Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 487
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în B- jud. B, împotriva deciziei civile nr. 67 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții, și, toți domiciliați în B- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - reclamanți și,ambii asistați de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.41 din 17 aprilie 2008 și intimații-pârâți și, ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.32/2008, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. 81641 din 19 martie 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimații-pârâți și întâmpinare, înregistrată sub nr. 4417 din 15 aprilie 2008.
Se comunică întâmpinarea recurenților-reclamanți prin apărător.
Avocat depune încă un exemplar al motivelor de recurs, astfel cum s-a dispus prin rezoluție și arată că inițial a depus exemplare suficiente pentru a fi comunicate intimaților întrucât intimatul a fost scos din proces de instanța de fond. Solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea respinge cererea recurenților-reclamanți de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, deoarece aceasta a fost depusă în termenul legal și lasă dosarul la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenții - reclamanți și,ambii asistați de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.41 din 17 aprilie 2008 și intimații-pârâți și, ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.32/2008, lipsind intimatul-pârât.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că recurenții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra unor construcții și a unui teren, acțiune admisă de instanța de fond, însă modificată în tot de instanța de apel, care a respins acțiunea. Arată recurenții că tribunalul a modificat soluția instanței de fond, reținând că în cauză există o indiviziune forțată, deși expertul găsise soluția optimă pentru ieșirea din indiviziune, care însă a fost ignorată de instanța de apel fără nici o motivare. Mai mult arată că instanța de fond a încuviințat proba cu interogatoriu, care însă nu a fost administrată, iar instanța de apel nu a observat acest lucru, dând astfel dovadă de lipsă de rol activ.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea situației terenului și astfel a felului indiviziunii prin refacerea expertizei sau efectuarea unei noi expertize.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și păstrarea sentinței instanței de fond, care este legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, invocă aplicarea dispozițiilor art.302 al.2 Cod pr.civilă, recursul fiind nul deoarece nu cuprinde motivele de nelegalitate prevăzute de lege, cele susținute neîncadrându-se în cele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă. mai arată că expunerile din cerere sunt critici de netemeinicie, aspecte ce au fost analizate de cele două instanțe anterioare.
Pe fond, arată că recurenții nu au motivat recursul nici în fapt și nici în drept, instanța de apel a pronunțat o soluție legală, a analizat complet și eficient probatoriile administrate în cauză, a dat dovadă că a înțeles motivele de apel invocate, drept pentru care recursul este nefondat.
Totodată, instanța de apel a respectat prevederile art. 129 al.5 Cod pr.civilă și art. 6 din Convenție Europeană pentru Drepturile Omului la pronunțarea deciziei recurate, reclamanții fiind în culpă pentru că nu au solicitat completarea probatoriului, deși au fost asistate de avocat, iar în fața instanței de recurs nu pot fi cerute probe noi. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că în orice variantă de lotizare este imposibilă ieșirea din indiviziune fără a se aduce atingere drepturilor de proprietate ale părților, deci cum corect reține instanța de apel.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate care este legală și acordarea de cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Avocat, având cuvântul cu privire la excepția nulității invocată de intimați, solicită respingerea acesteia, recursul fiind motivat în fapt și în drept.
CURTE
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la udecătoria Buzău la data de 18 septembrie 2006 și înregistrată sub nr. 9400/2006, reclamanții și, au chemat în judecată civilă pe pârâții, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune, în cote egale de asupra suprafeței de 429. teren liber și construit, situat în municipiul B,-, județul B, precum și asupra coproprietății beciului clădirii, edificată pe acest teren, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, în fapt, împreună cu soția sa, în prezent decedată, au dobândit cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4158 din 20 decembrie 1967, un apartament din imobilul situat în municipiul B,-, județul B, și anume apartamentul din fund, din corpul 1, compus din mai multe încăperi,(J) indiviză din beciul clădirii și,(J) indiviză din magazia din curte, împreună cu suprafața indiviză de teren liber și construit de (J) din suprafața totală a terenului de 429.
Restul proprietății, respectiv apartamentul nr. 1 din față,(J) indiviză din beciul clădirii,(J) indiviză din magazia din curte, împreună cu suprafața indiviză de teren liber și construit de (J) din suprafața totală de 429. a fost dobândit de pârâta și de soțul acesteia, G, în prezent decedat.
În decursul anilor, de comun acord, atât reclamanții, cât și pârâți au edificat construcții noi, dar au și demolat magazia din curte.
Reclamanții au precizat că nu doresc ieșirea din indiviziune asupra coproprietății rezultate din decesul autoarei lor, ci doresc ieșirea din indiviziune cu pârâții, deținătorii a (J) din terenul liber și construit și a (J) din beciul aflat sub partea de imobil proprietatea lor exclusivă.
Pentru a nu se institui o servitute de trecere pe terenul devenit proprietatea exclusivă a pârâților, pentru a se crea o cale de acces pentru lotul reclamanților din fundul curții și pentru ca pârâții să nu fie prejudiciați, reclamanții au propus ca părțile să rămână în indiviziune pe o suprafață de teren limitată intrării și ieșirii cu pasul și cu autovehiculul.
Pârâții, și au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au solicitat respingerea acțiunii introductive și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, invocând că ieșirea din indiviziune nu poate fi însă realizată, în condițiile în care construcțiile existente împiedică formarea a două loturi egale. Garajul și magazia pârâților se află în aliniament cu casa, între casa pârâților și anexe se află garajul edificat de reclamanți, care, prin poziția sa, izolează alt segment de curte.
În condițiile în care expertul va găsi o modalitate de creare a două loturi egale în materialitatea lor se solicită a se avea în vedere și poziționarea rețelei de canalizare, a puțului absorbant, care nu trebuie să fie afectate de o eventuală cale de acces.
La termenul de judecată în ședința publică din 5 octombrie 2007, reclamanții, prin apărător, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor, cel în cauză este renunțător la succesiunea defunctului G, excepție cu care pârâții, au declarat că sunt de acord.
Prin sentința civilă nr. 5586 din 12 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 9400/2006, Judecătoria Buzăua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanții și și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin omologarea raportului de expertiză completare, întocmit de expertul tehnic ing., în variantă unică, cu schița anexă, atribuind părților loturile propuse de expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, împreună cu soția sa, în prezent decedată, au dobândit prin cumpărare un apartament din imobilul situat în municipiul B,-, județul B, și anume apartamentul din fund, compus din două camere, bucătărie și o verandă, (J) indiviză din beciul clădirii, (J) indiviză din magazia din curte, împreună cu suprafața indiviză de teren liber și construit de (J) din suprafața totală a terenului de 429.
Restul proprietății vânzătoarei, adică apartamentul din față, compus dintr-o cameră, antreu și hol, (J) indiviză din beciul clădirii și (J) indiviză din magazia din curte, împreună cu suprafața indiviză de teren liber și construit de (J) din suprafața totală a terenului de 429. aparține pârâtei și soțului acesteia, G, în prezent decedat.
Ulterior dobânditorii acestor imobile, atât reclamanții, cât și pârâții au edificat construcții noi pe terenul aflat în indiviziune, ajungându-se ca suprafața construită să fie mai mare decât suprafața neconstruită (teren liber).
Varianta unică de lotizare din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic la data de 13 septembrie 2007 este cea mai avantajoasă pentru părțile aflate în litigiu. În această variantă s-a realizat o ieșire din indiviziune exclusivă asupra terenului de sub construcții, s-au delimitat cu precizie suprafețele libere de teren pentru ambele părți care primesc în proprietate exclusivă câte o construcție din cele aflate în coproprietate (beci și magazie), punându-se astfel capăt neînțelegerilor generate de folosința acestor construcții. Terenul proprietatea indiviză cu deschidere la drumul public de 2,92. asigură accesul părților la imobilele ce le dețin în proprietatea exclusivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit instanța de apel înlăturat apărările pârâților și cererile depuse de aceștia, precum și probele administrate, varianta de lotizare omologată fiind una dintre cele mai defavorizate pentru ei, amplasamentul actual al clădirilor nepermițând o reală ieșire din indiviziune.
Prin decizia civilă nr. 67 din 27.02.2008 Tribunalul Buzăua admis apelul pârâților, a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea civilă de ieșire din indiviziune, cu obligarea intimaților reclamanți la 520 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că prin ieșirea din indiviziune propusă, apelanții - pârâți sunt practic obligați să cedeze reclamanților proprietatea lor asupra unei părți din terenul în suprafață de 429. asupra unei părți din beciul imobilului și asupra unei părți din magazia cumpărată în anul 1967.
Câtă vreme prin soluția pronunțată de instanța de fond se încalcă dreptul de proprietate al apelanților, reglementat de art. 480 din Codul civil și protejat de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă tribunalul va admite apelul declarat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr. 5586 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 9400/2006, în contradictoriu cu intimații și, va schimba în tot sentința civilă apelată și va respinge acțiunea civilă de ieșire din indiviziune, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost admis apelul pârâților și schimbă soluția instanței de fond deoarece pe de o parte expertul a arătat că este vorba despre o indiviziune obișnuită, pe de altă parte, această variantă propusă de expert nu a fost contestată de pârâți.
Este vorba, susțin recurenții - reclamanți de o indiviziune obișnuită și nu de una perpetuă forțată, fiind un teren liber de construcții, care nu sunt afectate de anumite utilități comune care să le facă de nedespărțit și de natură a genera o stare permanentă de indiviziune.
Din probele administrate nu a rezultat existența unei situații de fapt sau de drept care să ducă la concluzia potrivit căreia ne-am afla în fața unei indiviziuni forțate fiind evident că aceasta este una obișnuită fapt care dă dreptul la ieșirea din această stare, au mai susținut recurenții - reclamanți.
În mod greșit instanța de apel, ocrotește proprietatea și drepturile numai în ceea ce îi privește pe intimații - pârâți, deoarece ambele părți au efectuat construcții pe terenul comun fără a exista autorizație de construcție, iar beciul și magazia au fost cumpărate în cote egale instanța atribuind acestora o diferență în plus din magazie în contul suprafeței din beci aflat sub proprietatea reclamanților, se arată în continuare.
Dacă s-ar rămâne în această stare de indiviziune, dreptul de proprietate al recurenților reclamanți nu ar putea fi considerat, unul din atributele acestuia fiind cel de dispoziție care nu poate fi materializat menționându-se această stare, încălcându-se astfel și dispozițiile art. 728 Cod civil.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului modificarea în tot a deciziei și menținerea sentinței instanței de fond, invocându-se ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații - pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual tuturor criticilor invocate (filele 9-14 dosar recurs).
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la excepția nulității recursului față de dispozițiile art. 302 lit.c Cod procedură civilă, în sensul că nu cuprinde motivele de nelegalitate neîncadrându-se în prevederile dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, curtea apreciază că această excepție este neîntemeiată deoarece recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art. 728 Cod civil.
De altfel, dispozițiile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă arată că " indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora
face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă".
Aspectele invocate în motivele de recurs sunt însă fondate, deoarece din actele dosarului, situație confirmată și de expertiza tehnică de specialitate efectuată la instanța de fond, rezultă că părțile nu se găsesc într-o stare de indiviziune forțată, ci a unei obișnuite, fiind vorba de construcție și teren liber, construcții care nu sunt afectate de anumite utilități comune de natură să genereze o stare permanentă de indiviziune.
De asemenea din actele dosarului rezultă că părțile dețin imobile care se învecinează, că atât reclamanți cât și pârâții au edificat de-a lungul timpului construcții noi pe terenul aflat în indiviziune, fără acordul scris al celeilalte părți, conform constatării expertului constructor. S-a ajuns astfel ca suprafața construită să fie mai decât cea neconstruită iar amplasamentul construcțiilor să facă aproape imposibilă o ieșire din indiviziune fără să fie lezate drepturile uneia din părți.
De menționat este faptul că la instanța de fond, după efectuarea expertizei, încuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiză, și completarea lucrării de către expert prin propunerea unei variante unice de ieșire din indiviziune, părțile nu au mai formulat obiecțiuni, ceea ce duce la concluzia că au fost de acord cu modalitatea de ieșire din indiviziune.
Modificarea soluției în instanța de apel cu argumente potrivit cărora s-ar încălca dreptul de proprietate al apelanților pârâți reglementat de art. 480 cod civil și art.1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului, este greșită deoarece aceleași reglementări ale dreptului de proprietate sunt valabile și în cazul reclamanților, părțile aflându-se aproape într-o situație similară.
Ne aflăm în fața unui raport litigios care s-a ivit între părțile din prezenta cauză, iar soluționarea lui trebuie să se facă prin aplicarea dispozițiilor art. 728 Cod civil potrivit cărora "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", urmând a se dispune această ieșire din indiviziune, cum de altfel, corect a procedat instanța de fond.
-se varianta de ieșire din indiviziune instanța de fond a arătat că în această variantă s-a realizat o ieșire din indiviziune exclusivă asupra terenului de sub construcție, s-au delimitat cu precizie suprafețele libere pentru ambele părți care primesc cu prioritate exclusivă câte o construcție din cele aflate în coproprietate punându-se astfel capăt neînțelegerilor existente.
Pentru toate considerentele mai sus expuse curtea, apreciază că recursul reclamanților este fondat, urmând să fie admis în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, iar în baza art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, modificată în tot decizia din apel și menținută hotărârea instanței de fond.
Urmează să fie respinsă excepția nulității recursului invocată de către intimații pârâți.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă intimații pârâți vor fi obligați să plătească recurentului reclamant 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații pârâți.
Admite recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în B- jud. B, împotriva deciziei civile nr. 67 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții, și, toți domiciliați în B- jud.
Modifică în tot decizia sus menționată și pe fond menține sentința nr. 5586 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă intimații pârâți la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurentul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 mai 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. CP
Tehnored. CN
3 expl./19.05.2008
nr.9400/2006 Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
