Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2633/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.398
Ședința publică de la 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant-pârât () și de către recurentul-pârât-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1217 A din 9.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 19.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 26.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr. 11980/2002, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând partajarea bunurilor comune obținute în timpul căsătoriei.
Pârâtul a formulat cererea reconvențională arătând că în timpul căsătoriei au dobândit împreună un apartament cu 3 camere, bunuri mobile, constând în mobilier existent în apartament, trei covoare persane, un televizor color și unul alt negru, aparat radio, aragaz, frigider, congelator, 5 lustre, două seturi vase inox, robot de bucătărie, cuier, bibelouri, autoturism cu nr. 8 B 1481 ce a fost vândut cu consimțământul pârâtei, bijuterii 200 grame aur, ceas de aur, video și casete.
Prin sentința civilă nr. 2939/12.05.2005, pronunțată de Judecătoria Sector 4 B, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă în contradictoriu cu pârâtul - reclamant.
S-a admis în parte cererea reconvențională.
S-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de către părți în timpul căsătoriei și formarea a două loturi astfel:
Lotul A format din: apartamentul cu 3 camere și dependințe situat în B,-,. 5,. 2,. 6,. 65, sector 4, următoarele bunuri mobile aflate în apartament: mobilier sufragerie (biblioteca, vitrină, canapea, fotolii, masa, scaune, servantă), mobilier dormitor (dulap 3 uși, pat, toaletă, noptieră), covoare - 3 bucăți, TV Samsung, TV, aparat radio, aragaz, Artic, congelator Artic, mobilă bucătărie (4 corpuri, masă, 6 scaune), 5 lustre, set vase inox, robot bucătărie, cuier perete, bibelouri, video-player; precum și lotul nr. 2 în suprafață de 1750. teren conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic, parte din terenul de 3.500. situat în- A sector 5 B (deținut în baza 2573/1995 a Judecătoriei Sector 5 B).
Lotul B format din contravaloarea următoarelor bunuri vândute de pârâtul - reclamant după desfacerea căsătoriei: terenul de 3750. situat în comuna (titlu de proprietate 1357/1993), autoturism 1310; precum și lotul nr. 1 în suprafață de 1750. din terenul de 3.500. situat în- A, Sector 5, lot pe care se află o clădire din de 5,00 x 10,00 ( SC = 50,00. ) și un puț american ( 15 adâncime, din tuburi de 300 mm, acționat de o pompă kama pentru alimentare cu apă, identificat conform suplimentului raportului de expertiză întocmit de expert ).
A omologat raportul de expertiză, suplimentul la raport și completarea
efectuată de expert.
A atribuit reclamantei - pârâte lotul A atribuit pârâtului - reclamant lotul A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză, s-a pronunțat la 25.10.2004 o încheiere interlocutorie conform art. 6736prin care a reținut că în timpul căsătoriei părțile au obținut în cote egale de fiecare, următoarele bunuri comune: terenul de 3750. situat în comuna (titlu de proprietate 1357/1993), terenul de 3.500. situat în- A, sector 5 ( 2573/1995 a Judecătoriei Sector 5 B), autoturism 1310, apartament cu 3 camere și dependințe situat în B,-,. 5, se. 2,. 6,. 65, sector 4, precum și următoarele bunuri mobile aflate în apartament: mobilier sufragerie (bibliotecă, vitrină, canapea, fotolii, masă, scaune tapițate, servantă), mobilier dormitor (dulap 3 uși, pat, toaletă, noptieră), covoare - 3 bucăți, TV Samsung, TV, aparat radio, aragaz, Artic, congelator Artic, mobilă bucătărie ( 4 corpuri, masă, 6 scaune), 5 lustre, set vase inox, robot bucătărie, cuier perete, bibelouri, video-player.
Prin încheierea din 25.10.2004, în conformitate cu prevederile de art. 67310.pr.civ. instanța a atribuit provizoriu reclamantei - pârâte apartamentul și bunurile mobile aflate în apartament, evaluate la 619.972.624 lei conform expertizelor dispuse în cauză iar în lotul provizoriu al pârâtului - reclamant a fost dat terenul de 3750. situat în și autoturismul marca 1310, ambele înstrăinate de către acesta după desfacerea căsătoriei, lotul provizoriu al pârâtului având o valoare de 238.017.500 lei.
Prin aceeași încheiere, având în vedere concluziile raportului de expertiză conform căruia terenul de 3500. situat în Șos. -, este ușor partajabil în natură, instanța a dispus efectuarea unui supliment de expertiză de către expert, urmând ca după acordarea a câte unui lot fiecăruia dintre părți din acest teren, să se asigure loturi totale egale ca valoare și să nu mai fie nevoie de sulte.
A fost depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, întocmit de
dl. Expert (filele 172 - 179) și completarea la supliment dispusă prin încheierea de ședință din 16.02.2005 (fila 184).
Instanța a acordat definitiv părților bunurile cuprinse în cele două loturi provizorii, la care a adăugat în fiecare lot câte o parte din terenul de 3.500. situat în Șos. -, conform suplimentului de expertiză efectuat de către expert, ajungându-se la loturi finale egale ca valoare, astfel că nu mai este necesară plata vreunei suIte.
În conformitate cu prevederile art. 276.pr.civ. instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul-parat a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă, formând obiectul dosarului nr. 4082/2005.
În motivarea cererii de apel, acesta a relatat că în dosarul sus menționat s-a efectuat o expertiză a apartamentului și valoarea indicată de expert este o valoare total ireală motiv pentru care solicită ca după ce instanța va casa hotărârea atacată să dispună o nouă expertiză.
De asemenea, lotul de 35002situat în comuna, nu a fost dobândit în timpul căsătoriei și, ca urmare, nu făcea obiectul partajului deoarece a fost cumpărat de părinții săi înainte de căsătorie putând face dovada cu înscrisuri, și după casarea acestei hotărâri, el trebuie scos din masa partajabilă.
Totodată, a susținut că, din lotul de 35002situat pe-, sector 5; 12992din cei 35002au fost atribuiți prin hotărâre judecătorească numiților și, dovada se va face prin înscrisuri.
Apelantul a mai criticat aspectul ca expertiza efectuată la lotul de 35002o consideră exagerată care nu corespunde realității, deoarece în acel raport expertul arată că terenul prezintă importanță din punct de vedere calitativ, dar în realitate pe acest teren nu se poate construi nimic și de asemenea nu poate fi cultivat nimic. Acest teren situat în Șos. -, sector 5 are o construcție de 10 lungime și 5 lățime total degradată, acea construcție fără importanță din punct de vedere financiar fiind supraevaluată cu rea - credință de acel expert.
Prin decizia civilă nr. 912/A /19.04.2006, Tribunalul Bucureștia respins apelul ca nefondat, reținând, în esență, că soluția pronunțată la fondul cauzei este temeinică și legală, în concordanță cu probele administrate.
Împotriva deciziei pronunțată în apel, apelantul a formulat recurs învederând că hotărârea pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii, că instanța a interpretat greșit actele juridice deduse judecații, că în mod greșit s-a reținut că terenul în suprafață de 3750. situat în comuna este bun comun, ci acesta este bun propriu.
Prin decizia civilă nr. 1782/13.10.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a civilă a admis recursul, a casat decizia pronunțată de tribunal și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Curtea a reținut că terenul situat în comuna este bun propriu al recurentului întrucât dreptul dobândit de acesta este anterior casatorii, iar, pe de altă parte, prețul bunului a fost plătit de tatăl recurentului.
Totodată, Curtea a considerat necesar ca instanța de apel să dispună efectuarea unei expertize a terenului situat în- A, pentru a se stabili suprafața reală a acelui teren, în condițiile în care rezultă că nu este cea indicată în sentința civilă nr.2573/1995.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a III-a Civilă a Tribunalului, la data de 21.12.2006 sub nr-.
În cadrul rejudecării pricinii în apel, tribunalul a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică privind evaluarea terenului din Șoseaua - și a apartamentului bun comun al părților.
Analizând apelul declarat în funcție de motivele invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Din studiul raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie - cadastru încheiat de expert rezultă că din suprafața de teren de 3500. deținută de părți conform sentinței civile nr.2573/20.04.1995, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, aceștia mai dețin în fapt numai terenul de 848,25. cu următoarele vecinătăți: la Nord - pe 21,75. trotuarul A; la Sud - pe 21.75. terenul Primăriei Sectorului 5; la - pe 39 alee acces; la Vest - pe 39. rest proprietate.
Restul terenului se suprapune cu terenul deținut de alte persoane cărora li s-a eliberat titlu de proprietate.
Totodată, s-a precizat prin raportul suplimentar de expertiza tehnică efectuat ca valoarea actuală de circulație a terenului în suprafață de 848,25. este de 159.012 euro sau 583.574 lei.
De asemenea, a fost evaluat de către expertul tehnic, apartamentul din Șoseaua -, la valoarea actuală de circulație pentru a se respecta principiul egalității ce guvernează materia partajului.
Potrivit acestui raport, valoarea actuală de circulație a apartamentului este de 100.574,99 euro sau 379.067,13 lei.
În consecință, față de cele două expertize efectuate în cauză, tribunalul a apreciat drept întemeiate criticile apelantului în privința valorii imobilelor supuse partajului.
Tribunalul a avut în vedere aspectul reținut deja în decizia Curții de APEL BUCUREȘTI, în sensul că terenul situat în comuna este bun propriu al apelantului dobândit anterior căsătoriei.
Văzând și prevederile art. 296 Cod procedură civilă, prin decizia civilă nr.1217/A/09.10.2008, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că:
A atribuit reclamantei - pârâte lotul A compus din:
Apartamentul cu trei camere și dependințe situat în B,-,. 5,. 2,. 6,. 65, sector 4, în valoare de 379.067,13 lei (100.574,99 Euro, la 1 euro - 3,76 lei ); bunurile mobile aflate în apartament, astfel cum au fost reținute în sentința apelată, în valoare totală de 32.495.000 lei vechi - 3249,5 lei.
Valoarea totală a lotului reclamantei - pârâte este 382.316,63 lei.
A atribuit pârâtului - reclamant lotul B compus din:
Contravaloarea autoturismului 1310, vândut de acesta după desfacerea căsătoriei, în cuantum de 18.380.000 lei vechi - 1838 lei; terenul în suprafață de 848,25. situat în B,- A, sector 5, cu următoarele vecinătăți: la Nord - pe 21,75. trotuarul A; la Sud - pe 21.75. terenul Primăriei Sectorului 5; la - pe 39. alee acces; la Vest - pe 39. rest proprietate, teren în valoare de 583.574 lei ( 159.012 Euro la 1 euro - 3,50 lei), pe care se află o clădire din BCA și un puț american (astfel cum au fost descrise în sentința apelată) în valoare de 380.744.246 lei vechi - 38.074,42 lei.
Valoarea totală a lotului pârâtului - reclamant este de 623.486,42 lei.
La compunerea loturilor, tribunalul a avut în vedere posesia imobilelor astfel cum sunt deținute de părți.
A constatat că terenul în suprafață de 3750. situat în comuna este bun propriu al pârâtului - reclamant dobândit anterior căsătoriei.
A obligat pârâtul - reclamant către reclamanta - pârâtă la plata sultei în
cuantum de 241.169,79 lei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, ambele părți au formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
- Recurenta-pârâtă () a arătat că: 1. modalitatea de partajare nu este corectă, utilă și practică; 2. instanța de apel a interpretat greșit expertiza topografică efectuată de expert, referitoare la terenul situat în Șos. -. S-a ajuns în mod greșit la aprecierea că părțile "dețin în fapt numai terenul de 848,25 mp." deși expertiza precizează că terenul respectiv are o suprafață de 3.500 mp.
În realitate, terenul are regim juridic de bun comun iar suprafața acestui teren conform expertizei, este de 3.500 mp.
3. Pentru terenul din comuna - apreciat ca bun propriu al apelantului - nu sunt probe certe. Aprecierea Curții de Apel nu este strict obligatorie. Sunt necesare probe concludente.
4. Instanța de apel nu a ținut seama de posibilitățile materiale pentru plata sultei și nu a stabilit un termen pentru plata acestei sulte.
Recurenta-reclamantă-pârâtă consideră că partajarea în natură este practică.
5. Nu s-a partajat cantitatea de 800 gr. aur în total.
A solicitat, în consecință, desființarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B nr.2939/12.05.2005, ca temeinică și legală.
Nu și-a întemeiat în drept, recursul promovat;
- pârâtul-reclamant a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în vedere că în cadrul expertizei efectuate în apel, de către expertul, în mod greșit s-a stabilit că terenul situat în- A, are o suprafață de 848,254 mp. deoarece s-au avut în vedere doar scriptele, când în realitate, din măsurători, rezultă doar o suprafață de 717,75 mp.
Totodată, a rezultat valoarea acestui teren de 159.012 EU, calculată la 1 EU = 3,50 lei, în timp ce expertiza privitoare la apartamentul din Șos. -, a fost raportată la 1 EU = 3,76 lei.
Nu mai puțin, expertul a avut în vedere la expertizarea terenului din Șos. -, și existența unei instalații de apă curentă și canal. În realitate, pe teren nu există apă și canal astfel încât în mod eronat, s-a mărit valoarea terenului avându-se în vedere și aceste elemente.
Deși Curtea de apel a dispus efectuarea unei noi expertize a imobilului situat în-A, tribunalul nu a stabilit printre obiective și reevaluarea clădirii (a grajdului construit din BCA), menționând în mod inadmisibil, o valoare de 380.744.246 lei (ROL), valoare contestată de această parte.
Totodată, hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii, pentru că, deși se reține o contribuție egală a soților, la dobândirea bunurilor comune, totuși evaluarea loturilor a fost calculată eronat, stabilindu-se greșit o sultă de 241.169,79 lei, în loc de 120.584,895 lei.
A solicitat în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Și-a întemeiat recursul, pe art.209 și urm. Cod procedură civilă.
Au timbrat în mod corespunzător recursurile, conform art.3 și art.11 din Legea nr.146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
La dosar, au fost depuse concluzii scrise, de către ambele părți.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1585/14.01.1994, sentința civilă nr.10171/1998 a Judecătoriei Sectorului 5
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciază următoarele:
Referitor la recursul promovat de recurenta (), Curtea îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, având în vedere neindicarea temeiului juridic al recursului promovat, Curtea constată în baza art.306 al.3 Cod procedură civilă, că criticile acestei recurente, raportate la greșita omisiune a stabilirii unui termen pentru plata sultei, pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă:"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Realizând această mențiune prealabilă, Curtea constată că în ceea ce privește prima critică formulată - a incorectei, inutilei și nepracticei modalități de partajare, recurenta nu dezvoltă în nici un fel această susținere cu caracter general, care de altfel, nu pune în discuție nelegalitatea modului de partajare a bunurilor comune și mai degrabă temeinicia sa. Or, controlul instanței de recurs este unul exclusiv de legalitate, potrivit art.304 al.1 Cod procedură civilă, el grefându-se pe situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, ca instanță devolutivă a fondului.
Indiferent, Curtea constată că în cauză, instanțele au interpretat și aplicat corect în cauză, prevederile art.6739Cod procedură civilă:"La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea". Astfel, ele au stabilit loturile, au atribuit bunurile în natură, egalizând situația părților prin impunerea obligației plății sultei.
De altfel, în cadrul celei de-a patra critici formulate, recurenta precizează însăși, în contradictoriu cu propria sa susținere anterioară, că "partajarea în natură este practică".
Referitor la cea de-a doua critică, vizând interpretarea greșită a expertizei topografice realizate de expertul, sub aspectul suprafeței terenului din Șos. -, reținute greșit ca fiind de 848,25 mp. când de fapt, este de 3.500 mp. Curtea constată faptul că această critică vizează greșita evaluare a unei probe administrate în cauză, ea subsumându-se așadar, fostelor motive de recurs, prevăzute de art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă:"Modificarea unei hotărâri poate fi cerută 10. când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii sau 11. când hotărârea se bazează pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate", motive de recurs care repuneau în discuție, temeinicia hotărârii pronunțate. Aceste motive de recurs au fost însă abrogate prin nr.OUG138/2000 și Legea nr.219/2005. așa cum aminteam, controlul Curții fiind unul exclusiv de legalitate, în prezent, conform art.304 al.1 Cod procedură civilă, el grefându-se pe situația de fapt astfel cum a fost ea stabilită de instanța de apel.
Ca atare, Curtea nu poate, în prezenta cale de atac, să reevalueze probele, pentru a stabili o altă situație de fapt. Cu alte cuvinte, ea nu poate să reaprecieze expertiza administrată, pentru a constata dacă instanța de apel a stabilit corect suprafața terenului din-A, pentru că ar realiza atunci, un control al temeiniciei hotărârii recurate și ar depăși astfel, limitele controlului său jurisdicțional.
Tribunalul s-a conformat prevederilor art.315 al.1 Cod procedură civilă, conform cărora"În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", atunci când a stabilit suprafața acestui teren, întrucât prin decizia civilă nr.1782/13.10.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, i-a impus în mod irevocabil, deci obligatoriu, stabilirea suprafeței reale a acestui imobil, prin realizarea unei expertize topografice.
Caracterul de bun comun al acestui teren a fost recunoscut prin hotărârea judecătorească recurată în prezenta cauză.
Referitor la ce-a de-a treia critică formulată de recurentă, Curtea constată că întradevăr, caracterul de bun comun sau propriu al terenului din com., este un element subsumat situației de fapt, care scapă controlului exclusiv de legalitate, al instanței de recurs.
Tribunalul s-a conformat și în această privință, prevederilor menționate de art.315 al.1 Cod procedură civilă, amintite anterior, raportat la decizia civilă nr.1782/13.10.2006, a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, conform căreia:"este evident că bunul este propriu al recurentului"(pagina 4 deciziei). Având în vedere că în rejudecarea apelului, nu s-a mai administrat nici o altă probă referitoare la acest bun, în mod legal, tribunalul a respectat, potrivit art.315 al.1 Cod procedură civilă, dispozițiile instanței de recurs, reținând caracterul de bun propriu al acestui imobil.
În ceea ce privește ce-a de-a patra critică formulată, Curtea constată că întradevăr, potrivit art.67310Cod procedură civilă:"La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească". Totodată însă, Curtea constată că nerespectarea acestei dispoziții este de natură să producă doar o vătămare părții în favoarea căreia a fost instituită, adică debitorului. Așadar, raportat la finalitatea acestui text legal, Curtea constată că această normă este una dispozitivă. Or, în condițiile în care creditoarea sultei - recurenta putea, în lipsa stabilirii unui termen de plată a sultei, cere executarea sa, conform art.3711Cod procedură civilă, art.376-377 Cod procedură civilă, chiar din momentul rămânerii definitive a sentinței, fără a mai fi ținută să aștepte trecerea unui eventual termen instituit în favoarea debitorului său, până la împlinirea căruia s-ar fi prorogat plata, acesteia concret, nu i s-a produs nici o vătămare.
Așadar, neîndeplinirea obligației prevăzute de art.67310al.4 Cod procedură civilă, de către tribunal, nu vatămă, ci, dimpotrivă, profită recurentei, astfel încât raportat la prevederile art.315 al.4 Cod procedură civilă în referire la art.296 Cod procedură civilă, conform căruia recurentului "nu i se poate crea în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată", Curtea va constata caracterul nefondat al acestei critici.
Critica numărul 5 recurentei, vizând omisiunea partajării cantității de 800 aur, reprezintă o critică invocată pentru prima dată în recurs, deci omisso medio. Invocarea sa în acest mod este contrară principiului obligativității parcurgerii succesive a căilor de atac, fiind evident nefondat, un astfel de recurs omisso medio, prin care se formulează pentru prima dată, critici care nu au fost invocate în apel, recurenta nedeclarând apel împotriva sentinței pronunțate de judecătorie.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea apreciază că recursul recurentei (), este nefondat.
În ceea ce privește recursul apelantului pârât reclamant, Curtea îl apreciază a fi fondat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Curtea constată faptul că, având în vedere rolul său activ impus de art.306 al.3 Cod procedură civilă, criticile privind greșita stabilire a sultei, în pofida stabilirii contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune și privind greșita calculare a valorii terenului din-A, față de cea a apartamentului din Șos. -, prin raportare la un curs EURO - leu diferit, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă:"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Conform art.6739Cod procedură civilă:"La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Totodată, potrivit art.67310al.4 Cod procedură civilă: "La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească".
Or, întradevăr, stabilind o masă a bunurilor comune, în valoare de 1.005.803,05 lei și atribuind acestui recurent bunuri în valoare de 623.486,42 lei, rezultă că sulta datorată intimatei este de 120.584,92 lei și nu 241.169,79 lei, cum greșit a stabilit-o instanța de apel.
Stabilind eronat sulta, tribunalul a ignorat prevederile art.67310 al.4 Cod procedură civilă menționate, dar și cele ale art.6735al.2 Cod procedură civilă, conform cărora:"Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani", instanța de apel neîntregind deci loturile, așa cum îi impune obligația legală.
Totodată, Curtea constată că în mod eronat, susține recurentul că tribunalul ar fi avut în vedere, la aprecierea valorii terenului din- A, un curs valutar de 1 EURO = 3,50 lei, întrucât raportarea s-a realizat la cursul valutar 1 EURO = 3,67 lei, conform expertizei de evaluare de la filele 79-80 dosar apel, unde valoarea de 583.574 lei, reprezentând contravaloarea a 159.012 EU, este obținută la acest curs valutar și nu la cel de 3,50 lei, cum dintr-o evidentă eroare materială (care va fi îndreptată cu această ocazie), s-a trecut în decizie. Îndreptarea acestei erori materiale vine în sprijinul criticii recurentului, pentru a realiza concordanță deplină între mențiunile din dispozitiv, și nu-i agravează situația, deoarece valoarea acestui teren, în lei, a fost calculată la cursul de 1 EURO = 3,67 lei și nu la cel de 1 EURO = 3,50 lei.
Aplicarea unor cursuri valutare diferite, la momentul evaluării terenului din- A, respectiv a apartamentului din Șos. -, nu ignoră nici una dintre prevederile art.6731-67314Cod procedură civilă, întrucât evaluarea celor două imobile s-a realizat la momente diferite, iar fluctuația cursului valutar este notorie. De altfel, expertiza evaluatorie s apartamentului, s-a admis în rejudecarea apelului, tocmai pentru a se respecta principiul egalității care guvernează materia partajului.
De altfel, cu ocazia dezbaterilor în apel, nici una dintre părți nu a solicitat aplicarea unui curs valutar egal pentru ambele imobile.
În ceea ce privește criticile referitoare la greșita stabilire a suprafeței de teren din- A, de 848,25 mp. în loc de 717,75 mp, la greșita evaluare a acestui teren, prin prisma eronatei rețineri a existenței unei instalații de apă curentă și canal, pe acest teren și la omisiunea stabilirii printre obiectivele expertizei privitoare la terenul din- A, a celui referitor la reevaluarea clădirii (a grajdului construit din BCA), Curtea constată că ele privesc situația de fapt, care, așa cum menționam și în referire la recursul reclamantei-pârâte, a fost stabilită definitiv de instanța de apel și scapă controlului de legalitate al instanței de recurs.
Nu mai puțin, Curtea constată că la momentul stabilirii obiectivelor expertizei cu privire la imobilul din- A, nici una dintre părți nu a propus reevaluarea construcției existente, deși aveau această posibilitate, în baza art.129 Cod procedură civilă și art.1169Cod civil (fila 13 dosar apel). Nici în ceea ce privește evaluarea acestui teren, recurentul nu a formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză evaluatorie întocmit în cauză (fila 81 dosar apel).
În ceea ce privește greșita reținere a existenței unei instalații de apă curentă și canal pe terenul din- A, cu incidență asupra stabilirii valorii de circulație, Curtea constată că întradevăr, prin înscrisul intitulat "Obiecțiuni" depus la dosar, la data de 30.09.2008, recurentul apelant a învederat acest fapt, însă Curtea constată, la fel cum implicit și tribunalul a apreciat, că această obiecțiune a fost formulată mult după termenul prevăzut de art.212 Cod procedură civilă:"Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării".
Or, expertiza evaluatorie fusese depusă la data de 12.02.2008, cu mai mult de 7 luni înainte de formularea acestei obiecțiuni, interval în care au mai fost acordate 5 termene de judecată. De altfel, aceste obiecțiuni la raport au fost depuse după ce instanța de apel a rămas în pronunțare asupra apelului formulat.
Pe de altă parte, așa cum arătam, greșita evaluare a acestui teren reprezintă un element al situației de fapt, situație pe care, în lipsa unor probe noi, administrate în temeiul art.305 Cod procedură civilă, Curtea nu o poate schimba, ci, dimpotrivă, trebuie să-și grefeze pe ea, controlul său de legalitate.
Pentru ansamblul acestor considerente, recursul apelantului-pârât-reclamant se impune a fi admis.
În consecință, în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei-pârâte, ca nefondat, va admite recursul pârâtului-reclamant, va modifica în parte decizia, în sensul că terenul în valoare de 583.574 lei este evaluat la cursul valutar de 1 EURO = 3,67 lei, iar sulta stabilită este în cuantum de 120.584,92 lei, va menține celelalte dispoziții ale deciziei și va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1217A/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât-reclamant, împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia, în sensul că terenul în valoare de 583.574 lei este evaluat la cursul valutar de 1 EURO = 3,67 lei, iar sulta stabilită este în cuantum de 120.584,92 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către recurentul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
MARI - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
./2ex./02.04.2008
Trib.B-3-;
Jud. 4 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mariana Haralambe, Rodica Susanu
