Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.396
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, cod poștal -, județul B, împotriva deciziei civile nr.345 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în B, sector 4,-, -.2..3,.123, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât asistat de avocat midan din cadrul Baroului P și intimatul reclamant G asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Tribunalul Buzău, cu privire la comunicarea deciziei nr.345/17.11.2008 a Tribunalului Buzău.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant, invocă excepția nulității recursului declarat de pârâtul în temeiul dispozițiilor art.303 alin.1 și art.306 alin.1 cod pr.civilă, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că recurentul pârât a primit decizia instanței de apel, coroborat și cu mențiunea din cererea de recurs a pârâtului, în sensul că motivele de recurs se vor depune la primul termen de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât, solicită respingerea excepției ca nefondată, dat fiind faptul că din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că recurentul pârât ar fi intrat în posesia hotărârii tribunalului, având în vedere și dispozițiile deciziei 637 a Curții Constituționale
Curtea acordă cuvântul părților și pe fondul recursului, urmând a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât, susține oral motivele de recurs, arătând că hotărârea atacată este nelegală, deoarece nu a avut în vedere faptul că s-a omis fi evaluat și introdus la masa de partaj și restul terenurilor aparținând succesiunii în proprietatea defunctului Gh. în suprafață totală de 2 ha. teren pentru care fusese eliberat titlul de proprietate nr-.
Mai solicită a se observa că, expertul este autorizat să efectueze expertize în specialitatea construcții civile, industriale și agricole, astfel cum rezultă din preambulul lucrării întocmită de acest. Ori, respectiva lucrare a fost identificarea, măsurarea, evaluarea, apoi împărțirea bunurilor succesorale, din care și teren, astfel încât, consideră că lucrarea de expertiză omologată de instanță a nerespectat, atât prevederile art.201, alin.1 pr.civilă, cât și cele din ordonanța nr.2/2000.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant G, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei instanței de apel.
Referitor la primul motiv de recurs invocat, arată că este total nefondat. Faptul că instanța de apel nu a inclus în obiectivele expertizei și celelalte terenuri menționate în titlul de proprietate nr.59820/1996, nu înseamnă că le-a scos de la masa de partaj, deoarece instanța menținut compunerea masei partajabile din încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 21.12.2004 de Judecătoria P, prin menținerea dispozițiilor sentinței de fond cu privire la partajarea terenurilor extravilane incluse în titlul de proprietate respectiv.
În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv necalificarea expertului să efectueze lucrarea în cauză, solicită respingerea ca nefondat, dat fiind faptul că recurentul nu a formulat nici un fel de obiecțiuni la momentul numirii expertului.
Mai mult, solicită a se constata că expertul are calificarea necesară efectuării expertizei evaluatoare și a terenului curte aferent construcțiilor partajate, astfel încât nu s-au încălcat dispozițiile legale menționate de recurent.
Solicită, în principat, a se constata nul recursul formulat, iar în subsidiar respingerea ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTE A:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria sub nr.1075/2004, reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâtul, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la averea succesorală rămasă de pe urma defuncților și.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că defuncții sunt părinții părților, că la decesul defunctului a rămas 1/2 parte indiviză din casă și grajd, bunuri care au revenit soției supraviețuitoare, iar la decesul acesteia, respectiv, au rămas o casă, un grajd și o magazie.
S-a mai precizat că reclamantul și mama sa au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren deținută anterior colectivizării de, în baza Legii 18/1991, eliberându-se titlu de proprietate pe numele acestora.
Pârâtul a formulat întâmpinare arătând că imobilul casă de locuit a fost construit de el și fosta soție, astfel că, nu face parte din masa de împărțit, care este alcătuită dintr-o locuință formată din 2 dormitoare, beci, terasă, magazie și 3 anexe situate în spatele construcțiilor.
De asemenea, a mai solicitat să nu fie înlăturat de la succesiunea terenului, deoarece mama părților a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele ambilor copii.
Prin încheierea de admitere în principiu din 21.12.2004, instanța de fond a admis în principiu, în parte, acțiunea formulată de reclamantul G și a constatat că de pe urma defuncților și au rămas ca moștenitori G și, în calitate de fii, iar acestora le revine cote egale de 1/2 din masa succesorală, care este compusă din imobil alcătuit din două camere, un beci, terasă și un grajd improvizat, un șopron format dintr-o cameră, leasă de porumb, pentru porc, pentru păsări, toate situate pe raza localității, județul
S-a mai constatat că imobilul casă de locuit compus din șase camere amplasat în aceeași curte cu imobilul de mai sus, nu face parte din masa de împărțit.
Totodată, s-a constatat că de pe urma defunctului Gh. a rămas o suprafață de 2 ha și 5.100 mp teren, identificat prin titlul de proprietate nr. 59820/21.10.1996, iar ca moștenitori ai acestuia au rămas în calitate de soție supraviețuitoare, căreia îi revine cota de 1/4 și G căruia îi revine cota de din suprafața de mai sus.
De asemenea, s-a constatat că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori cei doi fii, cărora le revin cote egale de 1/8 din suprafața de teren moștenită de aceasta, că moștenitorului G îi revine cota de 7/8 din suprafața de teren, iar moștenitorului G îi revine cota de 1/8 din suprafața de 2 ha și 5.100 mp teren agricol.
Prin sentința civilă nr. 895/1.11.2005 a Judecătoriei P s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul, omologându-se raportul de expertiză întocmit de expert, raport prin care s-au evaluat și s-au lotizat terenurile.
Tot prin aceeași sentință s-a omologat raportul de expertiză întocmit de în variantă unică, acest din urmă raport privind construcțiile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, iar prin decizia civilă nr. 68/22.02.2006, Tribunalul Buzăua respins apelurile ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul reclamantului se referă la neincluderea în masa succesorală a casei părintești, iar din probele administrate a rezultat că pârâtul împreună cu fosta soție au construit un imobil casă de locuit. Acest imobil este compus din terasă, dormitor, cameră de zi, sufragerie, dormitor, bucătărie, terasă, beci, construcție din paiantă, acoperită cu tablă pe terenul aparținând părinților săi, astfel încât, acest imobil și anexele nu pot face parte din masa succesorală.
Pârâtul a fost nemulțumit de faptul că bunurile nu au fost împărțite în mod egal, lui revenindu-i o cotă mai mică decât fratelui său, instanța de apel reținând că potrivit titlului de proprietate nr. -/81/21.10.1996 de pe urma defunctului s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,51 ha mamei pârâților - - și reclamantului.
S-a motivat că pârâtul nu a fost trecut în titlul de proprietate, singurii care au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului au fost, soție supraviețuitoare și G în calitate de fiu, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat cotele care li se cuvin părților.
Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs ambele părți din proces.
În motivarea recursului, reclamantul a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Buzău, iar în subsidiar, schimbarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat.
Prin decizia civilă nr. 92/25 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis atât recursul declarat de reclamantul-pârât împotriva deciziei civile nr. 68/22 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău, cât și recursul declarat de reclamantul G împotriva aceleiași decizii, s-a casat în tot decizia și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Buzău.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut în considerentele deciziei că, deși apărătorul recurentului a depus o notă de probe, solicitând proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiză tehnică, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate, încălcând astfel principiile oralității și contradictorialității prev. de art. 127 și urm. Cod proc.civilă fără a face o cercetare corespunzătoare a fondului cauzei.
Ca atare, instanța s-a pronunțat cu încălcarea formelor legale sus menționate, iar actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale potrivit art.105(2) Cod proc.civilă sunt nule.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Buzău sub nr-.
Față de indicațiile deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI, prin încheierea de ședință din 11.06.2007, Tribunalul, în baza art.295 Cod proc.civilă, respectând principiile oralității și contradictorialității prev. de art.127 Cod proc.civilă, a admis cererea de completare a probatoriilor cu expertiză tehnică în specialitatea construcții, având ca obiectiv evaluarea construcțiilor casă de locuit în suprafață de 101 mp (casă 6 camere), magazia de 32 mp (al doilea corp de construcții), șopronul de 18 mp și terenul curte aferent și propunerea de lotizare conform cotelor reținute prin încheierea de admitere în principiu fin 21.12.2004, urmând a se respecta principiul atribuirii în natură atât pentru construcții cât și pentru teren.
Prin expertiza tehnică în specialitatea construcții întocmită de expert s-a procedat la evaluarea bunurilor și s-au propus două variante de partajare a bunurilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 212 alin.1 Cod proc.civilă, reclamantul-apelant Gaf ormulat obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză, ce au fost apreciate de instanță ca fiind întemeiate, astfel că, s-a dispus ca expertul să refacă lucrarea și să procedeze la identificarea pe schița anexă la raport a construcțiilor existente în aceeași curte, să menționeze suprafața aferentă curți-construcții cu mențiunea că în titlul de proprietate de la dosarul de fond este trecută cu această mențiune suprafața de 1.100 mp, iar pe schița raportului de expertiză expertul a trecut doar 800 mp cu această destinație.
Totodată, s-a dispus să se întocmească și să se propună variante cu atribuirea în natură a imobilului casă de locuit cu 6 camere cu formarea de două unități locative distincte conform cotelor de ce revin părților; să se propună variante și pentru terenul aferent construcțiilor în suprafață de 1.100 mp conform cotelor reținute în P, astfel încât să fie atribuite suprafețe suficiente folosirii normale a construcțiilor, să se refacă valorile masei de partaj, în sensul că terenului curți construcții nu i se aplică cota de ci cotele reținute prin P pronunțată de instanța de fond.
Deși expertul a formulat răspuns la obiecțiunile formulate și o completare a expertizei, totuși acesta nu s-a conformat obiectivelor fixate de instanță, păstrând modalitatea de lotizare propusă inițial, refuzând să refacă lucrarea, astfel că, Tribunalul a apreciat ca fiind oportună cererea de înlocuire a expertului, fiind desemnat expertul.
Prin noua expertiză întocmită în cauză s-au evaluat bunurile imobile casă și teren și s-au propus trei variante de partajare, întocmindu-se și schițe anexă.
Totuși, așa cum a semnalat și apelantul G, din cuprinsul expertizei rezultă că aceasta conține erori materiale în primele 2 variante de partajare, în sensul că au fost inversate între ele părțile și loturile propuse acestora, care însă pot fi corectate de instanță.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.345 din 17 noiembrie 2008, a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.895/1.11.2005 pronunțată de Judecătoria P și a admis apelul declarat de reclamantul G împotriva aceleiași sentințe civile și a P-ului din 21.12.2004, a schimbat în parte P-ul din 21.12.2004 și sentința civilă nr. 895/1.11.2005 pronunțate de Judecătoria P, în sensul că a inclus la masa de partaj și casa de locuit compusă din 6 camere, alături de corpul 2 de construcție, compus din 2 camere, beci, terasă, garaj improvizat și celelalte anexe gospodărești, toate situate în aceeași curte și pe raza comunei, județul
Totodată, dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză cu schițele anexe, întocmit de expert, ce face parte integrantă din hotărâre, în varianta a II-a, cu corectarea de către instanță a erorii materiale strecurate în privința prenumelui părților, menținând restul dispozițiilor sentinței și fiind obligat pârâtul-apelant la plata sumei de 1010,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantul
Pentru pronunța astfel, Tribunalul Buzăua reținut că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria P la data de 21.12.2004 s-a reținut masa partajabilă rămasă de pe urma celor doi defuncți, în care însă nu a fost inclusă și casa părintească formată din 6 camere, situată pe raza localității, județul B, deși, în realitate, acest imobil a fost construit de părinții părților și trebuie inclus în masa bunurilor de împărțit.
S-a mai arătat că pârâtul a fost căsătorit, însă în anul 1991 divorțat, existând pe rolul Judecătoriei P și un proces de partaj bunuri comune pornit de soția pârâtului, iar, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 287/1992 a Judecătoriei P și deciziei civile nr.40/1993 a Tribunalului Buzău, în masa bunurilor supuse partajării între cei doi soți nu a fost inclusă și casa părintească, în litigiu, iar pârâtul a recunoscut că a fost construită de părinții săi, pe terenul proprietatea acestora.
Totodată, s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverința nr.2272/11.08.2006 și adresa nr.1397/26.04.2004 emise de Primăria comunei, rezultă faptul că defuncta, mama părților, a fost proprietara imobilului casă părintească compusă din 6 camere, amplasată pe raza localității.
Prin expertiza tehnică în specialitatea construcții întocmită de expert, ce a fost corectată de instanță sub aspectul erorilor materiale strecurate, s-au reținut corect, conform obiectivelor stabilite, cotele de partajare de 50% asupra bunurilor imobil, magazie, șopron și pentru terenul în suprafață de 1.100 mp -1/4.
În ce privește modalitatea de partajare a bunurilor, Tribunalul Buzăua reținut că varianta a II-a corectată de instanță, în sensul atribuirii reclamantului a lotului nr.1, iar pârâtului - lotul nr.2, este cea mai judicioasă respectând principiul partajării în natură, ambele părți beneficiind de o parte din casa de locuit corp 1, imobilul fiind comod partajabil în natură, existând intrări separate.
Totodată, în această variantă terenul atribuit pârâtului nu depășește cota de 1/4 din suprafața de 1.100 mp
Referitor la apelul declarat de pârâtul-apelant, tribunalul a reținut că este nefondat, critica referitoare la greșita stabilire a cotelor ce i se cuvin asupra terenului de lângă casă și a terenului avut de defuncți reconstituit potrivit Legii 18/1991, fiind neîntemeiată întrucât din titlul de proprietate nr. 59820/81/96, eliberat de Comisia Județeană B de aplicare a Legii 18/1991, cu modificările ulterioare, rezultă că proprietari pe suprafața de 2 ha și 5.100 mp teren situat în comuna sat, sunt defuncta și reclamantul G, în calitate de moștenitori ai defunctului.
S-a apreciat că motivul pentru care pârâtul nu apare în titlul de proprietate cu numărul de mai sus, este acela că acesta nu a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991, deși era moștenitor al defunctului său tată, or, în conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face moștenitorilor defunctului îndreptățit la reconstituire, dacă și în măsura în care aceștia o cer.
Prin urmare, tribunalul a reținut că susținerile apelantului, în sensul că 1/2 din terenul menționat în titlul de proprietate nr. 59820/81/96 era bun propriu al defunctei sunt nefondate, aceasta având doar o cotă de 1/4 din terenul înscris în titlu, întrucât a venit la succesiunea defunctului în calitate de soție supraviețuitoare.
Împotriva deciziei Tribunalului Buzăua formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că hotărârea atacată este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Astfel, arată că Tribunalul Buzău, fiind investit cu rejudecarea apelurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr.895/01.11.2005 a Judecătoriei P, dispus și a administrat probatorii noi, respectiv o expertiză tehnică având drept obiectiv identificarea și evaluarea bunurilor aparținând succesiunilor defuncților Gh. și, precum și întocmirea de variante de lotizare în vederea ieșirii din indiviziune asupra acestora.
Deși, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de apel a reținut că din masa supusă partajului rămasă de pe urma celor doi defuncți, fac parte bunurile reținute în încheierea de admitere în principiu din data de 21.12.2004 a Judecătoriei P, solicită a se observa că, pentru expertiza tehnică încuviințată a dispus doar evaluarea a unui teren în suprafață de 5100 mp și construcțiilor aflate pe acesta, omițându-se a fi evaluat și restul terenurilor aparținând succesiunilor, reconstituit în proprietatea moștenitorilor defunctului Gh. prin titlul de proprietate nr- eliberat de Comisia Județeană B de aplicare a Legii 18/1991, în suprafață totală de 2 ha.
În acest sens, arată că este evident că, prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către ing., omologat prin decizia recurată, au fost evaluate și împărțite doar un teren în suprafață de 5100 mp și construcțiile aflate pe acesta, instanța de apel, nesocotind caracterul interlocutoriu, conform prevederilor art.6738cod pr.civilă, al încheierii Judecătoriei P din 21.12.2004 prin care, în masa de bunuri de partajat, fusese reținută întreaga suprafață de teren pentru care fusese eliberat titlul de proprietate nr-.
Mai arată recurentul că expertul este autorizat să efectueze expertize în specialitatea construcții civile, industriale și agricole, astfel cum rezultă lămurit din preambulul raportului întocmit de acesta. Ori prin respectiva lucrare, a fost identificat, măsurat și evaluat, iar apoi împărțit și un teren, astfel încât, în opinia sa, lucrarea de specialitate omologată prin decizia atacată, a nerespectat atât prevederile art.201 alin.1 cod pr.civilă, cât și cele din Ordonanța nr.2/2000.
Pentru considerentele arătate mai sus, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău în vederea refacerii lucrărilor tehnice necesare pentru identificarea, evaluarea și împărțirea tuturor imobilelor succesorale, inclusiv a terenului în suprafață de 2 ha, cuprinse în titlul de proprietate nr-.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, dat fiind că motivele de recurs au fost depuse peste termenul prevăzut de lege.
În subsidiar, a arătat că instanța de apel nu a dispus evaluarea și partajarea unui teren de 5100 mp, ci doar de 1100 mp și construcțiile situate pe acesta.
Tot astfel, instanța de apel nu a exclus din masa partajabilă terenurile din titlul de proprietate nr.59820/1996, ci a menținut dispozițiile sentinței de fond cu privire la partajarea acestora.
Examinând decizia atacată și excepția invocată, prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că excepția nulității este neîntemeiată, iar recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimat, Curtea de Apel constată că decizia nr. 345/17.11.2008 a fost comunicată doar reclamantului G, conform procesului-verbal de predare-primire și dovezii de comunicare de la fila 170 dosar apel, din numerotarea filelor acestui dosar nelipsind niciun număr, iar sigiliul aplicat de Serviciul Arhivă al Tribunalului Buzău pe coperta dosarului poartă mențiunea existenței aceluiași număr de 170 de file.
Deși instanța de recurs a solicitat Tribunalului Buzăua înainta dovada de comunicare a hotărârii, această instanță a depus la dosar borderoul de predare al actelor de procedură în discuție la Oficiul Poștal, la data de 23.12.2008.
Ca atare, la dosar nu există dovada comunicării deciziei tribunalului, către recurentul și chiar dacă acesta a formulat cerere de recurs la data de 5.01.2009, nu poate fi sancționat pentru nedepunerea în termen a motivelor de recurs, conform art. 3031alin. 1 lit. c pr.civilă, câtă vreme, potrivit art. 303 alin. 2 pr.civilă "termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Cum instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor art. 303 alin. 6 pr.civilă, în sensul de a trimite dosarul cauzei la instanța superioară de abia după ce termenul de recurs se împlinise pentru toate părțile, iar toate dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii erau atașate la dosarul cauzei, rezultă că recurentul se află încă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 și art. 303 pr.civilă, pentru a depune motivele de recurs.
Față de considerentele mai sus arătate, urmează a se constata că excepția nulității este neîntemeiată, iar instanța potrivit art. 137.pr.civilă, va dispune respingerea acesteia.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, se constată că este fondat, dat fiind faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală,cu încălcarea dispozițiilor art. 6738.pr.civilă, art. 201 alin. 1.pr.civilă și OUG nr. 2/2000.
În acest sens, se observă că, urmare a schimbării doar în parte a încheierii de admitere în principiu din 21.12.2004 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, tribunalul a reținut, pe lângă bunurile constatate de instanța de fond ca făcând parte din masa partajabilă, respectiv 2 ha și 5100 mp teren identificat conform titlului de proprietate nr. -/1996 și casa de locuit compusă din 6 camere, alături de corpul 2 de construcții, compus din 2 camere, beci, terasă, garaj improvizat și anexe, toate situate în aceeași curte.
Cu toate că tribunalul a dispus menținerea dispozițiilor IAP din data de 21.12.2004 și a sentinței instanței de fond cu privire la partajarea terenului de 2 ha și 5100 mp, a dispus efectuarea unei expertize care a inclus pe lângă construcțiile nou reținute la masa partajabilă și o suprafață de teren de 1100 mp, respectiv T 28 parcela 663, inclusă în categoria terenurilor curți-construcții situate în intravilan, suprafața de 850 mp fiind atribuită reclamantului și suprafața de 250 mp fiind atribuită pârâtului.
Acest teren face parte din totalul de 2 ha și 5100 mp identificați în titlul de proprietate nr. 59820/1999 și care au făcut deja obiectul partajării de către instanța de fond, 0,10 ha din acesta fiind atribuit reclamantului și 0,01 ha pârâtului.
Prin păstrarea modalității de partajare a instanței de fond și efectuarea unei noi partajări a terenului intravilan, s-a efectuat o dublă ieșire din indiviziune, în modalități diferite, contradicția neputând fi înlăturată de către instanța de recurs, întrucât nu se poate stabili totalul bunurilor atribuite și sultele datorate, decât cu ajutorul unor experți de specialitate.
De remarcat că expertul este specialist în construcții civile industriale și agricole, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 201.pr.civilă și OUG nr.8/2000, putea, cel mult, să preia identificarea și evaluarea terenului din concluziile unui raport de expertiză în specialitatea topografie.
Or, așa cum se observă din actele dosarului Tribunalului Buzău (filele 105-106), acest expert a procedat și la evaluarea separată a terenului de 1100 mp.
Ca atare, nerespectând caracterul interlocutoriu al încheierii de admitere în principiu din data de 21.12.2004, instanța de apel încălcat dispozițiile art. 6738pr.civilă, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 pr.civilă și a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.6 pr.civilă, motiv rezultat din încadrarea de către instanța de recurs a motivelor invocate de către recurent, potrivit art. 306 alin. 3 pr.civilă.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că este necesară administrarea unor noi probatorii care, potrivit art. 305 pr.civilă, nu pot fi administrate de către instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 3 pr.civilă, va fi admis recursul declarat în cauză și, ca urmare a casării deciziei, va fi trimisă cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Buzău.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul, având în vedere faptul că aspectele privind componența masei partajabile, a moștenitorilor și cotelor ce se cuvin acestora au fost rezolvate până în prezent, intrând în puterea lucrului judecat și nefiind aduse critici asupra acestor aspecte în căile de atac, va dispune efectuarea atât a unei expertize în specialitatea construcții, cât și în specialitatea topografie, care să identifice și să evalueze în mod unitar toate terenurile și construcțiile supuse partajării și, ca urmare întocmirii variantelor de lotizare, să dispună ieșirea din indiviziune a părților, potrivit art. 741 cod civil și art. 6739pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant G,
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, cod poștal -, județul B împotriva deciziei civile nr.345 pronunțată la 17 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în B,-, -.2..3,. 123, sector 4, cod poștal -.
Casează decizia sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
- - - - - C
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
2 ex/19.05.2009
1074/2004 Judecătoria P
a- Tribunalul Buzău
, I
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Constanța
