Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.483
Ședința publică din data de 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Mari, cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.63 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimatele pârâte, domiciliată în comuna Mari, sat.Podul, cod poștal -, județul D și, domiciliată în B, sector 1,-,.2,.4, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului D, intimatele pârâte și reprezentate de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este netimbrat.
Avocat pentru recurentul reclamant, depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, potrivit chitanței nr.-/28.05.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar și declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele pârâte, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia atacată este nelegală, dat fiind faptul că instanța de apel în mod greșit a considerat că nu a atacat și încheierea de admitere în principiu, pentru simplul fapt că nu a menționat acest lucru în cererea de declarare a apelului și nu a luat în considerare criticile formulate cu privire la încheierea de admitere în principiu.
Mai arată că, celelalte critici s-au referit la cota ce i-a fost atribuită recurentului, cotă ce vine în contradicție cu cea reținută de altă instanță cu ocazia rejudecării recursului în dosarul 4791/1994 ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune
asupra bunurilor ce formează obiectul dosarului de față, dar și la modul cum s-a efectuat expertiza și valorile reținute de expert în concluziile raportului de expertiză.
În acest sens, arată că, în apel, au solicitat completarea probatoriilor cu martori și un nou raport de expertiză, dar cererea le-a fost respinsă neîntemeiat de către instanță.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele pârâte, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, solicită a se constata că dispozițiile art.282 alin.2 cod pr.civilă sunt clare, în sensul că încheierile premergătoare se atacă odată cu fondul, iar în cererea de apel se atacă numai sentința civilă a instanței de fond, fără a se specifica și încheierea de admitere în principiu, care sunt două lucruri total diferite, astfel că, în mod corect instanța de apel nu a reținut și motivele invocate privitoare la încheierea de admitere în principiu.
Referitor la completarea probatoriilor, respectiv completarea raportului de expertiză, arată că și acest motiv este nefondat, dat fiind faptul că expertul a întocmit lucrarea respectând obiectivele stabilite și dispozițiile legale.
Avocat pentru recurentul reclamant, depune la dosar un memoriu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la 5.10.2006, reclamantele și au solicitat partajarea averii imobiliare compusă dintr-o casă și terenul aferent de 900 p, situate în comuna Mari, județul D, rămasă de la autorul G, decedat la 18.06.1991 și în raport cu care reclamantele au calitatea de nepoate de fiică post-decedată, iar pârâtul este descendent de gradul
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că locuința supusă partajului a fost edificată de către părinți cu ajutorul lui, el fiind cel care a adus o serie de îmbunătățiri atât construcției, cât și altor lucrări din gospodărie și a suportat pasivul succesoral.
În completare, la 12.01.2007, reclamantele au solicitat partajarea bunurilor autoarei, decedată la 20.05.2003, precizând că terenul de 900 mp se află în intravilanul Comunei Mari.
Printr-o nouă întâmpinare, pârâtul a învederat că suprafața de 2, 43 ha teren menționată în titlul de proprietate ca fiind reconstituit autorului, s-a partajat prin sentința civilă nr.1045/1995, astfel încât nu mai există terenuri ce pot fi supuse împărțelii.
Reclamantele și-au completat din nou cererea, pretinzând împărțirea terenului de 300 mp aferent locuinței.
Prin cauza înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la 15.03.2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele
și, pentru partajarea bunurilor succesorale rămase de la aceeași autori, susținând ca și în întâmpinările din cauza precedentă contribuția personală la construirea casei și la împrejmuirea acesteia, pentru care a cerut excluderea de la masa supusă partajului.
Cele două cauze au fost conexate.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-au administrat interogatoriile propuse și au fost audiați martorii, și, propuși de pârâtul-reclamant, reclamantele-pârâte renunțând la ascultarea martorilor.
Prin încheierea din 9.11.2007 s-au admis în parte și în principiu cererile conexe, s-au constatat deschise cele două succesiuni, componența patrimoniilor succesorale, cotele cuvenite părților și calitatea în care acestea culeg bunurile, excluzându-se îmbunătățirile efectuate de către pârâtul reclamant.
Totodată, s-a admis excepția autorității lucrului judecat în privința terenurilor, pe considerentul că acestea au fost partajate prin sentința civilă nr.1045/1996 a Judecătoriei Găești și s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții, pentru identificarea, evaluarea și întocmirea propunerilor de lotizare a masei partajabile.
Prin sentința civilă nr.1350/20.06.2008, s-au admis în parte cele două cereri conexate, dispunându-se partajarea bunurilor potrivit variantei Iar aportului de expertiză întocmit de.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că atât prin răspunsul la obiecțiuni, cât și prin lămuririle date în ședință publică, expertul a precizat că la stabilirea valorii imobilului a avut în vedere gradul de uzură al acestuia, expunând și modul de calcul, astfel că, nu se impune efectuarea unei noi expertize.
S-a mai reținut că locuința se află pe terenul proprietatea pârâtului -reclamant, care o folosește împreună cu familia, acesta a adus îmbunătățiri imobilului, iar reclamantele-pârâte nu au cerut atribuirea bunului în natură, concluzionându-se că acesta este îndreptățit să îl primească, fiind satisfăcute cerințele art.741 cod civil și art.6739Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul care a depus ulterior și un memoriu cu motivele de apel, care privesc încheierea de admitere în principiu.
Se susține că soluția criticată este nelegală deoarece nu s-au reținut în totalitate îmbunătățirile efectuate de apelant la casă, nu s-a exclus din valoarea imobilului camera edificată de pârât, s-au stabilit valori mici ale îmbunătățirilor, dar s-a determinat o valoare mare de ansamblu a imobilului, pentru ca sulta fixată în sarcina sa să fie cât mai mare, actul normativ folosit de către expert (Decretul nr.256/1984) este depășit de noua situație social-economică, nu s-au avut în vedere criterii precum locul pe care se află amplasată construcția, concepția arhitectonică, dotările din zonă, posibilitățile de transport, distanța față de oraș etc.
Apelantul a mai susținut că în condițiile în care a construit clădirea împreună cu părinții săi, trebuia să i se acorde 1/3 din valoarea acestuia, iar din restul să se scadă valoarea îmbunătățirilor pe care le-a adus.
De asemenea, s-a arătat că pasivul succesoral trebuia stabilit la nivelul anului 2008 și era necesar să includă parastasele și pomenile ulterioare suportate de către reclamant.
S-a solicitat admiterea apelului, încuviințarea probei cu martori și refacerea raportului de expertiză în specialitatea construcții.
La termenul de judecată din 22.01.2009, tribunalul a constatat că apelantul este decăzut din dreptul de a formula critici împotriva încheierii de partaj, pe considerentul că în conformitate cu dispozițiile art.6738coroborat cu art.282 alin.2 și art.287 alin.2 Cod procedură civilă, partea nemulțumită de încheierea interlocutorie poate declara apel împotriva acesteia odată cu fondul, iar apelul a fost declarat în termen numai împotriva sentinței de fond, după expirarea termenului de apel formulându-se critici care privesc și încheierea de partaj ce nu fusese apelată.
Această soluție s-a întemeiat și pe împrejurarea potrivit căreia dispozițiile art.282 alin.3 Cod procedură civilă, care prevedeau că apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare, au fost abrogate și prin urmare, nu se vor mai supune examinării criticile privitoare la îmbunătățirile aduse imobilului succesoral și cele care se referă la pasivul succesoral.
Totodată, la același termen de judecată, s-a respins ca neconcludentă cererea apelantului de efectuare a unei noi expertize în specialitatea construcții.
În această privință, s-a reținut că atât în raportul inițial al lucrării, cât și în răspunsul la obiecțiuni, dar și în lămuririle date în ședința publică din 20.06.2008, expertul și-a fundamentat raportul de expertiză, reținând atât caracteristicile tehnice ale imobilului, cât și o serie de coeficienți de corecție, dar și mai multe acte normative pentru determinarea valorii de circulație, astfel că, împrejurarea conform căreia s-a avut în vedere și un act normativ vechi, respectiv Decretul nr.256/1984, nu este de natură să infirme lucrarea întocmită ori să creeze presupunerea că valoarea imobilului nu este cea reală.
S-a mai arătat că pentru stabilirea valorii bunului s-au avut în vedere și Decretul nr.93/1977, buletinul tehnic de prețuri în construcție și reparații în construcții, buletinele documentare "Expertiza tehnică"- editate de România, buletinul statistic de prețuri nr.12/2007, precum și un îndrumar pentru expertiza tehnică imobiliară, toate indicate la fila 131 din dosarul de fond.
Față de cele ce preced, analizând critica privitoare la modul în care s-a efectuat evaluarea bunurilor ce fac obiectul împărțelii, raportat la cele arătate dar și la dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.63 din 19 februarie 2009 respins ca nefondat apelul civil, declarat de, împotriva sentinței civile nr.1340 din 20.06.2008, pronunțată de Judecătoria Găești, în contradictoriu cu intimații și, păstrând încheierea și hotărârea.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct.7 și 9.pr.civilă, având în vedere că au fost interpretate greșit dispozițiile art.282 alin.3 pr.civilă.
Astfel, a arătat recurentul, în mod eronat instanța de apel a considerat că nu mai puteau fi luate în discuție motivele ce criticau încheierea de admitere în principiu, deoarece nu a specificat, în mod expres, că declară apel și împotriva acesteia, de vreme ce în motivele de apel a criticat și aspectele reținute în încheiere.
În continuare, recurentul a criticat hotărârile anterioare sub aspectul reținerii cotei, modalității de întocmire a expertizei, valorile reținute în aceasta și reținerea îmbunătățirilor.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul a procedat la o greșită interpretare a dispozițiilor art. 6738pr.civilă, potrivit cărora încheierile pronunțate în cadrul procedurii împărțelii judiciare pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului.
Din interpretarea acestui text de lege, precum și a dispozițiilor art. 282 alin. 2 pr.civilă, rezultă că încheierile premergătoare și interlocutorii definite de art. 268 pr.civilă și pronunțate în temeiul art. 6736și art. 6737pr.civilă, pot fi atacate doar după pronunțarea hotărârii finale, odată cu acestea, și nu în timpul desfășurării procesului, cum s- uzitat în trecut.
Ca atare, dispozițiile art. 282 alin. 2 pr.civilă, instituie obligativitatea examinării, în calea de atac a apelului, a încheierilor premergătoare odată cu hotărârea finală pronunțată în cauză, dar nu impune menționarea în mod expres că se declară apel împotriva fiecăreia dintre acestea.
Abrogarea art. 282 alin. 3 pr.civilă, care prevede că "apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare", s-a datorat faptului că prevederea era una superfluă, în condițiile în care hotărârea finală atacată este privită ca un tot unitar, rezultat și al încheierilor anterioare.
În cazul în care am interpreta abrogarea alin. 3 al art. 282 pr.civilă, în sensul instituirii obligativității menționării în cererea de apel atât a hotărârii atacate, cât și a fiecărei încheieri premergătoare, ar însemna să punem în sarcina părților o obligație exorbitantă, raportat la principiul respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această interpretare a rezultat, de asemenea, și ca urmare a dezbaterilor de practică unitară purtate la nivelul Curții de APEL PLOIEȘTI, astfel încât, se impune a se constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9.pr.civilă, referitoare la aplicarea greșită a art. 282 alin. 2 și art. 6738.pr.civilă, precum și art. 304 pct.7 pr.civilă, în condițiile în care nu au fost analizate motivele de apel referitoare la încheierea de admitere în principiu pronunțată de către instanța de fond.
Constatând că instanța, prin aplicarea greșită a dispozițiilor sus-arătate, a soluționat cererea de apel a recurentului fără a intra în cercetarea acestuia, Curtea de Apel va face aplicarea dispozițiile art. 312 alin. 5.pr.civilă și, ca urmare a admiterii recursului, va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Cu această ocazie, vor fi analizate atât motivele de apel referitoare la încheierea de admitere în principiu, cât și cele referitoare la modalitatea de evaluare și lotizare dispusă prin sentința judecătoriei, care nu mai pot forma în aceste condiții obiectul controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna Mari, cod poștal -, județul D împotriva deciziei
civile nr.63 pronunțată la 19 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în comuna Mari, sat Podul, cod poștal -, județul D și, domiciliată în B,-,.2,.4, sector 1, cod poștal -.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta
- - - - - -
Grefier,
Red.
tehnored.PJ
2 ex/16.06.2009.
f- Judecătoria Găești
-
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Elisabeta
