Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.517
Ședința publică din data de: 03.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 886A/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți și prin avocat, care depune împuternicirea avocațială nr.-/3.12.2009 și intimatul-pârât prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.-/1.12.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimatul pârât a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul intimatului pârât solicită a se pune în vedere recurenților reclamanți să motiveze recursul în drept conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurenților reclamanți și solicită a se avea în vedere că în motivarea recursului sunt expuse dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă. Totodată solicită proba cu înscrisuri pentru a se dovedi reaua credință a intimatului pârât și în acest sens depune la dosar înscrisuri.
Reprezentantul intimatului pârât arată că nu se opune acestei probe. Nu solicită administrarea de probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurenții reclamanți și ia act că se administrează la termenul de judecată de astăzi.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. Totodată solicită a se avea în vedere motivele de recurs dezvoltate în scris.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat. În combaterea recursului solicită a se avea în vedere că la fila 6 din motivele de recurs este formulată o critică în sensul că instanța nu a avut un rol activ în soluționarea cauzei, însă o astfel de critică nu poate fi invocată în recurs. De asemenea solicită a se avea în vedere că expertiza efectuată în fața primei instanțe a fost făcută fără a avea vreo bază legală. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că vor fi solicitate pe cale separată.
Reprezentantul recurenților reclamanți și în replică, solicită a se avea în vedere că la instanța de fond au fost formulate obiecțiuni la expertiză, însă acestea nu au fost încuviințate.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Princererea de chemare în judecatăformulată și înregistrată la data de 16.02.2007 pe rolul Judecătoriei C sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale compusă din construcția situată în,-, județ I, asupra căreia reclamanții au o cotă de 3/8 iar pârâtul o cotă de 5/8.
Au arătat reclamanții în cerere că în baza sentinței civile nr.1426/22.03.2006, s-a constatat deschisă succesiunea mamei lor, s-a constatat că în masa succesorală intră cota de din construcția compusă din două camere li anexă din chirpici, 3 camere și hol din cărămidă terminate "la roșu", acoperite cu carton, tencuite la interior, cu tâmplărie montată, restul de aparținând soțului supraviețuitor, care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.327/1998, a înstrăinat cota sa pârâtului, astfel că pârâtul are o cotă de 5/8 din construcție, iar reclamanții o cotă de 3/8.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.6731și următoarele Cod Proc.Civ.
Prinîntâmpinareaformulată la data de 13.04.2007, pârâtul a arătat că este în parte de acord cu solicitările reclamanților, dar solicită ca imobilul să îi fie atribuit acestuia, deoarece cota sa din imobil este mult mai mare decât a lor, iar în acest imobil locuiește pârâtul alături de restul familiei sale, respectiv soția, mama și copilul său, iar reclamanții au apartamente proprii.
La data de 11.04.2008, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au precizat că ei dețin fiecare câte o cotă de 3/8 din imobil, împreună deținând 3/16.
Prinsentința civilă nr.1152/25.04.2008, Judecătoriaa admis acțiunea precizată, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în,-, județ I, a atribuit pârâtului imobilul conform raportului de expertiză întocmit de expert, care a fost omologat împreună cu anexa și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 170.372 lei cu titlu de sultă, conform cotei reclamanților de 3/8 din imobil cu o valoare de circulație de 47.328 lei.
În motivarea sentinței, s-a arătat în esență că prin sentința civilă nr.1426/2006 a Judecătoriei Buftea, rămasă irevocabilă, s-a constatat, printre altele, nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 327/1998 la BNP, cota de 3/8 din acest imobil aparținând reclamanților.
Din declarațiile martorilor și din răspunsurile la interogatoriu a rezultat că în imobil locuiește pârâtul, care a efectuat și o serie de îmbunătățiri, iar potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză acest imobil nu este comod partajabil în natură. În consecință, instanța a dispus admiterea acțiunii și a dispus ieșirea din indiviziune în varianta menționată în dispozitivul sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelîn termen pârâtul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, privitor la valoarea imobilului în cauză și la componenta masei partajabile.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât expertul nu a respectat obiectivele stabilite de instanță, prin sentința civilă 1426/2006 reclamanții au dreptul la valoarea a 3/8 din imobil, așa cum acesta era în anul 1972, fără terenul de sub casă, care este proprietatea exclusivă a pârâtului și, prin urmare, expertul nu trebuia să introducă în valoarea masei partajabile și valoarea terenului.
Mai mult decât atât, expertul trebuia să stabilească valoarea de circulație a imobilului așa cum era el în anul 1972, anul decesului autoarei intimaților, întrucât cota reclamanților trebuie raportată la valoarea imobilului de la acea dată care este valoarea adevărată a contribuției autoarei intimaților la construcția imobilului a cărui partajare s-a cerut.
În concluzie, sentința s-a dat cu încălcarea legii în sensul că s-a adus la masa partajabilă un bun care nu face parte din aceasta și s-a făcut o partajare fără a se ține cont de momentul în care autoarea intimaților a decedat.
Intimații-reclamanți au formulatîntâmpinareprin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că s-a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, expertiza tehnică a răspuns la fiecare obiectiv, apelantul susține în mod greșit că este proprietar exclusiv al terenului, iar calcularea valorii de circulație a imobilului la nivelul anului 1972 este practic imposibilă.
La termenul din 09.04.2009 tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize specialitatea construcții civile și industriale, fiind depus în acest sens la dosar raportul de expertiză efectuat de expert.
Prin decizia civilă nr.886A/26.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a constatat că masa partajabilă se compune din cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat în comuna,-, județul I compus din două cămăruțe și anexe din chirpici, trei camere și hol din cărămidă terminate la roșu, acoperite cu carton, tencuite în interior cu tâmplărie montată, astfel cum este menționată în sentința civilă nr.1426/2006 a Judecătoriei Buftea, cu o valoare de circulație de 58.940 RON, a atribuit în deplină proprietate și liniștită pârâtului imobilul situat în comuna,-, județul I compus din teren în suprafață de 1118,4 mp și construcțiile edificate pe acest teren, astfel cum sunt identificate prin raportul de expertiză tehnică nr. 9375/2007 efectuat de către expertul, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 22.102,5 RON reprezentând sultă, câte 11.051,25 RON pentru fiecare reclamant, a stabilit termen de plată a sultelor sus-menționate cel mai târziu data de 22.09.2009, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, privind admiterea cererii și ieșirea din indiviziune a părților, a obligat intimații la plata către apelant a sumei de 1009,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat în primul rând că instanța de fond în mod greșit a constatat că din masa succesorală face parte atât imobilul construcție situat în localitatea,-, județul I, cât și terenul aferent în suprafață de 1118,4 mp.
Astfel, prin sentința civilă 1426/2006 a Judecătoriei Buftea, rămasă irevocabilă, s-a constatat, printre altele, deschisă succesiunea defunctei, decedată în anul 1972 și s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat în comuna,-, județul I compus din două cămăruțe și anexe din chirpici, trei camere și hol din cărămidă terminate la roșu, acoperite cu carton, tencuite în interior cu tâmplărie montată.
Prin aceeași sentință s-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei, numiții, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de din masa succesorală, și actualii reclamanți, și, în calitate de fii, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.
De asemenea, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 327/1998 la BNP în sensul că obiectul său l-a constituit cota de 5/8 din construcție și terenul aferent construcției, dreptul de proprietate al vânzătorului fiind dobândit prin contribuție egală în timpul căsătoriei cu și prin moștenire de la aceasta, restul cotei de 3/8 din imobil aparținând reclamanților.
În raport de situația de fapt arătată în cele ce preced, tribunalul a constatat, în primul rând, că terenul în suprafață totală de 1118 mp aferent construcției nu poate face obiectul masei partajabile întrucât nu a aparținut în nici un moment defunctei, nu este inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, iar prin sentința civilă sus-menționată s-a stabilit în mod irevocabil că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 327/1998 la BNP se referă la o cota de 5/8 din construcție și terenul aferent construcției.
În această situație, instanța a inclus în masa succesorală un bun care nu a aparținut defunctei, ci se află în proprietatea exclusivă a pârâtului, cu consecința că hotărârea judecătorească este nelegală sub acest aspect, iar ieșirea din indiviziune nu se putea face decât asupra imobilului construcție, fără includerea imobilului teren.
Așadar, atât timp cât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat ca terenul se află în proprietatea exclusivă a pârâtului, tribunalul a reținut că reclamanții nu mai pot critica modalitatea de soluționare a litigiului anterior ce a făcut obiectul sentinței sus menționate, această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat în raport de reclamanți, care nu pot ignora efectele acestei hotărâri privite ca realitate juridică, iar reclamanților le incumbă obligația generală a oricărei subiect de drept de a respecta raporturile juridice pe care aceste hotărâri judecătorești le consacră.
În realitate, în raport de hotărârea judecătorească sus menționată, intrată în puterea lucrului judecat, reclamanții nu dețin absolut niciun titlu în sens de act juridic asupra imobilului teren ce se solicită a fi partajat.
În al doilea rând, în ceea ce privește imobilul construcție, tribunalul a avut în vedere că masa partajabilă trebuie să se raporteze întotdeauna la momentul decesului defunctului, astfel încât în masa partajabilă nu se poate include decât bunul în componența și în starea avută la data decesului defunctului și nu bunul în componența sau în starea actuală.
Or, din conținutul sentinței civile nr.1426/2006 a Judecătoriei Buftea rezultă cu evidență că masa partajabilă se poate compune doar din cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat în comuna,-, județul I compus din două cămăruțe și anexe din chirpici, trei camere și hol din cărămidă terminate la roșu, acoperite cu carton, tencuite în interior cu tâmplărie montată, întrucât aceasta era componența și starea bunului la data decesului defunctei și doar acesta era bunul pe care îl putea transmite în mod efectiv această defunctă.
În concluzie, și valoarea de circulație a bunului trebuie să se raporteze la componența și starea bunului din anul 1972, actualizată cu rata inflației pentru că în caz contrar, deci în situația în care valoarea bunului s-ar raporta la componența și starea actuală a imobilului, inclusiv îmbunătățirile aduse ar însemna să se includă în masa partajabilă un imobil inexistent la data decesului și pe care defuncta nu îl putea transmite, pentru că nimeni nu poate transmite prin moștenire ceea ce nu are.
Tribunalul a reținut dispozițiile art. 6735Cod Proc.Civ. și ale art. 6739Cod Proc.Civ. constatând că prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit și depus la dosarul cauzei de către expert (filele 33-43 dosar apel), expertul a stabilit o valoare de circulație a imobilului construcție, în componența sus-menționată, care formează obiectul ieșirii din indiviziune, de 117.880 lei, astfel încât cota de ce face obiectul partajului este de 58.940 lei.
În consecință, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a constatat că masa partajabilă se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat în comuna,-, județul I, compus din două cămăruțe și anexe din chirpici, trei camere și hol din cărămidă terminate la roșu, acoperite cu carton, tencuite în interior cu tâmplărie montată, astfel cum este menționată în sentința civilă nr.1426/2006 a Judecătoriei Buftea, cu o valoare de circulație de 58.940 RON.
De asemenea, a atribuit în deplină proprietate și liniștită pârâtului imobilul situat în comuna,-, județul I compus din teren în suprafață de 1118,4 mp și construcțiile edificate pe acest teren, astfel cum sunt identificate prin raportul de expertiză tehnică nr. 9375/2007 efectuat de către expertul.
Tribunalul a avut în vedere că în procesele având ca obiect ieșire din indiviziune, valoarea masei partajabile trebuie stabilită în funcție de valoarea reală de circulație a bunurilor care fac obiectul partajului la data pronunțării hotărârii, astfel încât părțile să nu fie prejudiciate prin stabilirea unei suite necorespunzătoare sau prin sporul de valoare sau prin scăderea valorii imobilului.
În ceea ce privește cuantumul sultei, tribunalul a avut în vedere că pârâtul deține o cotă de 5/8 din masa succesorală, corespunzătoare unei valori de 36.837,5 lei, reclamanții dețin împreună o cotă de 3/8 din masa succesorală, corespunzătoare unei valori de 22.102,5 lei, altfel încât sulta ce se cuvine fiecărui reclamant este de 11.051,25 RON (22102,5: 2).
Totodată, din conținutul sentinței civile nr.1426/2006 rezultă cu evidentă că, raportat la întregul imobil, cota reclamanților este de 3/8 (împreună) și nu separat (sau 3/16 individual), iar susținerile reclamanților că ar avea o cotă de 3/8 fiecare sunt total neîntemeiate întrucât această cotă de 3/8 este raportată la cota de și nu la întregul imobil. Pârâtul deține o cotă de 5/8 din imobil în mod incontestabil (1/2 cota tatălui său și 1/8 cota lui în calitate de soț supraviețuitor), iar dacă reclamanții ar deține fiecare o cotă de 3/8 raportat la întregul imobil ar însemna ca însumarea tuturor cotelor să fie mai mare de un întreg (3/8+3/8+5/8), ceea ce este imposibil.
Împotriva acestei decizii au declaratrecursreclamanții, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 06.10.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de critică, recurenții-reclamanți au arătat că prin cererea de chemare în judecată, au solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune asupra construcției situată în -,- (30), Localitatea, jud. Au arătat că prin Sentința Civilă nr. 1426 din 22.03.2006, pronunțată de Judecătoria Buftea - Județul I, au dobândit calitatea de moștenitori legali față de defuncta mama lor cu o cotă fiecare de 3/8 din masa succesorală, respectiv asupra imobilului construcție, situat în orașul -,-, Jud.
Judecătoria Buftea - Județul I, constatând astfel, nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 327 din data de 30.01.1998, la Biroul Notarului Public - încheiat între tatăl recurenților, și, mama vitregă, în calitate de vânzători și apelantul -, în calitate de cumpărător, obiectul contractului constituindu-l imobilul construcție și imobilul teren situate în comuna -,-, Jud.
Făcând o apreciere corectă a probelor administrate și aplicând corect legea, instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost formulată și precizată, dispunând ieșirea părților din indiviziune asupra imobilului situat în -,-, Jud. I, atribuind pârâtului imobilul conform raportului de expertiză și către recurenți suma de 170.372 lei cu titlu de sultă.
Împotriva Sentinței civile nr. 1152 din 25.04.2008, a declarat apel, pârâtul, criticând hotărârea instanței de fond, întrucât nu au fost respectate obiectivele expertizei. Apelantul, în mod greșit, în prezentarea motivelor de apel, consideră că expertul nu a respectat obiectivele stabilite de către instanță. În cadrul probei cu expertiza tehnică imobiliară, instanța de fond a stabilit următoarele obiective, aflate la fila 38 dosarului de fond: 1. identificarea imobilul teren situat în -,-, Jud. I; 2. stabilirea valorii de circulație; 3. propuneri de partajare - în natura/pe cotele părților; 4. îmbunătățirile și valoarea lor; 5. stabilirea valorii de circulație a imobilului din 1972.
Solicită instanței să observe că în cuprinsul raportului de expertiză aflat la filele 45-52, din dosarul de fond, capitolul III cuprinde toate cele 5 obiective stabilite de instanța de fond. Iar, în capitolul VIII al expertizei, expertul numit în cauză răspunde punctual obiectivelor stabilite de instanța de fond. Deci, motivul apelantului este neîntemeiat, prin expertiza tehnică imobiliară s-a răspuns la fiecare obiectiv!
În prezentarea motivelor de apel, apelantul mai susține că recurenții în temeiul Sentința Civilă nr.1426 din 22.03.2006 ar avea dreptul la valoarea a 3/8 din imobilul de împărțit așa cum era acesta în anul 1972, fără terenul de sub casa, acesta fiind proprietatea exclusivă a apelantului.
Prin Sentința Civilă nr.1426 din 22.03.2006, aflată la dosarul de fond la filele 9-12, instanța menționează astfel în cuprinsul sentinței la fila 11: "având în vedere actele de stare civilă, va constata că au față de defuncta calitatea de moștenitori legali. următori: cu o cota de din succesiune, în total 5/8 din construcție și și, în calitate de fii fiecare cu o cotă de 3/8 din masa succesorală (reprezentând 3/16 din construcție)"; iar la fila 12: "pentru păstrarea proporționalității efectelor sancțiunii nulității absolute cu scopul sau, instanța va constata numai nulitatea parțială a contactului de vânzare-cumpărare, în sensul că obiectul sau l-a constituit cota de 5/8 din construcție și terenul aferent construcție, dreptul de proprietate al vânzătorului fiind dobândit prin contribuție egală în timpul căsătoriei cu. ".
În ceea ce privește imobilul teren, la data de 30.01.1998, când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare între, și -, bunicul recurenților, se afla încă în viață conform certificatului de moștenitor nr. 196 din 29.11.2005 și a certificatului de deces nr. -, putând astfel, vinde terenul nepotului sau -.
Tatăl recurenților, nu putea să vândă terenul în suprafața totală de 1118 mp, deoarece nici el nici ce-a de-a doua sa soție, nu erau proprietarii acestui teren, bunicul nu le-a dat terenul cu titlu de înzestrare verbală precum se susține în contractul de vânzare-cumpărare.Vânzarea făcută de tatăl recurenților a fost încheiată în ultimele sale zile de viață, găsindu-se bolnav și în imposibilitate de a vorbi așa cum este consemnat în cuprinsul actului notarial, tatăl lor nu ar fi avut niciodată intenția să înstrăineze terenul lăsat de bunicul nepoților săi.
Față de toate acestea, apelantul - susține în mod greșit că este proprietar exclusiv al terenului situat în comuna -,-, Jud.
În ceea ce privește motivul apelantului cu privire la valoarea de circulație a cotei recurenților din imobilul construcție să fie raportată la valoarea din 1972, respectiv anul decesului mamei noastre, acest lucru este practic imposibil. După decesul mamei lor, într-adevăr, casa nu era încă terminată. Reclamantul în 1975, s-a angajat și împreună cu tatăl și sora sa au investit în casă pentru aop utea face locuibilă. Când tatăl lor s-a recăsătorit cu, aceasta a venit în casa deja ridicată de recurenți și părinții lor.
Apelantul afirmă că a solicitat instanței de fond ca recurenților să le fie calculată și raportată cota din imobil la valoarea din 1972, dar "desigur actualizată". Prin Sentința civilă nr. 1152/25.04.2008. instanța de fond tocmai acest lucru a dispus, a omologat raportul de expertiză și a obligat apelantul la suma de 170.372 lei cu titlu de sultă, către recurențiireclamanți, această valoare fiind actualizată la momentul judecării în fond a prezentei pricini și efectuării expertizei tehnice imobiliare.
La primul termen de judecată, în apel, respectiv, 12.03.2009, Tribunalul București Secția a IV a Civilă, a dispus amânarea cauzei pentru achitarea taxei de timbru și cea de timbru judiciar de către apelant și pentru ca intimații să ia la cunoștință de motivele de apel.
La cel de-al doilea termen de judecată din data de 09.04.2009, Instanță le-a acordat cuvântul asupra probatoriului, singurele probe admise fiind înscrisurile și expertiza specialitate construcții civile și industriale, proba propusă de apelant. Deși recurenții au solicitat și proba cu interogatoriul, instanța de apel nu a considerat a fi utilă și necesară această probă, socotind astfel că probele încuviințate sunt suficiente pentru lămurirea speței dedusă spre judecare.
La cel de-al treilea termen de judecată din 21.05.2009, lipsind raportul expertizei specialitatea construcții civile și industriale, cauza a fost amânată.
La termenul din 18.06.2009, recurenții-reclamanți depunând înaintea termenului de judecată obiecțiuni la expertiza specialitate construcții civile și industriale, instanța le-a acordat cuvântul în susținerea acestora, însă, le-a respins în totalitate. Nemaifiind alte cereri și excepții de invocat din partea apelantului și a subsemnaților, ni s-a acordat cuvântul pe apel, subsemnații solicitând instanței respingerea, ca nefondat, a apelului și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile nr. 1152 din 25.04.2008.
Au invocat recurenții-reclamanți lipsa rolului activ al instanței de apel, deoarece potrivit art. 129 alin. 5. proc. civ." Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Consideră că instanța de fond nu și-a exercitat în mod corespunzător rolul activ, nemanifestând interes pentru aflarea adevărului și pentru soluționare în mod corect a cauzei, trebuia să dispună completarea atât a probatoriului administrat cât și cel propus de recurenți pentru a lămuri această situație dedusă spre judecată.
Totodată, s-a susținut încălcarea articolului 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece consideră că în mod greșit, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă apelată.
În privința probei cu înscrisuri, arată că au depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri:
- 2 comunicări ale organelor de urmărire penală cu privire la dosarul penal intentat de recurenți apelantului, pe baza aceluiași contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 327 din data de 30.01.1998, la Biroul Notarului Public -;
- înscrisuri cu privire la calitatea de moștenitori a bunicului ce se afla încă în viață conform certificatului de moștenitor nr. 196 din 29.11.2005, la data decesului tatălui lor.
Deși, i s-a pus in vedere si apelantului să depună și alte acte privind proprietatea deținută de și asupra imobilului construcție și imobilul teren situate în comuna -,-, Jud. I, apelantul a promis la fiecare termen însă nu a depus un astfel de act.
Referitor la proba cu expertiza specialitate construcții civile și industriale, s-a arătat că prin încheiere de ședință din data de 09.04.2009, instanța a dispus întocmirea expertizei tehnice construcții în cauză având ca obiective:
1. stabilirea valorii de circulație a imobilului situat în orașul -,-, județul I, într-o primă variantă luând în considerare componența acestuia și masa partajabilă menționată în sentința civilă nr. 1426/2006 pronunțată de Judecătoria Buftea (două cămăruțe și anexe din chirpici, trei camere și hol din cărămidă terminate la roșu, acoperite cu carton, tencuite în interior, cu tâmplărie montată), respectiv valoarea de circulație a cotei de din anul 1972 care se va actualiza cu cota de inflație fără a se lua în considerare terenul de sub construcție și nici îmbunătățirile;
2. în a doua variantă să se stabilească valoarea de circulație a imobilului așa cum se află în prezent, inclusiv terenul sub construcție și cu precizarea în mod distinct a îmbunătățirilor;
3. stabilirea sultelor care se cuvin părților în două variante: luând în considerare în prima variantă o cotă a ambilor reclamanți de 3/8;
4. în a doua variantă în care reclamanții au fiecare cate o cotă de 3/8.
Cu privire la primul obiectiv și la cel de-al doilea obiectiv, expertul desemnat a stabilit: total valoare de circulație construcții = 117.880 RON ( 27.915 euro) total valoare construcții + teren = 186.140 RON (44.320 euro). cu primul raport de expertiză efectuat în cauză, valoarea stabilită este infimă. Astfel, expertul desemnat în dosarul de fond a evaluat întreaga construcție, 374.000 RON + 23.096 RON = 397.096 RON. Rezulta o diferență de 279.216 RON (397.096 RON - 117.880 RON = 279.216 RON ).
În ceea ce privește cel de-al doilea obiectiv, expertul desemnat în dosarul de fond a evaluat valoarea de circulație a imobilului construcții Corp C1 și Corp C2 inclusiv terenul de sub construcții la Va = 454.326 RON. Expertul desemnat a evaluat terenul + construcții la Va = 186.140 RON. Rezultă o diferență de 268.186 RON (454.326 RON - 186.140 RON = 268.186 RON).
În concluzie, valoarea între cele două rapoarte de expertiză imobiliară este de 3 ori mai mică.
Consideră greșit actualul raport de expertiză, având în vedere că metodele de calcul sunt cele stabilite de Corpul Tehnici din România.
Fiind formule de calcul matematice sumele rezultate ar fi trebuit să fie aproximativ apropiate.
Astfel, Tribunalul a omologat primul obiectiv, neținând cont de sentința civilă nr. 1152 din 25.04.2008 pronunțată de Judecătoria,în cuprinsul căreia s-a avut în vedere și terenul aferent de sub construcție. Tribunalul București, prin decizia civila nr. 886A/26.06.2009, a încălcat art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respingând în totalitate obiecțiunile formulate la expertiza specialitate construcții civile și industriale, dreptul la un proces echitabil, principiul fundamental al preeminenței dreptului într-o societate democratică, deși valoarea între cele două rapoarte de expertiză imobiliară este de 3 ori mai mică.
Prin Sentința Civilă nr. 1426 din 22.03.2006, la fila 12 dosarului de fond se menționează: "pentru păstrarea proporționalității efectelor sancțiunii nulității absolute cu scopul său, instanța va constata numai nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că obiectul său l-a constituit cota de 5/8 din construcție și terenul aferent construcție dreptul de proprietate al vânzătorului fiind dobândit prin contribuție egală în timpul căsătoriei cu.".
Au mai arătat recurenții că tribunalul în mod greșit admite apelantului cheltuielile de judecată, deoarece prin motivele de apel d epuse, apelantul nu a solicitat, cheltuieli de judecată. Mai mult, la ultimul termen de judecată în fața Tribunalului, apelantul prin apărător nu a solicitat cheltuieli de judecată, consemnându-se greșit în încheierea din 18.06.2009, recurenții fiind singurii care au solicitat cheltuieli de judecată.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe art. 299 - 316, art. art. 6731- 67314Cod Proc.Civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în fața curții prin reprezentant convențional și solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică mai sus expuse și în raport de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod Proc.Civ. invocate de recurenții-reclamanți, curtea constată cărecursul este nefondat.
Se impune astfel a arăta, cu prioritate, că dintre toate considerentele expuse ale cererii de recurs, curtea nu le poate analiza decât pe acelea care privesc în mod direct decizia instanței de apel, față de caracterul extraordinar al căii de atac a recursului și față de împrejurarea că această cale de atac este îndreptată împotriva hotărârii instanței de apel și nu împotriva hotărârii judecătoriei.
Prin urmare, nu pot fi primite în recurs apărările recurenților reclamanți față de motivele de apel formulate de pârâții apelanți, care privesc sentința judecătoriei.
Pe de altă parte, curtea constată că toate susținerile recurenților reclamanți referitoare la situația de fapt și la întinderea drepturilor părților asupra bunului imobil în litigiu au fost analizate de tribunal, instanța de apel dând un răspuns argumentat tuturor acestor probleme.
În acest sens vor fi înlăturate susținerile referitoare la dreptul pretins de recurenții-reclamanți asupra terenului aferent construcției din-, localitatea -, constatând în primul rând că reclamanții nu au cerut în cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei C ieșirea din indiviziune decât cu privire la construcție, astfel că nu au învestit instanța cu o acțiune în partajarea terenului, și în al doilea rând reținând că situația juridică a terenului a fost tranșată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.1426/22.03.2006 a Judecătoriei Buftea, după cum în mod corect a reținut instanța de apel.
Prin prisma acestor constatări, apare ca fiind legală măsura instanței de apel dea încuviința administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții, care să evalueze imobilul supus partajului fără includerea suprafeței de teren aferentă construcției, de vreme ce expertul desemnat de prima instanță a avut în vedere și valoarea terenului, deși acesta nu făcea obiectul litigiului potrivit cererii reclamanților.
Totodată, nu poate fi primită susținerea referitoare la întinderea cotei deținute de fiecare dintre recurenții-reclamanți, fiind relevant și suficient raționamentul instanței de apel în sensul că aceștia nu pot avea fiecare câte 3/8 din imobil, deoarece totalul cotelor coindivizarilor trebuie să fie egal cu întregul.
În ceea ce privește nemulțumirile recurenților-reclamanți în privința hotărârii instanței de apel, curtea constată că, deși a fost invocată lipsa de rol activ a acesteia, în dezvoltarea acestui motiv de critică nu au fost aduse argumente care să sprijine susținerea recurenților, respectiv nu s-a arătat în concret care au fost omisiunile instanței de apel care au împiedicat-o pe aceasta să afle adevărul.
Au invocat recurenții-reclamanți și încălcarea dreptului lor la un proces echitabil astfel cum acesta a fost recunoscut prin art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, încălcare justificată prin omisiunea instanței de a solicita părții adverse administrarea de probe relative la dreptul de proprietate cu privire la terenul aferent construcției.
Or, curtea a reținut deja mai sus că acest aspect era deja lămurit anterior, în litigiul soluționat în anul 2006, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, astfel încât asemenea mijloace de probă nu mai erau utile în prezentul proces.
C de-al doilea aspect care atrage, în opinia recurenților-reclamanți, încălcarea dreptului lor la un proces echitabil, rezidă în pretinsa netemeinicie a concluziilor raportului de expertiză administrat în fața instanței de apel.
Curtea constată că, pe de o parte, nu poate cenzura în calea de atac a recursului chestiunea legată de forța probantă a raportului de expertiză, aceasta fiind o chestiune lăsată de legiuitor în sarcina instanțelor de fond (prima instanță și instanța de apel).
Pe de altă parte, sub aspectul legalității măsurilor instanței de apel, se reține că era util soluționării apelului a se cere expertului să evalueze numai construcția (nu și terenul, după cum s-a argumentat mai sus), precum și să aibă în vedere compunerea construcției astfel cum a fost reținută în dispozitivul sentinței civile nr. 1426/22.03.2006, deoarece aceasta era compunerea masei succesorale potrivit hotărârii irevocabile la care s-a făcut deja referire.
În consecință, era de așteptat în mod obiectiv să existe o diferență între concluziile celei de-a doua expertize, în condițiile în care obiectivele stabilite de instanța de apel au fost diferite.
Din acest punct de vedere curtea nu consideră că respingerea obiecțiunilor recurenților reclamanți de către instanța de apel conduce la încălcarea dreptului lor la un proces echitabil, pe de o parte deoarece simpla nemulțumire a părții legată de conținutul unui mijloc de probă nu trebuie să atragă, de plano, refacerea acelei probe și, pe de altă parte, deoarece instanța de apel este suverană în aprecierea asupra aplicării prevederilor art.212 Cod Proc.Civ. sub aspectul unei noi expertize sau a completării celei deja efectuate, tribunalul dispunând motivat asupra cererii în discuție (nefiind lipsit de relevanță nici faptul că cererea recurenților-reclamanți, intitulată "obiecțiuni" nu cuprindea vreo solicitare sub acest aspect procedural, ci expunea doar nemulțumirea recurenților față de concluziile expertului).
În consecința celor arătate, curtea constată nefondate criticile analizate, iar decizia instanței de apel legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenții-reclamanți, domiciliat în localitatea -,-, județ I și, domiciliată în B,-, sectorul 2,împotriva deciziei civile nr. 886A/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în localitatea -,-, județ I, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored. AP,
2 ex. / 26.03.2010
Secția a IV-a civilă - Jud.,
Judecătoria C - jud.
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta
