Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 525/
Ședința publică din 18 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de reclamanții, -, și - și de pârâții, -G și, împotriva deciziei civile nr.205 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt timbrate cu câte 10,00 lei taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 5,00 lei, respectiv 0,5 lei.
Dezbaterile asupra recursurilor de față au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.371/2007, Judecătoria Curtea d Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții, având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra averilor succesorale rămase de pe urma defuncților și și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta.
Pe cale de consecință, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, atribuind bunurile în varianta a II-a propusă de expertul prin completarea la raportul de expertiză, în sensul că lotul nr.1 a fost atribuit reclamanților, iar lotul nr.2 a fost atribuit pârâtei, cu obligarea la plata sultei corespunzătoare, potrivit dispozițiilor art.742 Cod civil.
Au fost obligați pârâții și să plătească reclamanților suma de 1869,3 lei, reprezentând îmbunătățiri, compensându-se cheltuielile de judecată efectuate de către părți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că, prin încheierea interlocutorie din data de 27.11.2006 s-a constatat deschisă la data de 30.09.1977, succesiunea defunctului, iar la data de 01.09.1996 succesiunea defunctei, calitatea de moștenitori a pârâților, respectiv reclamanții, în calitate de succesori cu titlu universal ai defunctului cu o cotă de 1/3 din masa succesorală și pârâta, în calitate de succesoare cu titlu particular a pârâților și, cu o cotă de 2/3 din masa succesorală, compusă din suprafața de 24.749 teren situat în pct."Acasă", sat, comuna, județul A, o casă de locuit, situată pe același teren, o anexă gospodărească, un grajd, un de porci, iar reclamanții au un drept de creanță contra pârâților și în sumă de 1869,3 lei, constând în îmbunătățiri efectuate la imobilul casă de locuit, respectiv boiler și instalație electrică.
A constatat că cea mai echitabilă pentru părți este atribuirea bunurilor în varianta a II-a a raportului de expertiză efectuat de expertul, în baza convenției părților, variantă ce respectă criteriile prevăzute de dispozițiile art.741 Cod civil, nu diminuează valoarea economică a terenului reținut la masa de partaj și respectă condițiile legale pentru dezalipirea parcelelor.
A concluzionat, în raport de dispozițiile art.728 Cod civil, că cererea principală și cererea reconvențională sunt întemeiate în parte.
Împotriva încheierii din data de 27.11.2006 și împotriva sentinței civile nr.371/2007 au declarat apel reclamanții, iar pârâții au declarat recurs, cale de atac ce, având în vedere valoarea masei partajabile, ce depășește suma de 100.000 lei și în raport de dispozițiile art.2821alin.1 Cod procedură civilă, a fost calificată de tribunal la termenul de judecată din data de 18.09.2007, drept apel.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanții au arătat următoarele:
- terenul supus partajului a fost subevaluat, în raport cu locul situării lui, respectiv într-o zonă montană pitorească, cu înscrisuri, reclamanții au făcut dovada valorii reale de circulație a terenului în discuție, iar în mod greșit prima instanță a respins obiecțiunile formulate în acest sens la raportul de expertiză.
- greșit s-a dispus ca imobilul casă să fie lotizat de expertul judiciar specialitatea topografie cadastru, iar în această modalitate au fost încălcate dispozițiile art.14 din nr.OG2/2002.
- imobilul casă este subevaluat, varianta la care s-a oprit instanța în privința atribuirii bunurilor nu este cea corectă, încălcându-se reglementările legale ale partajului, prevăzute de art.741 și art.736 Cod civil.
- în mod greșit prima instanță a respins obiecțiunile formulate de reclamanți la termenul de judecată din data de 02.04.2007, prin care au solicitat întocmirea unei variante de lotizare prin care să le fie atribuite o parte a casei fără camere comune, precum și casa veche cu două camere, expertul cauzei, totodată, nepronunțându-se asupra celor două ieșiri, respectiv terase.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâții au arătat următoarele:
- în mod greșit prima instanță a constatat dreptul de creanță al reclamanților constând în îmbunătățirile aduse de autorul lor, îmbunătățiri luate în calcul la valoarea stabilită de expertul judiciar, deoarece nu erau necesare și au fost efectuate fără acordul celorlalți coindivizari.
În al doilea rând, boilerul, hidroforul și instalația electrică - inclusiv electric pot fi recuperate de reclamanți, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au prezentat documente justificative care să confirme realizarea lor, valoarea, caracteristicile tehnice, gradul de uzură și că aceste pretinse investiții au fost realizate de personal calificat și prezintă siguranță în exploatare.
- întreg imobilul trebuia atribuit pârâtei, măsură justificată de faptul că aceasta a cumpărat drepturile succesorale ce le reveneau celorlalți pârâți, acțiunea transformându-se practic într-o acțiune de ieșire din indiviziune, reclamanților revenindu-le doar o cotă de 1/3 din masa succesorală.
Or, prin varianta omologată, pârâta, pentru care gospodăria are o valoare sentimentală și dorește să o păstreze, este stânjenită în exploatarea și folosirea normală a gospodăriei părintești, potrivit cu destinația ei, inclusiv anexele și puțul care asigură apa necesară întregii gospodării.
Dimpotrivă, singura variantă care respectă aceste criterii este varianta Iar aportului de expertiză, întocmită de expert la cererea instanței, pentru aplicarea dispozițiilor art.741 cod civil.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.205 din 04 noiembrie 2008, a respins ca nefondate apelurile, reținând, în esență, că în mod corect prima instanță a constatat dreptul de creanță a reclamanților în limita sumei de 1869,3 lei RON, ce reprezintă contravaloarea următoarelor bunuri: boiler orizontal, țeavă instalație, țeavă cupru, tablou apartament cu 4 circuite, tablou electric, prize, întrerupătoare, conductori electrici.
Cu privire la valoarea de circulație a acestor îmbunătățiri, instanța a constatat că pârâții nu au formulat obiecțiuni în termenul prevăzut de art.212 alin.2 Cod procedură civilă, și au fost evaluate de expert în lipsa unei baze estimative, având în vedere stadiul lor fizic, neexistând nici un motiv sub acest aspect, ca expertiza tehnică să fie înlăturată. Îmbunătățirile au caracter de întreținere și de sporire a confortului casei, urmând ca pârâții să fie obligați la acoperirea acestora.
S-a reținut că împrejurarea că până la decesul autorului, intervenit la data de 28.01.2006, între părți nu au existat neînțelegeri în legătură cu stăpânirea materială de către acesta a bunurilor reținute la masa de partaj, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, vine să confirme și faptul că, în mod tacit, pârâții și-au dat acordul și cu privire la realizarea îmbunătățirilor în discuție.
De altfel, tocmai pentru a da eficiență principiului unanimității coindivizarilor și pentru a nu-i prejudicia pe pârâți, prima instanță nu a preluat automat toate îmbunătățirile identificate de expertul tehnic, în valoare totală de 25.596.000 lei ROL, ci a făcut aprecieri juste asupra necesității și utilității acestora.
Astfel cum rezultă din încheierea din data de 20.11.2006, reclamanții nu au formulat obiecțiuni la expertiza tehnică de identificare și evaluare a construcțiilor reținute la masa partajabilă efectuată la fond de expertul judiciar.
Nu se pot atribui uneia dintre părți toate bunurile în natură, iar alteia numai contravaloarea părții ce i se cuvine, atâta timp cât este posibil să i se predea, pe cât posibil, aceeași cantitate și calitate, în natură.
Acest principiu se degajă din dispozițiile art.741 Cod civil.
Tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, din expertiza tehnică rezultând că în varianta a II-a terenul poate fi împărțit în natură, fără ca prin această împărțire să fie împiedicată normala exploatare a gospodăriei, iar inegalitatea în natură a fost compensată cu bani, astfel cum prevăd dispozițiile art.742 Cod civil, variantă ce nu a fost contestată de pârâți.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâții.
Prin recursul lor, reclamanții, și, critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
1. Nu am renunțat niciodată la efectuarea expertizei topo privind terenurile, acest lucru datorându-se faptului că au fost obligați să plătească taxa de timbru la valoare pentru terenuri, șantajați fiind cu anularea întregului apel ca insuficient timbrat. Acesta a fost și motivul recuzării instanței la acel termen, precum și cel al solicitării strămutării dosarului, cele două aspecte fiind menționate în încheierile de ședință din dosarul de apel d la acele termene.
2. Solicitarea de reexaminare a lotizărilor prin expertize a fost admisă de instanță, având în vedere diferența uriașă de valoare între ceea ce se efectuase la fond și prețul real, aspect observat chiar din expertiza efectuată.
3. Faptul că au solicitat atribuirea unui lot fără o parte din imobil nu este decât dovada faptului că au încercat, ținând cont și de valoarea reală a tuturor imobilelor aflate în masa partajabilă, să ofere instanței o soluție care să mulțumească și pe pârâtă, care a spus că își dorește neapărat casa, pe care nu o mai vizitase de altfel (și implicit nici nu a contribuit la întreținerea imobilului) de circa 15 ani. Arată reclamanții că au dorit o soluție care să convină tuturor.
Se solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare a apelului pentru efectuarea expertizelor așa cum s-a solicitat prin apel,
Prin recursul lor, pârâții, - și -, au formulat următoarele motive:
1. Nulitatea prevăzută de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, constând în aceea că instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin apelul declarat a criticat atât IAP, cât și hotărârea primei instanțe în legătură cu acest aspect, și a insistat asupra faptului că obiectul pricinii nu este un partaj succesoral, așa cum în mod greșit a fost soluționată cauza de prima instanță, însă instanța de apel a ignorat această critică și nici nu a analizat-o, soluționând pricina, ca și prima instanță, după regulile partajului succesoral.
2. Nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constând în aceea că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, sub următoarele aspecte:
2.1. Hotărârea a fost dată prin încălcarea dispozițiilor art.992 Cod civil, prin obligarea pârâților de a plăti reclamanților suma de 1869,3 lei, reclamanții îmbogățindu-se fără just temei cu această sumă.
2.2. Nelegalitatea hotărârii este determinată și de faptul că instanța de apel a menținut varianta de lotizare omologată de prima instanță.
Se susține că din actele și lucrările dosarului rezultă caracterul șicanator al refuzului reclamanților de a înstrăina cota cuvenită din bunurile rămase de la autorii comuni, întrucât aceștia au domiciliile în străinătate și nu justifică în niciun fel dorința de a li se atribui în natură o porțiune din terenul aferent gospodăriei, care presupune administrarea acestuia, lucru pe care nu-l pot face.
În același timp, atribuirea întregii suprafețe de teren pârâtei-recurente, îi oferă posibilitatea unei exploatări corespunzătoare a întregii gospodării, așa cum a fost concepută de autori în momentul edificării construcțiilor.
În raport de toate aceste aspecte, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond, să fie înlăturată obligarea de a plăti reclamanților contravaloarea îmbunătățirilor și să se dispună ieșirea din indiviziune potrivit variantei I de lotizare din raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată la fond, în apel și în recurs.
Potrivit prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității recursurilor, excepție care vizează practic investirea instanței și implicit competența de a soluționa căile de atac în cauza de față.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de secțiile unite că, cererea este actul de investire a instanței,.obiectul cererii de chemare in judecată constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Față de cererea introductivă de instanță și statuările ICCJ, se constată că, instanța de fond a fost investită cu o cerere de ieșire din indiviziune, valoarea masei partajabile fiind de 32.000.000 lei vechi, respectiv 3200 RON. Este o acțiune patrimonială, evaluabilă, prin raportare la valoarea masei partajabile, și sub valoare de 100 000 RON, in raport de care, calea de atac este potrivit art. 282/1 cod procedură civilă, recursul, așa cum corect a reținut instanța de fond.
În raport de natura evaluabilă a cauzei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Fiind investită cu o cale de atac neprevăzută de lege in cauza de față, curtea constată că nu este competentă să o soluționeze, recursul la recurs nefiind o cale de atac prevăzută de codul d e procedură civilă de competenta instanțelor, recursul fiind astfel inadmisibil prin raportare și la dispozițiilor art. 159 pct. 1 cod procedură civilă, soluția unei eventuale declinări de competență nefiind posibilă.
Cu privire la cererea de repunerea in termenul de formulare a recursului curtea apreciază că, față de nelegală investire a instanței cu soluționarea unei căi de atac neprevăzute de lege, nu este competentă să analizeze această cerere, actele de procedură săvârșite de judecătorul necompetent fiind nule potrivit art. 105 alin. 1 din codul d e procedură civilă, verificare legalei investiri a instanței având întotdeauna prioritate, față de excepția de tardivitate, nemotivare a recursului sau celelalte cereri formulate care pot fi soluționate numai de o instanță competentă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanții, -, și - și de pârâții, -G și, împotriva deciziei civile nr.205 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.03.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ
de noi, judecător - --, asupra recursului formulat de către reclamanții, - și -, raliindu-ne la opinia întregului complet în ceea ce privește respingerea ca inadmisibile a recursurilor celorlalte părți.
în acest sens față de faptul că în privința reclamanților s-a relevat adresarea căii de atac cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă.
Astfel, pentru ca instanța să cerceteze condițiile de admisibilitate ale unei cereri, ea trebuie să fie întocmită în formele prevăzute pentru aceasta, între care cea privitoare la termenul de adresare.
După verificarea acestei condiții, instanța, pentru a putea califica, încondițiile art.84 Cod procedură civilă, trebuie să se afle în fața unor motive în care se exprimă nemulțumirile părții.
Ca atare, termenul și arătarea motivelor constituie condiții prealabile cercetării admisibilității căii de atac care presupune o judecată în privința examinării existenței acestei căi față de dispozițiile ce o guvernează, în funcție de legea aplicabilă la data introducerii sale.
Pe cale de consecință, se impune cu prioritate examinarea termenului de formulare și motivare a recursului, de către reclamanți.
Cum s-a învederat în ședință, recursul a fost, într-adevăr, formulat cu depășirea termenului de 15 zile de la data comunicării la singura adresă indicată de către părți în fața instanței ce a pronunțat soluția atacată.
Urmare a punerii în discuție a acestei chestiuni, recurenții, prin apărător, au solicitat instanței repunerea în termenul de recurs, cu cererea formulată la data de 12 martie 2009.
Asupra acestei din urmă cereri, urmează a se observa că sunt incidente dispozițiile art.103 alin.2 Cod procedură civilă.
Potrivit acestora, partea poate dovedi că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege, în timp de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen trebuind arătate și motivele împiedicării.
Recurenții au declarat recursul la data de 9 decembrie 2008, dată la care hotărârea era pronunțată și redactată.
Cererea de repunere în termenul de motivare a recursului a fost adresată la data de 12 martie 2009, după comunicarea, la data de 18 decembrie 2008, hotărârii motivate, deși dispozițiile susmenționate prevăd că aceste motive trebuie arătate în același termen ca și cel de exercitare a căii de atac, respectiv în 15 zile de la încetarea împiedicării. Or vânzarea locuinței la care solicitaseră a li se face comunicarea a avut loc la data de 10 decembrie 2008 (filele 226-229, dosar recurs).
Ca atare, însăși cererea de repunere în termenul de motivare este făcută cu depășirea termenului prevăzut de lege.
De aceea, ea urmează a fi respinsă ca tardiv formulată, la fel ca și recursul împotriva hotărârii pronunțată de către tribunal.
Judecător,
-,
Red.-/24.03.2009
GM/2 ex.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Florinița Ciorăscu, Corina Pincu
