Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 501
Ședința publică de la 03 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER:
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de G împotriva deciziei civile nr.369 din 01 octombrie 2008 Curții de APEL IAȘI,dată în dosarul nr-; în cauza având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 noiembrie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea din acea zi. Din lipsă de timp pentru deliberare și acordându-se posibilitatea contestatorului prin apărător de a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
. termenului de pronunțare, prin serviciul registratură, la data de 02.12.2008, contestatorul G prin apărător a depus la dosar concluzii scrise.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 15.002 din 17.09.2001 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții, G, și. Constată că părțile au calitate de coindivizari asupra terenului în suprafață de 3.967. situat în I,-. dispune ieșirea din indiviziune a părților.
Atribuie: reclamantului și pârâtei lotul II teren construit în suprafață de 61,56. loturile 10, 12, 14 în suprafață de 742,42. delimitate conform planului de situație anexă la raportul de expertiză; pârâtei lotul 8 teren construit în suprafață de 61,65. loturile 7 și 9 în suprafață totală de 537,78. conform aceleiași expertize; pârâtului loturile 1,2,3 teren construit și neconstruit în suprafață totală de 599,43. delimitată conform aceleiași expertize; pârâtului G loturile 13 și 15 teren construit și neconstruit în suprafață totală de 949,1. delimitată conform aceleiași expertize; pârâților și lotul 5 teren construit în suprafață de 65,78. loturile 4 și 6 în suprafață totală de 624,2. delimitate conform aceleiași expertize. A fost menținută starea de indiviziune a părților asupra căilor de acces S-1, S-11, S-111 în suprafață totală de 325. delimitate conform schiței anexe la raportul de expertiză. Au fost date în debit părțile către Tribunal I, cu suma de 590.000 lei (câte 84.286 lei fiecare) reprezentând diferență onorariu expert. Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 344.143 lei cheltuieli de judecată (câte 57.357 lei fiecare).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Părților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pentru suprafața de 3.967. teren situat în I, str. -, nr. 44, conform titlului de proprietate nr. 184.505/1996.
În baza suprafeței construite, deținute de fiecare familie, prin hotărârea nr. 4183/1992 Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a atribuit părților diferite suprafețe: 788. pentru și, 688. pentru, 688. pentru, 750. pentru și G, 783. pentru și.
Această hotărâre nu a fost atacată conform procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, astfel că ieșirea din indiviziune nu s-ar mai putea face în funcție de suprafața construită ori în baza referatului din 31.08.1992, astfel cum s-a solicitat de părți.
În baza dispozițiilor art. 728 Cod civil, s-a admis acțiunea reclamantului, dispunând ieșirea din indiviziune a părților, urmare ca efect al partajului, s-a atribuit în natură părților loturile menționate în dispozitivul hotărârii delimitate conform planului de situație anexă la cel de-al doilea raport de expertiză, întocmit în august 2001, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, menținând starea de indiviziune a părților cu privire la suprafața totală de 325. reprezentând căi de acces pentru o mai bună utilizare a loturilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâții, G și.
Reclamantul critică sentința apelată sub aspectul că prin lucrarea efectuată expertul nu a ținut cont de toate obiectivele stabilite de instanță, respectiv de suprafețele prevăzute în hotărârea Comisiei Județene I și nici de construcțiile existente pe teren, gardul construit de el fiind atribuit în lotul pârâtului, iar parcelele atribuite nu sunt prevăzute cu căi de acces.
și critică sentința apelată motivat de faptul că trecerea la terenul din spatele casei este imposibil de realizat, deoarece nu s-a stabilit o cale de acces.
critică sentința apelată motivat de faptul că la atribuirea loturilor conform expertizei nu s-a ținut cont de hotărârea nr. 41.583/1992 a Comisiei Județene
G critică sentința apelată sub aspectul atribuirii loturilor, în sensul că suprafețele delimitate de expert nu corespund cu cele stabilite de Comisia Județeană de fond funciar, expertiza efectuată nu este clară și nici explicită, instanța de fond nu a motivat și nici nu a analizat sub nici un aspect susținerile părților și a actelor de proprietate deținute de părți.
Prin decizia civilă nr. 281 din 14.04.2008 a Tribunalului Iașis -a respins ca tardiv apelul formulat de și ca neîntemeiate apelurile formulate de, și G și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că imobilul în litigiu situat în Al. -, nr. 44, este compus din teren construit și neconstruit în suprafață de 3.963,17. și că în afara locuinței mai sunt amplasate anexe,garaje, cotețe cu caracter provizoriu și edificate fără autorizație, precum și faptul că ieșirea din indiviziune este dificilă, deoarece după cum este amplasată locuința împarte terenul în două, iar pentru a se realiza o ieșire din indiviziune mulțumitoare pentru toate părțile, s-ar impune demolarea anexelor.
Din expertiza efectuată de expert, reiese că la propunerile de lotizare construcția cu apartamentul de locuit a fost compartimentată conform actelor de proprietate, iar construcțiile anexe edificate de părți fără autorizație au fost identificate după modul de folosință, ținându-se cont de acest aspect la cele 2 variante de lotizare.
Expertul arată că fărâmițarea la care părțile țin foarte mult, duce la crearea unor loturi ce își pierd valoarea economică și că în cauză nu este posibilă o ieșire din indiviziune mulțumitoare pentru toate părțile.
Așadar toate expertizele efectuate în cauză concluzionează că nu este posibilă o lotizare care să satisfacă cerințele tuturor părților, deoarece s-ar produce o fărâmițare excesivă a loturilor, ceea ce le-ar diminua valoarea economică și chiar mai mult, s-ar încălca dreptul de proprietate al unora dintre părți, așa cum reiese din actele depuse la dosar.
Față de întregul material probator administrat în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că față de situația actuală, ieșirea din indiviziune se poate face doar ținând cont de suprafața construită reținută în baza referatului din 31.08.1992, încât urmează a se respinge ca nefondate apelurile formulate de, și
Apelul formulat de pârâta este tardiv, urmând a fi respins ca atare, pârâtei fiindu-i comunicată sentința la data de 17.10.2001, iar apelul declarat de aceasta a fost înregistrat la data de 20.11.2001 peste termenul legal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că prin ieșirea din indiviziune realizată potrivit expertizei este prejudiciat, ieșirea din indiviziune fiind făcută inechitabil și doar parțial, rămânând o parte din teren în indiviziune, iar loturile proprietății fiind fărâmițate, scăzându-le valoarea economică și că cea mai echitabilă soluție este cea propusă de expertul, fiind cea mai apropiată de realitate, că deși a solicitat în apel efectuarea unei noi expertize, deoarece expertizele efectuate sunt neclare și au lăsat o serie de aspecte nelămurite, în mod nelegal i s-a respins această cerere de probe, că sulta la care a fost obligat este cu mult prea mare față de normele în vigoare și că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 57.357 lei cheltuieli de judecată, deși aceste cheltuieli trebuiau compensate proporțional cu valoarea pretențiilor admise și dovedite, instanța neținând cont de regulile prevăzute de dispozițiile art. 274-276 Cod procedură civilă, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.
Recursul este nefondat.
Prin decizia civilă nr. 569 din 01 octombrie 2008 Curtea de APEL IAȘI
respinge recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 281 din 14 aprilie 2008 Tribunalului Iași,decizie pe care o menține.
Obligă recurentul G să plătească intimaților și suma de 400 lei și intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată la instanța de recurs.
Ia act că intimații și nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a chemat în judecată pârâții, G, pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 3.967. situat în I, -, nr. 44, pentru care li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 184.506/1996.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Prefectului nr. 785 din 12.09.1995 s-a atribuit în proprietate în indiviziune părților terenul în suprafață de 3.966,98. situat în I, -, nr. 44.
În baza acestui ordin pe numele părților se eliberează titlul de proprietate nr. 184.506 din 06.05.1996 pentru suprafața de 3.967. în
La emiterea acestui titlu s-a avut în vedere că părțile dețin în proprietate un imobil construit compus din mai multe apartamente, conform contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar. De altfel, în baza suprafeței construite, deținute de fiecare familie, anterior emiterii ordinului prefectului și titlului de proprietate, prin Hotărârea nr. 4183/1992 a Comisiei Județene I,pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 s-au atribuit părților diferite suprafețe de teren astfel: 788. pentru și, 688. pentru, 688. pentru, 750. pentru și G și 783. pentru și.
Cu toate acestea, la emiterea Ordinului Prefectului nr. 785/1995 s-a avut în vedere faptul că atribuirea diferitelor suprafețe de teren s-a făcut fără ca acestea să fie delimitate și individualizate, dispunându-se atribuirea în indiviziune a suprafeței de 3.967. pentru toate părțile.
Ca atare, față de titlul de proprietate nr. 184.506/1996 care atestă dreptul de proprietate al părților în indiviziune asupra terenului în litigiu, precum și a contractelor de vânzare-cumpărare deținute de părți pentru apartamentul din imobil, ieșirea din indiviziune s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 728 și următoarele din Codul civil și art. 6739Cod procedură civilă și s-a determinat cota-parte din dreptul de proprietate pentru fiecare parte.
În cauză s-au efectuat mai multe expertize care însă au fost contestate de părți, instanța de apel,păstrând soluția fondului, a dat eficiență expertizei efectuată în august 2001 ca parte integrantă a hotărârii pronunțate.
Conform expertizei întocmite de expert în luna august 2001 rezultă că suprafață totală a terenului construit și neconstruit luată în calcul este de 3.967. conform titlului de proprietate nr. 184.506/1996, iar conform hotărârii Comisiei Județene din 1992 suprafața totală atribuită părților este de 4.162. depășind astfel cu 195. terenul ce a fost atribuit prin ordinul prefectului și înscris în titlul de proprietate.
Arată expertul că pentru a se putea înscrie în suprafața existentă se vor reduce proporțional suprafețe atribuite și propune parcelarea suprafeței de teren astfel:
- va primi: parcela 1 = 259,80. grădină, parcela 2 = 213. curte și locuință și parcela 3 = 126,23.pl.;
- și: parcela 4 = 407,70. parcela 5 = 65,78. și parcela 6 = 216,50.;
-: parcela 7 = 355. parcela 8 = 61,65. și parcela 9 = 182,78.;
- și: parcela 10 = 401,75. parcela 11 = 61,65. și pacela 12 = 209,68.;
- G: parcela 13 = 352,5. parcela 14 = 130,99. și parcela 15 = 596,60.;
menținând starea de indiviziune a părților asupra căilor de acces S-1, S-II, S-III în suprafață de 325. delimitate conform schiței planului de situație anexă la raportul de expertiză.
Totodată expertul subliniază că ieșirea din indiviziune este dificilă deoarece locuința împarte terenul în două iar în timpul scurs de la cumpărare până în prezent, părțile și-au construit diverse anexe fără a corela amplasamentul acestora cu poziția apartamentului fiecăruia.
În rejudecarea apelului s-a efectuat o nouă expertiză de către expert, propunând 2 variante de lotizare care însă nu au fost acceptate de majoritatea părților și o completare a raportului de expertiză tot cu două variante de lotizare.
Întrucât acest supliment de expertiză a fost contestat de părți, s-a dispus efectuarea unei noi expertize de expert. Arată expertul că datorită amplasării construcției cu destinație de locuință și a celorlalte construcții edificate de fiecare dintre părți în decursul timpului cât și de rețelele edilitare construite, nu propune o ieșire din indiviziune ci un partaj de folosință pentru loturile exclusive, urmând ca o parte din teren să rămână în indiviziune forțată., la care părțile țin foarte mult, duce la crearea de loturi ce-și pierd valoarea economică și că menținând indiviziunea forțată se permite accesul permanent, care este încrucișat la construcțiile anexe pi această expertiză a fost contestată de părți, expertul făcând noi precizări la raportul de expertiză întocmit.
Așadar toate expertizele efectuate în cauza de față, concluzionează că nu este posibilă o lotizare care să satisfacă toate cerințele părților, deoarece s-ar produce o fărâmițare excesivă a loturilor ceea ce le-ar diminua valoarea economică pe de o parte, iar pe de altă parte s-ar încălca chiar dreptul de proprietate al unora dintre părți, așa cum reiese din actele de proprietate deținute de aceștia.
Susținerile recurentului că raportul de expertiză întocmit de este corect, și că reprezintă cea mai bună variantă de ieșire din indiviziune sunt neîntemeiate și nu vor fi primite, având în vedere faptul că împotriva acestei expertize efectuate în prima judecată a apelului a fost contestată de celelalte părți, iar prin motivele de recurs invocate în dosarul nr. 418/2005 al curții de APEL IAȘI el însuși critică propunerile de lotizare făcute de acest expert, pentru ca prin concluziile susținute cu ocazia dezbaterilor în fond la rejudecarea apelului să-și însușească expertiza și să se respingă solicitarea celorlalte părți cu privire la soluționarea cauzei în raport de expertiza și (fila 261 dosar nr- a Tribunalului Iași ).
De asemenea susținerea recurentului că decizia recurată este nelegală întrucât i s-a respins proba cu efectuarea unei noi expertize este nefondată, atât timp cât în faza rejudecării apelului s-au efectuat două expertize, fiecare cu completări și suplimente de expertize, el însuși având desemnat un expert consultat - alături de expertul.
Prin urmare în mod legal a reținut instanța de apel că, față de întreg probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în sensul că ieșirea din indiviziune a părților se poate face ținându-se cont de suprafețele construite, reținută în baza referatului din 31.08.1992. Nici criticile recurentului referitoare la stabilirea în sarcina sa a cheltuielilor de judecată și a diferenței de onorariu expert nu sunt fondate.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de fond.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.
În speță reclamantul a făcut dovada cheltuielilor efectuate în cuantum de 344.143 lei, încât în mod corect fiecare pârât a fost obligat la plata a câte 57.357 lei fiecare, aceeași simetrie respectându-se și pentru onorariul de expert ce nu a fost achitat în întregime.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de G împotriva deciziei civile nr. 281 din 14.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurentul să plătească intimaților și suma de 400 lei și intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare G pentru următoarele motive:
-hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, deoarece instanța de recurs nu a avut în vedere la soluționarea cauzei înscrisurile în original prezentate, ci copiile unor înscrisuri și anume Ordinul nr. 785/12.09.1995 și Hotărârea nr. 1692/916A/26.08.1992 a Comisiei Județene I de fond funciar.
Instanțele nu au avut în vedere la soluționarea cauzei Hotărârea nr. 1692/916A/26.08.1992 emisă de Comisia Județeană de fond funciar I, ca urmare a referatului emis de delegatul Prefectului I, prin care s-a stabilit că suprafața de teren care a rămas este de 1.215. teren și nu de 949,1. cum a reținut instanța.
Însăși instanța prin decizia contestată reține că ieșirea din indiviziune se face în raport cu suprafața constituită pe baza referatului din 31.08.1992.
Reconstituirea dreptului de proprietate și atribuirea terenului fiind o atribuție a Prefectului și Comisiei Județene de fond funciar numai prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prima instanță a modificat și instanța de apel a confirmat atribuirea făcută.
- hotărârea este nelegală întrucât dezlegarea pricinii este rezultatul unei erori materiale, în sensul art. 318 teza 1 Cod procedură civilă;
Aceasta deoarece instanța de recurs și celelalte două instanțe s-au pronunțat pe baza unor copii de înscrisuri diferite de cele originale.
Dacă instanța ar fi confruntat copiile cu originalele actelor emise de Comisia Județeană de fond funciar și de Prefect, ar fi observat că există diferențe de teren și că suprafața reală ce rezultă din cuprinsul actelor originale este de 1.215. și nu 750.
- hotărârea este nelegală întrucât instanța a omis din greșeală să cerceteze unele din motivele de recurs, motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza 2 Cod procedură civilă și anume:
Instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs vizând nelegalitatea instanței de apel care a interpretat greșit actul dedus judecății, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă. Astfel instanța de apel neanalizând actele depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că suprafața construită cea mai mare este cea deținută de contestator, instanța de apel trebuia să-i atribuie contestatorului suprafața de 1.386,96. și nu 944,1.
Instanțele au comparat în acest mod expertizele efectuate în cauză. Hotărârea este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel instanța de apel a aplicat disp. art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
- hotărârea este nelegală pentru că în mod greșit s-au aplicat disp. art. 292 Cod procedură civilă când nu s-a respins cererea de probe formulate în apel, în special cu expertiza topografică întrucât expertizele efectuate nu sunt clare;
- hotărârea este nelegală pentru că s-a dat cu încălcarea disp. art. 728 Cod civil;
- în raport cu expertizele efectuate în cauză instanța în mod greșit a lăsat în indiviziune o suprafață de teren de 325.pl. și l-a obligat la o sultă prea mare.
- hotărârea este nelegală pentru că a fost obligat să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată de 57.357 lei și 84.286 lei diferențe cheltuieli expert, diferență nejustificată întrucât expertiza sa nu a fost luată în calcul de instanță decât parțial.
Contestația în anulare este nefondată.
Primul motiv al contestației în anulare care vizează disp. art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv când hotărârea a fost dată de judecătorie cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Obiectul procesului ce s-a judecat prin decizia pronunțată în recurs a fost ieșirea din indiviziune, astfel că instanțele au soluționat litigiul respectând regulile privind competența materială a instanței în această materie.
Așa fiind primul motiv al contestației nu poate fi primit.
Contestatorul a invocat aplicabilitatea în speță a disp. art. 318 Cod procedură civilă, teza a II-a, susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs.
Contestatorul susține prin reluarea tuturor motivelor de recurs, practic că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs.
Or, din examinarea considerentelor deciziei pronunțate în recurs, se constată că instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de recurent, argumentând fiecare motiv de recurs.
De altfel, prin dezvoltarea motivelor contestației în anulare, se reiau criticile formulate prin recurs, în fapt contestatorul invocând eventuale greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară a contestației în anulare.
Deoarece motivele invocate nu se circumscriu cadrului strict reglementat de Codul d e procedură civilă în ceea ce privește contestația în anulare, aceasta urmează să fie respinsă.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de G împotriva deciziei civile nr. 369 din 1 octombrie 2008 Curții de APEL IAȘI, pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească intimaților și suma de 800 lei cheltuieli de judecată, iar intimatei suma de 400 lei cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 decembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI:,
-,
19.12.2008
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
