Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 460

Ședința publică din data de: 05.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Vasile

JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă

JUDECĂTOR 3: Georgeta

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul intervenient împotrivadeciziei civile nr. 1320/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilăîn contradictoriu cu intimata reclamantă, și intimații pârâți, ( decedată).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul intervenient prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.-/2009, intimații pârâți prin avocat cu împuternicire avocațială nr.28205/10.06.2009, prin mandatar cu procură de reprezentare nr.954/21.09.2009, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.1/2009, lipsind celelalte părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează Curții că procedura de citare nu este legal îndeplinită, întrucât intimații pârâți nu a fost citat și prin publicitate iar este decedată.

Reprezentantul recurentului intervenient depune la dosar dovada citării prin publicitate a intimatului pârât.

Curtea, ia act de depunerea la dosar a procedurii de citare prin publicitate a intimatului pârât, astfel că procedura de citare de la termenul de astăzi este legal îndeplinită cu această parte.

Reprezentantul intimatei pârâte învederează Curții că în ceea ce o privește pe intimata pârâtă care este decedată la fila 254, 260 există două răspunsuri de la Camera Notarilor Publici în sensul că nu s-a dezbătut succesiunea și că există un contract de drepturi litigioase privind pe recurentul. În acest sens solicită a se avea în vedere că nu mai este necesar a se indica moștenitorii defunctei.

Reprezentantul recurentului intervenient, de asemenea învederează că între cele două părți a intervenit un contract de drepturi litigioase și că nu mai trebuie indicați moștenitorii.

Reprezentantul intimaților pârâți, pune aceleași concluzii în sensul că nu mai trebuie indicați moștenitorii defunctei.

Curtea, după deliberare, având în vedere înscrisul de la fila 223 din dosarul de apel prin care transmite către dreptul ce se va stabili prin cauza 8134/1993, urmează să constate că a operat transmisiunea calității procesuale pasive, astfel că are calitatea de recurent pârât, iar nu recurent intervenient.

Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și a se constata că apelul nu este tardiv introdus, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Interpelat fiind mandatarul intimatei pârâte, precizează că nu are studii juridice pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.

Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 1320/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă, și intimații pârâți,.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr. 8134/24.06.1993, reclamantul a chemat în judecată pârâții, G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei decedată la 23.01.1961, masă succesorală compusă din terenul în suprafață de 400. situat în B,-, sector 1 și construcția aflată pe acesta compusă din sală și cameră, precum și să se constate că pe același teren se găsește o construcție din paiantă compusă din, trei camere și trei magazii în proprietatea reclamantului.

Prinsentința civilă nr. 11 094/31.10.1995, Judecătoria Sectorului 1Baa dmis acțiunea principală formulată de reclamantul; a constatat deschisă succesiunea defunctei, a constatat că au calitate de moștenitori pârâtele, în calitate de nepoate de fiică, în calitate de strănepoate de fiică, fiecăreia revenindu-Ie o cotă de 10/200 din masa succesorală, pârâtul în calitate de strănepot de fiică, în cotă de 50/200, pârâții G și, în calitate de nepoți de fiică, în cote de 25/200, reclamantul și în calitate de nepoți de fiu, în cote de 25/200 și că în urma decesului acestuia din urmă la 9.02.1987 cota sa a revenit în mod egal reclamantului în calitate de frate al defunctului și pârât ei, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din terenul în suprafață de 691,22. situat în B,-, sector 1, valorând 13.820.000 lei; s-a dispus ieșirea din indiviziune astfel: a atribuit reclamantului o suprafață de teren de 161. (lotul 1 în expertiză) în valoare de 3.220.000 lei, a atribuit pârâtului o suprafață de teren în suprafață de 143,08. (lotul 2 în expertiză) în valoare de 2.861.600 lei; a atribuit pârâtei, suprafața de teren de 188,18. (lotul 3 în expertiză) în valoare de 3.763 lei; a atribuit pârâtului suprafața de teren de 198,88. (lotul nr. 4 în expertiză) în valoare de 3.977.600 lei, a obligat pârâta la plata unor suite de 691.000 lei către pârâta de 691.000 lei către de 691.000 lei către pârâta de 863.000 lei către pârâta și de 62.225 lei către pârâta și de 64.600 lei către G, a obligat pârâtu1 la plata unei sulte de 1.134.100 lei către pârâtul G, a obligat reclamantul la plata unei suite de 628.775 lei către pârâta, a obligat pârâtul la plata unei suite de 522.600 lei către pârâtul G, a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului construcție compus din trei camere și trei magazii situat pe terenul respectiv, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, a constatat că intervenientul s-a subrogat în drepturile conferite prin prezenta hotărâre judecătorească reclamantului și în consecință că este proprietarul terenului în suprafață de 161. (lotul nr. 1 în expertiză)în valoare de 3.220.000 lei situat în-, sector 1, și al construcției compuse din trei camere și trei magazii aflate pe acest teren, conform contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 2703/1.07.1993 de notariatul de Stat al sectorului 1 B, a. obligat intervenientul în consecință la plata unei suite de 628.775 lei către pârâta; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

La data de 12.06.2006, pârâta a formulat cerere de apel împotriva sentinței civile nr. 11094/1995, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând totodată și repunerea în termenul de apel.

În motivele apelului și a cererii de repunere în termenul de apel, completate la data de 29.09.2006, apelanta arată că sentința nu i-a fost comunicată niciodată, necomunicarea sentinței explicându-se prin faptul că prin acțiune i se indică nume (greșit, anume în loc de, precum adresa greșită, arătându-se că locuiește în blocul 13 din-, în loc de blocul B 13. Toate actele de procedură din acest dosar, toate încheierile de ședință, precum și sentința civilă au fost întocmite cu numele, nume pe care nu îl poartă și nici nu l-a purtat vreodată și pentru o adresă greșită.

Atâta timp cat sentința apelata nu i-a fost legal comunicată consideră ca nu a început sa curgă termenul de apel. Codul d e procedura civila reglementează citarea si comunicarea actelor de procedura prin art. 85-100. Citarea este actul de procedura prin care participanții la judecata procesului civil sunt înștiințați cu privire la existenta procesului, a termenului si a locului unde urmează a se desfășura judecata. Prin citarea pârtilor trebuie sa se asigure respectarea a doua principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea si dreptul la apărare.

Contradictorialitatea presupune ca judecătorul trebuie sa asculte deopotrivă pe cel care a sesizat instanța cat si pe cel care se apară. Fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea si dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale precum si dreptul de a discuta si combate susținerile si probele celeilalte părți. De asemenea, fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de instanța din oficiu in scopul aflării adevărului si pronunțării unei hotărâri legale si temeinice.

În temeiul acestui principiu, părțile au dreptul de a face cereri, de a propune si administra probe, de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept care interesează in rezolvarea pricinii. Aceste principii precum și dreptul apelantei la apărare au fost încălcate.

A mai arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul era obligat potrivit art. 797. Civ. să cheme în judecată pe toți ceilalți coindivizari, în caz contrar împărțeala fiind nulă. Având în vedere că în cauză, din momentul introducerii acțiunii și până la judecarea pe fond a cauzei, numele și adresa apelantei nu au fost indicate corect, iar aceasta nu a fost chemată în cauză, fiind ne legal citată la toate termenele de judecată, inclusiv la termenul la care s-a judecat cauza, hotărârea pronunțată în cauză se impune a fi anulată.

A mai arătat și că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă o situație neconformă cu realitatea, astfel, de exemplu, în privința valorii de circulație a terenului expertul stabilește că aceasta reprezintă 13.820.000 lei, adică aproximativ 4.000 (patru mii) dolari USD. Chiar și la nivelul anului 1995 este imposibil de luat în calcul valoarea de 4.000 dolari USD ca fiind valoarea de circulație a unui teren de 691 mp situat în zona de nord a Bului.

Totodată, declarațiile martorilor audiați în cauză menționează existența vechii construcții a autorilor, în timp ce raportul de expertiză efectuat în cauză susține în mod greșit că ar fi fost demolată.

La data de 22.09.2006 a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. În motivare se arată că prin sentința civilă nr. 11094/1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 s-a admis acțiunea de ieșire din, indiviziune cu privire la masa succesorală a defunctei compusă din teren în suprafață de teren de 691,22 mp. situat în B,-, sector 1.Mentionează că de la data de 24.06.1993 când s-a format dosarul nr. 8134/1993 al Judecătoriei sector 1 și până la data soluționării sale la 31.11.1995, s-a realizat procedura de citare cu toate părțile inclusiv cu apelanta, domiciliată în B, Sector 1,-, - Se. A,. 6, Ap. 25.

Menționează că în decurs de 11 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile, hotărârea instanței a produs numeroase efecte juridice. Totodată, înțelege să invoce și dispozițiile art. 1895 Cod proc. Civ. referitoare la prescripția achizitivă, fiind dobânditor al dreptului de proprietate pe baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 27031/01.07.1993 la Notariatul sectorului 5, B având posesie și folosință terenul și imobilul (lot 1), din-, sector 1, în continuarea celui de la care l-a dobândit, respectiv domnul. Joncțiunea celor două posesii pune în evidență trecerea unui termen mai mare de 45 de ani rară nici o tulburare din partea apelantei pârâte.

În apel, Tribunalul a constatat că după pronunțarea sentinței apelate au survenit următoarele modificări ale cadrului procesual:

De pe urma pârâtei a rămas ca moștenitor, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 21/10.03.2000, eliberat de, acesta fiind citat în apel.

Urmare a decesului pârâtei survenit la 31.08.2001, la termenul din 24.11.2006 a fost introdusă în cauză, moștenitoarea acesteia, potrivit certificatului de moștenitor nr. 51/28.12.2001 eliberat de.

La același termen au fost introduși în cauză moștenitorii pârâtului G, respectiv, și.

Urmare a decesului reclamantului la 10.03.202 (potrivit actului de deces nr. 1142/11.03.2002 eliberat de Primăria Sectorului 1 B - fila 65 dosar), a fost introdusă în cauză moștenitoarea, potrivit certificatului de moștenitor nr. 54/14.05.2002 eliberat de.

Urmare a decesului pârâtului survenit la 20.08.2003, potrivit extrasului din registrul de deces nr. 61256/19.02.2007 eliberat de Primăria Sector I. B, a fost introdus în cauză moștenitorul, potrivit certificatului de moștenitor nr. 233/22.09.2003 eliberat de (fila 136 dosar).

În cursul judecății s-a învederat, de asemenea, și decesul pârâtei, decedată la 28: 10.2000, potrivit certificatului adresei nr. -/22.04.2008 eliberată de - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor (fila 223), însă nu s-au putut obține relații privind moștenitorii acesteia întrucât nu s-a făcu ci o cerere de deschidere a procedurii succesorale, astfel cum rezultă din adresa nr. 6372/02.07.2008 eliberată de Camerei Notarilor Publici

Prinecizia civilă nr. 1320 / 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, a fost respinsă cererea de repunere în termen, a fost admis apelul și a fost desființată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Analizând cererea formulată de apelantă, de repunere în termenul apel, Tribunalul a constatat că este lipsită de obiect. Astfel, din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare din 11.04.1996 aflată la fila 206 rezultă că sentința civilă nr. 11094/1995 a fost comunicată către în Municipiul B,-,. A,. 6,. 25, sectorul 1.

Or, din cartea de identitate a apelantei rezultă că numele acesteia este, iar domiciliul este în Municipiul B,-, - 13,. A,. 6,. 25, sectorul 1.

Prin urmare, comunicarea sentinței apelate către apelantă s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 88 alin. 1 pct. 4.pr.civilă, ceea ce atrage, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, sancțiunea nulității acestui act de procedură.

În condițiile în care un act nul echivalează cu unul inexistent, deci nu există dovada comunicării sentinței apelate către apelantă, cererea de apel formulată de aceasta se socotește a fi formulată în termen.

În motivarea deciziei, pe fondul apelului, tribunalul a reținut următoarele:

Din dovezile de citare pentru termenele din 12.10.1993 (fila 20), 14.12.1993 (fila 34), 22.02.1994 (fila 37), 24.04.1994 (fila 50), rezultă că apelanta pârâtă a fost citată cu indicarea greșită a numelui, acesta fiind trecut în loc de și cu indicarea incompletă a adresei, aceasta fiind trecută Municipiul B,-, bloc 13,. A,. 6,. 25, sector 1 în loc de Municipiul B,-, - 13,. A,. 6,. 25, sectorul 1.

Pentru termenele din 13.12.1994, 07.02.1995 și 19.09.1995, ultimul fiind termenul la care pricina s-a judecat pe fond, citațiile au fost întocmite pe numele de iar blocul a fost indicat ca fiind 113 (filele 116, 127 și 184).

De asemenea, raportul de expertiză a fost întocmit după înștiințarea numitei în Municipiul B,-, bloc 13, se. A,. 6,. 25, sectorul 1.

Tribunalul a constatat deci, că pe tot parcursul judecății actele de procedură au fost întocmite pe un nume greșit și pe o adresă incompletă, lipsind astfel apelanta pârâtă de posibilitatea de a avea cunoștință despre existența dosarului, de a participa la judecata cauzei, de a formula cereri și apărări.

Constatând deci că sunt incidente dispozițiile art. 88 alin. 2 cu raportare la alin. 1 pct. 4.pr.civilă și art. 105 alin. 2 teza a II-a pr.civilă, în baza art. 297.pr.civilă, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, fără a analiza motivele de fond invocate în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 31.12.2008 intervenientul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat ca tardiv introdus și menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivarea cererii de recurs se arată următoarele:

1. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin aceea că a încălcat prevederile arte 103 din Codul d e procedură civilă, ale art. 88 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, cu raportare la alin. 1 pct. 4 din același articol și ale art. 105 alin. 2 teza a II-a Codul d e procedură civilă, considerând în mod greșit că actele de procedură în ceea ce o privește pe apelanta - pârâtă, pe parcursul judecății la instanța de fond, au fost întocmite pe un nume greșit și pe o adresă incompletă situație în care ar fi lipsit-o pe apelanta pârâtă de posibilitatea de a avea cunoștință de desfășurarea procesului și implicit de a se apăra. Pe aceste considerente instanța de apel în mod eronat a desființat după 13 ani, în totalitate sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond fără a analiza motivele de fond ale apelului.

Acest motiv de casare se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 proc.civ.

Instanța de fond a considerat în mod cu totul nejustificat că datorită faptului că numele apelantei - pârâte a fost greșit trecut în citație și anume în loc de iar adresa acesteia a fost de asemenea trecuta eronat și anume în loc de B Str. - -. 15 - 13 sentința civilă. A Et. 6 Ap. 25 Sectorul 1, în citații apare B Str. - -. 15 Bl. 13 Sentința civilă. A Et. 6 Ap. 25 Sectorul 1, acest fapt atrage nulitatea actelor de procedură și drept urmare se impune admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Recurentul consideră că motivarea instanței de apel încalcă total prevederile art. 88 alin. 1 pct. 4 și alin. 2 proc.civ. întrucât erorile minime de ortografiere a numelui apelantei pârâte și omisiunea de a trece în actele de procedura denumirea blocului unde locuiește în loc de - 13, s-a scris Bl. 13, nu sunt de natură a altera în așa măsură datele de identificare ale apelantei pârâte și adresa acesteia, în condițiile în care dovezile de îndeplinire a procedurii de citare s-au întors la dosar neexistând nici o situație în care oficiul poștal de la domiciliul apelantei pârâte să restituie instanței citația cu mențiunea persoana respectivă nu locuiește la adresa respectivă.

Este foarte greu de crezut ca apelanta pârâtă nu a avut cunoștință timp de 13 ani de existența acestui proces și că a trebuit să aștepte aproape un deceniu și J pentru a invocat vicierea procedurii de citare si a celei de comunicare a hotărârii apelate. Se arată că apelanta pârâta avea rude apropiate care au participat la proces și este practic imposibil ca aceasta să nu fi știut de judecarea cererii de partaj succesoral introdusă de reclamantul și care a format obiectul dosarului -. 8134/1993 al Judecătoriei Sectorului 1 B și în care apelanta a avut calitatea de pârâtă.

Se arată că instanța nu a lămurit un alt aspect esențial și anume nu a stabilit în ce condiții a luat cunoștință apelanta-pârâtă de sentința civilă nr. 11.094/31.10.1995 și mai ales la ce dată, elemente importante pentru a determina cauzele care au condus la introducerea apelului după o perioadă atât de mare de timp.

În realitate, instanța de apel s-a mărginit în a constata că procedura de citare a fost viciată în sensul că o vocală a fost scrisa greșit, iar blocul în care locuiește apelanta a fost trecut în citație blocul 13 în loc de B 13, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 88 alin. 1 pct. 4 proc.civ. și în final în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 2 teza a II-a a admis în mod nelegal apelul în baza art. 297 proc.crv,

Recurentul consideră că nu se află în situația în care încălcându-se prevederile art. 88 alin. 1 pct. 4 proc.civ. să se atragă nulitatea actului de procedură, câtă vreme elementele componente ale adresei apelantei-pârâte conțin o singură omisiune, și la nici un termen de judecată nu a fost restituită citația. Câtă vreme celelalte date privind adresa apelantei sunt în mod corect menționate în citație, se consideră practic că apelanta a avut cunoștință de desfășurarea procesului în faza de judecată în fond dar din motive numai de ea cunoscute a preferat să stea pasivă timp de 11 ani după care văzând că prețurile terenurilor în zona Băneasa au explodat, a hotărât să încerce desființarea sentinței apelate în unui profit substanțial.

În realitate instanța de apel a preferat o soluție facilă și anume să constate o așa zisă nulitate a actelor de procedură și care în opinia Tribunalului București Secția a V-a Civilă nu putea fi înlăturată decât prin admiterea apelului, desființarea sentinței apelată și trimiterea cauzei spre rejudecare, decât să soluționeze în primul rând excepția tardivității introducerii apelului, și să clarifice aspectul esențial și anume dacă apelanta a avut cunoștință sau nu de desfășurarea procesului și de ce a promovat apelul după 11 ani de la pronunțarea hotărârii instanței de fond.

De asemenea, instanța de apel nu a stabilit nici data la care apelanta a luat cunoștință de hotărârea instanței de fond și în ce împrejurări, aspect esențial pentru a analiza dacă așa zisă nulitate a actelor de procedură a constituit sau nu un motiv de împiedicare a apelantei să exercite calea de atac a apelului.

2.Instanta de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 103 în sensul că a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind repunerea în termen, motiv de casare care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 proc.civ.

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală prin aceea că încălcând dispozițiile art. 304 pct. 9 proc.civ. a făcut o greșită aplicare a legii respectiv a dispozițiilor care reglementează repunerea în termen (art. 103 proc.civ.)

Chiar din motivele de apel și din cererea de completare a motivelor de apel rezultă că apelanta-pârâtă a solicitat repunerea în termen, ceea ce demonstrează că aceasta a avut reprezentarea tardivității introducerii apelului, dar în cuprinsul acestei cereri nu a menționat absolut nimic despre împrejurarea mai presus de voința ei care ar fi împiedicat-o să exercite calea de atac a apelului.

Conform art. 103. proc. civ. articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege nu sunt respectate și chiar dacă nu operează cu noțiunea ca atare, cuprinde și dispoziții referitoare la instituția repunerii în termen.

În acest context, cererea apelantei de repunere în termen, trebuia dovedită și în măsura în care aceasta făcea dovada împrejurărilor obiective mai presus de voința ei putea fi admisă iar în caz contrar, urma a fi respinsă ca neîntemeiată și nu ca rămasă fără obiect.

În situația în care instanța de apel ar fi respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen, instanța din oficiu avea obligația de a invoca și a pune în discuția părților excepția tardivității declarării apelului.

Instanța de apel trebuia să soluționeze ca o chestiune prealabilă cererea de repunere în termen și să dispună ca apelanta să administreze probe în acest sens, urmând ca în funcție de dovezile făcute de apelantă, să soluționeze această cerere prealabilă, fie în sensul admiterii fie în sensul respingerii cererii.

Neprocedând astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 103 proc.civ. întrucât după 11 ani de la pronunțarea sentinței apelate, în mod obligatoriu se impunea discutarea în prealabil a cererii de repunere în termen, înaintea oricărui aspect procedural. Numai după ce soluționa favorabil cererea de repunere în termen, instanța de apel putea proceda la soluționarea apelului.

Recurentul consideră că, potrivit art. 103 proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării. Decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative și absolute.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 proc.civ.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat faptul că în mod corect a reținut instanța de apel că termenele procedurale încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, acte care nu i-au fost niciodată comunicate, din cauza erorilor cu privire la nume și adresă. Nu a știut de existența dosarului și nici nu i-a fost comunicat nici un act, data la care a luat cunoștință de dosar fiind data la care a depus o cerere de fotocopiere a dosarului la 26.05.2006. În mod legal instanța a admis apelul, fiind probat faptul că niciuna din citații și nici comunicarea sentinței nu a fost trimisă la adresa corectă și nici numele înscris în citații sau în comunicare nu a fost corect.

În drept, au fost invocate prev. Art. 85-100. art. 102, art. 115 și urm. din Codul d e procedură civilă.

La termenul din 05.11.2009, Curtea având în vedere înscrisul de la fila 223 din dosarul de apel prin care transmite către dreptul ce se va stabili prin cauza ce face obiectul dosarului nr. 8134/1993 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, constatat că a operat transmisiunea calității procesuale pasive, astfel că are calitatea de recurent pârât, iar nu recurent intervenient, iar numita a fost scoasă din citativ.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, precum și a apărărilor formulate de intimați, față de situația de fapt așa cum a fost stabilită de instanțele de fond, Curtea reține următoarele:

Într-un prim motiv de recurs, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 proc.civ. se susține faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin aceea că a încălcat prevederile arte 103 din Codul d e procedură civilă, ale art. 88 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, cu raportare la alin. 1 pct. 4 din același articol și ale art. 105 alin. 2 teza a II-a Codul d e procedură civilă.

Se arată că în mod greșit s-a considerat că actele de procedură, în ceea ce o privește pe apelanta - pârâtă, pe parcursul judecății la instanța de fond, au fost întocmite pe un nume greșit și pe o adresă incompletă situație în care ar fi lipsit-o pe apelanta pârâtă de posibilitatea de a avea cunoștință de desfășurarea procesului și implicit de a se apăra.

Curtea constată că, așa cum a reținut instanța de apel, din dovezile de citare pentru termenele din 12.10.1993 (fila 20), 14.12.1993 (fila 34), 22.02.1994 (fila 37), 24.04.1994 (fila 50), rezultă că apelanta pârâtă a fost citată cu indicarea greșită a numelui, acesta fiind trecut în loc de și cu indicarea incompletă a adresei, aceasta fiind trecută Municipiul B,-, bloc 13,. A,. 6,. 25, sector 1 în loc de Municipiul B,-, - 13,. A,. 6,. 25, sectorul 1.

De asemenea, raportul de expertiză a fost întocmit după înștiințarea numitei în Municipiul B,-, bloc 13, se. A,. 6,. 25, sectorul 1.

În drept, potrivit prevederilor art. 88 alin. 1 punctul 4 din Codul d e procedură civilă, citația trebuie să cuprindă numele, domiciliul și calitatea celui citat, sub sancțiunea nulității.

Față de prevederile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor; în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie", rezultă că încălcarea prevederilor art. 88 alin. 1 punctul 4 din Codul d e procedură civilă se sancționează cu nulitatea relativă expresă.

Pentru a se aplica sancțiunea nulității, trebuie să fie îndeplinite trei condiții:

- să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale;

- actul de procedură să fi produs părții o vătămare;

- vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Prima condiție este îndeplinită, partea apelanta pârâtă fiind citată cu indicarea greșită a numelui, și cu indicarea incompletă a adresei.

Fiind vorba despre o nulitate expres prevăzută de lege, vătămarea se prezumă, cealaltă parte urmând a încerca să dovedească inexistența vătămării pentru a face inoperantă nulitatea.

Sub acest aspect, recurentul a mai invocat că este foarte greu de crezut ca apelanta pârâtă nu a avut cunoștință timp de 13 ani de existența acestui proces și că a trebuit să aștepte aproape un deceniu și J pentru a invocat vicierea procedurii de citare si a celei de comunicare a hotărârii apelate.

Acest argument, nu poate fi reținut ca o dovadă contrară prezumției de vătămare născute ca urmare a reglementării de către legiuitor a nulității exprese, deoarece nu se poate aprecia notorietatea cunoașterii existenței unui dosar în justiție al unei persoane, numai prin faptul că acest dosar a avut o durată lungă de soluționare.

Se mai arată de către recurent faptul că apelanta pârâta avea rude apropiate care au participat la proces și este practic imposibil ca aceasta să nu fi știut de judecarea cererii de partaj succesoral introdusă de reclamantul și care a format obiectul dosarului nr. 8134 /1993 al Judecătoriei Sectorului 1 B și în care apelanta a avut calitatea de pârâtă.

Nici acest argument nu poate fi reținut, deoarece nu tinde să dovedească cunoașterea de către pârâtă a existenței dosarului, ci pornește de la prezumția simplă că aceasta trebuia să aibă cunoștință de dosar, cât timp rudele acesteia erau părți în acest dosar, prezumție care nu are un suport nici faptic și nici legal.

Cât privește cea de-a treia condiție cerută pentru a putea opera nulitatea procedurală, este necesar ca vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, cât timp apelanta-pârâtă nu fusese corect citată în fața primei instanțe, refacerea actelor de procedură față de aceasta direct în apel era în măsură să o lipsească de un grad de jurisdicție față de celelalte părți, motiv pentru care singura cale de îndreptare a acestei vătămări era reluarea procesului cu corecta citare a acesteia.

Se arată de către recurent că instanța nu a lămurit un alt aspect esențial și anume nu a stabilit în ce condiții a luat cunoștință apelanta-pârâtă de sentința civilă nr. 11.094/31.10.1995 și mai ales la ce dată, elemente importante pentru a determina cauzele care au condus la introducerea apelului după o perioadă atât de mare de timp.

Sub acest aspect, Curtea reține faptul că atâta timp cât s-a constatat o nelegală citare a recurentei în fața instanței de fond, iar pe cale de consecință și o nelegală comunicare a hotărârii, nu prezintă importanță, pentru calcularea vreunui termen procedural, data la care partea a luat cunoștință de hotărârea apelată. Cât timp hotărârea nu a fost în mod legal comunicată, faptul că partea a luat cunoștință despre existența acestui dosar pe alte căi nu este de natură să înlocuiască actul procedural al comunicării sau al citării.

În mod corect a constatat deci tribunalul că pe tot parcursul judecății actele de procedură au fost întocmite pe un nume greșit și pe o adresă incompletă, lipsind astfel apelanta pârâtă de posibilitatea de a avea cunoștință despre existența dosarului, de a participa la judecata cauzei, de a formula cereri și apărări.

Curtea constată astfel că erau incidente dispozițiile art. 88 alin. 2 cu raportare la alin. 1 pct. 4.pr.civilă și art. 105 alin. 2 teza a II-a pr.civilă, soluția dată de instanța de apel fiind corectă sub acest aspect.

Recurentul a mai arătat că instanța de apel a preferat o soluție facilă și anume admiterea apelului, desființarea sentinței apelată și trimiterea cauzei spre rejudecare, decât să soluționeze în primul rând excepția tardivității introducerii apelului, și să clarifice aspectul esențial și anume dacă apelanta a avut cunoștință sau nu de desfășurarea procesului și de ce a promovat apelul după 11 ani de la pronunțarea hotărârii instanței de fond.

Sub acest aspect, Curtea reține faptul că nerespectarea regulilor de procedură civilă privitoare la citarea și comunicarea actelor de procedură civilă impunea refacerea actelor de procedură față de partea vătămată, iar refacerea acestora direct în apel era în măsură să o lipsească de un grad de jurisdicție față de celelalte părți, motiv pentru care singura cale de îndreptare a acestei vătămări era reluarea procesului cu corecta citare a acesteia.

Într-un al doilea motiv de recurs, se arată că instanta de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 103 în sensul că a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind repunerea în termen, motiv de casare care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 proc.civ. Chiar din motivele de apel și din cererea de completare a motivelor de apel rezultă că apelanta-pârâtă a solicitat repunerea în termen, ceea ce demonstrează că aceasta a avut reprezentarea tardivității introducerii apelului, dar în cuprinsul acestei cereri nu a menționat absolut nimic despre împrejurarea mai presus de voința ei care ar fi împiedicat-o să exercite calea de atac a apelului.

Cu privire la acest motiv de recurs, Curtea constată că, din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare din 11.04.1996 aflată la fila 206 rezultă că sentința civilă nr. 11094/1995 a fost comunicată către în Municipiul B,-,. A,. 6,. 25, sectorul 1.

Or, din cartea de identitate a apelantei rezultă că numele acesteia este, iar domiciliul este în Municipiul B,-, - 13,. A,. 6,. 25, sectorul 1.

Prin urmare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, comunicarea sentinței apelate către apelantă s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 88 alin. 1 pct. 4.pr.civilă, ceea ce atrage, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, sancțiunea nulității acestui act de procedură.

Această concluzie se poate trage și din formularea prevederilor art. 284 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Cât timp termenul de apel curge de la data comunicării în mod egal a sentinței iar sentința apelată nu fusese niciodată comunicată părții care a formulat apel, rezultă că în speță, față de această parte, termenul de apel nu a început să curgă. Or, un termen care nu a început să curgă nu poate fi depășit, ca și regulă de logică.

Cererea de repunere în termen presupune, prin ipoteză, efectuarea unui act procedural cu depășirea termenului procedural prevăzut de lege; deci, nu numai că termenul a început să curgă dar s-a și împlinit, iar după împlinirea sa se formulează cererea de repunere în termen împreună cu cererea de efectuare a actului procedural.

Este evident, din paralela între cele două situații, că în speța de față, neîncepând să curgă termenul de apel pentru pârâtă, aceasta nu avea de ce să formuleze o cerere de repunere în termenul de apel.

Astfel, în mod corect a respins instanța de apel cererea de repunere în termenul de apel ca lipsită de obiect (aspect consemnat în considerente), ceea ce nu impunea invocarea excepției tardivității cererii de apel, așa cum susține recurentul, pentru argumentația expusă mai sus.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulată de recurentul-pârât împotrivadeciziei civile nr. 1320/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilăîn contradictoriu cu intimata reclamantă, și intimații pârâți,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

Red.AV

.red.

2 ex./11.12.2009

Decizia civilă nr. 1320/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă

Jud Apel Secția a V-a Civilă

Președinte:Andreea Vasile
Judecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta

Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Bucuresti