Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.516
Ședința publică din data de 02.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr. 586 A/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata autoritatea tutelară Primăria sector 1
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți personal și asistat de avocați cu împuternicirea avocațială nr.-/4.10.2008 și cu împuternicirea avocațială nr.90492/3.11.2008, prin aceeași avocați și prin curator, intimații reclamanți, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/31.10.2008, lipsind intimata autoritatea tutelară Primăria sector 1
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că la data de 13.11.2008 Judecătoria sectorului 1 Baî naintat o adresă prin care a solicitat înaintarea dosarului de fond în vederea soluționării cererii de îndreptare formulată în cauză, iar la data de 27.11.2008 s-a depus decizia de curatelă emisă de Primăria sectorului 1
Curtea, constată că la dosar s-a depus decizia de curatelă din partea Primăriei Sectorului 1 B, fiind prezent personal și curatorul identificat cu CNP -, cartea de identitate eliberată de Secția 8 poliție B la 13.01.2005. Constată că pentru termenul de judecată de astăzi procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurenților pârâți, avocat învederează Curții că la termenul de judecată de astăzi completul de judecată are o altă compunere și că la dosar nu există proces verbal de incompatibilitate în sensul schimbării completului de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți, apreciază că, în opinia sa, la acest termen de judecată nu este încălcat principiul continuității privitor la compunerea completului de judecată.
Curtea, deliberând, apreciază neîntemeiată solicitarea reprezentantului recurenților pârâți referitoare la schimbarea compunerii completului de judecată format la termenul anterior, compunerea completului fiind stabilită prin planificarea ședințelor de judecată care este aprobată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, și, mai mult doamna judecător nemaifuncționând în cadrul acestei secții începând cu data de 01.12.2008, situație în raport de care în mod obiectiv se impunea participarea unui alt judecător.
Reprezentantul recurenților pârâți, invocă excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului intimaților reclamanți și arată că împuternicirea avocațială nr.- prin care îl reprezintă pe intimatul reclamant este încheiată pe un formular diferit față de cel oficial, cealaltă împuternicire avocațială nu este semnată de partea pe care o reprezintă, iar la dosar nu există nicio procură în această cauză prin care să o împuternicească pe doamna avocat să îi reprezinte. Mai arată că aceeași situație a fost și la instanța de fond, astfel că solicită a se pune în vedere reprezentantului intimaților reclamanți să prezinte contractul de asistență juridică sau procura de reprezentare.
Reprezentantul intimaților reclamanți, arată că la termenul anterior s-a depus o copie a acestui contract, la termenul de judecată de astăzi a primit și originalul acestuia și depune o împuternicire avocațială semnată personal de parte; totodată prezintă și plicul prin care a fost primită această împuternicire avocațială de reprezentare, astfel că la dosar există două împuterniciri avocațiale, respectiv una semnată de o parte personal și cealaltă trimisă prin poștă.
Curtea, prezintă spre vedere către reprezentantul recurenților pârâți împuternicirile avocațiale depuse în cauză de către reprezentantul intimaților reclamanți.
Reprezentantul recurenților pârâți, consideră că reprezentantul intimaților reclamanți tot nu a făcut dovada că cei doi intimați reclamanți au fost în țară și au semnat împuternicirile avocațiale, iar originalul depus la termenul de judecată de astăzi nu corespunde cu cel depus la dosar.
Curtea, deliberând, apreciază, în raport de împuternicirea avocațială cu nr.-/20.11.2008, care, potrivit susținerilor reprezentantului intimatului reclamant a fost semnată personal de către parte și în prezența sa, având în vedere prevederile art.3 din Legea 51/1995, că prin acest înscris s-a făcut dovada calității de reprezentant, astfel că respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată de recurenții pârâți.
Reprezentantul recurenților pârâți, învederează Curții că la dosar s-a depus o adresă din partea Judecătoriei sector 1 B prin care solicită înaintarea dosarului de fond în vederea soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale, astfel că în acest sens solicită a se lua măsuri cu privire la această cerere. Totodată depune la dosar copia încheierii de ședință a Judecătoriei sectorului 1 B din dosarul cu nr-.
Reprezentantul intimaților reclamanți, arată că, într-adevăr există o cerere de îndreptare a erorii materiale formulată la Judecătoria sectorului 1 B cu termen de judecată la data de 12.12.2008, însă această cerere nu împiedică judecarea prezentei cauze.
Curtea, cu privire la adresa înaintată de către Judecătoria sectorului 1 B de înaintare a dosarului în vederea soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de intimații reclamanți și, apreciază că, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a formulat o cerere de amânare a cauzei și nu a învederat un impediment al soluționării în drept a recursului de față, nimic nu împiedică închiderea dezbaterilor pentru soluționarea recursului, urmând ca cererea formulată să își urmeze cursul după soluționarea cauzei.
Reprezentantul intimaților reclamanți, solicită ca în cadrul probei cu înscrisuri să depună la dosar un raport de expertiză făcut în faza executării silite în combaterea motivelor de recurs.
Curtea, revine asupra măsurii de închidere a dezbaterilor și ia act de solicitarea de probatorii a intimaților reclamanți, prin reprezentant.
Reprezentantul recurenților pârâți, solicită respingerea acestei probe întrucât nu este legală și temeinică pentru soluționarea cauzei.
Curtea, deliberând, ținând seama de faptul că dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă care pemite administrarea în faza recursului numai a probei cu înscrisuri, apreciază că nu se poate primi expertiza extrajudiciară solicitată de intimații reclamanți prin reprezentant.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurenților pârâți, avocat, solicit, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că și sentința apelată și decizia civilă recurată sunt contradictorii, reținând că recurenții ar fi precizat perioada pentru care să le fie restituită contravaloarea lucrărilor efectuate pentru consolidarea și întreținerea imobilului. Mai arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile Legii 242/2004, instanțele trebuiau să solicite, în baza dispozițiilor art. 132 Codul familiei, Autorității tutelare de pe lângă Primăria sectorului 1 B, numirea unui curator pentru minore. De asemenea, instanța nu a ținut cont de faptul că în materia construcțiilor nu intervine prescripția dreptului material la acțiune cu privire la cheltuielile efectuate pentru întreținerea în stare de funcțiune a construcțiilor, deoarece acestea nu se amortizează, ci, dimpotrivă, cresc valoarea construcțiilor. Concluzionând, arată că dacă s-ar fi respectat dispozițiile legale și s-ar fi luat în considerare obiecțiunilor formulate de recurenți, atunci instanța ar fi constatat că valoarea de circulație a imobilului este greșit stabilită. Mai adaugă că ambele hotărârii trebuie desființate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a nu se da o hotărâre în detrimentul minorelor.
Reprezentantul recurenților pârâți, avocat, solicită de asemenea admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată solicită a se avea în vedere că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 673/5 alin 2 Cod procedură civilă, conform cărora "instanța va face împărțeala în natură", întrucât, deși instanța a stabilit ca obiectiv al expertizei și propunerea de lotizare în natură, expertul nu a răspuns la acest obiectiv, iar instanța "a scăpat din vedere" și acest aspect, precum și dispozițiile legale la care s-a făcut referire. În concluzie, arată că cele două hotărâri sunt total greșite și împotriva legii, astfel că solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru împărțirea în natură a imobilului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți ș i solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dip.art. 304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, iar din cuprinsul paginilor 3,4,5 ale deciziei recurate rezultă în mod evident că instanța de apel a analizat în detaliu fiecare motiv de apel, fiind avute în vedere de către instanță întocmai cum acestea au fost formulate, nefiind omise niciuna dintre criticile formulate de către apelanți, răspunzând-se cu argumente legale fiecăreia dintre acestea. Mai arată că instanțele nu erau obligate să solicite numirea de curator pentru minore, întrucât potrivit dispozițiilor art. 42 din Codul d e procedură civilă "persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor". Cu privire la criticile privind efectuarea expertizei, efectuate pe calea apelului sunt reiterate și pe calea prezentului recurs, însă în opinia sa, sunt nefondate, în cauză au fost efectuate două expertize tehnice judiciare, precum și oat reia extrajudiciară, toate fiind apropiate în ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului. Pe de altă parte, prima expertiză a concluzionat că imobilul nu este comod partajabil în natură, iar cea de a doua expertiză efectuată a fost încuviințată chiar la cererea pârâților reclamanți, cu obiectivele solicitate de către ei în șiși. Mai arată că s-a solicitat atribuirea în proprietate exclusivă în natură, nu împărțeala imobilului și s-a stabilit că acesta are o singură intrare. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurenților pârâți, în replică arată că intimații reclamanți au renunțat la atribuirea în natură și că imobilul are 3 intrări, nu o intrare astfel cum susține reprezentantului intimaților reclamanți.
Curatorul personal, insistă a se consemna că minorele vor să rămână în casa în care s-au născut.
Curtea reține în pronunțare cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr. 586 A/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata autoritatea tutelară Primăria sector 1
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 31.03.2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B sub nr.l0280/-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, prin reprezentant legal, prin reprezentant legal, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în B,-, sector 1.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea, în parte, a acțiunii principale, în sensul partajării imobilului, cu atribuirea acestuia în natură către pârâți.
Pârâții au formulat cerere reconvențională, solicitând introducerea în cauză a Ministerului Public și a Autorității Tutelare sector 1 și ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în B,-, sector 1, prin atribuirea în natură către pârâții - reclamanți. Totodată, pârâții - reclamanți au solicitat obligarea reclamanților pârâți la plata cheltuielilor efectuate pentru îmbunătățirea și repararea imobilului și cu asigurarea acestuia.
Reclamanții - pârâți au formulat întâmpinare la cererea reconvențională invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cheltuielile efectuate de pârâții - reclamanți cu întreținerea imobilului.
În ședința publică de la 15.12.2006 reclamanții - pârâți au arătat că renunță la excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cheltuielile efectuate de pârâții - reclamanți cu întreținerea imobilului.
În ședința publică din 05.05.2006, instanța a dispus introducerea în cauză a Autorității Tutelare a Sectorului 1
Pârâții - rec1amanți au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților - pârâți, excepție care a fost unită cu fondul cauzei de către instanță.
Prin sentința civilă nr.9911/22.06.2007, Judecătoria sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților - pârâți, ca neîntemeiată, a admis acțiunea principală formulată de reclamanții și, a admis în parte cererea reconvențională, a dispus ieșirea din indiviziune a pârâților cu privire la imobilul situat în B,str. - - nr.19, sector 1 - teren și construcție, a atribuit imobilul în deplină proprietate pârâților - rec1amanți, a constatat că pârâții - reclamanți au un drept de creanță față de reclamanții - pârâți, constând în îmbunătățiri efectuate la imobil în perioada 03.2003 - 03.2006 (34831,5 lei RON, în cotă de ˝ ), în impozite achitate (927,75 lei RON în cotă de 1/2) și asigurare pentru imobil (296,5 lei RON în cotă de ˝), a obligat reclamanții - pârâți la plata către pârâții - reclamanți a sumei de 296,5 USD (drept de creanță - asigurare imobil), a respins restul pretențiilor din cererea reconvențională, ca neîntemeiate. S-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 600 lei RON și au fost obligați reclamanții - pârâți la plata acestei sume către pârâții reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de către pârâți, unită cu fondul cauzei, că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit certificatului de moștenitor nr.363/19.06.1996, reclamanții au calitatea de succesori ai tatălui lor, B, care a dobândit cota de din imobilul situat în B,-, sector 1 prin sentința civilă nr.5479/25.05.1994, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr.5121/1994 și, ulterior, prin Dispoziția nr.727/11.05.1995, împrejurarea că acest imobil nu este trecut în acest certificat de moștenitor nefiind de natură a înlătura calitatea de moștenitori legali a reclamanților, care au acceptat succesiunea tatălui lor, iar masa succesorală de pe urma acestuia nu este limitată la bunurile din certificatul de moștenitor, în măsura în care se dovedește în fața instanței de judecată existența unui drept de proprietate al defunctului și asupra altor bunuri. Mai mult, prin certificatul de moștenitor suplimentar nr.82/22.11.2006 s-a inclus în masa partajabilă de pe urma defunctului B și cota de din imobilul situat în B,-, sector 1.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții și au dobândit cota de din imobilul situat în B,-, sector 1 prin moștenire de la tatăl lor, B, devenit la rândul lui proprietar în temeiul sentinței civile nr. 5479/25.05.1994, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr.5152/1994 și a dispoziției nr. 727/11.05.1995. Cealaltă cotă de din imobilul arătat a fost dobândită, prin aceleași acte juridice, de către numita, care a fost moștenită de, față de care s-a făcut punerea în posesie a imobilului, care a înstrăinat cota menționată în favoarea lui și, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.556/22.09.1997, a decedat la 30.01.2002, moștenitorii acesteia fiind pârâții, și, potrivit certificatului de moștenitor 90/24.10.2002 și a actului de partaj inclus de acesta - fila 13.
Restul pretențiilor din cererea reconvențională au fost respinse ca neîntemeiate cu motivarea că acestea exced perioadei 03.2003 - 03.2006, pentru care pârâții reclamanți au solicitat plata cheltuielilor efectuate cu imobilul-fila 148, cât și pentru faptul că din cheltuielile acordate de instanță s-a reținut doar cota de, iar sumele indicate în cererea de precizare depusă la dosar fila 183, nu au legătură cu cauza de fa ț
În temeiul art.274-276.proc.civ. s-au compensat cheltuielile de judecată. efectuate de către părți, până la concurenta sumei de 600 lei.
În drept, instanța și-a argumentat soluția pe dispozițiile art.728cod civil și 673 ind.1 proc.civ. atribuind imobilul în deplină proprietate pârâților reclamanți, în privința cărora a reținut și faptul că au un drept de creanță constând în îmbunătățirile efectuate de aceștia la imobil în perioada 03.2003 - 03.2006, impozitele plătite și asigurările pentru imobil, ținând cont de principiul disponibilității referitor la perioadă.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel, în termen legal, pârâții, și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța a admis greșit, în parte, cererea reconvențională, deși nu s-au administrat probe pentru aceasta, referindu-se la proba testimonială, care, deși încuviințată de către instanță nu s-a consemnat în încheierea de ședință și nu a mai fost administrată, că, deși instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei, la data de 15.06.2007 nu a mai fost pusă în discuția părților, că, deși instanța a reținut că la 15.12.2006, reclamanții - pârâți au renunțat la excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește cheltuielile efectuate de pârâți - reclamanți cu întreținerea imobilului, inclusiv la stabilirea obiectivelor expertizei în construcții, a dispus ca acestea să fie luate în calcul numai pentru perioada 2004 - martie 2006 ceea ce a determinat o greșită evaluare a imobilului de către expert.
La punctul 4 din motivele de apel apelanții - pârâți au formulat următoarele critici față de raportul de expertiză: a fost întocmit de către expert singur, fără participarea experților parte admiși de către instanță, încălcându-se prevederile OG nr.2/2000, devenit Legea nr.156/2002, care prevăd în mod expres procedura întocmirii raportului de expertiză în condițiile în care sunt admiși și experții parte; a fost întocmit în baza dispozițiilor Decretului nr.256/1984, decretul care a fost abrogat în anul 1996; răspunsul formulat la obiecțiuni de către apelanții - pârâți nu a fost înregistrat la Corpul tehnici și nu a fost întocmit cu participarea experților părți; instanța nu a verificat dacă expertul parte propus de reclamanți este, constructor, nu a ținut cont de punctul de vedere al expertului parte propus de apelanți, instanța respingând cererea de refacere a raportului de expertiză; instanța nu a ținut cont că în materia construcțiilor nu intervine prescripția dreptului material la acțiune.
ț ii au mai sus ținut că, în mod greșit instanța a luat în calcul cheltuielile de întreținere și reparație a imobilului numai pentru perioada 03.2003 - 03.2006, acestea trebuind calculate pentru perioada 1996 - 2006, că sentința cuprinde motive contradictorii, referitor la susținerile părților și că, dispozitivul este în contradicție cu motivarea sentinței, conținând grave erori precum domiciliul real al pârâților.
La data de 26.11.2007, intimații - reclamanți au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică de la 11.02.2008, tribunalul, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, a încuviințat proba cu înscrisuri, respingând ca neutile cauzei celelalte probe formulate de către apelanți.
S-au depus la dosar înscrisuri.
La 10.03.2008, s-a invocat lipsa calității de reprezentant a apărătorului apelanților, în rezolvarea acesteia, depunându-se la dosar procură judiciară autentică.
Intimații - reclamanți - pârâți au formulat cerere de reactualizare a sultei la care au fost obligați apelanții către ei.
Prin decizia civilă nr. 586 din 25.04.2008 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă a fost respins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei s-a re ținut, în ceea ce privește critica referitoare la neadministrarea probei cu martori pe cererea reconvențională, tribunalul observând încheierea de ședință de la data de 1.09.2006, că în aceasta nu se face vorbire de proba testimonială și nici nu rezultă că apelanții, în situația în care au înțeles să stăruie în administrarea acesteia, au cerut îndreptarea încheierii de ședință cu privire la acest aspect.
Referitor la critica ce vizează perioada de timp pentru care s-au luat în calcul cheltuielile efectuate de către apelanți la imobilul în litigiu, se reține că este nefondat, instanța arătând că s-a raportat la însăși precizarea făcută de aceștia prin răspunsul la întâmpinarea depusă la dosar de părțile adverse, precizare care într-adevăr se găsește la dosarul cauzei, acesta fiind totodată motivul pentru care se găsește nefondată și critica formulată la punctul 5 din motivele de apel scrise.
Privitor la aspectele legate de raportul de expertiză, invocate ca și motive de nulitate a acestuia ori de refacere, s-a constatat, de asemenea, că este nefondată critica apelanților, instanța de fond rezolvând în mod corect aceste cereri ale apelanților, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la 15.06.2007 ce constituie practicaua sentinței civile apelate, ele neputând fi considerate ca și motive de nulitate ori de refacere a lucrării. Alegerea experților parte este la latitudinea părților, aceștia putând să-și întocmească separat punctul de vedere și pe de altă parte, instanța nu este obligată să-și însușească punctul de vedere al expertului parte, atâta vreme cât consideră că expertul desemnat de aceasta s-a conformat și a răspuns obiectivelor dispuse în sarcina sa. De asemenea, neînregistrarea raportului de expertiză nu constituie motiv de nulitate iar în ceea ce privește referirea la decretul nr.256/1984 rezultă că - expertul s-a raportat doar la acele dispoziții neabrogate ale acestuia.
Cât privește problema prescripției dreptului la acțiune pentru cheltuielile pretinse de apelanți, Tribunalul a re ținut că prima instanță a ținut cont de faptul că intimații au renunțat aom ai susține, iar privitor la perioadă, așa cum s-a arătat, s-a ținut cont de precizarea pârâților - reclamanți.
S-a constatat nefondată și critica referitoare la existența unei așa-zise contradicții în motivarea sentinței civile, cu referire la perioada pentru care s-au cerut și respectiv acordat cheltuielile la imobil, pentru același argument reținut anterior, și anume raportat la precizarea depusă la dosar.
Au fost constatate nefondate și criticile referitoare la contradicția dintre considerente și dispozitivul sentinței civile, nerezultând din conținutul acestora vreo contradicție, iar eventualele erori materiale strecurate în dispozitiv, precum domiciliul reclamanților, pot fi îndreptate pe calea cererii prevăzute de art.281 pr.civ.
În ceea ce privește critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților - pârâți, tribunalul a re ținut că nu este fondată, întrucât instanța a pus în discuția părților această excepție, dându-le posibilitatea de a formula concluzii, aspect ce rezultă din încheierea de ședință de la 1.09.2006, instanța unind-o cu fondul cauzei și pronunțându-se la momentul soluționării dosarului.
Referitor la pretenția intimaților - reclamanți, formulată în apel, de a se reactualiza sulta ce s-a stabilit în favoarea lor prin sentința civilă apelată, tribunalul a constatat că aceștia nu au declarat apel și nu sunt incidente în acest caz dispozițiile art.294 alin.2 pr.civ.
Împotriva deciziei men ționate anterior au declarat recurs pârâții-reclamanți
În motivarea recursului s-a arătat că sunt aplicabile dispozi ț iile art. 304 alin. 1 pct.7 întrucât instanța de apel nu a invocat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora a respins apelul ca neîntemeiat și nu s-a pronunțat cu privire la toate cele opt motive de apel formulate, limitându-se doar la a enumera cinci motive de apel și la a copia sentința civilă apelată; ca și sentința apelată, și decizia civila recurată este contradictorie, reținând printre altele recurenții ar fi precizat perioada pentru care sa le fie restituită contravaloarea lucrărilor efectuate pentru consolidarea și întreținerea imobilului, reținându-se în acest sens că la fila 148 din dosarul de fond există o precizare a lor, ceea ce este gre ș it, la acea filă aflându-se răspunsul formulat de către ei la întâmpinarea depusă de către intimații reclamanți pârâți la cererea lor reconvențională, răspuns care nu poate fi interpretat ca o precizare sau ca o cerere, în sens contrar trebuind să fie obliga ți intimații reclamanți-pârâți la plata către ei a sumelor la care au făcut referire în acel răspuns și pentru care au depus la dosar dovezi; ambele instanțe sunt contradictorii în motivarea sentințelor pronunțate, în sensul că pentru recurenți s-ar impune restituirea sumelor în funcție de termenul de prescripție, însă instanța arată că: "se mai impune a se preciza (deși reclamanții au arătat că renunță la excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cheltuielile efectuate de pârâții reclamanți cu întreținerea imobilului (fila 350) și că, în raport de sumele acordate cu titlu de drept de creanță nu s-a împlinit termenul de prescripție al dreptului material la acțiune, având în vedere ca, pentru perioada cât imobilul, în întregime, a fost lăsat, cu acordul reclamanților pârâți, în posesia exclusivă a pârâților reclamanți, a operat o întrerupere a prescripției extinctive, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția, fața de prev. art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958."
Recuren ț ii au arătat în continuare că sunt îndeplinite condi țiile art. 304 alin.1 pct. 9.proc.civ. hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea legii, întrucât în conformitate cu disp. art.l29 alin.5 civ.Cod Penal, coroborate cu disp. Legii nr.242/2004, instanțele trebuia ca în baza disp. art. 132.fam. să solicite Autorității tutelare de pe lângă Primăria sectorului 1 numirea unui curator pentru minore (Tratat de dreptul familiei -, pag. 528); nu s-au aplicat dispozițiile Legii nr.156/2002 cu privire la efectuarea expertizei ceea ce a dus la o evaluare a imobilului construcție și teren supus partajului. Astfel: a) a fost întocmit de către expert singur, fără participarea experților parte admiși de către instanța, încălcându-se prevederile OG nr.2/2000, devenit Legea nr.156/2002, care prevăd în mod expres procedura întocmirii raportului de expertiza în condițiile în care sunt admiși și experți parte; b) a fost întocmit în baza dispozițiilor Decretului nr.256/1984, decret care a fost abrogat în anul 1996; c) răspunsul la obiecțiunile formulate de către noi, nu a fost înregistrat la Corpul experților tehnici și nu a fost întocmit cu participarea experților părți; d) la momentul la care a admis expertul parte pentru reclamanții-pârâți, instanța nu a verificat dacă acesta este expert în construcții și nici dacă este înscris pe listele experților judiciari acreditați de către Ministerul Justiției și publicați în Monitorul Oficial, ceea ce a dus la admiterea unui expert de alta specialitate topograf/cadastru - și care nu se regăsește pe lista experților tehnici judiciari publicată în Monitorul Oficial la nr.2588-2589 partea a IV-a; e) instanța nu a ținut cont nici de punctul de vedere al expertului lor, care și-a motivat juridic și tehnic susținerile referitoare la expertiza efectuată de către expertul numit de instanță,.
Recuren ții au mai arătat că, deși atât ei, pârâții-reclamanți, cât și expertul parte au motivat pe larg motivele care duc la nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a respins cererea lor de a se dispune refacerea expertizei, sau executarea unei noi expertize de către un alt expert, fără o motivare temeinică și legală, pronunțând astfel o sentință netemeinică și nelegală. De asemenea, instanța nu a ținut cont de faptul că în materia construcțiilor nu intervine prescripția dreptului material la acțiune cu privire la cheltuielile efectuate pentru întreținerea în stare de funcțiune a construcțiilor, deoarece acestea nu se amortizează, dimpotrivă, cresc valoarea construcțiilor, precum și de faptul că, așa cum arăta chiar expertul numit de către instanța în răspunsul la obiecțiunile formulate de către ei, "fără lucrările de renovare necesare și utile efectuate de pârâți la corpul A al imobilului acesta nu ar mai fi avut valoare tehnică sau de circulație, nu putea fi folosit ca locuință, față de vechimea mare a imobilului și a stării tehnice nesatisfăcătoare". Dacă s-ar fi respectat dispozițiile legale și s-ar fi luat în considerare obiecțiunile formulate de către ei, atunci instanța trebuia să constate că valoarea de circulație a imobilului este greșit stabilită, valoarea de circulație a clădirii nerenovată fiind de 49.683,73 lei (15.067 Euro). Expertul a luat în calcul numai lucrările de renovare necesare și utile efectuate la corpul B, nu și pe cele efectuate la corpul A, deoarece acestea nu au fost efectuate în perioada 2003-2006. Cu toate acestea, fără aceste lucrări de renovare necesare și utile, corpul A al imobilului nu ar mai fi avut nici o valoare, având în vedere vechimea construcției si depășirea duratei normate de funcționare. În aceste condiții, expertul trebuia să evalueze numai corpul B al imobilului, iar pentru corpul A ar fi trebuit să arate dacă acesta se mai poate evalua fără lucrările de renovare necesare și utile.
Recuren ț ii au men ționat în continuare că nu s-a făcut aplicarea disp. art.673 indic.5 alin.2 proc. civ. conform căreia" instanța va face împărțeala în natură", că, deși instanța a stabilit ca obiectiv al expertizei și propunerea de lotizare în natură, expertul nu a răspuns la acest obiectiv, iar instanța "a scăpat din vedere" și acest aspect, precum și dispozițiile legale la care s-a făcut referire.
Analizând acteleși lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 alin.1 pct.7 proc. civ. Curtea le-a constatat nefondate având în vedere că, ș a cum rezultă din considerentele deciziei, instan ț a de apel a enumerat mai întâi pe larg primele 5 motive de apel, după care a prezentat în esen ță ș i con ț inutul celorlalte motive, mai pu ț in cel numerotat cu 7 prin care se arată că sunt gre ș ite calculele efectuate de către prima instan ț ă, neregăsindu-se în actele de la dosar. Or, pe de o parte, aceste sus ț ineri nu pot fi calificate drept motive de apel întrucât apelan ții nu au arătat concret la ce sume se referă și care ar fi varianta corectă acestor calcule, ș a cum ar rezult din dosar, pentru a demonstra că sunt gre ș ite, iar pe de altă parte, gre șelile de calcul sunt erori materiale ce pot fi îndreptate conform art.281 proc. civ. iar nu erori de judecată, care să fie îndreptate prin exercitarea căilor de atac. După ce a enumerat motivele de apel, ș a cum s-a arătat anterior, instan ț a de apel a trecut la analizarea acestora, arătând pentru fiecare în parte de ce nu este întemeiat, prin raportare, bineîn ț eles, la considerentele primei instan ț
Nu sunt fondate nici sus ț inerile privind considerentele contradictorii ale deciziei atacate, având în vedere că, într-adevăr, prin înscrisul de la fila 148 dosarului primei instan ț e, intitulat răspuns la întâmpinare, recuren ț ii pârâ ț i reclaman ț i au formulat, în finalul acesteia următoarea precizare, raportat la capetele cererii lor reconven ț ionale: "cu privire la preten ția noastră de a ne fi restituite cheltuielile efectuate pentru imobilul în cauză, nu am solicitat aceste cheltuieli din anul 1996 până în prezent, ci doar pe perioada martie 2003-martie 2006, cheltuielile pe care le solicităm fiind în cuantum de 5730,60 lei ș i reprezentând c/v impozite,asigurări, lucrări de între ț inere, etc. dovedite cu acte". Aceasta nu reprezintă un capăt de cerere nou, regăsindu-se în cererea reconven țională, prin înscrisul de la fila 148 precizându-se doar perioada pentru care se solicită acele cheltuieli ș i suma solicitată. Or, prima instan ț ă s-a pronun ț at cu privire la acest capăt al cererii reconven ționale ș a cum a fost precizat, constatându-se cuantumul acestor sume astfel cum au rezultat din probele administrate, cuantum care a fost scăzut din sulta datorată de către pârâ ț ii reclaman ț
Sunt nerelevante referirile recuren ț ilor la considerentele instan ț elor referitoare la un eventual termen de prescrip ț ie pentru sumele solicitate cu titlu de drept de crean ț ă, având în vedere că instan ț ele de fond nu au re ț inut temeinicia unei astfel de excep ț ii de prescrip ț ie referitor la preten ț ia recuren ților, ș a cum a fost precizată, ace ș tia formulând precizarea men ț ionată anterior tocmai pentru a contracara această excep ț ie, invocată de către reclaman ț i raportat la preten ț iile din cererea reconven ț ională, care vizau o perioadă anterioară ac ț iunii, mai mare de trei ani. Astfel, instan ț elor de fond nu li s-a dat posibilitatea să se pronun ț e cu privire la temeinicia unei asemenea excep ț ii, atât timp cât recuren ț ii pârâ ț i reclaman ți ș i-au redus preten țiile în limita celor trei ani.
Curtea a constatat nefondate ș i motivele de recurs întemeiate pe dispozi ț iile art.304 alin.1 pct.9 proc. civ. având în vedere că se punea problema numirii unui curator, care să reprezinte interesele minorilor în cauză, în locul tatălui lor pârât alături de ei, doar dacă ace ș tia aveau interese contrare. Or, în spe ț ă, to ț i trei au fost pârâ ț i, având interese contrare cu reclaman ț ii, fa ță de care au aveau ș i au formulat acelea ș i preten ții. O confirmare a acestui fapt este aceea că, ș i după numirea curatorului, în recurs, pentru un plus de obiectivitate în solu ț ionarea cauzei, nu au fost formulate pentru minori alte cereri, contrare celor invocate de către tatăl lor. S-ar fi pus problema unor interese contrare dacă în cadrul procesului de ie ș ire din indiviziune minorii ar fi avut calită ț i opuse părintelui lor, adică unii pârâ ț i, iar ceilal ț i reclaman ț Aceasta nu este o situa ț ie care să se încadreze în dispozi ț iile art.129 alin.5 proc. civ. nereprezentând în sine o situa ț ie care să provoace o eroare în aflarea adevărului, situa ț ia de fapt rezultând din probele administrate, raportate la sus ț inerile păr ților.
Criticile referitoare la modul în care a fost administrată, apreciată și interpretată proba cu expertiză ț in de temeinicia hotărârilor de fond, iar nu de nelegalitatea deciziei atacate cu prezentul recurs, recuren ț ii nefăcând prin aceste critici altceva decât să reia motivul de apel prin care criticau sentin ț a sub acest aspect, în cadrul căruia au reluat obiec ț iunile formulate la expertiza formulată în fa ț a instan ței, care i-au fost înaintate expertului, ș i la acre acesta a răspuns, fără să arate de ce consideră nelegală decizia dată în apel, în ceea ce prive ș te modul cum a analizat acest motiv, în cadrul căruia a făcut trimitere la dispozi ț iile legale care permit instan ț ei să aprecieze pertinen ței ș i concluden ț ei probelor solicitate de păr ț
Potrivit art.304 alin.1 proc. civ. în recurs nu pot fi invocate decât motive ce țin de nelegalitatea deciziei atacate, iar nu de netemeinicia acesteia, cum sunt cele referitoare la aprecierea ș i interpretarea probelor administrate, instan ț a de recurs neputând reinterpreta probele pentru a ajunge la o altă situa ț ie de fapt decât cea re ț inută de instan ț ele de fond. Aceste motive nu pot duce nici la casarea deciziei pentru a se administra o altă probă cu expertiza, atât timp cât în spe ț ă s-a administrat o astfel de probă, păr ț ile având posibilitatea să- și formuleze apărările ș i criticile referitoare la aprecierea acesteia, iar instan ț ele de fond au răspuns nemul ț umirilor păr ț ilor formulate în fa ț a primei instan țe și în apel. Faptul că acestea nu au fost considerate întemeiate nu poate reprezenta un motiv de casare.
Referirile la faptul că instanța nu ar fi ținut cont de imprescriptibilitatea dreptului material la acțiune cu privire la cheltuielile efectuate pentru întreținerea în stare de funcțiune a construcțiilor nu sunt relevante atât timp cât, ș a cum s-a arătat mai sus recuren ț ii nu au invocat un drept de crean ț ă decât cu privire la îmbunătă ț irile efectuate în perioada martie 2003-martie 2006, instan ța fiind ț inută de principiul disponibilită ț ii păr ților.
În ceea ce prive ș te motivul de recurs prin care se sus ț ine că nu s-a făcut aplicarea dispozi ț iilor art.673 indic.5 alin.2 proc. civ. conform cărora" instanța va face împărțeala în natură", expertul nerăspunzând la obiectivul privind propunerea de lotizare în natură, Curtea l-a constatat nefondat, având în vedere, pe de o parte, că sentin ț a nu a fost criticată în apel pentru acest motiv, motivele de recurs neputând fi formulate omisso medio, iar, pe de altă parte, că expertul G, care a efectuat prima expertiză a răspuns în sensul că imobilul formează o singură unitate locativă, pârâ ț ii neformulând obiec țiuni cu privire la acest aspect, iar pentru expertiza efectuată de expertul nu au formulat de asemenea solicitări privind un asemenea obiectiv ș i nici nu au formulat obiec țiuni sub acest aspect.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.7, 9. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 proc. civ. va obliga recurenții la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții - pârâți, prin reprezentant legal, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 586/A/25.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și și Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria sectorului 1
Obligă recurenții la plata către intimatul a cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehn.red. /2ex
Trib...3:,
Jud. Sect. 1:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela
