14533,1760 RON - conform expertizei ).
- Restul cotei de 1/2 aparținea pârâților - reclamanți și în prezent aparține descendenților săi.
Constată că decuius-ul și pârâta - reclamantă au avut fiecare o cotă de 50% (1/2 la dobândirea bunurilor comune).
Constată că intervenienții și au o cotă de 1/2 din dreptul de proprietate asupra casei construite în 1992.
Constată că valoarea fructelor produse de teren este de 1162,80 lei și le obligă pe reclamantele - pârâte să o aducă la masa de împărțit.
Constată că masa succesorală este grevată de un pasiv de 100 RON.
Respinge cererea reclamantelor privind reducțiunea testamentului.
Constată că moștenitorii decuius-ului sunt:
- reclamantele-pârâte cu o cotă de 3/4 împreună asupra moștenirii (descendente - fiice);
- pârâții-reclamanți - cu o cotă de 1/4 împreună asupra moștenirii, ca moștenitori ai pârâtei - reclamante.
Constată că părțile sunt coproprietare în indiviziune, astfel:
-pentru casa din 1977:
- reclamantele: 6/16 din dreptul de proprietate asupra acesteia, iar pârâții 10/16;
-pentru casa din 1992:
- intervenienții - 8/16, pârâții - 5/16 (total 13/16 împreună), iar reclamantele - 3/16.
-pentru bunurile mobile:
- reclamantele 6/16, iar
- pârâții 10/16.
-pentru teren:
- reclamantele 3/4 (12/16), iar
- pârâții 1/4 (4/16).
Dispune ieșirea părților din indiviziune.
Atribuie părților următoarele bunuri, astfel:
-Reclamantelor-pârâte - teren:
- Teren de la punctul
-intravilan:T1, 3 - 900.;
T1, 4 - 800.;
T1, 5 -1300;
2, 48 - 1300. (3010 RON).
- extravilan: 14 - p. 222/7 - 2600.;
22 - p. 341/7 - 18300. (2715 RON).
Total teren = 5725 RON.
- casa și anexele descrise la punctul B (din 1977, de 22053,5 RON);
- bunurile mobile de la punctul D, de la 37 - 43 (800,8711 RON).
-reclamanți:
- Terenul de la punctul
- Intravilan: 29, p. 874 - 2800.p;
2 p. 49/1 = 800. (2520 RON).
- Extravilan:10, p. 102/5 - 2800.;
8, p. 98/33 - 8700.;
33, p. 516/63 - 5000. (1705 RON).
Total teren = 4225 RON.
- bunurile mobile de la punctul D de la 1 la 36, de13732,3049 RON.
-reclamanți și intervenienților, în indiviziune, casa și anexele descrise la punctul -(72.388 lei).
Obligă pârâții-reclamanți în solidar să plătească reclamantelor-pârâte suma de 6.172 lei reprezentând sultă până la 19.10.2007.
Obligă reclamantele-pârâte în solidar să plătească pârâților-reclamanți suma de 290,70 lei, reprezentând contravaloare fructe.
Obligă pârâții-reclamanți în solidar să plătească reclamantelor-pârâte suma de 25 lei reprezentând pasiv succesoral.
Compensează cheltuielile de judecată.
Respinge celelalte pretenții ale părților.
Obligă părțile să plătească experților diferențele de onorar, astfel:
- reclamantele-pârâte (în solidar): 15 lei pentru și 10 lei pentru;
- pârâții-reclamanți în solidar - 10 lei pentru, un exemplar de pe prezenta hotărâre urmând a fi comunicată experților menționați mai sus.
Executorie pentru sumele cuvenite experților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
1. Excepțiile prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului și pasivul succesoral sunt inoperante.
Astfel, prin sentința civilă nr. 24335/16.12.2002 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a testamentului nr. 2905/4.06.1094, cererea rămânând fără obiect.
Pasivul succesoral este solicitat în cadrul unei acțiuni de ieșire din indiviziune care are un caracter imprescriptibil.
2. Acțiunea, cererea reconvențională și cea de intervenție sunt parțial întemeiate pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:
De pe urma decujusului, decedat la 22.02.1996 au rămas următoarele bunuri (ce compun masa succesorală):
- terenul de 4,53 ha. situat în satul și comuna, județul I, este evidențiat în titlul de proprietate nr. -/26.04.1994, în valoare de 99.500.000 ROL, conform raportului de expertiză nr. 775/12.05.2006 realizat de expertul - filele 66 și urm. dosar nr. 1221/2000.
- bun propriu.
De asemenea, a rămas:
- cota de 1/2 din casa refăcută în 1977, aceasta fiind bun dobândită cu pârâta. Valoarea casei este de 22059,50 RON, conform expertizei realizate de (fila 36), fiind scăzută valoarea beciului de 3.760.971 lei (suplimentar).
Cu privire la acest bun se cuvin precizări:
Prin sentința civilă nr. 4920/22.07.1977, casa a revenit reclamantului, ca efect al tranzacției încheiate în procesul de partaj cu prima soție. La acea dată casa avea 3 camere și dependințe - fila 87. Anterior bunul fusese dobândit prin cumpărare de la, fiind compus din 2 camere și sală (fila 236).
Ulterior, acest bun a fost refăcut, folosindu-se inclusiv materiale de construcții de la casa veche a pârâtei-reclamante.
Astfel, bunul a fost transformat, devenind nou, deosebit de cel inițial, imobilul bun propriu devenind bun comun.
Astfel, suprafața locativă a casei s-a dublat, părțile construind mai multe anexe gospodărești. Cum părțile au efectuat lucrări de reparații la imobil, au locuit în acesta, până la decesul lui, au transformat casa inițială într-una menită să servească de locuință comună familiei lor amândurora, rezultă că s-a urmărit ca și soțul proprietar al materialelor (pârâta) să dobândească un drept real de proprietate asupra construcției și nu un drept de creanță.
Conform expertizelor realizate în cauză acest bun este compus din: casă cu destinație de locuință, magazie pentru mașina de dărăcit, magazie și bucătărie, beci, antreu, magazie din scândură și șopron saivan din scândură și împrejmuiri (fila 37).
De asemenea, în masa succesorală se include și cota de 1/2 din bunurile mobile, comune, dobândite împreună cu.
Nu se includ: o masă, un pat tip dormeză, 2 scaune și o butelie de aragaz, acestea fiind, conform declarațiilor martorilor, bunuri proprii ale.
Bunurile și valoarea lor au fost identificate în expertizele realizate în dosarul inițial și în cel efectuat de expert (filele 64 - și urm.). Nu se vor include în masă o cadă de vin și un teasc, nefiind găsite.
Pentru celelalte bunuri nu s-a făcut dovada existenței lor, iar pentru bunurile contestate de nu rezultă că acestea îi aparținuseră, ca bunuri proprii.
Nici intervenienții nu au putut dovedi că sunt bunuri proprii cele indicate în cererea de intervenție, cu excepția cotei de 1/2 din casa nouă.
Bunurile comune, dobândite de decuius și de pârâtă sunt indicate în dispozitivul hotărârii.
De asemenea, constituie bun comun și cota de 1/2 din imobilul construit în anii 1992-1994 format din casă de locuit și anexe, în valoare de 72.388 lei, din care - lei casa.
(Anexele sunt: anexa proprie - zisă - bucătărie, beci, magazie și gard (fila 36).
Imobilul a fost construit de împreună cu fiul pârâtei, conform autorizației de construcție nr. 3/31.08.1991.
Autorizația este valabilă, atât timp cât acțiunea în contencios a fost respinsă, iar cercetările de la Parchet nu s-au finalizat cu trimiterea dosarului la instanță.
Martorul Gaa firmat că a adus materialele necesare pentru edificarea imobilului: tablă, cărămidă, iar a afirmat că a fost plătit de decuius și de intervenient pentru efectuarea unui gard și a acoperișului casei și că l-au văzut pe ajutând la construirea acestuia.
În acest sens, sunt și declarațiile martorilor: și care l-a ajutat pe intervenient să transporte cu mașina proprietatea sa la casa mică aproximativ 5 tone ciment, piatră, balast și nisip și 2,5 tone fier beton, transport ce a fost plătit de.
Depozițiile celorlalți martori audiați în cauză (inclusiv în rejudecare, nu sunt de natură să înlăture concluzia că 1/2 din imobilul construit în 1992 este lui (și ).
Ca atare, dreptul de proprietate în devălmășie coexistă cu cel pe cote părți.
Ambii soți au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune deoarece ambii au avut serviciu, s-au implicat în activitățile gospodărești.
Faptul că decujusul a fost bolnav și a fost ajutat în această perioadă mai mult de pârâtă se compensează cu bunurile aduse în gospodărie și valorificate pentru construirea imobilelor (100 oi). Ambii soți au contribuit la întreținerea copiilor lor rezultați din căsătorii anterioare.
Nu s-a dovedit efectuarea lucrărilor de îmbunătățire de intervenienți, imobilul fiind finisat în timpul vieții decujusului.
De asemenea, la masa de împărțit trebuie aduse și fructele acestea fiind în valoare de 1062,8 lei pentru anii 1996, 1997 și 1998 conform expertizelor realizate în cauză (fila 79).
Ulterior, nu s-a făcut dovada că terenul a fost lucrat de reclamantă.
Pasivul succesoral a fost suportat de reclamantă și pârâtă.
Reclamantele au contribuit într-o măsură mai mare, valoarea acestor cheltuieli efectuate de înmormântare și praznice fiind de 100 RON.
În condițiile în care testamentul a fost anulat, cotele moștenitorilor sunt de 3/4 asupra moștenirii pentru reclamante, ca descendente (împreună) și 1/4 pentru pârâtă, ca soție supraviețuitoare (respectiv pentru moștenitorii acesteia -, și - descendenți - împreună).
Așa cum s-a mai arătat și au o cotă de 1/2 din dreptul de proprietate asupra unui imobil construit în 1991, iar intervenienții o cotă de 1/2 din dreptul de proprietate asupra casei noi.
Cotele părților ca proprietari și în indiviziune asupra bunurilor sunt prevăzute în dispozitiv.
Conform art. 728 cod civil nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune.
Ca atare, în baza art. 728 Cod civil și art. 673 și urm. Cod procedură civilă instanța va dispune ieșirea părților din indiviziune.
Astfel, instanța va atribui reclamantelor casa veche din 1977, terenul și bunurile mobile menționate în dispozitiv (folosite de acestea).
Se impun câteva precizări:
Pentru bunurile mobile vor fi atribuite cele aflate în posesia reclamantelor și cele ce nu au fost găsite la al doilea proces-verbal de inventariere, dar rămăseseră în folosința lor (chiuvetă și boiler). De asemenea, moștenitorilor pârâți vor fi atribuite bunurile mobile aflate în posesia lor și cele ce nu au fost găsite la al doilea proces-verbal de inventariere, menționându-se că au fost luate de pârâtă, animale, produse agricole și cherestea.
Cota de 1/2 din casa din 1992 și terenul menționat în dispozitiv vor fi de asemenea atribuite pârâților.
Restul cotei de 1/2 din casa din 1992 este a intervenienților.
Pentru reclamante se va atribui parcela 48, T2, fiind situată în imediata vecinătate a imobilului ce le-a fost atribuit.
În baza art. 673 indice 10 Cod procedură civilă și art. 742 Cod civil, instanța va obliga pe pârâții-reclamanți să plătească reclamantelor-pârâte suma de 6172 RON reprezentând sultă până la 19.10.2007 (pentru a compensa inegalitatea valorică a loturilor).
Pârâții datorează următoarele sume: 135.726.500 ROL - de la casa nouă, 46.490.699 ROL de la bunurile mobile, 17.375.000 ROL de la teren. Reclamantele au de plătit suma de 137.871.981 ROL de la casa veche. Deci: 199.592.599 ROL, reprezentând total sumă datorată de pârâți, minus 137.871.981 ROL - total sumă datorată de reclamanți, egal 61.720.618 ROL = 6172 RON - sultă.
Valoarea tuturor bunurilor este 1.188.814.930 ROL.
De asemenea, instanța le va obliga pe reclamante în solidar să plătească pârâților suma de 290,70 lei reprezentând contravaloare fructe, (contrar reclamantele s-ar îmbogăți fără just temei).
Totodată, instanța îi va obliga pe pârâți în solidar să plătească reclamantelor suma de 25 RON reprezentând pasiv succesoral (774,747 și 1060 Cod civil).
Cererea de reducțiune a testamentului a rămas fără obiect și va fi respinsă.
Celelalte pretenții ale părților nu au fost dovedite și, ca atare, vor fi respinse.
Conform art. 276 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată vor fi compensate.
Onorariile de experți vor fi completate conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele - și.
Prin decizia civilă nr.319 din 23 aprilie 2008 Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de reclamantele-pârâte si împotriva sentinței civile nr.8650/19.07.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbă în parte, in sensul că:
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantelor-pârâte la plata către pârâții-reclamanți a contravalorii cotei din fructele naturale. restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Ia act ca apelantele nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
1. Referitor la primul motiv de apel invocat de apelante, acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive: Casa de locuit veche din comuna este bun comun, deoarece a fost complet refăcută astfel încât suprafața locativă a casei de locuit s-a dublat, părțile construind împreună și mai multe anexe gospodărești. Prin urmare prima instanță a reținut corect că dacă părțile au efectuat lucrările de reparații la casă, au locuit împreună în aceasta pana la decesul soțului, au transformat casa inițială într-una nouă, rezultă că s-a urmărit ca și soțul proprietar al materialelor - respectiv defuncta să dobândească un drept real de proprietate asupra construcției și nu un drept real.
Nu se poate reține susținerea apelantelor potrivit căreia imobilul este bun propriu al defunctului, ceea ce ar rezulta din autorizația de construire. Astfel la data lichidării comunității de bunuri dintre cu prima soție, mama apelantelor casa era formata din 2 camere și hol după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare 131/26.03.1958 și adeverința nr.116/15.01.1997, având o suprafață de 48 mp.
După căsătoria lui cu, imobilul este complet refăcut de cei doi soți, astfel încât rezultă o locuință formată din 5 camere și anexe, cu o suprafață locuibilă de 106,6. Această împrejurare se dovedește nu numai cu declarațiile martorilor audiați in cauză, dar și din cuprinsul expertizei în construcții efectuată în cauză. În expertiza efectuată de expertul se precizează că "prin reparația și modernizarea acestui imobil făcută în 1977 în baza autorizației 20/77 și a referatului anexă la autorizație s-au realizat încă două camere și un hol prin extindere, înălțare și compartimentare. Deci bunul propriu al lui a devenit bun comun prin participarea soțului neproprietar - la îmbunătățirile și reparațiile efectuate împreuna, astfel încât acesta a devenit un imobil nou.
2. Al doilea motiv de apel vizează nepronunțarea primei instanțe cu privire la excepția nulității absolute a autorizației de construire a casei din anul 1992 și acesta fiind neîntemeiat. În dispozitivul sentinței se menționează că "se resping toate celelalte pretenții ale părților". Inițial apelantele au contestat valabilitatea autorizației nr.5/31.08.1992 adresându-se printr-o acțiune în constatarea nulității absolute instanței de contencios administrativ. Instanțele de contencios administrativ s-au pronunțat definitiv și irevocabil în sensul respingerii acțiunii formulate de apelante. Este adevărat că nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci pentru considerente de ordin procedural, dar aceasta nu dă posibilitatea ca pentru aceleași motive invocate să se pronunțe acum instanța civilă, afectând astfel securitatea și stabilitatea raporturilor juridice. Mai mult în considerentele acestor hotărâri se precizează că "numai se poate considera parte vătămată prin menționarea numelui și deci numai el avea dreptul să ceară anularea acestei mențiuni. Cum timp de 4 ani nu a acționat astfel, o acțiune în nulitate nu mai poate fi exercitată de moștenitori pentru că la data la care ei au venit la succesiune dreptul nu mai era în ființă.". Pe de altă parte motivele invocate de acestea în susținerea nulității actului administrativ contestat nu sunt întemeiate.
Nu s-a stabilit prin nicio hotărâre judecătorească existența vreunei infracțiuni de fals.
3. Nici al treilea motiv de apel invocat de apelante nu este întemeiat. Imobilul respectiv format din casa de locuit și anexe gospodărești a fost edificat de defunctul împreună cu fiul lui, în baza autorizației nr.5 din 31.08.1991 eliberată pe numele celor doi de Consiliul Local. Nu se poate reține contribuția lui de doar 20%, deoarece probele administrate vin să răstoarne susținerile apelantelor. Din depoziția martorului G se reține că intervenientul a adus materialele necesare edificării casei: tabla, cărămida, că venea în comuna la fiecare sfârșit de săptămână. Martorul declară că a fost plătit atât de defunct cât și de intervenient pentru edificarea unui gard și a acoperișului, că l-a văzut de ajutând la construirea casei. Și martorii și vin să confirme prin depozițiile lor susținerile intervenientului. Astfel declară ca l-a ajutata pe intervenient să transporte cu mașina proprietatea sa la casa nouă aproximativ 5 tone de ciment, piatră, balast și nisip și 2,5 tone fier beton. Martorul declară că intervenientul presta munci pentru edificarea construcției la fiecare sfârșit de săptămână.
4. Nici motivul invocat de apelante în senul neatribuirii unor anumite suprafețe de teren nu este întemeiat. În primul rând față de propunerile de lotizare realizate de expert părțile nu au declarat că ar exista vreo înțelegere în sensul atribuirii unora din acestea unor moștenitori, iar altele altora, astfel încât instanța sau expertul să le aibă în vedere.
În consecință, instanța respectând principiul egalității și echității moștenitorilor a procedat la atribuirea acestora în conformitate și cu dispozițiile art.741 Cod civil.
5. Al cincilea motiv de apel vizează admiterea cererii reconvenționale și obligarea apelantelor la plata sumei de 290.70 lei, reprezentând contravaloare fructe. Acest motiv de apel este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la dobândirea fructelor, ca accesorii ale bunului asupra căruia coproprietarii își exercită prerogativele dreptului de proprietate, fructele civile (de exemplu, chiria pentru un imobil, arenda pentru un teren agricol) revin, în funcție de cota-parte pe care o dețin, fiecărui coproprietar. În schimb, fructele industriale (de exemplu, cele obținute prin munca omului, adică recolta culeasă de pe un teren agricol) revin doar acelor copărtași care au lucrat efectiv respectivul terenul agricol. Ceilalți coproprietari pot revendica o cotă-parte din fructele industriale doar în ipoteza în care fac dovada că au fost împiedicați să ia parte la producerea și culegerea fructelor. Ori în cazul de față nu s-a probat că ceilalți moștenitori au fost împiedicați în vreun fel de apelante să utilizeze terenul și să îl cultive. Prin urmare această cerere reconvențională urmează a fi respinsă fiind neîntemeiată.
În considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul și limitele arătate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs - și pentru următoarele motive:
1. - instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal atunci când, respingând apelul formulat de către recurente, a considerat în mod greșit că imobilul construit de către defunct și mama recurentelor în anul 1977 ar fi devenit un imobil nou, concluzionând că acesta este un bun comun și în masa succesorală nu trebuia inclus decât din acest imobil.
Din autorizația de construire ce a stat la baza modificărilor aduse rezultă fără putință de tăgadă faptul că imobilul a fost doar reparat, fără a i se aduce modificări structurale sau a se construi corpuri de clădire noi.
Din motivarea reținută de către instanța de judecată nu rezultă cu claritate cum anume s-a modificat suprafața construită a casei părintești în care s-au născut, în condițiile în care din
actul oficial - autorizația de construire, rezultă că s-a reparat doar acoperișul și s-a construit o anexă gospodărească - un paravan.
Declarațiile de martori nu pot face dovada contrarie actului oficial emis de către un terț, astfel încât se impune reaprecierea probatoriului în ceea ce privește masa succesorală, în aceasta urmând a fi inclusă întreaga casă părintească ce a fost construită în anii 50 împreună cu mama recurentelor și nu în anul 1977 așa cum în mod eronat s-a reținut prin hotărârea judecătorească.
2. - instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, atunci când respingând apelul formulat de către recurente, a considerat că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii recurentelor de a se constata pe cale de excepție a nulității absolute a autorizației de construire a casei din anul 1992.
Prin acțiunea principală au solicitat să se constate nulitatea absolută a autorizației 3 sau 5 din anul 199,2 motivat de existența în cauză a imposibilității atragerii răspunderii penale în ceea ce privește falsul constatat de către organele de urmărire penală, însă nefinalizat prin trimiterea în judecată a intervenientului, datorită împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
S-a dovedit prin expertiză de specialitate că autorizația de construire este falsă, deoarece numele intervenientului a fost adăugat ulterior pe autorizație.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității absolute a acestui act administrativ.
3. - în mod greșit instanța de apel a respins criticile recurentelor în ceea ce privește reținerea unei cote de contribuție de a intervenientului-intimat la construirea imobilului casă de locuit din anul 1992.
Din probele administrate în cauză a rezultat că intervenientul nu dovedește aspectele reținute de către instanța de judecată, mai mult recurentele au dovedit contrariul prin audierea martorilor făcută la cererea recurentelor.
Din probele administrate la fond cât și prin probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă faptul că intervenientul nu avea decât posibilități modeste pentru a contribui la construcția unei case, baza fiind constituită de banii defunctului.
S-a dovedit că intervenientul doar a supravegheat lucrările.
În concluzie recurentele solicită să se includă în masa succesorală din 80% casa construită în anul 1992 și nu un sfert așa cum a dispus instanța de fond, cealaltă J din 80% reprezentând bunul personal al defunctei.
4. - instanța de apel a procedat greșit și cu încălcarea legii și a principiilor în materia atribuirii în natură a bunurilor între copărtași atunci când în mod greșit nu s-au admis criticile privind modalitatea de atribuire a unor terenuri din masa succesorală, în condițiile în care recurentele le-au solicitat, iar intimații nu s-au opus.
În acest fel instanța de fond a nesocotit dreptul recurentelor de dispoziție, dispunând atribuirea bunurilor în natură fără nicio logică și fără a respecta dreptul recurentelor la opțiune.
Solicită a li se atribui următoarele suprafețe de teren:
- 2100. din T 29 P 874,
- 800. din T 2 P 49 și
- 5000. din T 33 P 516/63.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și au aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză.
Criticile de la punctul 1 din cererea de recurs sunt nefondate.
În mod corect s-a constatat că imobilul casă de locuit construit în 1977 este bunul comun al defuncților și.
Aceasta deoarece acest imobil a devenit bunul propriu al lui, ca efect al tranzacției încheiate în cursul procesului de partaj purtat între el și prima soție, mama recurentelor.
La data partajului imobilul era format din 2 camere și un hol, astfel cum atestă adeverința nr.116 din 15.01.1977.
În timpul concubinajului și al căsătoriei cu pârâta imobilul a fost extins, înălțat și recompartimentat, fiind compus la data decesului lui din 5 camere de locuit, o sală, antreu și o anexă formată din beci, antreu și bucătărie, având o suprafață utilă construită de 106,60.
Este adevărat că imobilul a devenit unul nou, refăcut în anul 1977, prin aportul comun al soților și, astfel că bunul propriu al defunctului a devenit bun comun prin participarea efectivă, materială a soțului supraviețuitor la lucrările ce au determinat ca bunul să fie considerat un bun nou.
Este dovedit că pârâta a venit în concubinaj și ulterior în căsătorie cu averea sa.
Prin autorizația de executare de lucrări nr.20 din 22 august 1977 s-au autorizat într-adevăr, numai executarea unor lucrări de reparație a casei de locuit prin construirea unui perete în partea de nord și ridicarea acestuia la înălțimea casei cu schimbarea întregului acoperiș, dar din cererea adresată autorităților administrative de la acel moment rezultă fără echivoc intenția lui de a extinde și redimensiona imobilul, în sensul adăugării unor noi camere.
Din referatul întocmit de secretarul comisiei de sistematizare rezultă clar că s-a solicitat autorizarea demolării unui paravan și extinderea imobilului pentru a se putea amenaja încă două camere și un hol.
Autoritatea competentă în referatul de specialitate și cererea duc la o singură concluzie, că s-a autorizat modificarea întregului imobil.
Chiar dacă s-ar primi susținerile recurentelor că defunctul și soția sa nu ar fi obținut autorizarea lucrărilor de modificare a imobilului, acest fapt s-a petrecut, imobilul a devenit unul nou, complet diferit de cel cu care a venit în căsătorie defunctul, astfel că în mod corect instanțele au stabilit că prin transformările aduse acest bun a devenit bun comun, aplicându-i regimul juridic specific.
Nu sunt fondate nici criticile de la punctul 2 cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța pe cale incidentală asupra excepției de nulitate absolută a autorizației de construire a celei de a doua case, în sensul că s-a trecut în fals numele intervenientului pe acest act administrativ.
Instanța de fond pe cale incidentală a rezolvat excepția invocată de recurentele-reclamante, deoarece a constatat valabilă autorizația de construire nr.3151 eliberată pe numele defunctului și a intervenientului, iar motivarea instanței de apel când nu a primit motivul de apel referitor la modul de soluționare a acestei excepții de prima instanță a substituit motivarea instanței de fond.
Soluția instanței de apel este una corectă în sensul că nu s-a stabilit prin probele administrate, inclusiv expertiza, că autorizația respectivă ar fi fost falsă sub aspectul invocat și ceea ce este relevant și în mod just a reținut instanța de apel este împrejurarea că de la data eliberării autorizației 1991 și până la deces nu a contestat în nici un mod acest act administrativ, dimpotrivă, i-a dat eficiență în sensul că împreună cu intervenientul a construit imobilul supus partajării.
Așa fiind, intenția lui a fost să construiască împreună cu intervenientul acest imobil, recunoscându-i calitatea de coproprietar asupra acestui imobil, ce nu a fost înlăturată prin probe, dimpotrivă, a fost întărită în sensul că a contribuit la ridicarea imobilului prin procurarea de materiale de construcție.
De altfel și recurentele reclamante au susținut pentru prima dată în apel și apoi prin cererea de recurs că intervenientul ar fi avut o contribuție de 20%.
Or, întinderea dreptului de proprietate al intervenientului a fost dovedită prin autorizația de construire și prin depozițiile martorilor audiați în cauză.
Atâta timp cât nu există nici un înscris prin care să se fi stabilit întinderea cotelor celor doi coproprietari, aceștia au cote egale asupra celui de al doilea imobil, cum corect au reținut instanțele.
Drept urmare nici criticile de la punctul 3 nu sunt fondate și nu vor fi primite.
Motivul de recurs privind modalitatea de atribuire a bunurilor succesorale este de asemenea nefondat.
În fața instanței de fond nu a existat nicio înțelegere între coindivizari cu privire la atribuirea bunurilor, astfel că instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.6733Cod procedură civilă și 741 Cod civil.
Drept urmare soluțiile pronunțate fiind legale și temeinice, recursul va fi respins.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantele - și împotriva deciziei civile nr.319 din 23 aprilie 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 200
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
25.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Elena Andronic, Valeria
