Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 499/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (316/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 499
Ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant - pârât, împotriva deciziei civile nr. 254 A din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant - pârât, personal și asistat de avocat cu împuternicirea avocațială nr. 183/5.01.2002 emisă de Baroul Călărași aflată la dosar (fila 2), lipsind intimata pârâtă - reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că motivele de recurs au fost comunicate către intimata pârâtă - reclamantă.
Se mai învederează că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 09.03.2009, recurentul reclamant - pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.608,00 lei - chitanța seria - nr. -/02.03.2009 și timbru judiciar de 5,00 lei, în copie, cât și cerere prin care solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus o copie a sentinței civile nr. 265/29.01.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr-, având ca obiect reîncredințarea minorei către recurent, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Curtea procedează la legitimarea recurentului reclamant - pârât cu CI seria - nr. - CNP - eliberată de Municipiul C la data de 21.03.2003, după care acordă cuvântul asupra cererii de administrare a probelor.
Apărătorul recurentului reclamant - pârât solicită administrarea probei cu înscrisuri, respectiv sentința civilă nr. 265/29.01.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr-.
Curtea, deliberând, în baza art. 305 Cod procedură civilă încuviințează pentru recurentul reclamant - pârât administrarea probei cu înscrisuri, respectiv sentința civilă nr. 265/29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr- depusă la dosar.
Curtea, constatând că nu sunt alte probe de administrat sau cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului reclamant - pârât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelurilor formulate de părți și menținerii sentinței civile pronunțată de Judecătoria Călărași cu obligarea intimatei pârâte - reclamante la plata cheltuielilor de judecată; depune chitanța nr. 183/05.01.2009 eliberată de Cabinetul de Avocat.
Arată că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei și nici asupra modalității de partajare a acestora și că după desfacerea căsătoriei, recurentul reclamant - pârât a achitat diferența contravalorii apartamentului în litigiu, aspect care a condus la majorarea contribuției avută la dobândirea apartamentului. Susține că având în vedere că minora rezultată din căsătorie a fost reîncredințată spre creștere și educare recurentului, acesta este îndreptățit să i se atribuie în natură apartamentul în litigiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Judecătoriei Călărași, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, respectiv, a apartamentului situat în C, - B, bI. H1,. E,. 2, parter, jud. C, să se rețină o contribuție de 71,83%, în favoarea sa și de 28,17%, în favoarea pârâtei; să se dispună atribuirea în natură a imobilului, în favoarea sa, corelativ cu obligarea la plata unei sulte în favoarea pârâtei; să se constate că are o contribuție exclusivă la efectuarea lucrărilor de renovare și îmbunătățire a apartamentului și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se dispună partajarea apartamentului în cote egale, atribuirea imobilului în favoarea sa, urmând să plătească sulta corespunzătoare și respingerea capătului de cerere privind excluderea din masa partajabilă a îmbunătățirilor aduse apartamentului, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1729 din 12.06.2008, Judecătoria Călărașia admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul-pârât împotriva pârâtei-reclamante, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă împotriva reclamantului - pârât, a constatat că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit, prin efort comun, un apartament situat în C, str. - B, - 1,.E,.2, parter, județul C și terenul de sub construcție, în suprafață de 22,50 mp, în valoare de 195.570, 79 lei, a constatat că, la acest imobil, părțile au realizat, cu contribuție egală, următoarele îmbunătățiri: montat geamuri PVC cu termopan în întregul imobil, montat ușă metalică, montat centrală termică, racordare la rețeaua de gaze naturale, izolație termică la exterior și interior, în valoare totală de 17182,32 lei, a constatat că, la dobândirea apartamentului, părțile au drepturi, în următoarele cote: reclamantul în cotă de 72 %, iar pârâta în cotă de 28%; iar, asupra îmbunătățirilor, în cotă de 1/2 fiecare, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului bun comun și asupra îmbunătățirilor efectuate la acesta, a atribuit reclamantului apartamentul situat în C, str. - B, - 1,.E,.2, parter, județul C și suprafață de 22,50 mp teren de sub construcție, în valoare de 195.570,79 lei și a atribuit reclamantului și îmbunătățirile efectuate de părți la imobilul bun comun, în valoare de 17.186,32 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, a obligat reclamantul la plata sumei de 54.759,82 lei în favoarea pârâtei, reprezentând contravaloarea cotei sale din apartament și la plata sumei de 8.593,16 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale din îmbunătățirile aduse apartamentului, a compensat cheltuielile de judecată ale părților și a obligat pârâta, către reclamant, la plata sumei de 1608 lei, cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 254 din 20.10.2008, Tribunalul Călărașia respins apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 1729/12.06.2008 a Judecătoriei Călărași, a admis apelul formulat de apelanta împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o în ceea ce privește atât soluționarea cererii principale, cât și a cererii reconvenționale și, rejudecând, a respins capătul de cerere, formulat de reclamantul, privind constatarea unei cote de contribuție de 72% la dobândirea apartamentului, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta, a constatat că, în timpul căsătoriei, părțile au achitat 56% din prețul apartamentului, reprezentând 105.607 lei, cu o cotă de contribuție de fiecare, a constatat că reclamantul are un drept de creanță, reprezentând 44% din valoarea apartamentului, corespunzător sumei de 86.050 lei, a atribuit pârâtei apartamentul situat în C, str. - B; - 1,.E,.2 și suprafața de 22,50 mp teren aferent, în valoare totală de 195.570 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, a obligat pârâta la plata sumei de 149.402 lei, în favoarea reclamantului, compusă din 54.759 lei, reprezentând din prețul apartamentului achitat în timpul căsătoriei, 86.050 lei creanța de 44% din valoarea apartamentului și 8.593 lei, reprezentând din valoarea îmbunătățirilor, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași hotărâre, instanța a dispus darea în debit a reclamantei cu suma de 177 lei diferență taxă timbru pentru apel, sumă ce va fi achitată în contul deschis la Trezoreria C, a compensat cheltuielile de judecată ale părților și a obligat pârâta la plata sumei de 584 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Critica formulată viza reținerea de către instanța de fond a unei cote de contribuție egale la realizarea îmbunătățirilor, apelantul solicitând reținerea unei cote de 100%. Acesta motivează că, din probe, rezultă că a avut o contribuție exclusivă, a realizat în permanență venituri, a făcut economii, împrumuturi la bănci, din creditele obținute, fiind utilizate sume pentru realizarea îmbunătățirilor, iar creditele la BCR C, pentru o sumă de 16.800, din 2005 și Bank Post C, în 2002, pentru o sumă de 2.600 lei au fost restituite numai de acesta, în timp ce pârâta, din anul 2005, a plecat din țară și a revenit periodic.
Aceleași apărări cu privire la realizarea îmbunătățirilor au fost făcute și la instanța de fond, iar, în considerentele sentinței, au fost analizate. Astfel, instanța de fond a reținut în mod just că părțile au o contribuție comună la aceste îmbunătățiri, atât timp cât, din probele administrate, a rezultat că, în perioada în care au fost realizate aceste îmbunătățiri, părțile au locuit împreună și își gestionau împreună banii, apelantul reclamant nereușind să facă dovada contribuției exclusive.
Astfel, în chiar conținutul cererii de apel, acesta susține că doar o parte din creditul obținut de la BCR C, în 2006, a fost folosit la realizarea îmbunătățirilor, fără a preciza exact suma, iar faptul că a achitat alte datorii cu acest credit nu îi conferă o cotă mai mare la realizarea îmbunătățirilor, aceasta, în condițiile în care martorii audiați au declarat că și pârâta câștiga lunar 1.200 euro și că aceasta trimitea banii acasă. De asemenea, faptul că apelantul a achitat un credit, contractat în anul 2002, la o bancă și că banii au fost folosiți tot la realizarea îmbunătățirilor, având în vedere că, în perioada respectivă, pârâta era în țară și nu a făcut dovada că sumele au fost folosite în scopul realizării îmbunătățirilor și achitate ratele numai din bani proprii ai apelantului.
Analizând, însă, sentința, prin prisma criticilor apelantei, tribunalul a apreciat că apelul declarat de aceasta este fondat.
Astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul are o cotă la dobândirea apartamentului de 72%, având în vedere că, după despărțirea părților, acesta a achitat, în totalitate, diferența din prețul apartamentului cumpărat în rate, respectiv, suma de 9.125.52 lei, în anul 2000, sumă care reprezintă 44% din prețul apartamentului.
Apelanta critică faptul că s-a reținut în favoarea reclamantului o cotă mai mult mai mare, susținând că, din probele administrate, rezultă că, și după divorț, a continuat să locuiască cu reclamantul în același apartament, comportându-se ca o adevărată familie și suportând împreună sarcinile gospodăriei și că susținerea reclamantului, că a achitat diferența de preț cu banii de la părinții săi, nu este susținut de probe.
A mai susținut apelanta că apartamentul trebuia achitat în 2011 și că faptul că reclamantul a achitat apartamentul îi conferă doar un drept de creanță, și nu o cotă mai mare, așa cum a reținut instanța de fond.
Reținerea instanței de fond, cum că, în timpul căsătoriei, au dobândit, prin efort comun, un apartament și că au achitat 56% din preț este corectă, nici una dintre părți necontestând acest fapt.
Nu poate fi reținută însă, susținerea apelantei, cum că a contribuit la plata ratelor la apartament, și după desfacerea căsătoriei, în condițiile în care aceasta a recunoscut în fața instanței de fond că, într-adevăr, reclamantul a achitat apartamentul, prin contribuție exclusivă, la data de 9.08.2008, când acesta a plătit suma de 9.125.520 lei.
Instanța a reținut în mod just, pe baza acestei recunoașteri a apelantei, și în baza celorlalte probe, respectiv declarațiile martorilor, că reclamantul, după desfacerea căsătoriei, a achitat cu bani proprii prețul apartamentului.
Problema care se pune este aceea de a stabili dacă această sumă de bani achitată de reclamant dă naștere unui drept de creanță în favoarea acestuia sau îi conferă o cotă de contribuție mai mare la dobândirea apartamentului.
Tribunalul a apreciat că, în situația în care prețul apartamentului trebuia achitat în 2011, achitarea anticipată a acestui preț de către unul dintre soți este făcută cu scopul evident de a i se reține o cotă mai mare de contribuție în defavoarea și frauda celuilalt soț și că, în condițiile în care dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost dobândit de soți în timpul căsătoriei, o astfel de plată, a unuia dintre soți, nu îi conferă acestuia decât un drept de creanță împotriva celuilalt soț.
Împotriva acestei decizii, reclamantul-pârât a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei civile nr. 254/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, numai cu privire la admiterea apelului declarat de apelanta, în sensul respingerii apelului declarat de aceasta și păstrării, ca legală și temeinică, a sentinței civile nr. 1729/12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Călărași, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelantul a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la împrejurarea dacă părțile au dobândit sau nu în timpul căsătoriei vreun bun, în ce cote de contribuție au dobândit apartamentul și care sunt cotele din dreptul de proprietate în care se face partajarea.
A mai arătat recurentul că instanța de apel s-a pronunțat nelegal, în dispozitiv, numai asupra situației de fapt, arătând că părțile au achitat 56% din prețul apartamentului, reprezentând 105.607 lei, cu o cotă de contribuție de fiecare.
Această apreciere este nelegală, întrucât s-a solicitat partajarea unui bun imobil comun, astfel încât instanța de apel trebuia să constate cotele de contribuție ale fiecărei părți la dobândirea acestui bun (în totalitatea sa) și cotele în care se va face partajarea bunului, astfel cum a procedat instanța de fond.
Recurentul a susținut că dispoziția este eronată și pentru faptul că suma de 105.607 lei nu reprezintă preț al apartamentului, prețul apartamentului fiind cel menționat în contractul de vânzare - cumpărare.
Astfel, în funcție de procentul din preț pe care îl achită părțile, în timpul căsătoriei, prin contribuție egală și, eventual, de procentul din preț, achitat, exclusiv, de unul dintre foștii soți, se stabilește contribuția fiecărei părți la dobândirea bunului, contribuție ce se raportează la valoarea actuală de circulație a bunului.
În concluzie, recurentul a arătat că instanța de apel s-a pronunțat asupra cererilor părților într-o modalitate nelegală și incorectă, dispozițiile instanței de fond fiind cele legale și întemeiate.
O a doua critică adusă deciziei pronunțată în apel vizează atribuirea apartamentului către pârâtă, instanța de apel justificând, neîntemeiat, această soluție pe considerentul că minora în vârstă de 16 ani este încredințată spre creștere și educare pârâtei și că aceasta nu mai are altă locuință.
Or, recurentul a susținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta este plecată de circa 3 ani din țară, în prezent locuind în Italia, unde are altă relație și dorește să rămână definitiv.
Recurentul motivează că a rămas în apartament, împreună cu minora, pe care a întreținut-o în mod exclusiv, că întreținerea apartamentului a fost suportată de el și că este legal și corect să primească apartamentul, întrucât are o contribuție majoritară, obligându-se să-i achite intimatei suma ce reprezintă contribuția sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cererea de recurs fiind legal timbrată.
În dovedirea cererii, recurentul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar sentința civilă nr. 265 din 29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Călărași, prin care a fost reîncredințată reclamantului, spre creștere și educare, minora, născută la data de 09.10.1992.
Intimata nu a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, instanța de recurs reamintește că, în actuala structură a recursului, nu pot fi examinate decât motivele de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie, astfel încât stabilirea situației de fapt, sub aspectul cotelor de contribuție ale părților la dobândirea imobilului în litigiu, de către tribunal, în calea de atac devolutivă a apelului, nu mai poate fi schimbată de către instanța de recurs fără a se face o reapreciere a probelor și a se cenzura, sub aspectul temeiniciei, soluția pronunțată de această instanță, ceea ce este inadmisibil.
Reținând că, prin primul motiv de recurs, recurentul critică în mod exclusiv probele administrate în cauză, recurentul însuși susținând că instanța de apel s-a pronunțat numai unei situații de fapt, motiv de recurs ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, dispoziție abrogată prin nr.OUG 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, precum și considerentele privind structura recursului deja evocate, Curtea apreciază că nu se poate examina temeinicia acestui motiv.
În ceea ce privește critica recurentului că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și cotelor de contribuție ale părților la dobândirea acestor bunuri, Curtea, examinând considerentele deciziei civile nr. 254 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, apreciază că această hotărâre întrunește cerințele impuse de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, conținând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, instanța de apel stabilind care este bunul comun supus partajului, cotele de contribuție ale părților și realizând operațiunile specifice partajului de bunuri comune, respectiv atribuirea imobilului și egalizarea loturilor, considerentele reflectându-se, în mod concordant, în dispozitivul acestei decizii.
Sub aspectul ultimului motiv de recurs, prin care se critică modul de atribuire a imobilului în litigiu, Curtea apreciază că criteriile ce stau la baza atribuirii unui imobil bun comun sunt criterii de legalitate, reglementate în mod enunțiativ de dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă, astfel încât acest motiv poate fi cenzurat de către instanța de recurs.
În acest sens, conform art. 6739Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, anterior împărțelii, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Astfel, în cauză, instanța de recurs consideră că, în persoana recurentului, sunt întrunite majoritatea acestor criterii legale, respectiv, împrejurarea că recurentul locuiește în mod efectiv în imobilul în litigiu, împreună cu fiica sa minoră, reîncredințată tatălui, spre creștere și educare, conform sentinței civile nr. 265 din 29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă și irevocabilă, că intimata se află în străinătate din anul 2005, neexistând o nevoie imperioasă a acesteia de a-i fi atribuit imobilul, la care, după desfacerea căsătoriei, reclamantul a achitat în mod exclusiv ratele.
În acest context, Curtea reține că, la atribuirea apartamentului în favoarea intimatei, tribunalul a avut în vedere faptul că acesteia i-a fost încredințată, spre creștere și educare, minora, rezultată din căsătoria părților, criteriu ce nu mai subzistă în prezent, conform sentinței civile nr. 265/29.01.2009, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Pentru egalizarea valorică a loturilor ce au fost atribuite fiecăruia dintre codevălmași, în considerarea art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe recurentul la plata către intimata a sumei de 63.352,98 lei (RON), cu titlu de sultă.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 254 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata, va modifica în parte cererea reconvențională, în sensul că va atribui în deplină proprietate și posesie reclamantului apartamentul nr. 2, situat în municipiul C, str. - B, - 1,. E,. 2, parter, județul C, în valoare totală de 212.757,11 lei (RON) și îl va obliga pe recurent la plata către intimată a sumei de 63.352,98 lei (RON), cu titlu de sultă, menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 298 și 316 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe intimata la plata sumei de 2112,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 183/05.01.2009, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant - pârât împotriva deciziei civile nr. 254 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - reclamantă.
Modifică, în parte, cererea reconvențională formulată de intimata - pârâtă - reclamantă.
Atribuie, în deplină proprietate și posesie, reclamantului apartamentul nr. 2, situat în municipiul C, str. - B, -1,. E,. 2, parter, județul C, în valoare totală de 212.757,11 lei (RON).
Obligă pe recurent la plata către intimată a sumei de 63.352,98 lei (RON), cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Obligă pe intimată la 2112,5 lei cheltuieli de judecată către recurent.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
I
Red./27.04.2009
Tehnodact.
Ex.2/04.05.2009
Tribunalul Călărași -
-
Jud. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
