Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.496
Ședința publică din data de: 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr.318/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.86353/12.05.2009 aflată la fila 14, intimatul reclamant prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/20.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care,
La interpelarea Curții, reprezentantul recurentei pârâte învederează Curții că temeiul de drept al recursului îl reprezintă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul menținerii dispozițiilor sentinței civile nr.3191/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B ca fiind legală și temeinică. În susținerea motivelor de recurs solicită a se avea în vedere că decizia civilă nr.318/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct 9 Cod procedură civilă și a interpretat greșit dispozițiile materiei în vigoare. Totodată arată că instanța de fond corect a interpretat problema acceptării tacite a succesiunii, întrucât această acceptare nu a fost făcută în termen. Solicită a se avea în vedere motivele de recurs detaliate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică. În combaterea recursului arată că înscrisul ce poate valora ca și acceptare tacită a succesiunii trebuie să fie echivoc, or reclamantul are reședință în SUA și a mandatat o altă persoană să deschidă succesiunea, astfel că această manifestare de voință nu este îndoielnică, în acest sens hotărârea instanței de fond este cea care a interpretat greșit actele deduse judecății. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Princererea de chemare în judecatăînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 28.12.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase în urma decesului defunctului, să se stabilească masa bunurilor succesorale, cetele ce revin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunurilor ce i se cuvin; obligarea la înfățișarea de către intimata a actului de proprietate, conform art. 172 Cod proc.civ. precum și obligarea intimatei să raporteze la masa de împărțit, bunurile primite de la defunct cu ocazia căsătoriei, iar până la definitivarea împărțelii, să fie numit un sechestru judiciar pentru conservarea și administrarea bunurilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că defunctul a decedat la data de 07.01.2007, cu ultimul domiciliu în B,-, -,.1,.7, sectorul 6, iar moștenitorii cu vocație la succesiune sunt reclamantul, în calitate de fiu, și pârâta, soție supraviețuitoare.
Reclamantul a arătat că a dorit să dezbată succesiunea de pe urma tatălui său, dar acest lucru nu a fost posibil, deoarece nu deține actul de proprietate al imobilului inclus în masa succesorală, iar pârâta a refuzat să se prezinte în fața notarului public pentru a dezbate succesiunea, ceea ce îl îndreptățește pe reclamant la formularea cererii de față.
Cererea a fost întemeiată în drept pe art.728 Cod Civil, art.6735și următoarele Cod Proc.Civ.
La data de 06.02.2008, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să ceară reclamantei completarea acțiunii în raport de dispozițiile art.6732Cod Proc.Civ. să prezinte originalul procurii speciale prin care reclamantul a împuternicit-o pe C și dovada traducerii autorizate a acestei procuri, precum și să facă dovada acceptării succesiunii în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.700 cod civil și de Decretul nr.73/1954.
A susținut pârâta că acest termen a început să curgă la data decesului defunctului și se poate face în mod expres numai în scris în interiorul termenului amintit.
Prinsentința civilă nr. 3191/13.05.2008, Judecătoria Sectorului 6a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale active, a respins cererea reclamantului împotriva pârâtei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, luând act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere având ca obiect instituirea măsurii sechestrului judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în cauza dedusă judecății, întrucât obiectul excepției invocate îl reprezintă constatarea calității de moștenitor legal al reclamantului de pe urma defunctului sau tată, decedat la data de 07.01.2007, pentru analiza temeiniciei excepției invocate este necesară analizarea calității reclamantului de moștenitor legal.
Potrivit condițiilor stabilite în art. 655 și 655 din Codul civil, pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să întrunească două condiții: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală și una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiții expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, și anume aceea a existenței vocației la moștenire. Dreptul succesoral român conferă vocație succesorală generală la moștenireaab intestatrudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendență sau ascendență în linie dreaptă sau colaterală cude cuius. Astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 83744/11.12.1970, reclamantul este fiul defunctului și, având în vedere aceste elemente de fapt, respectiv legătura de descendență între defunct și reclamant, instanța a reținut că acesta din urmă are vocație succesorală generală la moștenirea lăsată de defunct, însă, pentru a veni efectiv la moștenirea luide cuius, cel cu vocație succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil. termenului de prescripție, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii are drept consecință pierderea dreptului de a accepta moștenirea, iar odată cu acesta și a vocației succesorale, fiind considerat străin de moștenire.
Analizând excepția invocată sub aspectul neacceptării succesiunii de către reclamant, instanța a reținut, că la data de 07.01.2007, a intervenit decesul defunctului. iar reclamantul a mandatat-o pe numita C să accepte succesiunea defunctului său tată, fiind împuternicită în acest scop să se prezinte la biroul notarial competent unde va depune actele necesare în vederea deschiderii succesiunii, să stabilească compunerea masei succesorale, numărul și calitatea moștenitorilor, să producă probele necesare, să plătească taxele, să primească actele de procedură, să ridice certificatul de moștenitor, să solicite rectificarea rolurilor fiscale în baza certificatului de moștenitor, să realizeze orice tranzacție cu ceilalți moștenitori, inclusiv partajarea bunurilor care formează masa succesorală. Totodată, pentru ipoteza în care se va suspenda procedura succesorală și moștenitorii vor fi îndrumați să se adreseze instanței, mandatarul a fost împuternicit să introducă acțiunea, cererea reconvențională, cererea de intervenție, să exercite și să îi reprezinte în orice fel de atac, să îi reprezinte la toate instanțele investite în această cauză succesorală, să primească actele de procedură inclusiv hotărârile, să angajeze avocat, să realizeze orice tranzacție cu ceilalți moștenitori, pe scurt, să facă tot ceea ce ar putea să facă mandantul în această cauză, fără ca nimeni să îi poată opune vreo limitare, impreviziune ori imperfecțiune a acestui mandat. În lumina situației de fapt reținute trebuie văzut dacă reclamantul și-a însușit în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii calitatea de crede pe care o are încă de la acest moment, consolidând, astfel, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morții defunctului.
Potrivit art. 689 Cod civil, însușirea, consolidarea necondiționată a calității de moștenitor se realizează prin acceptare expresă, prin acte de acceptare tacită a moștenirii sau prin acceptarea forțată a moștenirii. Potrivit art. 689 teza a II-a Cod Proc.Civ. acceptarea este expresă atunci când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, voința de a accepta succesiunea trebuind, așadar, să fie manifestată în formă scrisă, înscrisul constatator al acceptării și simple nu trebuie, însă, să fie redactat cu respectarea unor formule sacramentale și speciale pentru a constata acceptarea succesiunii, putând fi făcută și prin mandatar împuternicit în forma scrisă (mandatul trebuind să îmbrace aceeași formă cu actul ce urmează a se încheia în vederea căruia a fost dat) și cu procura dată special pentru acceptarea pură și simplă a moștenirii. În acest din urma caz mandatarul trebuie să accepte în scris moștenirea în cadrul termenului de prescripție, nefiind suficient ca data împuternicirii să se încadreze în această perioadă, deoarece procura dată în vederea acceptării nu valorează acceptare, fiind susceptibilă de revocare potrivit regulilor mandatului, conform art. 1553 Cod civil, spre deosebire de actul acceptării care este irevocabil. Chiar dacă instanța ar aprecia că din conținutul procurii rezultă că succesibilul și-a însușit calitatea de moștenitor, înțelegând să-și exercite drepturile și să-și asume obligațiile rezultând din calitatea de moștenitor, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții pentru ca acceptarea să fie considerată expresă, nefiind în unită cerință că voința succesibilului de a accepta moștenirea să fie manifestată în scris. Potrivit aceluiași text legal menționat, acceptarea tacită constă în săvârșirea de către succesibil a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Văzând că reclamantul nu și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare expresă și că, în cauză, nu se poate reține acceptarea forțată a moștenirii de către acesta, instanța a apreciat semnificația juridică a atitudinii reclamantului ca neavând valoarea nici măcar a unei acceptări tacite, nefiind coroborată cu alte mijloace de probă pertinente și concludente, reclamantul învederând instanței că nu solicită administrarea altor probe în afara înscrisurilor depuse la dosar.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, instanța a reținut că legitimarea procesuală activă este traducerea procesuală a calității de titular al reclamantului al unui drept material, puterea în virtutea căreia reclamantul exercită acțiunea în justiție. Așadar, cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu, calitatea procesuală a acestuia derivând în mod necesar din calitatea de titular al respectivului drept, Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Având în vedere că reclamantul este străin de succesiunea defunctului său tată, ca efect al neacceptării moștenirii în termen, rezultă cî în patrimoniul acestuia nu s-a transmis prin efectul moștenirii dreptul de proprietate asupra bunurilor succesorale, motiv pentru care instanța a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale active, urmând a respinge cererea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelreclamantul la data de 17.06.2008, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 23.06.2008 sub nr-.
În dezvoltarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că în mod corect instanța de fond, în considerentele sentinței, reține faptul că reclamantul și-a însușit în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiuni calitatea de erede pe care o are încă de la acest moment, consolidând, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morții defunctului. Totodată, dispozițiile art. 689 Cod civil prevăd faptul că acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, definind în același timp atât acceptarea expresa cât și pe cea tacită. În raport de aceste dispoziții, în momentul în care a aflat de decesul tatălui, apelantul reclamant a înțeles să accepte succesiunea acestuia, sens în care a mandatat prin procura speciala pe d-na C pentru a întocmi formalitățile necesare, având în vedere faptul că domiciliază în Canada. În momentul în care aceasta s-a prezentat la notariat în vederea efectuării demersurilor pentru deschiderea succesiunii, a constatat că are nevoie de certificatul de deces și actele de proprietate ale bunurilor aflate în masa succesorală în original, sens în care a încercat și obțină aceste documente de la soția supraviețuitoare, însă aceasta a refuzat. Potrivit art. 698 din Codul civil, acceptarea tacită presupune săvârșirea unui act care nu putea fi făcut decât în calitatea de erede, iar faptul că a mandatat o persoană pentru a face toate demersurile necesare în vederea dezbaterii succesiunii tatălui, reprezintă din punctul său de vedere un act în sensul dispozițiilor menționate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în termenul de 6 luni a făcut demersuri din care rezulta faptul că recunoaște calitatea de moștenitor și înțelege să accepte moștenirea lăsată de defunctul său tată. Faptul că nu a reușit să întocmească în formă autentică acceptarea moștenirii nu înseamnă că nu a înțeles să o accepte, cu atât mai mult cu cât în doctrină și în practică nu se cere forma autentică a acceptării moștenirii. Mai mult decât atât, a încercat să facă succesiunea însă pârâta nu dorește să pună la dispoziție actele din care rezultă decesul tatălui cât și cele din care rezultă masa succesorală, pentru că nu dorește dezbaterea succesiunii. Astfel, cum reține și instanța de fond, legiuitorul nu reglementează actele de acceptare tacită, însă la art. 690 din Codul civil precizează că actele de administrare nu constituie prin ele însele acte de primire a moștenirii. Se poate observa faptul că pârâta nu a făcut decât acte de administrare a bunurilor ce fac parte din masa succesorală, neexprimându-și expres opțiunea succesorală. Față de cele menționate a făcut, în termenul legal, acte din care rezultă faptul că dorește să accepte moștenirea lăsată de tatăl său, însă a fost împiedicat să facă dezbaterea succesiunii de către pârâtă. În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală precum și excepția lipsei calității procesuale active a apelantului, sens în care solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei rejudecare la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.318/27.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul-reclamant, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că defunctul, tatăl reclamantului apelant, a decedat la data de 07.01.2007, astfel că termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală (de șase luni) prevăzut de art. 700.civ. se împlinea la data de 07.07.2007. Apelantul a mandatat-o pe numita C să accepte succesiunea defunctului său tată prin procura din data de 26.06.2007, deci înăuntrul termenului de prescripție. Prima instanță a apreciat că această procură dată în vederea deschiderii succesiunii, inclusiv ridicarea certificatului de moștenitor, a partajării bunurilor succesorale, plata taxelor succesorale, încheierea de tranzacții cu ceilalți moștenitori, nu constituie un act de acceptare a succesiunii.
Tribunalul a apreciat însă că procura dată de apelantul reclamant constituie un act de acceptare tacită a succesiunii. Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă - indirect - dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii (art.689 Civ.).
Din textul de lege menționat rezultă două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite: 1) - voința succesibilului de a accepta moștenirea; 2) conduita lui din care să rezulte intenția de a accepta moștenirea. Codul civil nu stabilește în concret care anume acte săvârșite de succesibil constituie o manifestare a intenției de a accepta tacit moștenirea, mulțumindu-se să precizeze că actele de conservare și administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare, dacă cel care le-a făcut nu și-a însușit (se subînțelege prin alte acte) calitatea de moștenitor (art. 690.Civ.) și că actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar dacă - aparent - îmbracă forma "renunțării" la moștenire (art. 691.Civ.).
În speță, procura dată de apelant este fără nicio îndoială un act de acceptare tacită a succesiunii în condițiile dispozițiilor Codului civil menționate mai sus. Din procură rezultă atât intenția sa de a accepta moștenirea tatălui său, cât și aceea de a-și însuși calitatea de erede, astfel că actele săvârșite de apelant sunt clare și constituie o manifestare tacită a voinței de a accepta succesiunea.
În ceea ce privește susținerile intimatei din întâmpinare potrivit cărora nu este suficient ca data împuternicirii să se încadreze în cele șase luni, deoarece procura dată în vederea acceptării nu valorează acceptare, putând fi revocată conform art. 1553. Civ. tribunalul a reținut că, într-adevăr, procura dată în vederea acceptării succesiunii poate fi revocată, dar manifestarea de voință a succesibilului rămâne dobândită de acesta, altfel ar fi lipsite de efect dispozițiile codului civil privitoare la acceptarea tacită a moștenirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata-pârâtă, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei civile atacate, menținând sentința civilă nr. 3191/13.05.2008 a Judecătoriei Sector 6 B, ca fiind temeinică și legală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 13.07.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă a arătat că decizia civilă nr. 318/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 pr.civ.).
Astfel, recurenta a susținut că analizând probatoriile din dosar, dar și interpretând în mod corect dispozițiile legale în materie, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale active, respingând cererea reclamantului prin mandatar C, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și totodată a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere, având ca obiect instituirea măsurii sechestrului judiciar.
Reclamantul era obligat să accepte succesiunea, această acceptare putând fi făcută și prin mandatar împuternicit în formă scrisă, însă mandatarul trebuia să accepte în scris moștenirea în cadrul termenului de prescripție, nefiind suficient ca data împuternicirii să se încadreze în cele 6 luni, deoarece procura dată în vederea acceptării nu valorează acceptare, fiind susceptibilă de revocare potrivit regulilor mandatului (art.1553 civ) spre deosebire de actul acceptării care este irevocabil.
Pe bună dreptate, instanța de fond a interpretat textele de lege și a apreciat corect că din conținutul procurii a rezultat că succesibilul și ar fi însușit calitatea de moștenitor, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții pentru ca acceptarea să fie valabilă.
Tot în mod corect, instanța de fond a interpretat că acceptarea tacită constă în săvârșirea de către succesibilii a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care ar rezulta neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Acceptarea pură și simplă forțată este impusă de lege în condițiile art. 703 și 712.civ. atunci când succesibilul a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale moștenirii, cu intenția frauduloasă de a le însuși în exclusivitate și de a păgubi pe moștenitori.
Pe bună dreptate, instanța de fond a reținut că reclamantul nu și-a manifestat dreptul de opțiune succesorala prin acte de moștenire expresă și nici nu se poate reține acceptarea forțată a moștenirii, iar atitudinea sa nu poate avea nici măcar a unei acceptări tacite, nefiind coroborate cu alte mijloace de proba pertinente și concludente, reclamantul învederând instanței că nu solicită administrarea altor probe în afara înscrisurilor depuse la dosar.
Prin prisma celor mai sus arătate, este evident că tribunalul a admis apelul nelegal, dând o interpretare greșită a prevederilor în materie, dar și ignorând practica judiciară care în mod constant a apreciat că o simplă procură, neurmată de acceptare autentică, în intervalul celor 6 luni de la deschiderea succesiunii, nu poate fi apreciată ca acceptare în sensul dispozițiilor art. 700 alin. 1.civ. și 690.civ.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 și art.312 Cod Proc.Civ.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în fața curții prin reprezentant convențional și solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivului de critică mai sus expus și în raport de prevederile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursul este nefondat.
Nefiind contestată de către niciuna dintre părți situația de fapt sub aspectul inexistenței unei declarații exprese de acceptare a succesiunii, problema în discuție este valoarea procurii date de reclamant, domiciliat în străinătate, de a fi sau nu act de acceptare tacită în raport de dispozițiile art.689 și art.690 Cod Civil.
Astfel cum corect s-a reținut de judecătorie, prin procura în discuție, depusă la fila 59 și verso în dosarul primei instanțe, intimatul reclamant a împuternicit-o pe numita C ca în numele său și pentru el să accepte succesiunea defunctului, mandantul având potrivit mențiunilor din procură, "calitatea de (fiu) moștenitor legal ori testamentar".
De asemenea, împuternicirea este dată pentru ca mandatarul "să se prezinte la biroul notarial competent unde va depune actele necesare în vederea deschiderii succesiunii, să stabilească compunerea masei succesorale, numărul și calitatea moștenitorilor, să producă probele necesare, să plătească taxele, să primească actele de procedură, să ridice certificatul de moștenitor, să solicite rectificarea rolurilor fiscale în baza certificatului de moștenitor, să realizeze orice tranzacție cu ceilalți moștenitori, inclusiv partajarea bunurilor care formează masa succesorală."
că, în lipsa unei declarații exprese de acceptare a succesiunii, această procură nu valorează acceptare expresă, însă curtea constată că nu se ridică vreun dubiu cu privire la intenția intimatului-reclamant de a accepta succesiunea tatălui său, faptul acceptării tacite producându-se odată cu emiterea procurii, în interiorul termenului de opțiune succesorală.
Aceasta întrucât, legea califică în art.689 Cod Civil actul de acceptare tacită ca fiind un act pe care moștenitorul "nu ar putea să îl facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare."
Or, mandatarea unei persoane pentru a accepta pentru și în numele său o succesiunea, precum și pentru a dezbate pe cale notarială succesiunea sau pentru a învesti instanța judecătorească cu o acțiune în același scop nu putea fi făcută decât de o persoană care se consideră moștenitor, mai ales că în cuprinsul procurii s-a menționat calitatea mandantului de moștenitor legal, ca fiu, al defunctului.
Totodată, o astfel de conduită face neîndoielnică intenția de acceptare a succesiunii, în lipsa unei asemenea intenții lipsind însuși scopul actului juridic care este contractul de mandat materializat în procura în discuție.
Prin urmare, curtea consideră că în mod corect a procedat instanța de apel la aplicarea în speță a prevederilor art.689 Cod Civil, constatând că emiterea procurii în vederea dezbaterii succesiunii implică și acceptarea tacită a moștenirii în discuție, motive pentru care recursul se găsește nefondat.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă, cu domiciliul în B,-, -,.1,.7, sectorul 6,împotriva deciziei civile nr. 318/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant, cudomiciliul ales la Cabinet de Avocat,în B,-,.4, sectorul 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - -
- -
Red. /.red. /2 ex./08.01.2010
Secția a V-a Civilă - jud. HG, GREFIER
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Ileana
