Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 45
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmina Orza JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții STATUL ROMÂN - prin CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - prin PRIMAR - împotriva deciziei civile de apel nr.360/A din 4 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamanții intimați și lipsă, avocat, iar în reprezentarea pârâților recurenți Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T, consilier juridic.
Procedura de citare îndeplinită.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței atașată la dosar și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța revine asupra dispoziției de timbrare a cererii de repunere pe rol, deoarece cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâților recurenți a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Reprezentanta reclamanților intimați a solicitat respingerea recursului pârâților ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată. Susține că în privința cotei de 6/10, nu s-a pus niciodată problema lezării chiriașilor, cu atât mai mult cu cât obiectul procesului nu este evacuarea ci ieșirea din indiviziune, iar conform art.728 cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune forțată. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21.06.2006 sub numărul -, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T prin Primar solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ieșirea din indiviziune asupra apartamentului nr. 6/C situat în T-, înscris în CF nr.- T, nr. top 321/VI/C prin atribuirea în întregime a imobilului reclamanților, cu obligarea acestora la plata unei sulte și intabularea reclamanților în CF cu titlu de bun comun și ieșire din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au calitatea de proprietari în cota de 6/10 cu Statul Român asupra apartamentului situat în T- înscris în CF nr.- T nr. top. 321/VI/C, constând în apartament cu două camere și boxa. Reclamanții a precizat că în speță nu s-a ajuns la un acord pentru ieșirea din indiviziune având ca obiect imobilul în litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art.728 Cod civil, art.673 ind.9 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă numărul 1811 din 7.12.2006, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T prin Primar și în consecință:
A atribuit reclamanților imobilul constând din apartamentul nr.6/C situat în T- înscris în CF nr.- T nr. top. 321/VI/C, acesta rămânând în proprietatea și posesia reclamanților.
A obligat reclamanții să plătească pârâtului suma de 42.000 RON reprezentând sulta echivalentă cotei de proprietate a pârâtului asupra imobilului în litigiu.
A îndrumat Oficiul de Cadastru, Geodezie, Cartografie și Publicitate Imobiliară să facă cuvenitele mențiuni în cartea funciară nr.- T în sensul de a intabula dreptul de proprietate al reclamanților asupra apartamentului cu titlu de bun comun și ieșire din indiviziune.
A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 19,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată prilejuite de proces.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt și de drept: apartamentul în litigiu nr.6/C se compune din două camere, baie antreu comun cu apartamentele 6/a și 6/b, bucătărie și WC serviciu în comun cu apartamentele 6/a și 6/
Acest imobil se află în coproprietate pe cote părți ce aparține reclamanților în cota de 6/10 și Statului Român. Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate în cotă de 6/10 asupra imobilului în litigiu prin cumpărare - renta viagera.
Apartamentul în litigiu a fost restituit în natură numitei conform dispoziției nr.43/05.01.2006 a Primăriei conform Legii 10/2001.
Asupra cotei de 4/10 din imobilul în litigiu Statul Român exercită dreptul de proprietate.
Conform art.728 Cod civil nu poate fi obligat să rămână în indiviziune acțiunea de ieșire din indiviziune fiind imprescriptibilă.
În cazul partajului judiciar va încerca efectuarea împărțelii în natură, însă în cazul în care partajul în natură nu este posibil se procedează la atribuirea bunului unuia dintre coproprietari, în acest demers având în vedere criteriile prevăzute de art.673 ind.5 Cod procedură civilă.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză instanța a reținut că apartamentul în litigiu nu este comod partajabil în natură. Expertul a precizat în cadrul raportului de expertiză că valoarea de circulație a imobilului este de 106.000 RON. Instanța a reținut că părțile nu au ajuns la un acord asupra atribuirii bunului imobil, astfel că instanța a avut în vedere criteriile precizate de legiuitor în acest sens și va dispune conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel în termen legal, pârâții Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Primăria municipiului T - prin Primar - solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca prematură, existând obligația respectării protecției chiriașilor.
Prin decizia civilă nr.360/A/4.05.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș respinge apelul pârâților Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T prin Primar, împotriva sentinței civile nr.11811/2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.
A obligat pârâții să le plătească reclamanților intimați 500 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie civilă, instanța de apel, în raport de critica formulată și de probatoriul administrat a constatat că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și conform art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, acțiunea de ieșire din indiviziune fiind imprescriptibilă, în care context juridic corect a fost admisă acțiunea reclamanților, în sensul celor de mai sus.
Ca atare, instanța de apel a apreciat că acțiunea reclamanților nu este prematură, întrucât dreptul de a ieși din indiviziune este prevăzut necondiționat de art.728 Cod civil, în discuție nefiind respectarea protecției chiriașilor cu privire la dreptul la locațiune cum au invocat apelanții, ci dreptul de proprietate a reclamanților, consfințit de art. 480 și următoarele Cod civil.
Urmare a respingerii apelului în baza art.274 Cod procedură civilă pârâții apelanți au fost obligați să plătească reclamanților intimați 500 lei RON cheltuieli de judecată.
Și împotriva acestei decizii de apel, pârâții Statul Român prin Consiliul Local al municipiului T și Primăria municipiului T - prin Primar - au declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, invocând în drept art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență din nou că acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca prematură, întrucât proprietarul are obligația respectării protecției chiriașilor cu privire la dreptul de locațiune pe un termen de cinci ani de la data emiterii dispoziției de restituire a imobilului în cauză și că greșit au fost obligați la cheltuieli de judecată, solicitând exonerarea lor la plata acestor cheltuieli,deoarece nu se află în culpă procesuală.
Verificând decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâților este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul acelorași pârâți, care vizează exact aceleași motive.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art.728 și 673/9 Cod procedură civilă, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel în ce privește primul motiv de recurs invocat, prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă (dar nedezvoltat, ci doar indicat), Curtea stabilește că instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia, încât deci acest motiv de recurs nu este fondat, câtă vreme instanța de apel a hotărât doar asupra obiectului cererii deduse prezentei judecăți, potrivit art. 129 alin.6 Cod procedură civilă reținând just că nu poate fi privită prematură acțiunea reclamanților vizând ieșirea din indiviziune asupra imobilului în cauză, în raport de prevederile art. 728 Cod civil, (conform cu care nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune) în speță obiectul prezentului proces fiind sistarea stării de indiviziune, iar nu evacuarea chiriașilor, și ca atare nu s-a pus în discuție niciodată eventuala evacuare a acestora, reclamanții intimați având desigur obligația de protecție însă raportat la cota lor de 6/10 din imobil, (ce le-a fost restituită), dar acest aspect nu poate împiedica cu nimic ca reclamanții să uzeze de dispozițiile art.728 Cod civil și să ceară ieșirea lor din indiviziune.
De asemenea, împrejurarea că reclamanții nu au fost puși încă în posesie asupra acestui imobil nu poate atrage prematuritatea cererii de ieșire din indiviziune, întrucât, pe de o parte aceștia dețin în proprietate cota de 6/10 din imobil ( fiind deci coproprietari cu recurenții), iar pe de altă parte pentru că lipsa posesiei se datorează recurenților, care nu le asigură punerea în posesie. În plus, prin atribuirea, în mod irevocabil și a cotei de 4/10 din imobil către reclamanți, aceștia nu pot solicita evacuarea chiriașilor din această cotă, mai ales, că pentru restul cotei de 6/10, au obligația protecției chiriașilor, încât așadar, este cazul respingerii recursului pârâților în maniera solicitată de aceștia, căci hotărârea recurată nu este deci lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nefiind aplicabil în speță nici motivul de recurs invocat, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Privitor la motivul de recurs vizând exonerarea recurenților pârâți de plata cheltuielilor de judecată la care au fost obligați în apel către intimații reclamanți, Curtea de Apel, îl găsește neîntemeiat, deoarece în mod corect instanța de apel a reținut că pârâții se află în culpă procesuală, potrivit art.274 Cod procedură civilă, ca părți căzute în proces, fiindu-le respins apelul acestora, în cauză nefiind incidente prevederile art.275 Cod procedură civilă, căci pârâții nu au recunoscut (la instanța de fond) la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților ci, dimpotrivă prin întâmpinare (fila 17) au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică, nelegală, cu aceiași motivare că este prematur introdusă și ca atare toate cheltuielile de judecată ocazionate cu purtarea acestui proces de către reclamanți se datorează poziției și culpei procesuale a pârâților, care nu au fost de acord cu admiterea acțiunii reclamanților la primul termen de judecată.
Așa fiind în raport de toate considerentele ce preced și cum deci nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâților de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, recurenții nedovedind incidența în speță a motivelor invocate în recurs, prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus expuse, pe larg de C, acest recurs neputând fi considerat nul, în înțelesul dispozițiilor art.302/1 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, deoarece recurenții au indicat numele și domiciliul părților.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflați în culpă procesuală, ca părți căzute în proces, recurenții pârâți de mai sus vor fi obligați să le plătească intimaților reclamanți și - la cererea acestora - suma de 500 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța aferentă din 31.VII.2007, ambele ale Biroului T, aflate la dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții STATUL ROMÂN - prin CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - prin PRIMAR - împotriva deciziei civile de apel nr.360/A din 4 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, având ca obiect ieșire din indiviziune.
Obligă recurenții de mai sus să plătească intimaților reclamanți menționați suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt. GREFIER,
- -
aflată în concediu medical semnează
PRIM GREFIER
Red./ 30.01.2008
Thred. 4.02.2008
Ex.2
Prima inst. - - Jud.
Inst.apel - - - Trib.
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
