Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.44/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea(după anulare decizie nr. 159/C/2008)recursurilor civile declarate de:
1)recurenta reclamanta intimată, prin mandatar, cu domiciliul în B, sector 3,-, -6,.33,
2)recurenții intimați pârâți și, ambii cu domiciliul în C,-;
împotriva sentinței civile nr. 6123 din 23.06.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 3161/2005 și a deciziei civile nr. 393 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (4336/2006), având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2009 și, ulterior, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 26 ianuarie și, respectiv, 27 ianuarie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 3161/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 1404/1998 și să se constate că întreaga masă succesorală îi revine ei, în temeiul testamentelor autentice nr. 11115/1884 și nr. 11145/1984.
În considerentele cererii, reclamanta a arătat că de pe urma defuncților săi părinți a rămas un imobil compus din teren și casă de locuit, situat în- și un loc de veci. La data de 28 noiembrie 1988 s-a emis certificatul
de moștenitor nr. 1404, prin care s-a constatat masa succesorală rămasă de pe urma defuncților părinți și calitatea de moștenitori pentru reclamantă și pârât.
A susținut reclamanta că în anul 2003 descoperit din întâmplare în casa părintească două testamente autentice, prin care părinții îi lăsau întreaga avere mobilă și imobilă ce s-ar găsi la data morții lor în patrimoniul acestora, astfel că la data eliberării certificatului de moștenitor s-a aflat în eroare cu privire la deferirea masei succesorale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului de a cere anularea certificatului de moștenitor, motivând că termenul de 3 ani curge de la data când moștenitorul a luat cunoștință de pretinsa neregularitate a certificatului. Fiul reclamantei a avut acces permanent în casă în perioada 1990-1998, iar reclamanta a locuit în imobilul succesoral temporar, în perioada 1993-1994. În vara anului 2003 și în 2004 reclamantul a împărțit toate obiectele de mobilier și a dat spre pomenire toate hainele rămase de la părinți.
Prin cererea reconvențională precizată la termenele de judecată din 2 iunie 2005 și din 11 octombrie 2005, pârâtul a solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului succesoral prin atribuirea acestuia în natură către el, reducțiunea liberalităților excesive instituite în favoarea reclamantei prin testamentele autentice și constatarea unui drept de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului succesoral.
În motivarea pretențiilor formulate, pârâtul-reconvenient a arătat că imobilul nu este comod partajabil în natură și face corp comun cu partea de imobil care îi aparține în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3534/1975. În plus, de la decesul părinților, numai el s-a ocupat de imobil, prin lucrări de reparații, conservare și administrare, în timp ce reclamanta are asigurate nevoile locative și domiciliul stabil în străinătate.
A susținut pârâtul-reconvenient că, în baza art. 841 Cod civil, care stabilește cuantumul rezervei succesorale, cota de 1/3 din masa succesorală i se cuvine în calitate de descendent directal testatorilor.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor, motivând că doar în primăvara anului 2003 găsit fiul său testamentele și i le-a prezentat.
Cu privire la ieșirea din indiviziune, a solicitat atribuirea întregului imobil, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea pârâtului, iar cu privire la cererea de constatare a unui drept de creanță, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reconvenient. A motivat că lucrările la imobil nu au fost efectuate de către pârât, ci de către SC SRL, ai cărei asociați sunt fiul și nora pârâtului și care are un punct de lucru în imobilul succesoral.
Reclamanta a formulat și cerere reconvențională la pretențiile pârâtului, prin care a solicitat să se constate simulația actului de vânzare-cumpărare din 1975, act care în realitate este o donație deghizată și obligarea pârâtului la raportul acestei donații. A motivat că prețul de 3.500 lei nu a fost niciodată achitat și nici nu s-a pus problema plății, în condițiile în care intenția tuturor părților a fost să se întocmească un contract de donație.
În drept, a invocat dispozițiile art. 751 Cod civilă și ale art. 111 Cod procedură civilă.
În susținerea pretențiilor formulate și în apărare, părțile au înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiza tehnică imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 6123 din 23 iunie 2006 Judecătoria Constanțaa admis excepția prescrierii dreptului material și a respins ca atare cererea reclamantei privind anularea certificatului de moștenitor nr. 1404 din 28 noiembrie 1988; a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reconvenient în cererea privind constatarea unui drept de creanță asupra succesiunii, ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantei privind constatarea simulației actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3534 din 31 martie 1975, ca neîntemeiată; a respins cererea privind raportul donației la masa succesorală formulată de reclamanta-pârâtă, ca rămasă fără obiect.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reconvenient și a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului din C,-, compus din teren indiviz în suprafață de 140 mp. în acte (155,67. din măsurători) și casă cu trei camere și dependințe în suprafață utilă de 82,02. prin atribuirea acestuia către pârâtul-reconvenient.
A constatat că pârâtul-reconvenient are un drept de creanță asupra succesiunii în valoare de 2.256,67 lei și l-a obligat pe acesta la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 75.768,33 lei cu titlu de sultă.
A menținut starea de indiviziune a părților asupra locului de veci în suprafață de 9,60 lei, situat în Cimitirul Central figura F, loc 977 și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune în sensul celor menționate, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: - pârâta a cunoscut existența celor două testamente cu mai mult de trei ani înainte de introducerea acțiunii în anularea certificatului de moștenitor, - pârâtul-reconvenient este titular al dreptului material dedus judecății în cererea de constatare a unui drept de creanță, întrucât a efectuat o parte din lucrările de îmbunătățire la imobilul succesoral; - reclamanta-pârâtă nu a demonstrat existența actului juridic al donației deghizate, declarația martorei necoroborându-se cu alte probe; - pârâtul-reconvenient are calitatea de creditor al moștenirii pentru contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului după deschiderea succesiunii; - îndreptățit la atribuirea imobilului este pârâtul-reconvenient, întrucât acesta deține în proprietate un corp de casă și teren alăturate imobilului succesoral, are domiciliul în acest imobil și a efectuat îmbunătățiri la el, în timp ce reclamanta are domiciliul în străinătate; - în calitate de comoștenitoare, reclamanta-pârâtă este ținută să plătească datoriile moștenirii.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat apel reclamanta-pârâtă, criticând-o pentru netemeinicie din următoarele considerente:
- În mod greșit a admis prima instanță excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anularea certificatului de moștenitor, înlăturând declarațiile martorilor și. În măsura în care ar fi cunoscut existența
testamentelor, reclamanta le-ar fi folosit la dezbaterea succesorală și le-ar fi adus la cunoștința pârâtului, care de altfel nu le-a contestat prin apărările formulate.
- Declarația martorei a fost în mod neîntemeiat înlăturată, reținându-se greșit că ar fi plătit prețul de 35.000 lei prevăzut în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3534 din 31 martie 1975. Instanța trebuia să rețină caracterul simulat al acestui act și să dispună raportarea donației la masa succesorală.
- Instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care nicio parte nu a solicitat ieșirea din indiviziune. Totodată, capătul de cerere privind dreptul de creanță era inadmisibil în lipsa unei cereri de partaj.
- Argumentele avute în vedere de instanță la atribuirea bunului imobil nu pot fi primite în raport de prevederile art. 6739Cod procedură civilă întrucât: deținerea unui alt corp de proprietate alăturat imobilului succesoral este un criteriu în defavoarea pârâtului, iar împrejurarea că acesta își are domiciliul în acel imobil este nesemnificativă sub aspectul atribuirii; efectuarea de îmbunătățiri poate constitui un criteriu de atribuire numai în situația în care îmbunătățirile respective au fost făcute cu acordul comoștenitorilor, ceea ce nu este cazul în speță; reclamanta nu are un spațiu de locuit în țară, iar atribuirea imobilului către ea ar corespunde ultimei voințe a defuncților părinți.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, apreciind hotărârea primei instanțe legală și temeinică, în considerarea apărărilor formulate la judecata în fond.
În ședința publică din 6 februarie 2007, intimații-pârâți au invocat prin apărătorul ales excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al mandatarului apelantei-reclamante, excepție respinsă prin încheiere motivată la același termen.
La termenul de judecată din 6 martie 2007, instanța de apel a încuviințat pentru ambele părți proba testimonială, proba cu înscrisuri pentru apelantă și a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit la fond, având ca obiectiv identificarea posibilităților de partajare în natură a imobilului succesoral.
Pentru apelantă au fost audiați martorii și, iar pentru intimat martorii și
Examinând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 393 din 25 septembrie 2007, prin care a admis apelul declarat de reclamanta prin mandatar împotriva sentinței civile 6123 din 23 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în C,- compus din teren indiviz în suprafață de 140. acte (155,67. din măsurători) și casă cu trei camere și dependințe în suprafață utilă de 82,02 prin formare și atribuire de loturi conform suplimentului la raportul de expertiză imobiliară întocmit de inginer, după cum urmează:
A fost atribuit reclamantei lotul 1, compus din teren în suprafață de 77,83. și construcție - birou (7), bucătărie (6), hol (8), baie (5. cu suprafața 43,04. și baie cu suprafața 29,26.
A fost atribuit pârâtului reconvenient lotul II compus din teren în suprafață de 77,83. și construcție - cameră (1), hol (2), cameră(3), birou (4) cu suprafața 38,27.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, a fost obligată reclamanta către pârâtul-reconvenient la plata sumei de 27.360 lei cu titlu de sultă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că la fond nu a fost verificată posibilitatea împărțirii în natură a bunului imobil succesoral.
În materie de partaj, regula o constituie formarea de loturi, respectiv partajul în natură consacrat în art. 736 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia fiecare copărtaș este îndreptățit să ceară partea sa din imobil în "natură".
Cum imobilul în litigiu este comod partajabil în natură, așa cum s-a stabilit în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de apel a dispus partajarea în natură - prin formarea două loturi - lotul 1 fiind atribuit reclamantei, iar lotul 2 pârâtului reconvenient.
Pentru egalizarea loturilor, reclamanta a fost obligată către pârâtul reconvenient la plata sumei de 27.360 lei, cu titlu de sultă.
Privitor la anularea certificatului de moștenitor, instanța de apel a reținut că, în mod corect la fond s-a apreciat că această cerere a fost formulată cu depășirea termenului de prescripție de trei ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care, potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ, a început să curgă de la data cunoașterii de către reclamantă a existenței celor două documente.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 393 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs reclamanta și pârâții și, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantaa criticathotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
1. Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește respingerea cererii de anulare a certificatului de moștenitor. Instanța a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor, termenul de 3 ani prevăzut de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 începând să curgă de la data la care reclamantul a descoperit cele două testamente - martie 2003.
2. În mod greșit s-a respins cererea reclamantei de realizare a expertizei tehnice imobiliare și într-o altă variantă în care să se aibă în vedere anularea certificatului de moștenitor și stabilirea cotelor succesorale ce se cuveneau părților în ipoteza în care testamentele și-ar fi produs efecte.
3. Referitor la stabilirea sultei pentru egalizarea valorică a loturilor instanța de apel a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Există o contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei, pe de o parte, se menționează că pentru stabilirea sultei urmează să fie avut în vedere și dreptul de creanță constatat în prima instanță în favoarea pârâților reconvenienți, iar ulterior se decide menținerea celeilalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Experta a evaluat din nou îmbunătățirile la imobil deși parte din acestea fuseseră respinse de prima instanță iar pârâții au fost de acord cu această soluție, nedeclarând apel.
II. La rândul lor,pârâții șiau criticatlegalitatea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Constanța conform art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
1. Instanța de apel a nesocotit principiul disponibilității părților în procesul civil. Deși ambele părți au solicitat ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură, în exclusivitate, a imobilului succesoral către una din părți, instanța a dispus formarea a două loturi realizând astfel o fragmentare excesivă a imobilului.
2. Lotul în suprafață de 78. atribuit reclamantei este neconstruibil și lotul său nu corespunde legislației în construcții. În condițiile în care reclamanta locuiește în Franța, aceasta nu are nevoie de un spațiu locativ în Municipiul C, situație în care se impunea atribuirea întregului imobil succesoral în deplină proprietate recurenților pârâți.
Prin decizia civilă nr. 159/C din 19 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis recursul formulat de pârâții și și s-a modificat în tot decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 366/C din 24 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanțaa admis contestația în anulare formulată de contestatoarea și s-a anulat decizia civilă nr. 159/C din 19 mai 2008 pronunțată de aceeași instanță motivat de faptul că instanța de recurs a omis să analizeze și să soluționeze recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 393 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
După anularea deciziei civile nr. 159/C din 19 mai 2008, cu ocazia rejudecării celor două recursuri, Curtea reține următoarele:
În referire la recursul reclamantei;
1. Critica recurentei ce vizează greșita soluționare a excepției de prescripție a dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor nr. 1404 din 28 noiembrie 1988 emis de notariatul de Stat Județean C se reține a fi vădit nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 1404 din 28 noiembrie 1988 pentru viciu de consimțământ, susținând că a fost în eroare cu privire la drepturile sale succesorale, neavând cunoștință de faptul că părinții săi au testat întreaga avere rămasă la decesul lor în beneficiul reclamantei. S-a susținut că a intrat în posesia acestor testamente în anul 2003, dată de la care curge termenul de prescripție de 3 ani.
Conform dispozițiilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 "În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i
încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului".
Prin urmare, când anulabilitatea se datorează vicleniei sau erorii, regula specială privind începutul prescripției cuprinde două momente alternative și anume: momentul subiectiv, al cunoașterii cauzei de anulare și momentul obiectiv, al expirării celor 18 luni de la încheierea actului. De reținut, deci, că termenul acesta de 18 luni, nu este un termen de prescripție, ci are funcția de a marca momentul obiectiv de la care începe să curgă prescripția (când n-a fost cunoscută cauza de anulare în intervalul celor 18 luni). Prin urmare, pentru promovarea acțiunii în anulabilitate pentru eroare reclamanta avea la dispoziție un interval de 4 ani și 6 luni de la data încheierii certificatului de moștenitor.
În cauză se reține că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 28 mai 1990 (după 18 luni de la data întocmirii certificatului de moștenitor nr. 1404 din 28 noiembrie 1988) și s-a împlinit la data de 28 mai 1993, cu mult înainte de promovarea acțiunii în anularea parțială a certificatului de moștenitor (28 martie 2005 - dosar nr. 3161/2005).
Se constată, astfel, că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut în mod corect că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor nr. 1404 din 28 noiembrie 1988 s-a prescris.
2. În condițiile în care certificatul de moștenitor nr. 1404 din 28 noiembrie 1988 emis de Notariatul de Stat Județean C nu a fost anulat, acțiunea reclamantei în anularea acestui act juridic fiind prescrisă, în mod corect instanța de apel a dispus completarea, în apel, a expertizei tehnice imobiliare, cu un supliment, pentru a se determina posibilitățile de lotizare a imobilului succesoral, corespunzător cotelor succesorale menționate în certificatul de moștenitor, respectiv 1/2 din masa partajabilă pentru fiecare descendent al defuncților și.
Neefectuarea expertizei în varianta propusă de reclamantă, prin valorificarea celor două testamente ale autorilor părților, în detrimentul certificatului de moștenitor nr. 1404 din 28 noiembrie 1988, nu a produs nicio vătămare reclamantei, proba nefiind utilă cauzei, în condițiile în acțiunea în anularea certificatului de moștenitor a fost respinsă ca fiind prescrisă.
3. Se reține a fi fondată critica reclamantei ce vizează modalitatea de determinare a sultei datorată de reclamantă pârâtului reconvenient pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 6123 din 28 iunie 2006 Judecătoria Constanțaa constatat că pârâtul reconvenient are un drept de creanță asupra succesiunii în valoare de 2.256,67 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire realizate la imobilul succesoral și anume: șapă beton, tencuieli exterioare, schimbat instalație sanitară, învelitoare carton asfalt, ușa și fereastră termopan. Toate celelalte lucrări pretinse de reclamant și care aveau o valoare de 77.433.307 ROL au fost reținute ca fiind realizate de SC SRL, motiv pentru care pretențiile pârâtului reconvenient cu privire la aceste despăgubiri au fost respinse ca nefondate.
În condițiile în care pârâtul reconvenient nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 6123 din 23 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Constanța, această dezlegare dată problemei dreptului de creanță al pârâtului asupra masei
succesorale a intrat în puterea lucrului judecat, instanța de apel fiind ținută de această soluție.
Cu ocazia efectuării suplimentului la raportul de expertiză în apel, expertul a recalculat valoarea îmbunătățirilor realizate de pârât la imobil și, mai mult, a inclus în aceste lucrări și instalația de încălzire și branșamentul la gaze, deși prin sentința civilă nr. 6123/2006 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că acestea nu au fost executate de către pârâtul.
Deși instanța de apel a dispus formarea a două loturi din imobilul succesoral, aceasta nu a determinat valoarea fiecărui lot în parte și nici nu a stabilit în lotul cărei părți au căzut îmbunătățirile stabilite prin hotărârea primei instanțe.
Stabilirea valorii întregului imobil și a fiecărui lot în parte atribuit succesorilor legali nu se poate realiza în recurs în baza probatoriului existent la dosar, fiind necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru stabilirea acestor valori, ținând seama de dreptul de creanță recunoscut în beneficiul pârâtului prin hotărârea primei instanțe.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantei, se va casa în parte decizia recurată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare instanței de apel, care va suplimenta probatoriile referitoare la valoarea sultei datorate de succesori pentru egalizarea valorică a loturilor, corespunzător cotelor succesorale de 1/2 pentru fiecare moștenitor.
II.În referire la recursul formulat de pârâții șise rețin următoarele:
1. Partajul, ca operațiune juridică, urmărește să pună capăt stării de indiviziune trecând bunurile stăpânite pe cote părți abstracte în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș, potrivit cu întinderea dreptului cuvenit.
Dreptul exclusiv asupra unei cote ideale și abstracte din masa bunurile indivize se transformă astfel într-un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri, unicul scop al partajului fiind transformarea naturii juridice a unui bun aflat în stare de indiviziune într-un bun indiviz.
Conform art. 741 Cod civil, la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare.
Articolul 6734Cod procedură civilă consacră partajul prin învoiala părților, instanței de judecată incumbându-i obligația de a stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială. Dacă părțile nu se învoiesc - cazul în speță - instanța va face împărțeala în natură (art. 6735Cod procedură civilă).
Partajul în natură constituie regula. Este o soluție care se desprinde atât din textele citate, deoarece se referă în primul rând la această modalitate, cât și din necesitatea respectării efectului declarativ al partajului.
După cum s-a subliniat în practică, dacă un bun sau o masă de bunuri aparține mai multor persoane, partajul trebuie să le consacre, când este cazul, tot un
drept de proprietate, deoarece nu există nicio rațiune a se modifica acest drept, dându-i alt conținut, ca efect declarativ al partajului.
În condițiile în care fiecare copărtaș solicită să i se atribuie bunul în natură, iar conform expertizei acesta este comod partajabil în natură, în absența unei înțelegeri a părților, în mod corect instanța de apel a procedat la formarea loturilor, cu respectarea dispozițiilor art. 741 cod civil și ale art. 6739Cod procedură civilă, ținând seama de drepturile succesorale ale părților, de natura bunului de împărțit, de împrejurarea că reclamanta nu mai are o altă locuință, cât și de faptul că după decesul autorilor, o perioadă de timp bunul a fost folosit de ambii frați.
2. Din raportul de expertiză realizat în instanța de apel d e expert, rezultă că imobilul succesoral poate fi comod partajat în natură, prin formarea a două loturi, compuse atât din teren, cât și construcții.
Nu se poate reține ca fondată critica recurenților pârâți ce vizează îmbucătățirea peste măsură a imobilului succesoral, cele două loturi putând fi normal folosite, conform destinației construcțiilor. Lotul atribuit pârâtului, compus dintr-un teren, în suprafață de 77,83. și construcție cameră (1), hol (2), camera (3), birou (4) se află în continuarea locuinței proprietate personală a pârâților, existând acces direct din această locuință. Există posibilitatea unei folosințe normale a locuinței.
De asemenea, lotul atribuit reclamantei este compus din 77,83. teren și construcție (birou, bucătărie, hol, baie și beci), are ieșire directă la drumul public și poate fi utilizat cu destinația de locuință, reclamanta neavând obiecțiuni cu privire la partajarea în natură a bunului succesoral.
Atribuirea în natură a întregului imobil către pârâtul reconvenient ar fi fost de natură să afecteze negativ drepturile succesorale ale reclamantei, care nu posedă o altă locuință pe teritoriul României și care are o cotă succesorală egală cu cea a recurentului pârât.
Mai mult, nu se pune problema realizării de noi construcții pe lotul nr. 1 atribuit reclamantei, acest lot este afectat de construcțiile realizate de autorii părților, construcții care sunt comod partajabile în natură, iar separarea totală a celor două loturi implică simple lucrări de blocare a acceselor existente pe loturile CD - ușa exterioară și DE - ușa interioară, conform schiței anexă (fila 95 - dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul pârâților și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții pârâțiși, domiciliați în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 393 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (4336/2006).
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă prin mandatar, cu domiciliul în B, sector 3,-, -. 33, împotriva sentinței civile nr. 6123 din 23 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 3161/2005 și a deciziei civile nr. 393 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul
nr- (4336/2006), în contradictoriu cu intimații pârâțiși, domiciliați în C,-, județul
Casează în parte decizia civilă nr. 393 din 25 septembrie 2007 Tribunalului Constanța și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel pentru suplimentarea probatoriilor referitoare la valoarea sultei datorate.
Menține restul dispozițiilor din sentință și decizie referitoare la prescripția dreptului de a cere anularea certificatului de moștenitor, la reducțiunea testamentului, constatarea simulației actului de vânzare-cumpărare 3534/1974, raportul donației și modalitatea de ieșire din indiviziune stabilită în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
a
Pt. judecător
Aflată în concediu legal de odihnă,
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
Pt. grefier - -
aflată în concediu legal de odihnă,
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. recurs jud. /5.02.2009
gref.
4 ex./9.02.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect anulare act și părți:
1)recurentă reclamantă intimată, prin mandatar, cu domiciliul în B, sector 3,-, -6,.33,
2)recurenți intimați pârâți și, ambii cu domiciliul în C,-;
care au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 6123 din 23.06.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 3161/2005 și a deciziei civile nr. 393 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (4336/2006),întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 44/C din 27 ianuarie 2009, a decis:
"Admite recursul.Casează în parte decizia civilă nr. 393 din 25 septembrie 2007 Tribunalului Constanța și trimite cauza spre rejudecare instanței de apelpentru suplimentarea probatoriilor referitoare la valoarea sultei datorate.Menține restul dispozițiilor din sentință și decizie referitoare la prescripția dreptului de a cere anularea certificatului de moștenitor, la reducțiunea testamentului, constatarea simulației actului de vânzare-cumpărare 3534/1974, raportul donației și modalitatea de ieșire din indiviziune stabilită în apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009."
Dosarul conține un nr. de ___ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Curții de Apel Constanța (43 file); nr- (nr. vechi 4336/2006) al Tribunalului Constanța (157 file) și, respectiv, nr. 3161/2005 al Judecătoriei Constanța (166 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Irina Bondoc
