Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 515
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă și recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 629 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat și recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, arată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o greșită aplicare dispozițiilor art. 728 Cod Civil.
Mai arată că prin omologarea raportului de expertiză în varianta 1, starea de indiviziune există în continuare.
Susține că nici a doua variantă nu este viabilă deoarece expertul topo a avut în vedere primul raport de expertiză întocmit de expertul în construcții, raport în care valoarea casei a fost stabilită la o sumă mai M decât în cel de al doilea raport întocmit de expertul în construcții.
Pune concluzii de admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua un supliment la raportul de expertiză în vederea efectuării unei noi lotizări potrivit căreia lotul reclamantei să cuprindă suprafața de 519 mp fără a mai primi sultă de la pârât.
Recurentul pârât arată că prin Dispoziția Primarului din 27.11.2002 s-a dispus restituirea către reclamantă a suprafeței de din suprafața totală de 560 mp, în mod greșit instanța atribuindu-i suprafața de 493 mp.
În urma măsurătorilor rezultând a suprafață de 773 mp, precizează că, cota de înseamnă 386,5 mp pentru fiecare parte și nu cum a acordat prima instanță, respectiv 280 mp pentru pârât și 493 mp pentru reclamantă.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua o nouă lotizare care să respecte cota de din terenul rezultat din măsurători - 773 mp, iar terenul pe care este situată casa să fie cuprins în întregime în lotul său.
Cu privire la recursul declarat de recurenta reclamantă, solicită respingerea acestuia.
Apărătorul recurentei reclamante pune concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul pârât.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 17876 din 10.09.2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în C,-.
A solicitat ca prin încheierea de admitere în principiu să se constate calitatea de coproprietari a reclamantei și a pârâtului, că masa partajabilă este compusă din casa de locuit în suprafață de 94,20. și terenul aferent de 560 mp, conform actelor și 773 mp. conform măsurătorilor și a Cărții Funciare.
Cu privire la construcție - casă de locuit, compusă din 4 camere și dependințe - a solicitat să se stabilească că fiecărui coproprietar îi revine o cotă abstractă de, urmând ca loturile să fie individualizate concret prin expertiză.
Reclamanta a arătat că este de acord cu atribuirea construcției în exclusivitate pârâtului cu compensarea valorii lotului prin atribuirea unei suprafețe mai mari de teren, iar cu privire la terenul aferent imobilului, a solicitat să se stabilească că pârâtului îi revine în fapt și în drept suprafața de 280. din totalul terenului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 11624/19.12.1985 și a Ordinului Prefectului nr. 99/1993, individualizarea acestuia și atribuirea în lotul exclusiv al pârâtului.
A precizat că din imobil face parte și un garaj, proprietate exclusivă a pârâtului, conform actului de vânzare-cumpărare nr.11624/1985, astfel încât individualizarea celor 280. să permită accesul pârâtului la acest garaj.
În fapt, reclamanta a arătat că imobilul situat în C,- s-a aflat în proprietatea exclusivă a autorilor reclamantei până în anul 1984, când cota de a fost preluată de stat în baza Decretului nr. 233/06.12.1974 și a fost recuperată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, conform dispoziției nr. 8857/22.11.2002 a Primăriei
A mai arătat că pârâtul a cumpărat de la autoarea reclamantei cota de din casa de locuit și terenul în suprafață de 280 mp. și a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974, pârâtul dobândind dreptul de proprietate asupra celor 280 mp. în baza adresei Primăriei C nr.1727/30.12.1993 și a Ordinului Prefectului jud. D nr. 99/1993, luând astfel naștere starea de coproprietate.
La data de 03.11.2003, reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat instanței ca pârâtul să fie obligat la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de a permite accesul mandatarei sale în imobil, în vederea exercitării unor prerogative ale dreptului de proprietate indiviz, iar obligarea pârâtului să se facă cu data depunerii cererii.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 03.11.2003, instanța a admis în parte și în principiu acțiunea completată.
A constatat că reclamanta și pârâtul sunt în indiviziune în cote de asupra imobilului din C,-, compus din teren în suprafață de 560 mp (din măsurători 773 mp) și casă de locuit cu 4 camere și anexe.
S-a constatat de asemenea, că pârâtul este proprietar exclusiv al unui garaj aflat pe teren și s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru fiecare parte, precum și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții și a unei expertize tehnice specialitate topografie, pentru evaluarea imobilului și pentru lotizare.
S-a respins cererea reclamantei privind acordarea de daune cominatorii.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat apel la data de 12.01.2004.
Prin decizia civilă nr. 399/09.03.2004 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a respins apelul ca tardiv, reținându-se că dispozițiile art.6738pr. civilă se completează cu dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv art. 284 alin. 1 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, iar prin încheierea nr.710/D din 17.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a declinat competența de soluționare a recursului, în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Prin decizia civilă nr. 2727 din 01.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-a casat decizia civilă nr. 399/09.03.2004 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Prin decizia civilă nr. 160 din 06.02.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul formulat de reclamantă împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 03.11.2003 în dosarul nr. 17876/2003 al Judecătoriei Craiova și s-a schimbat încheierea de admitere în principiu, în parte, în sensul că s-a constatat că pârâtul are un drept indiviz asupra terenului în suprafață de 280 mp, diferența revenind reclamantei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în acest fel și s-a înlăturat dispoziția privind respingerea cererii reclamantei privind acordarea de daune cominatorii, fiind menținute restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
La data de 11.12.2006 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile întocmit de expert -, raport la care au formulat obiecțiuni părțile, obiecțiuni admise de instanță și la care expertul a răspuns la data de 20.03.2007.
La data de 05.03.2007 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expert, raport la care au formulat obiecțiuni părțile, obiecțiuni admise de instanță și la care expertul a răspuns la data de 21.05.2007.
Prin sentința civilă nr.7639/28 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
A fost respinsă cererea reclamantei, privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii.
A fost omologat parțial raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile și raportul refăcut, întocmit de expert.
A fost atribuită pârâtului casa de locuit, situată în C,-, județul D, identificată conform schiței cadastrale, în varianta I din raportul de expertiză, în valoare de 52.728,4 lei conform raportului refăcut.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 26.364,2 lei, reprezentând valoarea a 1/2 din casa de locuit.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expert, în varianta 1.
A fost atribuită reclamantei suprafața de 493. teren, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: la Nord - pe o latură de 26,75 cu pârâtul; la Sud - pe o latură de 25,60 cu imobile str. - cel M; la - pe o latură de 17,39 cu imobil str. -; la Vest - pe o latură de 5,29 cu str. - și pe o latură de 21,00 cu, identificată conform schiței topografice anexă 1 la raport care face parte integrantă din hotărâre.
A fost atribuit pârâtului suprafața de 280. teren, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: la Nord - pe o latură de 26,75 cu; la Sud - pe o latură de 26,75 cu reclamanta; la - pe o latură de 10,47 cu imobil str. -; la Vest - pe o latură de 5,29 cu str. -, identificată conform schiței topografice anexă 1 la raport care face parte integrantă din hotărâre.
S- stabilit termen de plată a sultei de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 408,9 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, întrucât aceasta a solicitat direct obligarea la daune cominatorii, fără a preciza și solicita stabilirea unei obligații de a face și a omologat parțial raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile și raportul refăcut, întocmite de expert.
În ceea ce privește evaluarea construcției, instanța a avut în vedere valoarea din raportul de expertiză refăcut depus la dosar la data de 20.03.2007, întrucât aceasta este evaluarea care s-a făcut construcției în materialitatea ei, ci nu după lucrarea de cadastru ca în raportul depus la dosar la data de 11.11.2006.
Împotriva sentinței au formulat apel atât reclamanta, cât și pârâtul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său, reclamanta criticat modalitatea de atribuire bunurilor ce fac obiectul ieșirii din indiviziune, în concret, atribuirea în lotul pârâtului întregii suprafețe de teren de 280., în această variantă fiindu-i afectat dreptul său indiviz de proprietate asupra terenului moștenit de la mama sa,.
La rândul său, pârâtul criticat sentința pentru motivul că în lotul său au fost atribuite imobilul casă în totalitate, însă numai suprafața de teren de 280m.p., în condițiile în care din măsurătorile efectuate suprafața rezultată este de 773. astfel că se impunea atribuirea în lotul său a suprafeței de 386,5
mai învederat că având în vedere că dosarul fost luat în pronunțare la data de 28 mai 2007, nu a mai avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni la suplimentul raportului de expertiză, ce fost depus la 21 mai 2007.
În criticile suplimentare depuse de la dosar la data de 25 iunie 2007, apelantul pârât a arătat că, potrivit actelor de proprietate prezentate depuse de părți, starea de indiviziune vizează suprafața de 560., aceasta fiind singura care face obiectul litigiului, și nu suprafața de teren de 773, pentru aceasta din urmă neexistând acte de proprietate.
În scop probator s- solicitat și încuviințat de către instanță efectuarea unei expertize topo, în acest sens fiind desemnat expertul, care întocmit lucrarea de expertiză.
Prin decizia civilă nr.629 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins apelurile declarate de reclamanta și de pârâtul.
S-a reținut că una din modalitățile de dobândire dreptului de proprietate este convenția, iar în speță vânzătoarea, mama reclamantei, încheiat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11634/19 decembrie 1985, prin care a vândut acestuia cota de din casa cu patru camere, situată în C,-, terenul de 280. trecând în proprietatea statului, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr.58/1974.
S-a mai reținut că dreptul de proprietate al pârâtului asupra suprafeței de 280. a fost recunoscut, fiindu-i emis în procedura Legii nr.18/1991, Ordinul Prefectului nr.99/1993, astfel că starea de indiviziune rezultat din convenția mai sus amintită, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 11624/19 decembrie 1985, context în care în raport de dispozițiile art. 728 Cod civil, singura operațiune juridică pe care instanța putea dispune, era aceea de împărțire bunului în materialitatea lui.
Astfel, nefiind vorba de cote indivize ale părților, ce urmau fi calculate în raport de o suprafață totală a terenului ci, fiind vorba de suprafețe de teren concrete și anume 560 metri pătrați din acte, respectiv 773 din măsurători, acestea urmează să fie stăpânite de părți în mod exclusiv, conform actelor de proprietate pe care le dețin.
S-a constatat că hotărârea primei instanțe individualizat corect suprafețele de teren proprietatea părților, raportându-se la dreptul de proprietate al acestora, astfel cum a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei.
S-a mai reținut că sunt neîntemeiate criticile apelantei reclamante prin care susține că pârâtului trebuia să- fie atribuită o suprafață mai mică de teren, ca o compensare că din construcția casă se află pe terenul rămas.
Nici apelul pârâtului nu este întemeiat, din actele depuse la dosar, precum și din încheierea de admitere în principiu, rezultând că acesta deține în proprietate doar suprafața de 280. și nu mai mult, surplusul de teren neputând fi avut în vedere la constituirea lotului pârâtului, întrucât așa cum s- expus mai sus, întinderea dreptului său de proprietate izvorăște din convenția încheiată cu vânzătoarea, convenție care reprezintă voința acestora.
De altfel, criticile apelantului pârât sunt contradictorii,în prima critică afirmând că suprafața de teren ce constituie obiectul ieșirii din indiviziune este de 773, iar în criticile individualizate prin cererea din 25 mai 2007, arătat că părțile justifică drept de proprietate dosar asupra suprafeței de 560.
S-a reținut de asemenea că, prin încheierea de admitere în principiu, intrată în puterea lucrului judecat, s- constatat că pârâtul are un drept indiviz asupra suprafeței de 280., diferența de teren revenind reclamantei, iar în sentința apelată instanța de fond nu a făcut altceva decât a procedat la atribuirea bunurilor astfel cum au fost reținute în încheierea interlocutorie, nemaiavând posibilitatea să facă aprecieri cu privire la întinderea dreptului de proprietate al părților.
Sunt neîntemeiate și celelalte critici invocate de apelantul pârât, privind greșita soluționare obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, modalitatea de întocmire lucrărilor și necitarea în cauză soției sale.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanta și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta a susținut că atât instanța de apel, cât și instanța de fond au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 728 Cod civil, situație în care, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A arătat că prin modalitatea în care au fost omologate rapoartele de expertiză întocmite în cauză ( expertiza topo și expertiza în construcții ), pârâtului i s-a atribuit în lot suprafața de 280. și construcția casă de locuit, deși casa nu este construită în totalitate pe terenul inclus în lotul acestuia.
Mai arată reclamanta că prin varianta însușită de instanțele de judecată anterioare o parte din casă se află pe terenul ce i-a fost atribuit în lot, astfel încât starea de indiviziune există în continuare.
A susținut că în cauză se impunea întocmirea unei variante în care să-i fie atribuită suprafața de 493. și din casă, iar în situația în care pârâtul și-a manifestat dorința de a fi inclusă casa în lotul său, reclamanta a fost de acord cu întocmirea unei variante în acest sens, urmând ca în schimbul cotei ce i se cuvine din casă, să primească teren în compensare.
A precizat că nici una din variantele propuse de experții topo și constructor nu este viabilă, câtă vreme nu se poate realiza ieșirea din indiviziune cu respectarea cotelor cuvenite părților.
Recurenta reclamantă a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în care în lotul pârâtului să fie inclusă casa și suprafața de 254. teren, diferența de 26. urmând să-i fie acordată în compensare recurentei, aceasta primind în final în lot suprafața de 519. ( 493 + 26 ).
A subliniat faptul că în această variantă loturile ar fi echitabile valoric, dispărând astfel sulta.
Pârâtul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, raportat la prevederile art. 312 Cod pr. civilă și a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A susținut că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 6739Cod pr. civilă, în sensul că nu a avut în vedere mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit.
Că, în condițiile în care suprafața supusă partajului astfel cum aceasta a reieșit din măsurători este de 773. suprafețele atribuite celor două părți trebuie să fie egale, de câte 386,5. respectându-se cota de pentru fiecare coindivizar.
A mai susținut că, chiar în situația reținută de instanțele de fond și de apel, hotărârea nu poate fi pusă în executare, fiind ambiguă și conținând dispoziții contradictorii.
Variata omologată de instanțele anterioare nu poate fi aplicată, deoarece o parte din construcția atribuită recurentului pârât se află pe terenul inclus în lotul reclamantei.
A precizat că, deși a învederat acest aspect în apel, Tribunalul Dolj nu a ținut cont de criticile formulate și i-a atribuit casa în lot, dar nu și terenul, de sub aceasta, ajungându-se în situația absurdă în care o parte din terenul pe care se află casa de locuit, să fie atribuită părții adverse.
A concluzionat în sensul că se impune formarea unei noi variante de lotizare prin care să-i fie atribuită în lot cota de din suprafața totală de 773. iar casa să-i fie atribuită în totalitate în lot, urmând a se avea în vedere ca aceasta să fie amplasată în întregime pe terenul său.
A mai arătat că reclamanta nu poate primi mai mult teren decât i s-a preluat în anul 1984 de către Stat și că la data emiterii Dispoziției nr.8857/27 noiembrie 2002 Primarului Municipiului C, nu s-a cunoscut situația juridică a imobilului.
Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
Astfel, prin motivele de apel formulate de reclamanta, cât și de pârâtul, s-a adus o critică esențială sentinței civile nr.7639 din 28 mai 2007 Judecătoriei Craiova, sub aspectul modalității prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune.
Ambii apelanți au susținut că varianta omologată de instanța de fond nu poate fi aplicată în practică, deoarece aceasta nu asigură ieșirea din indiviziune a părților, câtă vreme casa ce i-a fost atribuită în lot pârâtului se află amplasată parțial pe terenul inclus în lotul reclamantei.
Prin încheierea din 6 noiembrie 2007 Tribunalul Dolja încuviințat efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie, stabilindu-se obiective clare ce urmau a fi avute în vedere la întocmirea lucrării.
Unul din obiectivele fixate de tribunal a fost acela ca expertul să întocmească și o variantă prin care să se țină seama de înțelegerea părților cu privire la atribuirea casei, aceasta urmând să fie cuprinsă în lotul pârâtului.
Expertiza tehnică întocmită în cauză de expert, deși a propus două variante de lotizare, în nici una din variante nu a avut în vedere toate obiectivele trasate de instanță, expertul raportându-se parțial la aceste obiective, în funcție de varianta propusă.
Prin obiecțiunile formulate de reclamantă și pârât au fost criticate cele două variante întocmite de expertul, părțile insistând asupra faptului că în situația în care casa se atribuie în lotul pârâtului, este necesară o nouă variantă, deoarece variantele propuse prin expertizele efectuate la fond și în apel nu asigură ieșirea din indiviziune.
Obiecțiunile au fost respinse de Tribunalul Dolj, prin încheierea din 18 noiembrie 2008, cu motivarea că acestea sunt chestiuni de fond ce pot fi lămurite de instanță.
Aspectele sesizate de părți nu au fost însă lămurire de instanța de apel și mai mult, nici nu au fost examinate pe fond.
Cu ocazia soluționării cauzei, respingând apelurile declarate de reclamanta și pârâtul, Tribunalul Dolja menținut sentința primei instanțe și implicit, omologarea rapoartelor de expertiză întocmite de expertul constructor și expertul topometrist, în variantele prin care o parte din casa de locuit atribuită în lotul pârâtului, rămâne amplasată pe terenul inclus în lotul reclamantei.
În acest mod, problema esențială a litigiului dedus judecății nu a fost rezolvată de către instanța de apel, părțile rămânând în indiviziune, contrar dispozițiilor prevăzute de art. 728 Cod civil.
Mai mult, instanța de apel nu răspuns criticilor formulate de ambii apelanți sub acest aspect, susținerea acestora bazată pe necesitatea efectuării unei noi variante de expertiză prin care să se asigure ieșirea din indiviziune, nefiind examinată pe fond.
Motivarea soluției din apel nu face nici o referire la critica apelanților privind imposibilitatea păstrării variantelor omologate de instanța de fond, lipsind argumentele de fapt și de drept, așa cum cer expres prevederile art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă.
În atare situație, Curtea apreciază că din acest punct de vedere decizia pronunțată în apel este practic nemotivată, aspect care împiedică instanța de recurs să exercite controlul de legalitate.
Câtă vreme critica esențială adusă atât de reclamanta, cât și de pârâtul, nu a fost analizată de Tribunalul Dolj, se apreciază că aceștia nu au beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. 3 din Constituție, iar încălcarea acestui drept nu poate fi remediată, decât prin casarea hotărârii recurate.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate, astfel că în baza art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admise.
Pe cale de consecință, se va casa decizia criticată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va suplimenta probatoriile cu expertiză de specialitate, prin care să se întocmească mai multe variante de lotizare, inclusiv o variantă în care imobilul casă este atribuit în lotul pârâtului, expertul urmărind ca terenul pe care este amplasată casa să fie inclus în totalitate în lotul acestuia.
Varianta astfel întocmită urmează să asigure echilibrarea loturilor cuvenite celor două părți, prin compensarea reclamantei cu suprafața de teren corespunzătoare pentru cota - parte ce-i revine din imobilul casă de locuit, ce urmează a fi atribuit exclusiv în lotul pârâtului, fără obligația de a se plăti sultă, așa cum ambele părți au solicitat prin motivele de recurs.
În rejudecare, vor fi avute în vedere toate celelalte critici formulate în recurs de ambii recurenți, critici ce nu se impun a fi examinate de C, față de soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta reclamantă și recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 629 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
30.04.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
