Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 520
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta COMPLEXUL A și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 29 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-și a sentinței civile nr.6618 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta reclamantă COMPLEXUL A și recurentul pârât, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă COMPLEXUL depune precizări pe care le comunică apărătorului recurentei reclamante, care nu solicită acordarea unui termen pentru a le observa.
Avocat, pentru recurentul pârât invocă excepția nulității recursului formulat de reclamantă.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților.
Avocat, pentru recurentul pârât, arată că unul dintre recursuri este semnat de un director de exploatare și de consilierul juridic, iar celălalt numai de consilierul juridic. Susține că recursul trebuie semnat de directorul general și de directorul economic.
Reprezentantul recurentei reclamante susține că recursul declarat este valabil atât timp cât există ștampila unității.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă COMPLEXUL arată că prin expertiza topografică dispusă la fond s-a cerut o lotizare valorică și una fizică.
În ceea ce privește lotizarea fizică susține că nu s-a răspuns clar cum a fost identificat amplasamentul lotului deținut de unitate și cel deținut de intimat, în funcție de vecinătăți, iar în urma obiecțiunilor formulate de unitate expertul și-a menținut punctul de vedere. Apreciază că nu au fost identificate corect și clar cele două loturi din punctul de vedere al amplasamentului și vecinătăților și nici cu privire la suprafața care ar fi fost afectată, din punctul de vedere al vegetației forestiere.
Consideră că lotizarea fizică nu s-a putut realiza de expert deoarece acesta nu avea specializarea necesară pentru efectuarea unei asemenea expertize, respectiv domeniul silvic.
Cu privire la lotizarea valorică susține că expertul trebuia să folosească metoda comparativă și metoda rentei.
Acesta a făcut calculul după două ordine ale Ministerului Pădurilor care, în opinia sa, nu pot fi aplicate în această cauza. Trebuia să se țină cont de prețul de circulație al pieței în zona respectivă.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, ale instanței de fond și de apel, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru întregirea probatoriilor prin efectuarea unei contraexpertize silvice, iar în subsidiar casarea celor două hotărâri și reținerea spre rejudecare.
Cu privire la recursul formulat de pârât, pune concluzii de respingere a acestuia.
Avocat, pentru recurentul pârât, arată că în mod corect, expertul a procedat la calculul despăgubirilor conform celor două ordine Ministerului Pădurilor, în vigoare la data evaluării.
Arată că expertiza a utilizat aceeași metodă folosită de societate la calculul despăgubirilor acordate celor două coproprietare, apreciind că nu se justifică un alt mod de calcul, valoarea estimată de expertiză în baza unei metodologii aprobate fiind cea corect stabilită. De asemenea, apreciază că nu este nici logic și nici legal ca la două momente diferite, plata despăgubirilor să se efectueze la aceeași valoare, în condițiile în care societatea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția din decembrie 2005.
Susține că punctul de vedere cu privire la amplasament este nefondat.
În raport de cele susținute, apărătorul recurentului pârât solicită respingerea recursului formulat de reclamant.
Cu privire la recursul formulat de pârât arată că din eroare instanțele au omis să se pronunțe cu privire la plata cheltuielilor de judecată făcute de partea pe care o reprezintă cu titlu de onorariu de avocat.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificare a celor două hotărâri, ale instanței de fond și de apel, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei, din care 500 lei la instanța de fond și 700 lei la instanța de apel, cu titlu de onorariu de avocat, sume dovedite cu chitanțele de avocat depuse la cele două instanțe.
Se solicită cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA
Prin acțiunea civilă adresată instanței, reclamanta - Energetic SA chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 1,22 ha. ce face obiectul titlului de proprietate nr. 200/2002, eliberat pe numele autorului V
În motivarea acțiunii au arătat că autorul DGa dobândit, prin titlu de proprietate, suprafața de 1,22 ha teren, că a avut 3 moștenitoare, respectiv:, - și, iar prin convenția de vânzare-cumpărare nr.3884/2005 și apoi prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 28.03.2005, reclamanta a cumpărat de la și - suprafața de 0,8133 ha reprezentând cota lor indiviză din totalul de 1,22 ha teren.
Având în vedere că terenul va fi afectat de lucrări miniere se impune ieșirea din indiviziune față de moștenitorul numitei, decedată și ea la 5.06.2003, respectiv.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a susținut că ieșirea din indiviziune nu poate fi posibilă, deoarece terenul nu mai există în întregul lui, fiind afectat de lucrări miniere și nu este comod partajabil.
S-a mai susținut că acea convenție din 10.03.2005, prin care reclamanta a cumpărat cotele indivize de la cele două moștenitoare ale autorului este viciată, fiind încheiată cu încălcarea dreptului de preemțiune prevăzut de Legea 18/1991, iar reclamanta a fost de rea credință, exercitând presiuni asupra celor două coindivizare pentru vânzarea terenului.
În urma probelor administrate, Judecătoria Tg.J a pronunțat încheierea de admitere în principiu din 22.02.2007, prin care a admis în principiu acțiunea reclamantei și a constatat deschisă succesiunea autorului D
S-a constatat că au calitate de moștenitori acceptanți, cu cote egale de 1/3 din succesiune, - și - decedată, având ca moștenitor pe pârâtul.
S-a constatat că masa succesorală a autorului se compune din suprafața de 1,22 ha teren, menționată în titlul de proprietate nr. 200/2002, că și - au înstrăinat cotele părți și, pe cale de consecință, s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei în cote de 2/3 și a pârâtului în cote de 1/3 asupra terenului.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluare și lotizare, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul.
Prin sentința civilă nr. 6618 din 4 octombrie 2007, Judecătoria Tg.J a admis a admis acțiunea civilă pentru ieșire din indiviziune și a atribuit reclamantei - Energetic suprafața totală de 1,22 ha teren, obligând-o să-i plătească pârâtului, cu titlul de sultă, suma de 283.916,69 lei.
A fost obligat pârâtul la 173 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, din concluziile raportului de expertiză, că nu se poate realiza o lotizare fizică deoarece întreaga suprafață de teren este afectată de lucrări miniere și, având în vedere destinația terenului, a atribuit întreaga suprafața de 1,22 ha reclamantei, dreptul pârâtului fiind stabilit în sultă.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În apelul declarat de reclamanta - Energetic SA se invocă faptul că instanța, prin atribuirea întregii suprafețe de teren în lotul reclamantei, a depășit obiectul litigiului, acordând mai mult decât s-a cerut.
De asemenea s-a susținut că instanța a încălcat dispozițiile art.741 și următoarele cod civil cu privire la lotizarea fizică și, în mod greșit a reținut că aceasta nu este posibilă datorită afectațiunii terenului.
A fost criticată și modalitatea de evaluare care nu s-a făcut prin metoda comparativă și metoda profitului sau a rentei, ajungându-se astfel la situația ca reclamanta să fie obligată să cumpere 1/3 din suprafața totală a terenului la un preț aproape dublu față de cel achitat în 2005 când s-au cumpărat cele 2/3 din teren de la cele două coindivizare,
A mai fost criticată sentința pe motiv că instanța a respins în mod nejustificat solicitarea reclamantei de a se efectua în cauză o nouă expertiză, argumentată de faptul că expertul numit de către instanță este topograf și nu de specialitate din domeniul forestier.
În apelul declarat de pârâtul este criticată sentința pe motiv că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 173 lei. A susținut apelantul că atâta timp cât reclamanta a fost obligată să-i plătească sultă, rezultă că este parte căzută în pretenții, prin urmare ea este cea care datorează cheltuieli de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274 civ.
Prin decizia civilă nr.29 din 06 februarie 2008, Tribunalul Gorja respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul - Energetic SA și pârâtul I, împotriva sentinței civile 6618 din 04.10.2007, pronunțată de Judecătoria Tg-J, în dosarul -.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că susținerea apelantei reclamante - Energetic în sensul că au fost ignorate dispozițiile art. 741 cod civil și că prin atribuirea terenului în lotul reclamantei s-a acordat mai mult decât s-a cerut, este nefondată deoarece, atribuirea întregului bun supus partajului în lotul unuia dintre coindivizari nu echivalează cu o plus petita, ci este o modalitate de a pune capăt stării de indiviziune, în varianta în care bunul nu este comod partajabil.
Deși nici o dispoziție legală nu prevede criteriile după care se face atribuirea loturilor, practica judiciară a stabilit o serie de împrejurări ce trebuie avute în vedere cum ar fi: natura bunului și posibilitatea de a fi valorificat cât mai bine din punct de vedere economic sau faptul că una dintre părți i-a adus îmbunătățiri și alte asemenea situații de fapt.
În speță, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta a cumpărat 2/3 din totalul suprafeței de 1,22 ha în scopul extinderii lucrărilor miniere, iar din raportul de expertiză a reținut că întreaga suprafață este afectată de lucrări de defrișare și excavare, prin urmare lotul cuvenit pârâtului nu poate avea altă destinație. Așadar, în mod corect s-a atribuit întreg terenul în lotul reclamantei, având în vedere afectațiunea acestuia "ca teren pentru exploatarea cărbunelui" din cauza căreia nici nu se mai putea realiza o lotizare fizică.
În ce privește evaluarea terenului, critica este de asemenea nefondată, întrucât atât în raportul de expertiză cât și în răspunsul la obiecțiuni, expertul precizează că, pentru evaluarea terenurilor forestiere există o metodologie specială de calcul, reglementată de Ordinul MAAP nr 401/2006 care completează Ordinul 58/2003, precum Ordinul 416/2006 și care are în vedere contra valoarea terenurilor scoase definitiv sau temporar din circuitul forestier național.
Faptul că la data întocmirii raportului de expertiză și deci a evaluării aceste acte normative intraseră în vigoare, a dus la împrejurarea ca valoarea terenului să fie mai mare decât cea pe care reclamanta a achitat-o pentru cumpărarea cotei de 2/3 în anul 2005, când criteriile de evaluare erau diferite.
Critica referitoare la faptul că nu s-a admis o contraexpertiză în materie silvică pe motiv că expertul numit de instanță nu este de specialitate, este de asemenea nefondată, instanța putând dispune o contraexpertiză numai dacă este nelămurită prin expertiza efectuată. În speță, expertul a răspuns atât la obiectivele stabilite de instanță cât și la obiecțiunile formulate de părți și, chiar dacă nu este de specialitate agricolă, a avut în vedere actele normative speciale privind evaluarea terenurilor silvice.
Referitor la apelul pârâtului s-a reținut că motivele invocate de acesta sunt neîntemeiate, întrucât atribuirea bunului în lotul unuia dintre coindivizari, în speță reclamantei, are ca și consecință obligarea acestuia la plata unei sulte care să compenseze valoric cota indiviză a celuilalt coindivizar, în speță pârâtului.
Așadar, faptul că reclamanta a fost obligată la sultă, nu înseamnă că este "parte căzută în pretenții" în sensul dispozițiilor art. 274 civ. care prevăd obligația la plata cheltuielilor de judecată de către partea aflată în culpă procesuală, deci care a pierdut procesul, ceea ce nu este cazul în speță, acțiunea reclamantei fiind admisă.
Ca atare, s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 778 cod civil, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, corespunzătoare cotei de 1/3 din succesiune.
Împotriva ambelor hotărâri în termen legal au declarat recurs atât reclamanta - Energetic SA cât și pârâtul, criticându-le pentru nelegalitate.
Motivele de recurs invocate de către reclamanta - Energetic SA reprezintă în esență o reiterare a motivelor de apel, o primă critică referindu-se la lotizarea fizică dispusă de instanța de fond prin expertiza efectuată. Susține recurenta că prin lucrarea întocmită nu s-au identificat cu certitudine cele două loturi prin amplasament și vecinătăți și ca atare nu s-a putut stabili în mod corect suprafața care ar fi fost afectată din punctul de vedere al vegetației forestiere.
Arată recurenta că lotizarea fizică nu s-a putut realiza de expert deoarece acesta nu avea specialitatea necesară (domeniul silvic) pentru efectuarea unei asemenea expertize, susținând că terenul deținut de intimatul pârât nu este afectat de lucrări miniere.
Un alt motiv invocat de recurenta reclamantă vizează lotizarea valorică dispusă de instanța de fond, susținând că valoarea terenului este cu mult peste prețul pieței, fiind mai mare de peste 18 ori decât prețul negociat de această unitate cu intimatul pârât.
Arată recurenta reclamantă că în evaluarea acestui teren cu vegetație forestieră, expertul trebuia să folosească pentru evaluare metoda comparativă și metoda profitului sau a rentei, că în mod greșit valoarea a fost stabilită după 2 ordine ale Nr.401/2006 și 416/2006, rezultând o sumă care nu este justificată în realitate.
Se mai susține de către recurenta reclamantă că la compunerea loturilor nu au fost respectate dispoz.art.741 civ. bunul fiind atribuit în integralitate în natură în lotul său, cu consecința obligării la plata unei sulte împovărătoare.
Invocă recurenta reclamantă faptul că în fața instanței de fond a solicitat efectuarea unei noi expertize, care să fie întocmită de experți în domeniul terenurilor forestiere, și care să răspundă la obiectivele stabilite de instanță, identificând loturile fizice și valorice ale ambelor părți, în funcție de valoarea de circulație a terenurilor din zona unde se află, precum și de modul de folosință, cerere care însă i-a fost respinsă.
La rândul său, recurentul pârât critică hotărârile pronunțate anterior în cauză susținând că, deși instanța de fond a obligat-o pe reclamantă la plata unei sulte către acesta, nu i-a acordat pârâtului toate cheltuielile de judecată efectuate, după cum instanța de apel nu i-a acordat cheltuielile de judecată suportate de pârât în această cale de atac, deși a depus la dosar acte justificative.
Recurentul pârât a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta - Energetic SA, susținând că nu este semnat de reprezentanții legali ai acesteia, ci un exemplar din cererea de recurs poartă semnătura Directorului Miniere, iar al doilea exemplar este semnat numai de consilierul juridic al recurentei.
Instanța, examinând cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 pr.civ. excepția nulității recursului declarat de recurenta reclamantă, excepție invocată de recurentul pârât, constată că este neîntemeiată.
Astfel, verificând recursul reclamantei, se constată că este formulat în numele unității reclamante, fiind însușit de aceasta, exemplarul cu nr.de înregistrare 4591 din 05 martie 2008 purtând ștampila - Energetic SA.
Or, câtă vreme recursul poartă ștampila a unității, este de necontestat că unitatea înțelege să și-l însușească, iar semnarea acestuia este făcută de o persoană care are specimen de semnătură, având deci calitatea de reprezentant al unității.
Faptul că mai există un exemplar semnat numai de consilierul juridic al unității purtând aceeași dată, nu poate constitui motiv de nulitate a recursului declarat de reclamantă, situație în care excepția invocată de recurentul pârât urmează a fi respinsă.
Examinându-se recursul declarat de reclamanta - Energetic SA se constată că este nefondat.
Motivele de recurs invocate de recurentă nu constituie motive de natură a duce la casarea sau modificarea hotărârilor pronunțate anterior în cauză, nefiind incidente dispoz.art.304 pct.1- 9 pr.civ.
Se constată astfel că prin expertiza întocmită în fața primei instanțe, expertul a răspuns obiectivelor trasate, deplasarea în teren făcându-se de către expert cu participarea unui reprezentant din partea recurentei reclamante și a recurentului pârât, în prezența cărora expertul a procedat la identificarea fizică a terenurilor în litigiu, ținând seama de suprafața de 8133 mp. pe care reclamanta a devenit proprietară prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 28 martie 2005 cu vânzătoarele și -.
Expertul - în prezența părților - a verificat materializarea limitelor de proprietate și natura vecinătăților, concluzionând că terenurile forestiere în litigiu de situează în perimetrul minier al, Energetic și sunt afectate de lucrările de defrișare și excavare, destinația acestora fiind pentru exploatarea cărbunelui, împrejurare în care o lotizare fizică nu poate fi efectuată.
În raport de aceste considerente se constată că este nefondată prima critică susținută de recurenta reclamantă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs vizând lotizarea valorică, se constată că de asemenea este neîntemeiată, evaluarea terenului făcându-se de către expert prin aplicarea metodologiei de calcul pentru scoaterea temporară sau definitivă a unor terenuri din fondul forestier național, stabilită de Ordinul MAAP Nr.401 din 09 iunie 2006, care modifică și completează Anexa nr.1 la Ordinul MAAP nr.502/2003 și ordinul nr.416 din 13 iunie 2006.
Aceste două acte normative, în vigoare la data efectuării expertizei, reglementează atât metodologia de calcul a taxei, cât și a valorii terenului și a pierderii de creștere pentru scoaterea definitivă sau temporară a terenurilor din circuitul forestier național.
Ca atare, în astfel de situații cuantumul despăgubirilor aferente poate fi stabilit numai potrivit acestor ordine, fiind lipsită de temei legal susținerea recurentei reclamante în sensul că trebuia aplicată o altă metodologie de evaluare a terenului.
Cât privește critica recurentei reclamante vizând încălcarea prev.art.741 civ. referitor la compunerea loturilor, în sensul că prin atribuirea întregului teren supus împărțelii către reclamantă, instanța nu a ținut seama de dispozițiile acestui articol, care arată că formând loturile, instanța trebuie să dea tuturor părților angrenate în litigiu aceeași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași natură, pentru a se evita cât va sta prin putință îmbucătățirea peste măsură imobilelor, se constată că de asemenea este neîntemeiată.
Repartizarea întregii suprafețe de teren în lotul reclamantei s-a făcut urmare a faptului că din acest teren reclamanta a cumpărat cota de 2/3 în scopul extinderii lucrărilor miniere, iar raportul de expertiză a reținut că întreaga suprafață de teren este afectată de lucrări de defrișare și excavare și ca atare, lotul cuvenit recurentului pârât, nu poate avea o altă destinație.
Cum la formarea loturilor și atribuirea bunurilor instanța trebuie să țină seama de natura bunului, precum și de posibilitatea de a fi valorificat cât mai bine din punct de vedere economic se constată că în mod corect în lotul recurentei reclamante a fost atribuit în natură bunul în integralitatea sa.
Referitor la ultima critică invocată de recurenta reclamantă vizând cererea sa în fața instanței de fond de efectuare a unei contraexpertize prin numirea unor experți specialiști în domeniul forestier se constată că este lipsită de temei legal, câtă vreme prin expertiza efectuată expertul a răspuns tuturor obiectivelor trasate de către instanță, identificând corect terenul supus împărțelii și evaluându-l conform metodologiei speciale de calcul, reglementată prin Ordinele MAAPN susmenționat nr.401/2006 și nr.416/2006.
Așa fiind, urmează ca, potrivit art.312 alin.1 pr.civ. să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul pârât se constată că de asemenea este neîntemeiat.
Astfel, obiectul pricinii deduse judecății este partaj, acțiunea profitând ambelor părți, punându-se capăt stării de indiviziune dintre acestea și ca atare, cheltuielile de judecată se suportă de fiecare parte corespunzător cotei ideale ce-i revine.
În cadrul acestei acțiuni, instanța procedează la formarea loturilor și împrejurarea că în lotul uneia dintre părți sunt atribuite toate bunurile supuse împărțelii, în natură, așa cum s-a procedat în cauza de față, are drept consecință obligarea acestei părți, în speță a recurentei reclamante, la plata unei sulte către cealaltă parte, în cauză a recurentului pârât, care să compenseze valoric cota sa indiviză, lotul pârâtului fiind format deci numai din sulta pe care o are de primit de la reclamantă.
Ca atare, faptul că recurenta reclamantă a fost obligată la sultă cu ocazia împărțelii, nu conduce la concluzia că ar fi în culpă procesuală, conform dispozițiilor art.274 pr.civ. care se referă la obligația de plată a cheltuielilor de judecată a părții care a pierdut procesul, către cealaltă parte.
Așadar, se reține că sunt nejustificate criticile recurentului pârât vizând acest aspect, obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată făcându-se de prima instanță, corespunzător cotei ideale de 1/3 ce-i revine acestuia din masa de împărțit.
Din verificarea dosarului instanței de fond se constată că numai reclamanta - Energetic SA a dovedit cu acte justificative efectuarea cheltuielilor de judecată - onorariu expert, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar -și ca atare, din valoarea acestora, în mod corect recurentul pârât a fost obligat la 1/3, pârâtul nedepunând nici un act din care să rezulte că la rândul său ar fi efectuat cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.
În raport de aceste considerente, în mod judicios instanța de apel a procedat la respingerea apelului declarat de pârât și întrucât s-a aflat în culpă procesuală, prin promovarea căii de atac a apelului, pârâtul nu este în drept a recupera de la partea adversă cheltuielile de judecată suportate în apel.
Așa fiind, urmează a fi respins ca nefondat și recursul declarat de recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului declarat de reclamanta - Energetic SA, invocată de recurentul pârât.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta COMPLEXUL A și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 29 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr.6618 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosar nr.-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16.06.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
