Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 479/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 479
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 31 martie 2009 privind judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 531 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 8892 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 22025/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 31 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 7 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.22025/31.10.2003, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții - și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma autoarei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 09.05.1999, a decedat, iar moștenitori ai acesteia au rămas reclamanta, în calitate de fiică, pârâtul -, în calitate de fiu și pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor.
Reclamanta a arătat că soțul supraviețuitor este beneficiarul testamentului universal autentificat sub nr.1699/26.01.1993, iar de pe urma autoarei au rămas următoarele bunuri: certificat de acționar la Oltenia, un teren în suprafață de 237 mp. situat în- nou (fost 143), teren care a fost dobândit de defunctă în timpul căsătoriei cu pârâtul.
La data de 08.12.2003, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
La data de 19.01.2004, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că suprafața de teren rămasă de pe urma autoarei este de 190 mp. așa cum reiese din actele de înstrăinare, iar reclamanta trebuie să-și precizeze acțiunea privind modalitatea transmiterii succesiunii autoarei.
La data de 26.01.2004, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat reducțiunea testamentului, susținând că prin cererea adresată instanței a înțeles să invoce dreptul de rezervă legală, ce implicit nu poate fi atribuită decât în urma reducțiunii legatului universal.
Reclamanta a arătat că a luat cunoștință de testament în luna octombrie 2003, când i-a fost prezentat de tatăl său.
La data de 26.01.2004, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că testamentul i l-a adus la cunoștință fiicei sale în luna octombrie anul trecut, când a aflat de intenția acesteia de a depune cerere de ieșire din indiviziune și pe care i l-a prezentat în vederea anexării la dosar.
Pârâtul a arătat că este de acord cu drepturile descendenților la rezerva legală și a detaliat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 237.
La data de 01.03.2004, în cauză a formulat cerere reconvențională pârâtul -, prin care a solicitat reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1699/1993, întrucât această libertate excesivă îi aduce atingere rezervei sale succesorale.
Pârâtul - a arătat că a luat cunoștință de existența testamentului universal cu ocazia intentării procesului de partaj succesoral de către reclamantă, astfel că moștenitori cu vocație la succesiune au rămas pârâtul și reclamanta în calitate de descendenți și pârâtul - soț supraviețuitor.
Pârâtul a mai arătat că la decesul defunctei au rămas următoarele bunuri: un certificat de acționar și o suprafață de teren de 190 mp.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 07.06.2004, instanța a admis în principiu acțiunea civilă de partaj succesoral precizată formulată de reclamanta și a admis în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul -.
S-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr.1699/26.11.1993, în favoarea descendenților.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 09.05.1999, cu ultimul domiciliu în C,-.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din următoarele bunuri: cota de 1/1 din certificatul de acționar nr.-/07.11.1996 emis de Oltenia și cota de din terenul în suprafață de 237 mp. situat în C,-, iar restul de formează cota de bun comun a soțului supraviețuitor.
S-a constatat ca moștenitori ai defunctei: pârâtul -soț supraviețuitor și legatar universal, reclamanta și pârâtul - - ambii descendenți de gradul I și moștenitori rezervatari.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în următoarele cote: pârâtul cu cota de 5/12 din masa succesorală, reclamanta și pârâtul - -fiecare cu cota de 7/24 din masa succesorală.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea și lotizarea bunurilor, cu indicația de a evalua bunurile la valoarea actuală de circulație și de a se efectua mai multe variante de lotizare și s-a stabilit onorariul de expert provizoriu în sarcina reclamantei și pârâtului -.
Împotriva încheierii de admitere în principiu, a formulat apel pârâtul -, iar prin decizia civilă nr.304 din 27.01.2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr.708/CIV/2004, s-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Dolj, avându-se în vedere Legea nr.493/18.11.2004, prin care a fost aprobată, cu modificări, OUG nr.65/2004.
Prin decizia civilă nr.422 din 04.05.2005, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1126/CIV/2005, s-a respins apelul declarat de pârâtul - împotriva încheierii de admitere în principiu de la 07.06.2004, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.22025/2003, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul -, iar prin decizia civilă nr.1246/22.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.5553/CIV/2005, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr.422 din 04.05.2005 pronunțată de Tribunalul Dolj și a încheierii din data de 07.06.2004, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Prin sentința civilă nr.8892 din 06.11.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanta și cererea reconvențională formulată de pârâtul -.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, în varianta propusă și schița anexă la raportul de expertiză tehnică și atribuite loturile astfel.
Reclamantei lotul nr.2, în valoare de 184,52 lei, compus din teren în suprafață de 34,56 mp. situat în C,- vechi (89nou), din care 25,23 mp. în poligonul 103-6-109-120 cu următoarele elemente geometrice și vecinătăți: latura nord 8,10m (103-120)vecin; latura est 3,08. (109-120); latura sud 8,31. (6-109); latura vest 3.08m (109-120) vecin de la nr.87 nou și diferența de 9,33 mp. se află în poligonul 6.80.36.9.109, suprafața identificată în schița anexă la raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâtului - lotul nr.3, în valoare de 184,52 lei, compus din teren în suprafață de 34,56 mp. situat în C,- vechi (89 nou), în poligonul 210-207-208-206 cu următoarele elemente geometrice și vecinătăți: latura nord 2,42 (206-210) domeniu public; latura est 14,18m (207-210) -; latura sud 2,43. (207-208) -; latura vest 14,21. (208-206), suprafața identificată în schița anexă la raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În indiviziune, reclamantei și pârâtului -, lotul nr.1, în valoare de 896,33 lei(care s-ar fi cuvenit pârâtului, decedat pe parcursul procesului la data de 19.07.2006), compus din teren în suprafață de 167,88 mp. situat în C,- vechi (89 nou), în poligonul determinat de punctele 206-208-203-103-120-1-2-206, cu următoarele elemente geometrice și vecinătăți: latura nord 8,31 (1-2-206) domeniul public, latura est 20.21. (206-208-203-103), -, latura sud 8,10 (103-120) și latura vest 19,93 (120-1), suprafață identificată în schița anexă la raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a atribuit reclamantei cota de 7/24 din numărul de acțiuni cuprinse în certificatul de acționar nr.- eliberat la data de 07.11.1996 de Oltenia SA.
S-a atribuit pârâtului - cota de 7/24 din numărul de acțiuni cuprinse în certificatul de acționar nr.- eliberat la 07.11.1996 de Oltenia SA.
S-a atribuit în indiviziune reclamantei și pârâtului -, cota de 5/12din numărul de acțiuni cuprinse în certificatul de acționar nr.- eliberat la 07.11.1996de Oltenia SA, cotă aparținând defunctului, decedat pe parcursul procesului.
A fost obligat pârâtul - la plata către reclamantă a sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a omologat raportul de expertiză judiciară, realizat în cauză de expert.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, la data de 30 noiembrie 2006, apelantul pârât, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile atacate.
În motivele de apel s-a arătat că apelantul a contestat în mod repetat întinderea suprafeței de teren ce a făcut obiectul partajului judiciar, menționând că suprafața de teren este mai mică fizic, față de cea reținută de prima instanță prin încheierea de admitere în principiu, aceste susțineri fiind analizate în mod superficial de prima instanță.
A învederat și faptul că a realizat documentația topo cadastrală avizată sub nr. 25789 din 26 iunie 2006 de către OCPI D, pentru suprafața de 450 mp și casa de locuit amplasată pe această suprafață, imobile ce intră în obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 442 din 10 martie 1999, fiind intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară nr. 47766 C.
Că, din măsurătorile efectuate cu prilejul întocmirii documentației topo cadastrale, a rezultat că întreaga suprafață de teren prezintă o întindere de 865 mp. și nu 887 mp., cum eronat a reținut prima instanță și că, determinarea obiectului partajului, din suprafața rezultantă de 865 mp. trebuiau a fi scăzute suprafețele de teren înstrăinate, de 200 mp și respectiv 450 mp, rezultând suprafața de 215 mp supusă partajului, și nu 230 mp cât a reținut prima instanță.
Apelantul a precizat că a solicitat expertului judiciar să verifice regimul juridic al suprafețelor de teren rezultat din înscrisurile doveditoare depuse la dosar, dar expertul judiciar nu a luat în considerare această solicitare.
Apelantul a criticat și operațiunea de realizare a măsurătorilor de către expertul judiciar, apreciind că aceasta este incompletă, menționând că în urma realizării unor măsurători complete ar fi reieșit suprafața de 215 mp teren supus partajului, suprafața de 209 mp aflată în proprietatea intimatei reclamante, precum și suprafața de 462 mp înscrisă în CF, al cărei titular este apelantul.
A arătat că, urmare a acestor omisiuni însușite de prima instanță, a făcut obiectul partajului și o suprafață de teren ce se află în proprietatea exclusivă a apelantului pârât.
Apelantul a criticat și concluziile raportului judiciar de expertiză și prin prisma greșitei stabiliri a reperelor topografice, având ca efect stabilirea greșită a deschiderii în partea de nord pe o distanță de 8,31 metri, față de 7,26 metri, precum și prin prisma încălcării dispozițiilor încheierii de admitere în principiu privind efectuarea mai multor variante de lotizare.
În scop probatoriu, apelantul a solicitat refacerea probatoriului administrat în fața primei instanțe, în temeiul art. 295.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 26 februarie 2007, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului declarat, apreciind că este nefondat.
În apărare, intimata a precizat că expertiza judiciară realizată în cauză a respectat obiectivele stabilite de prima instanță, singura variantă de lotizare fiind în măsură să respecte destinația și posibilitatea reală de posesie a copărtașilor. A menționat că realizarea altor variante de lotizare era practic inexistentă, în raport de amplasamentul concret al suprafeței de teren supusă partajului judiciar.
A învederat că masa partajabilă a fost stabilită în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat în cauză și că apelantul a invocat existența a diverse suprafețe de teren, constituind o documentație topo cadastrală având ca bază o schiță cadastrală ce reprezintă o dovadă extrajudiciară, iar încheierea de înscriere în cartea funciară în temeiul documentației topo cadastrale având ca obiect numai suprafața de 450 mp aflată în proprietatea exclusivă a apelantului.
A precizat că schița cadastrală depusă la dosar de către apelant este eronat realizată, în condițiile în care calculul în fapt al suprafeței de teren era împiedicată de existența stării de indiviziune pe o distanță de aproximativ 22. precum și de lipsa unui gard despărțitor, iar persoana autorizată a realizat o mutare a reperului topografic stabilit prin schița topo nr. 505, spre vest.
În temeiul art. 295.pr.civ. a fost încuviințată cererea de completare a probatoriului cu înscrisuri și expertiză judiciară, formulată de către apelant.
Prin decizia civilă nr.531 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
S-a respins cererea având ca obiect cheltuieli de judecată, formulată de intimată.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin acțiunea introductivă s-a solicitat partajarea suprafeței de 237. menționându-se că suprafața de teren aflată sub regimul comunității de bunuri, este rezultatul scăderii suprafețelor de teren înstrăinate prin contract de vânzare - cumpărare, precum și printr-un contract cu clauză de întreținere, iar prin întâmpinare apelantul a precizat că suprafața rezultantă este de 190. prin excluderea obiectului acelorași acte juridice menționate și de către reclamantă, plecând însă de la o suprafață diferită aflată anterior în proprietatea autoarei.
Prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut la masa partajabilă, cota de din suprafața de 237., încheiere rămasă definitivă și irevocabilă, astfel că nu se mai poate cenzura compunerea masei partajabile.
În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate exclusivă al apelantului pârât, precum și neconcordanța între concluziile raportului de expertiză și documentația topo cadastrală realizată în vederea înscrierii în cartea funciară a imobilului compus din 450. s-a reținut că din actele de vânzare - cumpărare rezultă că apelantul, împreună cu, au dobândit sub regimul comunității de bunuri imobilul compus din teren intravilan de 450. ( din măsurători 462. ), parte din suprafața totală de 840., iar în cuprinsul raportului de expertiză a fost supusă identificării și evaluării suprafața reținută în IAP, ca fiind parte din masa partajabilă.
În raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, s-a apreciat că suprafața de teren ce face obiectul partajului este de 203. individualizată prin dimensiuni și vecinătăți, iar diferențele în plus sau în minus rezultate din întinderea în fapt, intră în conținutul obligației de garanție pentru evicțiune, existente între copărtași.
În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate al apelantului, s-a constatat că acesta este coproprietar asupra suprafeței de 450. conform actului de vânzare - cumpărare, iar faptul că deține o suprafață mai mare de 462. conform documentației topo, nu este opozabilă intimatei, documentația topo neavând relevanță juridică asupra obiectului partajului judiciar, în condițiile în care nu privește această suprafață de teren.
S-a apreciat că prin raportul de expertiză au fost analizate susținerile apelantului privind încălcarea dreptului său de proprietate asupra terenului, determinat prin punctele 206, 210 și 208 - 207, constatându-se că această suprafață de 34,5. se află în afara terenului ce constituie masa partajabilă, iar modalitatea de lotizare respectă dispozițiile art. 6732și art. 6736alin. 2 Cod pr. civilă.
Existând diferențe de întindere în fapt a dreptului de proprietate, față de întinderea masei partajabile, astfel cum a fost reținută prin încheierea de admitere în principiu, în analiza titlurilor de proprietate s-a apreciat că susținerile apelantului pot constitui fundamentul obligației de garanție pentru evicțiune, existente între copărtași.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au adus critici raportului de expertiză, în sensul că expertul nu a procedat la identificarea și delimitarea suprafețelor de teren deținute de fiecare parte, pe de o parte, și a terenului în litigiu, fiecare parte deținând în plus suprafața de teren, raportat la actele juridice, pe de altă parte.
Că, terenul său nu a fost determinat ( măsurat ), iar în lotul său i-a fost atribuită o suprafață de teren de 34,5. care prin amplasamentul indicat face parte de drept și de fapt din suprafața de 450., pentru care este proprietar exclusiv, și nu din terenul indiviz, fapt relevat și prin concluziile raportului de expertiză efectuat în apel.
A arătat recurentul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 787 - 788 Cod civil.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 787 Cod civil, coerezii sunt datori garanți unul către altul, numai despre tulburările și evicțiunile ce preced dintr-o cauză anterioară împărțelii.
Obligația de garanție a loturilor este mutuală și reciprocă, deoarece împărțeala înfățișează în realitate caracterele unui schimb, iar garanția loturilor este în principiu cârmuită de regulile garanției statornicite pentru vânzare - art. 1336 - 1360 Cod civil.
Deși textul nu vorbește decât de garanția pentru evicțiune, garanția este asigurată și pentru viciile ascunse ale bunurilor succesorale ce le-au fost atribuite prin împărțeală, pentru asigurarea egalității între moștenitori și are drept scop să repare inegalitatea izvorâtă din evicțiune, acțiunea în garanție fiind prescriptibilă.
Obligația de garanție ia naștere dacă sunt îndeplinite două condiții pozitive: tulburarea și evicțiunea suferit de un copărtaș; și cauza tulburării să aibă o cauză preexistentă partajului.
Noțiunea de evicțiune include orice cauză care ar fi de natură să micșoreze lotul unui comoștenitor.
Tulburarea sau evicțiunea provenită de la un terț, dă dreptul celui evins la acțiune personală - acțiune în garanție - împotriva coindivizarilor, pentru acoperirea prejudiciului suferit, fiecare proporțional cu partea sa ereditară.
În cazul în care tulburarea sau evicțiunea ar porni de la un copărtaș, poate fi invocată în apărare excepția de garanție.
. acțiunea de tulburare este ulterioară atribuirii loturilor și are drept cauză, o cauză preexistentă partajului.
Raportat la aceste considerente, se constată că reținerea instanței că motivele de apel pot constitui fundamentul obligației de garanție pentru evicțiunea existentă între copărtași în baza art. 787 și 788, este străină de natura pricinii și reținerea incidenței acestor dispoziții a dus la necercetarea fondului cauzei.
Se constată că instanța a ignorat constatările personale ale expertului, care a arătat că suprafața de 34,5. cuprinsă între punctele 206, 208, 207, 210 pe schița anexă la raportul de expertiză și atribuită în lotul apelantului, se află în afara terenului în litigiu și care face obiectul partajului, fiind amplasată de expert pe terenul apelantului în suprafață de 450. - proprietate exclusivă.
Deși expertul concluzionează că fosta proprietate însumează suprafața de 865.la determinarea suprafeței de teren în litigiu - bun comun al autorilor-, reține doar suprafața de 202,82.
Cu toate că prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut suprafața de 237. iar din actele de vânzare - cumpărare rezultă că părțile au cumpărat 450. respectiv 200. rămânând un eventual rest de 225., și nu 203. cât reține expertul, instanța nu a cenzurat inconsecvența expertului care, pentru reclamanta a stabilit suprafață de 200. conform actului de vânzare, iar pentru apelantul pârât a stabilit suprafața în proprietate exclusivă de 462. deși în actul de vânzare se indică suprafața de 450.
Deși ambele părți cu solicitat determinarea suprafețelor de teren pe care le dețin în proprietate exclusivă conform actelor de vânzare - cumpărare, prin delimitarea vecinătăților și conturului proprietăților, pornind de la punctele reale de reper indicate în actele de proprietate, instanța în mod nejustificat nu a încuviințat completarea probatoriului în acest sens, făcând imposibilă cercetarea fondului, prin nelămurirea stării de fapt.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 531 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 8892 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 22025/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
04.05.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
