Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.487
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta și de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 441 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr. 5314 din 3 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind recurenții pârâți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și recurenții pârâți, și, toți reprezentați de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, având în vedere că recurenții pârâți sunt lipsiți de apărare, a lăsat cauza la o nouă strigare.
La a doua strigare a cauzei, care a avut loc la sfârșitul ședinței au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și recurenții pârâți, și, toți reprezentați de avocat.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii, în sensul de a fi dispusă majorarea lotului recurentei reclamante cu valoarea reactualizată a sumei de 63.000 lei, în loc de 15.120 lei achitată de reclamantă în data de 22.02.1991 prin chitanța cu nr.-/1993. A considerat că termenul de prescripție curge de la data deschiderii succesiunii.
Față de recursul formulat de pârâți a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurenții pârâți, și, a arătat că, în mod greșit, instanța de apel nu a calificat regimul juridic al presupuselor rate achitate de către reclamantă și cu care i s-a majorat lotul. A considerat că este vorba de un drept de creanță, supus termenului general de prescripție de 3 ani. A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul stabilirii unei cote egale, fără majorarea lotului reclamantei cu atribuirea în lotul pârâților a imobilului apartament.
Față de recursul formulat de reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 5314 din 03.07.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții, și,conform încheierii de admitere în principiu din data de 08.05.2008.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform primei variante de lotizare propusă în raportul de expertiză, atribuindu-se imobilul apartament în lotul reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sultei către pârâți în cuantum de 35.415,25 lei, pentru fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut instanța că reclamanta este fiica autoarei, decedată la data de 13.09.2007, că pârâții și, sunt fiul și respectiv fiica defunctei, iar pârâtul este nepotul de fiu predecedat, astfel încât fiecare dintre aceștia sunt îndreptățiți la o cotă de din moștenire, masa succesorală compunându-se dintr-un apartament cu 2 camere, situat în Tg-
Cu referire la acest imobil, a reținut instanța că a fost achiziționat de defunctă cu prețul de 90.683 lei, din care autoarea a achitat un avans de 27.683 lei, iar pentru diferența de 63.000 lei, a contractat un împrumut la CEC, reclamanta având calitatea de girant, în virtutea căreia a achitat din debit 15.120 lei, sumă care, reactualizată este de 28.339 lei.
La atribuirea apartamentului, instanța a apreciat că se impune atribuirea în lotul reclamantei, întrucât pe de o parte, ea a achitat o parte din preț în perioada 1991-1993, iar pe de altă parte, cei trei pârâți au solicitat formarea unui singur lot, apreciindu-se că ei nu ar putea locui împreună în cele 2 camere.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că se impunea majorarea lotului său cu întreaga sumă achitată, reactualizată de 63.000 lei, sumă pe care a depus-o la CEC pentru stingerea integrală a debitului. Instanța de fond nu mai putea lua în considerare o plată ulterioară făcută de beneficiara creditului, deoarece prețul apartamentului fusese îndestulat.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că în mod nelegal a fost majorat lotul reclamantei cu suma de 15.120 lei, deoarece întreaga sumă reprezentând creditul contactat de autoare a fost achitat de către aceasta, sens în care lunar îi dădea suma reprezentând rata, reclamantei. Pe de altă parte, chiar și în situația în care reclamanta ar fi achitat din credit, ea are numai un drept de creanță, neputând avea o contribuție proprie la dobândirea apartamentului. Sub aspectul lotizării s-a solicitat includerea apartamentului în lotul pârâților, care nu au o altă locuință proprietate personală, instanța nepronunțându-se asupra cererii de a rămâne în indiviziune, dispunând partajarea averii ce se cuvenea pârâților.
Prin decizia nr. 441 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorjs -au respins ca nefondate ambele apeluri.
În privința apelului declarat de reclamanta, s-a reținut că autoarea a achiziționat apartamentul pentru care se solicită ieșirea din indiviziune, printr-un împrumut contractat de la CEC, pentru suma de 63.000 lei, conform contractului nr. 5791/1991, având ultima scadentă în luna iulie 2001. În perioada 1991-1993, reclamanta, în calitate de garant, a achitat prin reținere lunară pe statul de plată suma de 15.120 lei, depunând totodată cu chitanța nr. -/22.12.1993, diferența rămasă neachitată până la îndestularea creditului, fără a avea în acest sens acordul mamei sale, plată ce nu a fost luată în considerare de către instanță. Reclamanta nu era îndreptățită să procedeze la achitarea integrală a creditului angajat de mama sa, la o dată cu mult anterioară datei la care ultima era scadentă, lipsa acordului titularei creditului rezultând și din faptul că aceasta la rândul ei a efectuat o plată integrală la data de 25.01.1994.
Cu referire la apelul declarat de pârâți, s-a reținut faptul că în perioada 1991-1993, prin reținere pe statul de plată, reclamanta a achitat în calitate de garant parțial creditul, respectiv suma de 15.120 lei, ceea ce conduce la necesitatea majorării lotului reclamantei cu această sumă, reactualizată, astfel încât să se achite integral datoria succesiunii, nefiind făcută vreo dovadă în sensul că banii ar fi fost dați reclamantei de către defunctă. Pârâții au solicitat rămânerea în indiviziune, iar instanța s-a pronunțat sub acest aspect, formând celor trei pârâți un singur lot. Faptul că s-a stabilit suma ce se cuvine fiecăruia din sulta totală, nu echivalează cu o ieșire din indiviziune.
În ce privește varianta de lotizare, aceasta a fost corect dispusă față de faptul că o parte din prețul imobilului a fost achitat de reclamantă; aspectul că apartamentul are doar 2 camere face imposibilă conviețuirea celor 3 pârâți care au solicitat rămânerea în indiviziune.
Împotriva deciziei și a sentinței au declarat recurs reclamanta și pârâții.
Recurenta reclamantă a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței în sensul de a se majora lotul său cu valoarea reactualizată a sumei de 63.000 lei în loc de 15.120 lei, achitată la 22 februarie 1921. susținut că nu s-a stabilit corect starea de fapt în ce privește cuantumul total al sumei achitate de reclamantă pentru dobândirea de către autoare a apartamentului bun succesoral; că recurenta reclamantă a garantat solidar rambursarea integrală a creditului devenind astfel și ea debitor principal; i s-au făcut rețineri lunare de către creditor, ultima fiind în decembrie 1993 în cuantum de 50.672 lei. Astfel fiind, CEC - în calitate de creditor - nu mai putea încasa o altă plată deoarece aceasta nu-i era datorată, obligația fiind realizată și stinsă de recurentă în calitatea sa de codebitoare. Nu s-au analizat în totalitate motivele de apel cu privire la efectele juridice ce rezultă din contractul încheiat între CEC pe de o parte, între debitoarea principală (autoarea) și recurenta în calitate de codebitoare. Plata anticipată a creditului de către recurentă s-a făcut în mod legal, nefiind necesară existența vreunui acord din partea vreuneia dintre părți. A existat o convenție între autoare și recurentă ca apartamentul să fie achitat de recurentă și să rămână fiicei sale .
Recurenții pârâți au solicitat modificarea deciziei în sensul stabilirii unor cote egale (respectiv fără majorarea lotului reclamantei) și atribuirea apartamentului în lotul pârâților. Recurenții pârâții au susținut că în mod greșit a fost majorat lotul reclamantei cu contravaloarea ratelor achitate de către aceasta întrucât banii care se rețineau de pe ștatul de plată al acesteia, pentru plata ratelor apartamentului, erau restituiți lunar recurentei reclamante de către autoare. Greșit instanța nu a calificat regimul juridic al ratelor achitate de către reclamantă și cu care i s-a majorat lotul, ca fiind un drept de creanță, drept care s-a prescris în termenul general de 3 ani.
Recurenții pârâții au arătat că au mai solicitat să fie lăsați în indiviziune, cerere care nu a fost avută în vedere de instanțe întrucât au fost stabilite cotele și sulta nominal pentru fiecare pârât în parte. Au fost aplicate greșit dispozițiile art. 6739din Codul d e pr. civilă; întrucât nici unul dintre pârâți nu are locuință proprietate personală în G s-a solicitat atribuirea apartamentului în lotul lor, loc în care să se poată aduna cu toții, invocându-se cota net superioară, de aproape 3 ori față de cota reclamantei.
Recursurile sunt nefondate.
Încasarea diferenței de preț, de 50672 lei, de către CEC de la autoare, deși aceasta era deja achitată, este un aspect ce excede cadrului procesual de față. Relevant în cauză este dacă plata anticipată de către reclamantă a ratelor la apartamentul bun succesoral s-a făcut cu acordul autoarei. Acest aspect de fapt a fost rezolvat de instanțe în sensul că reclamanta nu a avut acordul autoarei, care ulterior a achitat personal această sumă de bani (stare de fapt ce nu mai poate fi reanalizată în cadrul recursului). Astfel fiind, în mod corect instanțele au reținut că nu se impune a fi majorat lotul reclamantei și cu contravaloarea sumei plătită anticipat. Este greșită susținerea reclamantei cum că nu avea nevoie de acordul autoarei pentru a plăti anticipat. Câtă vreme plata făcută de reclamantă se făcea în numele și pentru autoare, în calitate de titulară a contractului de credit, este indiscutabil că orice modificare în ce privește executarea acestui contract implica acordul autoarei.
În ce privește suma cu care a fost majorat lotul reclamantei, aceasta reprezintă o creanță a succesiunii, care este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă la data deschiderii succesiunii, respectiv la 14 septembrie 2007. Deoarece acțiunea a fost promovată la 10 ianuarie 2008, rezultă că termenul de prescripție nu era împlinit în cauză. . reclamantei de a-i fi majorat lotul cu valoarea actualizată a ratelor achitate la apartament (respectiv dacă suma de 15.120 lei i-a fost restituită sau nu de autoare) reprezintă o chestiune de fapt ce nu mai poate fi reanalizată pe calea recursului.
Atribuirea apartamentului în lotul reclamantei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 6739din Codul d e pr. civilă. Părțile au venit la moștenire cu drepturi egale, de câte 1/4 fiecare. Cu toate acestea, valoarea lotului reclamantei este mai mare, prin prisma faptului că aceasta a avut o contribuție la dobândirea apartamentului bun succesoral. La atribuirea loturilor, conform cerințelor art. 6739Cod pr. civilă, nu prezintă relevanță faptul că o parte din succesori au cerut să fie lăsați în indiviziune. Norma legală menționată are în vedere mărimea cotei-părți ce se cuvinefiecăreipărți (nu mărimea cotei ce revine mai multor părți ca urmare a solicitării acestora de a fi lăsați în indiviziune).
Faptul că la stabilirea sultei ce trebuie achitată de reclamantă a fost indicată suma de lei ce se cuvine fiecărui pârât nu îi prejudiciază pe pârâți în nici un mod. Astfel fiind, această critică nu poate duce la modificarea hotărârilor pronunțate în cauză.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta și de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 441 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, și sentinței civile nr. 5314 din 3 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 04 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.2 ex/22.04.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paula Păun, Paraschiva Belulescu
