Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 415/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 415R
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 383A/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata - reclamantă, prin avocat, fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că prin serviciul registratură recurenta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL a depus la data de 11.09.2008 dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs. De asemenea, se învederează instanței că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. Intimata - reclamantă a fost citată cu copia motivelor de recurs formulate de către recurenta - pârâtă.
La interpelarea Curții, reprezentantul intimatei - reclamante, învederează că se obligă să depună până la sfârșitul ședinței de judecată împuternicirea avocațială de reprezentare.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 383A/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 7417/08.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, ca nefondat. Continuând, arată că în apel s-a susținut că în speță nu există stare de indiviziune și s-a respins apelul ca nefondată. Criticile aduse prin motivele de recurs sunt altele decât cele invocate prin motivele de apel. Astfel, recurenta invocă prin motivele de recurs că instanța de fond a reținut concluziile expertului fără a le corobora cu celelalte probe administrate în cauză, din care să rezulte că bunul nu este partajabil în natură, iar sulta este prea mică. Totodată, arată că recurenta nu s-a prezentat la efectuarea expertizei și nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
La interpelarea Curții cu privire la partajarea construcției, iar nu și la terenul aferent, reprezentantul intimatei - reclamante arată că terenul nu a fost supus partajului. Totodată, precizează că s-a emis de către Primăria Municipiului B Dispoziția nr. 6067/19.06.2006, prin care i s-a restituit în natură imobilul în cotă de, mai puțin apartamentul nr. 1, situat în corpul A, vândut în baza Legii nr. 112/1995, cu cota de teren aferentă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 383A/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Până la sfârșitul ședinței, se prezintă doamna avocat, reprezentantul intimatei - reclamante, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/09.10.2008.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 12.02.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B prin Primarul General, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- admiterea cererii de partaj privind imobilul situat în-, sector 5, B, în principiu, ca fiind temeinică și legală;
- să fie atribuit reclamantei în cota de 1/1 imobilul din-, sector 5, B iar pentru cota de 1/4 reclamanta să fie obligată la sulta în favoarea Primăriei Municipiului
In motivarea cererii reclamanta a arătat că în urma notificării sale cu nr. 1003/09.03.2001 cu privire la imobilul din-, sector 5, B trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 92/1 950, poziția 6500, solicitat de reclamanta în natura, s-a emis de către Primăria Municipiului B Dispoziția nr. 6067/19.06.2006, prin care i se restituie reclamantei în natura, cu excepția apartamentului nr. 1, situat în corpul A, la parter, vândut în baza Lg nr. 112/1995, cf. Contractului de vânzare - cumpărare nr. 43599/1998, cu cota de teren aferentă în suprafață de 97.98 mp și teren în suprafață de 479 mp. Reclamanta a mai arătat că imobilul a fost deținut in coproprietate de către tatăl său -. în cota de 3/4 și de către în cota de 1/4. Totodată a arătat că în baza Decretului nr. 92/1950 imobilul a fost naționalizat de pe numele tatălui reclamantei.
De asemenea a arătat că succesorii au făcut o cerere de restituire în natură în baza Lg. nr. 112/1995 pentru o cota de 1/2 și au obținut despăgubiri al căror cuantum l-au contestat și nu l-au ridicat, fără a cunoaște faptul că autoarea lor vânduse tatălui reclamantei 1/2 din cota pe care o deținea, respectiv 1/4 din imobil.
Reclamanta a mai arătat că succesorii nu au formulat nici o notificare în baza Lg nr. 10/2001, iar entitatea deținătoare - Primăria Municipiului B i-a restituit reclamantei în proprietate și în natura imobilul, dar in cota de 3/4, fără a face aplicarea art. 4 alin. 4 din Cap. I din Lg nr. 10/2001, cu modificările aduse de Lg nr. 247/2005. Astfel, fără a specifica cui îi revine în proprietate, cota de 1/4, aceasta revine Statului prin Primăria Municipiului B, unitate deținătoare.
In drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 112. art. 728, 734, 742.civ. art. 4 alin. 4 din Cap. I, din Lg. nr. 10/2001, cu modificările aduse de Lg nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 7417/08.11.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
A dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobilul - construcție situat în B,-, sector 5, edificat în anul 1900, compus din camere de locuit, mai puțin partea de construcție aflată în proprietatea numiților și potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. -/1998.
A atribuit reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 5, edificat în anul 1900, compus din camere de locuit mai puțin partea de construcție aflată în proprietatea numiților și potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 43599/1998, în valoare de 68.187 lei.
A obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 17.047 lei, cu titlu de sulta. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 19.06.2006 a fost emisă Dispoziția nr. 6067 Primarului General al Municipiului B, prin care s-a dispus restituirea în proprietatea reclamantei a cotei de 3/4 din imobilul situat în B,-, sector 5, corp A, parte, împreună cu cota de teren aferentă de 97,98 mp și teren în suprafață de 479 mp, cu respectarea dreptului de acces pentru ceilalți coproprietari.
Restituirea a fost făcuta în baza titlului de proprietate constând în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 20187/1949 de către Tribunalul Ilfov - secția notariat. Potrivit acestui titlu, proprietari erau numiții -. și, în cote de câte 1/2 fiecare. La data de 04.03.1950, numita a înstrăinat cota de 1/2 din dreptul sau de proprietate (deci 1/4 din dreptul de proprietate asupra întregului imobil) numitului -., astfel încât la data naționalizării imobilului, acesta era deținut de către numitul -., cu o cota de 3/4 și de numita, cu o cota de 1/4din imobil.
Cota de 3/4 a fost restituita reclamantei, în calitate de moștenitoare a numitului -., potrivit certificatului de moștenitor nr. 27/1994, astfel cum menționează Dispoziția nr. 6067/19.06.2006 a Primarului General al Municipiului
In baza Hotărârii nr. 2551/15.06.1999 a Consiliului General al Municipiului B, moștenitorilor defunctei le-au fost acordate despăgubiri pentru cota din dreptul de proprietate asupra imobilului naționalizat, așa cum reiese din relațiile furnizate în acest sens de către Administrația Fondului Imobiliar. Cu privire la valabilitatea respectivei hotărâri, instanța nu este investită a se pronunța, reținând din aceasta doar faptul că moștenitorilor numitei le-au fost acordate despăgubiri pentru cota din dreptul de proprietate.
Pe cale de consecință, instanța reține că acea cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului - construcție din-, sector 5, edificat în anul 1900 rămas în proprietatea pârâtei Primăria Municipiului
Împotriva acestei soluții, în termen legal și motivat a formulat apel pârâta, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă sub nr- din 4.02.2008.
În motivele de apel se arată în esență că instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune, deoarece în speță nu există stare de indiviziune, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 728.civ.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelul ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond, având în vedere că există stare de indiviziune.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia civilă nr. 383 A/19.03.2008, Tribunalul a respins apelul declarat în cauză ca nefondat, având în vedere următoarele considerente.
Caracteristica dreptul de proprietate pe cote părți, pe care îl au doua sau mai multe persoane, simultan și concurent derivă din aceea că fiecare coproprietar are determinată o cotă-parte ideală, abstractă, matematică din dreptul de proprietate, care se exprimă sub formă de fracție nominală, fracție zecimală sau în procente.
În speță, condițiile coproprietății sunt îndeplinite, atâta vreme cât intimatei i s-a restituit conform dispoziției din imobil, cealaltă cotă rămânând în patrimonial statului, nefiind restituită vreunei alte persoane, astfel încât în mod corect instanța de fond a constat existența stării de indiviziune asupra imobilului și a dispus sistarea ei conform art. 728. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Primăria Municipiului B reprezenta de Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală în temeiul art.304 pct. 9.pr.civ
În dezvoltarea motivelor d erecurs, recurenta a susținut că cererea de partajare a unui bun în condițiile art. 728 cod civil si art. 673 ind.1 Pr.Civ. și urm. presupune existența între părți a unei stări de coproprietate asupra bunului.
Coproprietatea reprezintă acea modalitate juridică a proprietății căreia îi este caracteristic faptul că bunul, nefracționat în materialitatea lui, aparține concomitent mai multor titulari, fiecare dintre ei având un drept de coproprietate ideală asupra întregului bun. Dreptul fiecărui coproprietar se referă și se întinde asupra întregului bun, întâlnindu-se cu dreptul celorlalți coproprietari în fiecare parte a bunului.
Esențial pentru sistarea stării de indiviziune este ca aceasta stare să existe și să înceteze ca urmare a aplicabilității art. 728.civ.
de realizare a partajului judiciar sunt:
- partajarea în natură a bunului;
- atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unui copărtaș;
- vânzarea bunului prin licitație publică.
In cazul încetării coproprietății obișnuite și temporare prin partaj judiciar va avea prioritate primul criteriu respectiv, partajarea în natură a bunului, ceea ce are ca premiză existența unui bun comun partajabil în natură astfel încât, fiecărui copărtaș să-i revină o parte materială din bun proporțională cu cota sa parte din drept.
Instanța de apel ca și instanța de fond nu a avut în vedere tocmai acest prim principiu de partajare în natură, fiind irelevant dacă s-a solicitat sau nu de care reclamantă sistarea stării de indiviziune în acest mod. Atribuirea imobilului către reclamanta în schimbul plății unei sulte urma a se dispune doar în cazul în care s-ar fi constatat imposibilitatea lotizării.
Imobilul în cauză putea fi lotizat prin crearea unor loturi distincte în favoarea fiecărei părți, conform cotei abstracte din dreptul de proprietate al fiecăreia.
Instanța de judecată a reținut doar concluziile expertului desemnat în cauza fără a le corobora cu celelalte probe administrate în cauza. Este evident faptul că expertul desemnat în cauză putea fie să stabilească loturi distincte, fie să propună soluții de ieșire din indiviziune față de toate părțile din dosar.
Instanța de fond ca și cea de apel au omologat raportul de expertiza fără a-l corobora cu alte probe, din care să rezulte că într-adevăr bunul nu este comod partajabil. Este adevărat că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune însă recurenta se declară a nu fi de acord cu atribuirea către intimata a cotei părți având ca proprietar statul și mai mult, cu plata unei sulte derizorii de către intimați.
Instanțele erau datoare a analiza cu prioritate posibilitatea partajării în natură a imobilului, celelalte moduri urmând a fi luate în considerare în subsidiar numai dacă partajarea în natură nu este posibilă.
Chiar dacă instanța de judecata a avut în vedere cel de al doilea mod de partajare totuși nici el nu justifica atribuirea terenului către intimata, deoarece prin aceasta nu s-a realizat sistarea stării de indiviziune, dimpotrivă instanța nu a făcut altceva decât să acorde intimatei un drept de proprietate printr-un mod nereglementat legal anume - atribuirea - menținând între ei starea de indiviziune.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurenta nu a formulat în cauză vreo cerere reconvențională, fiind de acord cu atribuirea întregului imobil în proprietatea sa, nu a participat la efectuarea expertizei, nu a formulat obiecțiuni față de conținutul acesteia, bunul nu este comod partajabil în natură, aspect reținut de expert.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată recursul ca fiind fondat, potrivit celor ce urmează:
Fără îndoială că toate considerațiile teoretice expuse de recurentă în legătură cu caracteristicile proprietății indivize și modalitatea de sistare a stării de indiviziune sunt corecte, Curtea reținând însă că nu în legătură cu aceste aspecte au fost aduse critici hotărârii instanței de apel, în fața căreia s-a invocat, fără a se relua ulterior, în recurs, teza inexistenței în cauză a unei stări de indiviziune.
În ce privește posibilitatea partajării în natură a bunului și aplicarea regulii impuse de dispozițiile art. 741 Cod civil potrivit cărora,la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de imobile", se reține că aceasta presupune analiza modului de interpretare a probelor, neputând fi cenzurată pe motive de nelegalitate, în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte însă, Curtea constată că acest motiv de recurs, analizat din perspectiva susținerilor recurentei în faza apelului și a probelor administrate în cauză creează o puternică îndoială asupra existenței unei stări de indiviziune în care să se afle intimata reclamantă și statul, prin recurenta de față.
Se reține, sub acest aspect, că imobilul situat în-, sector 5 este format din 479 mp teren pe care se află construcții, potrivit titlului de proprietate prin care autorul intimatei -. a dobândit dreptul în indiviziune cu, în anul 1949 (filele 21-22) și, ulterior a dobândit de la aceasta din urmă și din cota corespunzătoare dreptului său.
Aceste acte de dobândire nu descriu imobilul asupra căruia poartă litigiul, sub aspectul compunerii construcțiilor aflate pe teren.
Extrasul de carte funciară aflat la fila 27 din dosarul de fond atestă intabularea pe numele și a dreptului de proprietate asupra corpului A, parter, apartament 1 din imobil, în suprafață de 78,35 mp, a cotei indivize de 100% din părțile de folosință comună și asupra unei cote de teren de 97,98 mp atribuit conform art. 33 din HG nr. 20/1996, această parte a imobilului fiind vândut persoanelor menționate în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, nr. 43599/1998 (act aflat la fila 51).
Pe de altă parte, intimata reclamantă este titulară a dreptului de proprietate asupra unei cote de din întregul imobil (P, ), cu excepția apartamentului nr. 1, situat în corpul A, parter, despre care s-a făcut vorbire anterior.
În legătură cu același imobil se reține de către C că moștenitorilor coindivizarei, potrivit Hotărârii nr. 2551/15.06.1999 a Consiliului General al Municipiului B le-au fost acordate despăgubiri bănești.
Curtea mai reține, din preambulul dispoziției de restituire în natură nr. 6067 din 19.06.2006 că numai unul din apartamentele ce compun imobilul era liber, 3 apartamente fiind ocupate de chiriași, unul fiind vândut.
În raport de aceste acte, este neclarificată existența stării de indiviziune pretinsă de către intimată, precum și cauza acțiunii.
Se reține sub acest ultim aspect că intimata, potrivit cererii introductive, reclamă acordarea în favoarea moștenitorilor, în mod nelegal, de despăgubiri în cotă de din imobil, fără a cunoaște faptul că aceasta ar fi înstrăinat din cota pe care o deținea din imobil în favoarea propriului său autor, precum și faptul că emiterea dispoziției de restituire în natură pentru cota de din imobil s-ar fi făcut cu ignorarea dispozițiilor art. 4 alin.4 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiții, este esențială stabilirea existenței sau nu a stării de indiviziune cu referire la întregul imobil, inclusiv în privința părții din acesta vândut în baza Legii 112/1995, în cadrul procesual fixat, în ce măsură a rămas în proprietatea statului, în mod real, vreo cotă de proprietate și dacă prin promovarea acțiunii ce formează obiectul dosarului reclamanta nu urmărește în fapt contestarea dispozițiilor emise în baza Legii 112/1995 sau a Legii nr. 10/2001, în ceeace o privește.
Pentru a se putea răspunde motivat acestor cerințe se impune efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică, ale cărui obiective ar trebui să cuprinde descrierea imobilului, în integralitatea sa, a părților din imobil vândute în baza Legii 112/1995 și cota parte pe care acestea o reprezintă din imobil, descrierea părților din imobil preluate de către intimată în urma dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, potrivit procesului verbal de predare-primire.
Pentru ipoteza în care s-ar constata că într-adevăr, recurenta pârâtă mai deține o cotă indiviză din imobil, expertiza ar trebui să stabilească și modalitățile concrete de lotizare, în raport de configurația imobilului și de valoarea construcțiilor, cât și a terenului, fiind întemeiate criticile aduse de aceasta deciziei și sentinței, prin motivele de recurs, în cadrul cărora s-a susținut că evaluarea s-ar fi făcut exclusiv cu privire la construcție, în privința terenului sistarea stării de indiviziune reprezentând o modalitate de atribuire fără plată, în favoarea intimatei.
Având în vedere că în recurs nu se poate administra proba cu expertiză, necesară soluționării cauzei, în raport de motivele de nelegalitate reținute pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de către pârâtă și să dispună, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, reprezentată de PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 383/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008..
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
.
.red./2 ex.
24.10.2008
Tribunalul București S. a III-a
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
