Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 485/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 485
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta și pe intimatul, având ca obiect partaj judiciar împotriva deciziei civle numărul 498 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta. Lipsește intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată;
- recursul este legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe recurs.
Av. pentru recurentă, având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei sub două aspecte:- sub aspectul atribuirii apartamentului și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Arată apărătorul recurentei că recursul este motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Deși instanța de apel a stabilit cotă de contribuție pentru recurentă 65% și pentru intimat 35% a atribuit apartamentul intimatului care a declarat că este de acord ca imobilul să fie atribuit recurentei.
Instanța nu a avut în vedere argumentele logice atunci când a atribuit intimatului apartamentul, respectiv, primul criteriu este acordul părților, al doilea mărimea cotei și ultimul criteriu posesia și folosința.
Pentru ac este motive solicită admiterea recursului și modificarea deciziei tribunalului în sensul atribuirii apartamentului recurentei cu obligarea acesteia la sultă.
Cu privire la cheltuielile de judecată av. arată că în mod greșit instanța de apel le-a compensat. Se puteau compensa doar onorariile de avocat dar nu și taxele de timbru destul de consistente achitate atât la instanța de fond cât și la cea de apel.
Întrucât recurenta a plătit o taxă de timbru corespunzătoare cotei diferențiate pe care a cerut-o și pe care a dovedit-o în parte solicită ca în proporția în care a fost admisă această cerere să fie obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu expert așa cum dispune expres art. 274 al. 2 și art. 276 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive solicită modificarea deciziei tribunalului în sensul obligării intimatului la cheltuieli de judecată în sensul mai sus arătat.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 685 din 21 ianuarie 2009 Judecătoriei Iași, s-a admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul din I,-, -.1,. A,. 4,. 18 în valoare de 129.161 lei; s-a constatat că părțile au avut o cotă de contribuție de 50% la dobândirea bunurilor și a dispus ieșirea din indiviziune a părților în sensul că a atribuit apartamentul reclamantei și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 64.589,5 lei către pârât.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul și reclamanta, apeluri admise prin decizia civilă nr. 498 din 27 mai 2009 Tribunalului Iași, care a schimbat în parte sentința, în sensul că a constatat că părțile au contribuit la dobândirea apartamentului în cotă de 65% reclamanta și 35% pârâtul și a dispus atribuirea apartamentului pârâtului, apartament în valoare de 129.161 lei; a obligat pârâtul să plătească reclamantei o sultă în valoare de 83.954,65 lei; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut:
Apelul declarat de catre, reclamantă este fondat. Critica privind greșita reținere a cotei egale de contribuție este fondată, chiar dacă probele nu certifică o cotă de contribuție de 80% pentru dobândirea bunurilor comune. Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-și are temeiul principal în considerații de ordin patrimonial ci în comunitatea de interese ale soților în cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale și nu invers. De aceea evaluarea întregului probatoriu in determinarea cotei de contribuție se va face prin raportare nu doar la valoarea și condițiile de achiziționare a apartamentului in litigiu ci la ceea ce caracterizează întreaga durată a căsătoriei părților, bunurile aflate în patrimoniul soților la data desfacerii căsătoriei fiind rezultatul administrării veniturilor și cheltuielilor căsătoriei pe parcursul întregii durate a acesteia.
Astfel, instanța reține în favoarea apelantei și în justificarea unei cote majorate a acesteia faptul că a lucrat pe aproape întreaga perioadă a căsătoriei, inclusiv pe aceea în care ambii soți erau în cursul studiilor universitare, chiar dacă sporadic, spre deosebire de intimatul apelant care in această perioadă nu a lucrat deloc, aspecte relevate chiar de intimatul apelant prin întâmpinarea formulată în apel. Este real de asemenea că o perioadă covârșitoare din cursul căsătoriei părților intimatul apelant nu a lucrat, potrivit cărții de muncă (filele 88 și 89) din care rezultă absența oricărui raport de muncă in perioadele 08.1990- 11.1996, respectiv 01.1997.02.2001, in perioada 1996- 2007 apelanta a lucrat constant (cartea de muncă aflată la filele 72-76 dosar fond).
Se probează cu actele depuse corespunzător anilor 2001 și 2002 respectiv 2003 că a prestat și activități de taximetrie, insă veniturile obținute de acesta, așa cum rezultă și din adresa nr. 15878/2007 pentru anii 1998 - 2003 au variat (ca normă fixă) intre 400 lei și 2536 lei /an sume care, adăugate ajutorului de șomaj, demonstrează stăruința intimatului in a contribui la întreținerea familiei, însă nu înlătură efectul faptului că spre deosebire de apelantă acesta a lucrat sporadic și lipsit de stabilitate, in timp ce apelanta a lucrat in raporturi de muncă concomitente cu mai multe instituții: Fundația "", Fundația, Universitatea " " I (filele 17 și următoarele dosar fond). In plus, consumul de alcool se demonstrează cu procesul verbal de constatare a contravenției din 23.11.2006 și adresa Poliției Rutiere Municipiului I nr. 66181 din 19.09.2006, in baza cărora instanța reține că practicarea consumului de alcool și conducerea autoturismului în stare de ebrietate, în condițiile în care pentru apelant activitatea aducătoare de venituri este taximetria, demonstrează însușirea acestui viciu peste restricțiile profesionale, ceea ce autorizează prezumția că suportarea costurilor alcoolului și a celor impuse de consecințele lui aveau o oarecare regularitate și s-au imputat direct veniturilor sale.
In fine tribunalul reține în temeiul depozițiilor de martori că ambii soți au primit ajutor de la părinți, inclusiv intimatul apelant, insă, dacă din aceasta perspectivă raporturile dintre soți sunt in relație de echivalență ceea ce face diferența intre contribuțiile celor doi este consecvența și superioritatea veniturilor obținute de către apelanta față de soțul său, ca și alocarea acestor sume (ca și a celor contractate cu titlu de împrumut de către aceasta) exclusiv nevoilor familiei. Sunt acestea aspecte greșit determinate de instanța de fond care in mod eronat a reținut că potrivit cărților de muncă ambii soți au lucrat pe parcursul căsătoriei și care a raportat constatările sale in mod special la depozițiile martorilor.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 6735Cod procedură civilă Tribunalul va stabili in favoarea apelantei o cotă de contribuție de 65%. În aceste limite apelul declarat de reclamanta-pârâtă va fi admis.
Apelul declarat de către este de asemenea fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează.
Atribuirea imobilului către acesta este o necesitate impusă de starea sa specială de sănătate, conturată de afecțiuni de ordin psihiatric, intre indicațiile medicale înscriindu-se și acelea ce țin de asigurarea unui mediu psihoprotectiv socio-familial. In raport de acestea Tribunalul constată că, in pofida cotei de contribuție minoritară, dificultatea de a-și asigura o nouă locuință este mult mai pronunțată pentru aceasta decât pentru, pentru că spre deosebire de aceasta din urmă, are o sănătate afectată, venituri modice și sporadice, așadar cu limitate perspective in a se redresa material și moral in imediata perioadă. De aceea, a se permite acestuia păstrarea acestui spațiu locativ este un considerent prioritar pentru intimatul apelant prin raportare la criteriile exemplificative ale art. 6739Cod procedură civilă.
În temeiul art. 6735Cod procedură civilă Tribunalul va proceda la recalcularea sultei raportat la cota de contribuție stabilită prin prezenta decizie.
Reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, considerând-o nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în ceea ce privește soluționarea capetelor de cerere privind atribuirea apartamentului și cheltuielile de judecată.
Arată reclamanta-recurentă că instanța de apel a atribuit nelegal apartamentul pârâtului, cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 673 ind.9 Cod procedură civilă și anume: a nesocotit cota sa de contribuție care este mai mare, faptul că nici ea nu are o altă locuință, că are serviciul și domiciliul în I, în timp ce pârâtul are serviciu în orașul, starea sănătății pârâtului și faptul că acesta are venituri modice nu pot conduce la ideea că poate beneficia de criteriile legale de atribuire, dimpotrivă, se apreciază că acesta nu va putea achita sulta pentru cota de 65% ce i se cuvine.
Reclamanta recurentă susține că greșit s-au compensat cheltuielile de judecată, raportat la art. 274,276 Cod procedură civilă, acestea trebuiau acordate proporțional cu cota stabilită pentru părți.
Recursul este fondat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare:
Articolul 6739Cod procedură civilă stabilesc criteriile ce trebuie avute în vedere la atribuirea bunurilor în cazul ieșirii din indiviziune. Astfel legea arată că instanța va ține seama la atribuire de acordul părților, mărimea cotei părți ce i se cuvine fiecăruia, domiciliul și ocupația părților.
Textul determină cele mai importante criterii la care trebuie să recurgă instanța la atribuirea bunurilor, criterii ce au fost statornicite și de jurisprudență. Aceste criterii sunt importante în aplicarea principiului egalității în drepturi a părților și echitatea partajului.
În speță, toate aceste criterii legale privind atribuirea imobilului sunt întrunite de reclamanta-recurentă. Astfel, aceasta are o cotă mai mare la dobândirea bunului imobil 65%, nu are o altă locuință în proprietate, pârâtul intimat, prin întâmpinarea aflată la fila 2 dosar fond declară că "este de acord să-i rămână reclamantei apartamentul, cu obligarea acesteia la plata unei sulte" către el, reclamanta-recurentă a locuit și locuiește în apartamentul din I din litigiu, a avut pe tot parcursul căsătoriei și are și în prezent loc de muncă în municipiul
În ceea ce-l privește pe pârât, doar starea sănătății sale ar reclama asigurarea unui mediu socio-familial psihoprotectiv, față de afecțiunile de ordin psihiatric (-depresie-) de care suferă, prin asigurarea unei locuințe. Dar având în vedere că pârâtul a exercitat și exercită profesia de taximetrist, în mod sporadic, în orașul, aspect ce rezultă din actele financiare de impunere de la dosar, că veniturile sale sunt în aceste condiții sporadice și modice, că are o cotă minimă la dobândirea apartamentului din litigiu de 35%, că în fața instanței de fond a fost de acord ca apartamentul să-i fie atribuit reclamantei, se constată că acesta nu întrunește cumulativ criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă. Mai mult, prin atribuirea dispusă de instanța de apel, i s-ar crea practic imposibilitatea de a plăti o sultă reprezentând 65% din valoarea apartamentului, raportat la situația sa materială, reținută corect și de tribunal: - venituri modice și sporadice.
Criteriul satisfacerii nevoii de locuință trebuie avut și el în vedere, printre celelalte criterii, cu ocazia partajului de bunuri comune. Reclamanta-recurentă având locul de muncă în I, neavând o altă locuință și nici posibilități concrete de a-și procura o altă locuință este mai îndreptățită în a i se atribui apartamentul în litigiu decât pârâtul-intimat, care nu are loc de muncă în orașul I ci în, și deci nu-i este stringent necesară locuința pentru a-și putea desfășura în condiții optime munca.
Cum reclamanta-recurentă îndeplinește cumulativ criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, urmează a constata că instanța de apel a aplicat greșit legea, atunci când a dispus atribuirea apartamentului pârâtului.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în apel, se constată că nu s-au respectat în parte dispozițiile art. 274,276 Cod procedură civilă.
Este adevărat că ambele apeluri au fost admise și ca urmare puteau fi compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariile de avocat.
Cum reclamanta a plătit însă, o taxă de timbru aferentă cotei solicitate și cum admițându-i-se apelul i s-a acordat o cotă majorată, potrivit art. 276 Cod procedură civilă trebuia să i se acorde proporțional și taxa de timbru aferentă cotei acordate.
Așa fiind, potrivit art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 498 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o modifică în parte, în sensul că:
dispozițiile sentinței civile nr. 685 din 21.01.2009 privind atribuirea către reclamantă a apartamentului situat în I,-, -1,. A,. 4,. 18, în valoare de 129.161 lei.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 42.206,35 lei cu titlul de sultă.
Respinge apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 685 din 21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Iași.
restul dispozițiilor deciziei civile apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul-pârât să plătească apelantei suma de 151,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.11.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Gheorghiu Elena, Andronic Adriana
