Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 514/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 514
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Staicu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții și, ambii domiciliați în com. sat, jud.D, intervenienții în nume propriu și, ambii domiciliați în com. jud. D, precum și de intervenienta în numele altei persoane, domiciliată în Spania, La ES.5 2., împotriva deciziei civile nr. 482 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în com. sat jud. D și pârâta domiciliată în G- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți și, ambii reprezentați de avocat G din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 61 din 9 aprilie 2008, recurentul-intervenient asistat și reprezentată de avocat din cadrul aceluiași barou, conform împuternicirii avocațiale nr. 474 din 26 martie 2008, precum și intimata-pârâtă, personal, lipsind recurenta-intervenientă în numele altei persoane și intimata-reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul pârâților și este timbrat cu chitanța nr. - din 9 aprilie 2008 în valoare de 9,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 1,15 lei, recursul intervenienților și este timbrat cu chitanța nr. - din 14 mai 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar, iar recursul intervenientei în numele altei persoane este timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurenta-intrervenientă un set de acte, înregistrat sub nr. 5153 din 5 mai 2008, respectiv: întâmpinare cu privire la recursul formulat de pârâții, motive de recurs, precizare cu privire la taxa judiciară de timbru, procese verbale din 8 noiembrie, 6 septembrie, 11 octombrie, încheiere din 5 noiembrie 2007, fax din 21 ianuarie 2008, împuternicire avocațială, declarații din dosarul 76146/27.06.2006, și, fotrografie a chioșcului.
Curtea pune în discuția părților excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, intervenienta în numele altei persoane neachitând taxa judiciară de timbru în contul Primăriei Mun.P, conform dispozițiilor Codului fiscal.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției, deoarece recurentul a plătit taxa judiciară de timbru și pentru, dar nefiind în posesia CNP-ului acesteia a fost nevoit să o achite în numele său, însă nu are mandat de la aceasta în acest sens.
Avocat G, având cuvântul, solicită admiterea excepției și anularea recursului formulat de aceasta ca insuficient timbrat.
La cererea instanței, recurentul precizează că își însușește și motivele de recurs formulate în numele său de.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că acestea sunt cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, respectiv că instanța de apel nu a analizat toate cele 4 motive de apel formulate în scris. Precizează că instanța de apel nu a analizat motivele 2,3 și 4, respectiv faptul că în mod greșit a anulat certificatul de moștenitor dat în baza unei hotărâri judecătorești urmare unei tranzacții încheiate de părți. Iinstanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra ieșirii din indiviziune asupra suprafeței de 130. urmare partajării averii defunctei și nu și a soțului acestuia,. Al treilea motiv neanalizat privește faptul că reclamanta - și trebuiau să plătească 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, deoarece cererea acestora de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a fost respinsă, deci au căzut în pretenții.
Un alt motiv de recurs privește faptul că instanța de apel în mod greșit a compensat cheltuielile de judecată, nerespectând dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că deoarece bunul în litigiu a picat în lotul vânzătorilor, acțiunea cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare este nefondată. Recurenții nu au putut dovedi însă în fața instanței de apel că vânzarea s-a realizat cu rea-credință, deoarece nu li s-a dat posibilitatea.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal în vederea audierii de martori pentru dovedirea relei-credințe a vânzătorilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la recursul declarat de pârâții, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat G, având cuvântul cu privire la recursul intervenienților, solicită respingerea acestuia ca nefondat, deoarece vânzarea-cumpărarea s-a făcut în baza unei sentințe de partaj soluționată prin tranzacție, urmare căreia s-a emis și certificatul de moștenitor în mod legal. Mai arată că pârâții nu au avut cunoștință de existența altor moștenitori, iar dovada bunei-credințe la întocmirea contractului a fost făcută cu actele depuse la dosar. Precizează totodată că suprafața de 130. nu poate fi împărțită în natură, deoarece reprezintă un loc de casă și s-ar ajunge la o fărâmițare excesivă.
Intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de intervenienții și, deoarece nu se justifică administrarea de noi probe și admiterea recursului formulat de pârâții, întrucât vânzarea a fost publică și totul a fost tacit.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 26.04.2005 sub nr. 2622/2005 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună deschiderea succesiunii defunctei, stabilirea calității de moștenitor, compunerea masei succesorale și ieșirea din indiviziune.
A mai solicitat reclamanta anularea certificatului de moștenitor ner.24/2005 și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între primele două pârâte și ceilalți doi pârâți.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că defuncta nu a avut descendenți, moștenitorii acesteia fiind reclamanta și pârâta în calitate de surori și, nepoată de frate antedecedat.
A mai precizat reclamanta că deși cunoșteau acest lucru pârâtele cu rea credință au mers la notar și au deschis succesiunea fără aoî nștiința și tot cu rea credință au vândut două suprafețe de teren pârâților.
În temeiul art. 115 - 118 Cod procedură civilă pârâta a formulat întâmpinare.
Pe cale de întâmpinare pârâta a invocat excepția neacceptării succesiunii și excepția lipsei calității procesual active.
În motivarea excepțiilor pârâta a arătat că - și nu au acceptat moștenirea defunctei în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 cod civil singurul acceptant fiind soțul supraviețuitor și fratele defunctei - care este tatăl său.
În temeiul art. 115 - 118 Cod procedură civilă pârâții și au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că reclamanta nu a acceptat moștenirea în niciuna din modalitățile prevăzute de lege expres sau tacit.
De asemenea aceasta nu are nici calitate procesuală activă pentru a cere anularea contractului de vânzare-cumpărare deoarece nu este parte în act și nici nu a invocat vreo cauză de nulitate absolută.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor acesta a fost emis în baza sentinței civile n 35/2005 a Judecătoriei Târgoviște, hotărâre rămasă definitivă și care nu poate fi anulată.
La data de 5.09.2005 a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei solicitând partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2574/2005.
În motivarea cererii s-a arătat că are calitate de moștenitor al defunctei, bazându-se pe o coincidență de nume numita devenită prin căsătorie a participat la procesul de partaj deși nu avea nicio calitate, nu s-a renunțat la moștenirea lui și s-a vândut un bun ce nu aparținea vânzătorilor.
La termenul de judecată din data de 17.10.2005 intervenienta a formulat precizare la cererea de intervenție învederând că obiectul supus partajului este terenul din-.
La data de 28.11.005 a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei și intervenientei solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2574/2005 și partajarea averii succesorale de pe urma defunctei sale mătuși.
În motivarea cererii s-a arătat că toate persoanele prinse în anexa 1 întocmită în anul 1992 sunt moștenitori acceptanți ai defunctei, iar prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a solicitat-o s-a vândut un bun ce nu aparținea înstrăinătorului.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii, probe testimonială și proba cu expertiză specialitate agricultură.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr.1570 din 17 aprilie 2006 prin care a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală în privința reclamantei și a intervenienților; a respins excepția lipsei calității procesual active a acelorași persoane; a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei; a admis în parte cererea de chemare în judecată și în parte cererile de intervenție; a anulat certificatul de moștenitor; a constatat deschisă succesiunea defunctei, calitatea de moștenitori și cotele părți, componența masei succesorale și a dispus partajarea averii succesorale prin atribuirea de bunuri și plata de sulte.
Prin aceeași sentință instanța a respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2574/2005.
instanța a dispus cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în ceea ce privește excepțiile invocate acestea au fost unite cu fondul și urmează a fi respinse.
Astfel, potrivit art. 700 Cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea acesteia.
În cauză deschiderea succesiunii a avut loc la 25.01.1992 iar prin cererea înregistrată sub nr. 9354 din 30.06.1993 - a chemat în judecată pe moștenitori, cauza fiind ulterior suspendată și constată intervenită perimarea.
Pe de altă parte, prin încheierea din 29.09.1992 notariatul de Stat a scos cauza de pe rol și a înaintat-o la judecătorie întrucât existau neînțelegeri.
Față de acestea și de proba testimonială administrată rezultă că toți moștenitorii au acceptat în termen succesiunea.
Pentru aceleași argumente, instanța a reținut că părțile au calitate procesuală activă iar pârâta are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că urmează a se constata deschisă succesiunea defunctei, moștenitorii cu vocație succesorală potrivit actelor de stare civilă, sesizării pentru deschiderea procedurii notariale și probele administrate și masa succesorală.
Sub aspectul capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor, judecătoria a reținut că potrivit art.730 alin.1 Cod civil pentru validitatea împărțelii prin bună învoială, una dintre condiții se referă la prezența tuturor coindivizarilor.
Sentința nr. 5216/2005 nu este opozabilă reclamantei și intervenienților care nu au fost citați împărțindu-se deci averea succesorală fără participarea tuturor moștenitorilor.
Cu privire la componența masei succesorale, instanța a constatat că nu poate fi reținută susținerea pârâților în sensul că masa succesorală se compune din cota de din suprafața de teren, cealaltă suprafață revenind soțului supraviețuitor în condițiile în care prin hotărâre anterioară s-a dispus partajarea averii succesorale, iar în cauza de față nu s-a solicitat și partajarea averii lui.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare, instanța a reținut că, conform principiilor ocrotirii bunei credințe a dobânditorului un unui bun cu titlu oneros și al asigurării stabilității circuitului civil înstrăinarea bunului indiviz în totalitate fără acordul celorlalți coindivizari supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiții rezolutorii, soarta depinzând de rezultatul partajului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelanții au arătat în esență că, în mod greșit le-a fost respinsă excepția privind prescripția dreptului de opțiune succesorală a reclamantei și intervenienților, întrucât aceștia nu au acceptat moștenirea defunctei în niciuna din posibilitățile prevăzute de lege.
A mai precizat apelanții că, în mod greșit a fost anulat certificatul de moștenitor nr.24/2005 întrucât acesta a fost emis în baza unei hotărâri judecătorești ce nu a fost anulată potrivit legii, și oricum instanța trebuia să dispună ieșirea din indiviziune numai cu privire la suprafața de 130 mp iar nu cu privire la 260. deoarece terenul a fost dobândit de defunctă cu soțul său în timpul căsătoriei.
În mod greșit a procedat instanța și atunci când a acordat cheltuielile de judecată.
Împotriva aceleiași hotărâri au formulat apel intervenienții printr-o cerere intitulată recurs, învederând că în mod nelegal instanța de fond a respins capătul de cerere cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât cumpărătorii știau care este situația juridică a terenului în litigiu.
Au mai precizat apelanții că instanța a încălcat și principiul atribuirii în natură a bunurilor succesorale în sensul că terenul în suprafață de 260. este comod partajabil în natură și poate fi atribuit și celorlalți indivizari.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că persoanele ce se pretind moștenitori nu au participat la înmormântarea defunctei, nu și-au exprimat voința de deschiderea succesiunii în termen legal, nu au continuat acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 9354/1996 și s-au sustras de la prezența la interogatoriu.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare, apelanta a învederat că toate părțile au fost de bună credință la încheierea acestuia.
Apelanții intervenienți au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Prin decizia nr. 36 din 25.01.2007 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienții și; a admis apelurile declarate de pârâții, și; a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantei și intervenienților și pe cale de consecință excepția lipsei calității procesuale active a acestora și a respins cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție ca fiind formulate de persoane lipsite de legitimare procesuală activă, obligând reclamanta și intervenienții la plata cheltuielilor de judecată către pârâții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din actele dosarului nu se putea concluziona că reclamanta și intervenienții au acceptat succesiunea.
Astfel, este suficient a se constata că dosarul notarial s-a înregistrat la fostul Notariat de Stat în baza sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale întocmite de organele administrației locale, procedura nu s-a finalizat, dosarul fiind înaintat judecătoriei pe rolul căreia se afla o acțiune de partaj succesoral, singura cauză înregistrată fiind după expirarea termenului de opțiune succesorală și finalizându-se printr-o hotărâre de constatarea perimării.
Cei care au acceptat succesiunea au fost soțul supraviețuitor prin stăpânirea averii și fratele defunctei - prin folosirea autoturismului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenienții susținând că prin pronunțarea sa s-a produs practic o exheredare forțată în ceea ce îi privește.
Au mai precizat recurenții că, în termen de 6 luni de la decesul autoarei s-au prezentat la notar pentru a dezbate succesiunea și s-au înțeles cu privire la modalitățile de partajare.
Pe de altă parte sentința civilă nr. 35/2005 nu le este opozabilă, în mod greșit a fost atribuit bunul în natură unor părți care nu l-au cerut, nelegal a fost respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare și le-a fost respins apelul împotriva sentinței.
La data de 14.03.2007 în fața instanței de recurs numita a formulat o cerere de intervenție accesorie intitulată cerere voluntară accesorie și prin care a învederat că, în anul 1998 cumpărat un spațiu comercial în- în posesia lui și pe un teren proprietatea lui.
Deși se înțelesese cu acesta să îi vândă terenul în anul 2003 starea de sănătate s-a agravat și a îndrumat intervenienta să rezolve problema cu ceilalți moștenitori.
A mai precizat intervenienta, că dispozițiile Codului civil îi permit a fi despăgubită de către vânzător sau cumpărător contractul de vânzare-cumpărare nestipulând nimic în acest sens.
Actualmente a încheiat un contract de închiriere cu și până la finalizarea dezbaterii partajului succesoral, iar - i-a încheiat un act numit antecontract de vânzare-cumpărare.
În temeiul art. 308 al.2 Cod procedură civilă, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de către intervenient.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă, prin decizia nr. 615 din 6 iunie 2007 admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că principala critică formulată de recurenți prin motivele de recurs este aceea că în mod greșit s-a apreciat de către tribunal că nu au acceptat succesiunea defunctei, fiind astfel admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și pe cale de consecință excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și intervenienților.
A mai reținut instanța că, sub acest aspect se constată că cei doi recurenți și reclamanta au formulat la data de 20.07.1992 cerere de deschidere a procedurii succesorale notariale pentru defuncta, cerere ce se încadrează în termenul de 6 luni prevăzut de lege, reprezentând un act de acceptare expresă pură și simplă, conținând voința succesibilului de a accepta moștenirea, literatura și practica judiciară fiind unanimă în acest sens.
Motivarea instanței de apel în sensul că era necesar ca procedura notarială să se finalizeze prin eliberarea unui certificat de moștenitor nu poate fi reținută având în vedere că nu întotdeauna procedura succesorală se finalizează prin eliberarea unui certificat de moștenitor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 3.08.2007 sub nr-.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin decizia civilă nr. 482 din 30.10.2007 a admis apelul declarat de pârâții, și, în sensul că se vor compensa onorariile de apărător și a respins apelul declarat de intervenienții și și cererea de intervenție voluntară accesorie a numitei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de rejudecare a reținut că primul motiv de apel potrivit căruia apelanții pârâți și ar fi cunoscut situația juridică a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în sensul că acesta provine dintr-o succesiune nedezbătută încă de pe urma defunctei și că alături de și mai sunt și alți moștenitori, este neîntemeiat.
Astfel, în cazul unui bun aflat în indiviziune vânzarea lui de către un coindivizar unui terț nu atrage nulitatea actului de înstrăinare ci supune dreptul astfel dobândit unei condiții rezolutorii a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit la ieșirea din indiviziune coindivizarului care l-a înstrăinat în acest sens fiind și prevederile art. 785, art. 786 și art. 1060 Cod civil.
A mai reținut instanța că întrucât partajul are efect declarativ este evident că în cazul în care bunul a fost atribuit la ieșirea din indiviziune coindivizarul care l-a înstrăinat acesta din urmă este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv vânzarea rămînînd valabilă.
Așa fiind, conindivizarii care nu și-au manifestat consimțământul la înstrăinare nu au la dispoziție în vederea realizării și valorificării drepturilor lor calea unei acțiuni în anularea vânzării sau în revendicarea bunului, ci numai acțiunea de ieșire din indiviziune.
Pe de altă parte și cel de al doilea motiv referitor la încălcarea principiului împărțelii în natură a bunurilor succesorale este nefondat, susținerea că terenul era închiriat intervenientei accesorii, neavând nicio consecință juridică față de obiectul litigiului.
Sub aspectul cererii de intervenție accesorie formulată de intervenientă întrucât apelul intervenientei principale urmează a fi respins se va respinge și acesta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenienții și.
În motivarea cererii de recurs, recurenții au arătat că afirmația instanței de apel în sensul că în cazul unui bun aflat în indiviziune, vânzarea lui de către un coindivizar unui terț nu atrage nulitatea actului de înstrăinare ci supune dreptul dobândit de către cumpărător unei condiții rezolutorii este perfect adevărată dar nu are legătură cu cauza.
Au mai precizat recurenții că instanța de apel cu rea credință nu le-a permis să facă dovada relei credințe a cumpărătorilor și care au cunoscut la momentul cumpărării terenului că acesta provine dintr-o moștenire și mai sunt și alți moștenitori care ar fi trebuit să semneze actul de vânzare.
Situația dedusă speței este cea cunoscută în practică și doctrină sub denumirea de "vânzarea lucrului altuia " și care este valabilă doar dacă cumpărătorul a fost de bună credință la încheierea actului, sens în care trebuia să aibă posibilitatea să probeze reaua credință.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de apel recurenții au arătat că practic instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a acestuia, mulțumindu-se doar să amintească actul de vânzare-cumpărare care din punctul său de vedere a fost valabil încheiat.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs și pârâții și.
În motivarea cererii de recurs, recurenții au arătat că instanța de control judiciar nu a analizat motivele acestora de apel subsumate punctelor 2,3 și 4 care au ca obiect anularea în mod greșit a certificatului de moștenitor, suprafața pentru care s-a dispus ieșirea din indiviziune și modul în care au fost acordat cheltuielile de judecată.
Au mai precizat recurenții că în mod greșit au fost compensate și onorariile de apărător întrucât cheltuielile de judecată se plătesc potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă de partea care cade în pretenții, în speță -, și.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și intervenienta accesorie.
În motivarea cererii de recurs, aceasta a arătat că niciodată soțul supraviețuitor al lui nu a negat drepturile altor moștenitori și tocmai de aceea nu i-a putut vinde în precedent au fost judecați de aceiași judecători, nu li s-a admis completarea probatoriilor, nu a fost înștiințată la timp de anumite acte de procedură, deși era cunoscut domiciliul său din Spania, pârâții sunt de rea credință, iar prin soluția pronunțată este profund prejudiciată.
Aceiași intervenientă a formulat și depus la dosar motive de recurs în numele intervenienților principali și, învederând că hotărârea este lipsită de temei legal, prin aceasta s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar atribuirea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În ședința publică din data de 14 mai 2008, recurentul prezent personal în fața curții, a învederat că înțelege să își însușească și motivele de recurs formulate în numele său de.
Cealaltă intervenientă principală nu s-a prezentat în instanță pentru a învedera dacă înțelege să aibă aceiași poziție procesuală față de motivele de recurs formulate în numele său de intervenienta accesorie.
La termenul de judecată din data de 14.05.2008 Curtea a pus în discuția părților excepția de insuficientă timbrare a cererii de recurs formulată de aceasta.
Potrivit art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru taxele se plătesc anticipat.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În același sens sunt și Normele metodologice de punere în aplicare a acestui act normativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 295 al. 11 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul pronunțării deciziei, constituie venit la bugetul local taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Întrucât Curtea de APEL PLOIEȘTI își are sediul în Municipiul P orice taxă judiciară aferentă cererilor adresate acesteia trebuie achitate în contul Primăriei
Ori, chitanța depusă de recurenta intervenientă accesorie face dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul Primăriei Târgoviște, astfel încât nu poate fi avută în vedere de instanță.
Tocmai de aceea recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 14.05.2008 cu mențiune de timbraj, punându-i-se în vedere și sancțiunea în caz de neplată, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o decât în ceea ce privește timbru judiciar, la dosar nefiind depusă o chitanță de taxă de timbru pe numele acesteia și achitată în contul Primăriei Municipiului
Pentru toate motivele învederate și având în vedere textele de lege menționate Curtea urmează a admite excepția insuficientei timbrări a recursului formulat de intervenienta accesorie - invocată din oficiu.
Pe cale de consecință Curtea urmează a anula acest recurs ca insuficient timbrat.
Curtea, analizând cererile de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul recursului formulat de recurenții șiCurtea reține că inițial Judecătoria Târgoviștea fost investită cu o cerere având ca obiect mai multe petite și anume: partaj succesoral, anulare certificat de moștenitor, anulare contract de vânzare cumpărare.
Pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe au fost formulate două cereri de intervenție în interes propriu și al reclamatei și având același obiect.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1570/17.04.2006 a Judecătoriei Târgoviște și împotriva căreia a fost declarată calea de atac a apelului atât de intervenienții în interes propriu și, cât și pârâții, și.
Prin Decizia civilă nr. 36/25.01.2007 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a soluționat toate cererile de apel cu care a fost investit de către părți.
Împotriva aceste decizii au declarat recurs intervenienții în interes propriu și, iar în fața instanței de recurs a fost formulată o cerere de intervenție accesorie de către numita.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă prin Decizia nr. 615/06.06.2007 a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița pentru soluționarea pe fond a apelului.
Întrucât instanța de recurs a casat în întregime soluția atacată, iar prin decizia recurată fuseseră soluționate mai multe căi de atac, cu ocazia rejudecării instanța de apel trebuia să procedeze la soluționarea tuturor cererilor cu care fusese investită.
Cu toate acestea, deși în dispozitivul Deciziei civile nr. 482/30.10.2007 se menționează că se admite apelul declarat de pârâții, și în sensul compensării onorariilor de apărător și se respinge apelul declarat de intervenienții și, precum și cererea de intervenție accesorie, în considerente nu se motivează decât soluția dată celei din urmă căi de atac și intervenției accesorii.
Instanța de apel nu a motivat în nici un mod argumentele avute în vedere pentru soluția de admitere a celuilalt apel și de ce se impunea compensarea onorariilor de apărător.
Mai mult decât atât din cuprinsul cererii de apel a celor doi apelanți se reține că aceștia au criticat soluția de primă instanță sub mai multe aspecte, iar nu numai în privința modului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Primul dintre acestea, legat de modul de soluționare a excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală a fost tranșat în mod irevocabil de instanța de recurs prin decizia menționată în precedent și deci nu mai putea fi reiterat de instanța de apel în rejudecare.
Dar aceiași apelanți au criticat sentința și în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor nr. 24/24.02.2005 eliberat de BNP, precum și legat de întinderea suprafeței de teren care trebuia să facă obiectul ieșirii din indiviziune.
Ori, cu privire la acestea instanța de apel în rejudecare nu s-a pronunțat în nici un mod așa cum se reține din considerentele decizie, cu atât mai mult cu cât respectiva cerere de apel trebuia potrivit deciziei de casare să fie soluționată pe fond.
Pentru toate considerentele arătate Curtea consideră că în ceea ce privește recursul formulat de pârâții și sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civ.
Așa fiind Curtea în baza art. 312 al. 3 Cod pr. civ. urmează a admite recursul și întrucât practic instanța de apel nu a cercetat fondul apelului declarat de cei doi decizia va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Sub aspectul recursului formulat de intervenienții și eCurtea reține că soluționarea acestuia este indisolubil legată de soluția ce se va pronunța cu privire la apelul pârâților atât în ceea ce privește întinderea suprafeței ce se va reține în masa partajabilă, cât și cu privire la modalitatea de formare și atribuire a loturilor.
Așa fiind și pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei Curtea urmează să admită și acest recurs cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanța va proceda la soluționarea tuturor cererilor de apel, fără a mai analiza însă primul motiv de apel al apelanților cu privire la soluția dată pe excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, precum și
susținerile privitoare la excepția lipsei calității procesual active și care au fost soluționate cu caracter irevocabil prin prima decizie de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de insuficientă timbrare a recursului recurentei invocată din oficiu.
Anulează recursul formulat de intervenienta în numele altei persoane, domiciliată în Spania, La ES.5 2., ca insuficient timbrat.
Admite recursurile formulate de pârâții și, ambii domiciliați în com. sat, jud.D și de către intervenienții în nume propriu și, ambii domiciliați în com. jud. D, împotriva deciziei civile nr. 482 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în com. sat jud. D și pârâta domiciliată în G- jud. D și în consecință:
Casează decizia sus-menționată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Staicu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red./CN
2ex./27.05.2008
2622/ 2005 Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Staicu Aurelia
